U N I V E R S I TAT E A S P I R U H A R E T

FA C U LTAT E A D E D R E P T
SPECIALIZAREA DREPT

SOCIOLOGIE
C o n f . un i v. d r. A D E L A VO I C U

OBIECTIVE

S o c i o l o g i a g e n e r a l ă o f e r ă o i m a g i n e d e a n s a m b l u a s u p r a r e l a ţ i i l o r,
fenomenelor şi proceselor sociale care interferează şi influenţează ordinea
socială şi normativă. Domeniul sociologiei este realitatea socială în
procesualitatea devenirii şi stabilităţii ei, cunoscută prin studiul
colectivităţilor umane şi al relaţiilor interumane din cadrul acestora,
precum şi prin examinarea comportamentului uman în grupuri şi comunităţi
umane.
La absolvirea cursului de SOCIOLOGIE GENERALĂ, studenţii
trebuie să fie în măsură:
-să folosească adecvat conceptele şi teoriile specifice cu care
operează Sociologia generală;
-să înţeleagă preocupările şi ariile de investigaţie proprii Sociologiei
generale;
-să valorifice conţinuturile disciplinei pentru a spori eficienţa
influenţelor educative ale acesteia, în calitate de viitor funcţionar public;
-să identifice date, procese şi concepte specifice fiecăreia dintre
dimensiunile sociologiei;
-să delimiteze soluţii care să corespundă nevoilor de integrare şi
reintegrare, de corelare şi recorelare, de adaptare şi readaptere, de
cultivare a imaginaţiei şi creativităţii personale;
-să fie capabili să proiecteze, să aplice şi să valorifice proiecte de
cercetare sociologică pe diverse teme de interes micro şi macrosocial.
 U N I TAT E A D E I N V Ă Ţ A R E 1

S O C I O L O G I A - Ş T I I N Ţ Ă D E S P R E S O C I E TAT E

C o n c e p t e – c h e i e : a c ţ i u n e s o c i a l ă , a n t ro p o l o g i e , c o n f l i c t , d i n a m i c ă
socială, echilibru social, evoluţie, fapt social, funcţionalism,
monografie sociologică, organicism, sociologie, statică socială,
structuralism, voinţă socială.

Te r m e n u l d e s o c i o l o g i e p r o v i n e d i n c u v â n t u l l a t i n s o c i u s , î n
traducere, social sau societate, şi cuvântul grec logos care înseamnă
ş t i i n ţ ă ; a ş a d a r, î n s e n s f o a r t e l a rg , s o c i o l o g i a e s t e ş t i i n ţ a d e s p r e s o c i a l .
Te r m e n u l d e s o c i o l o g i e a p a r e p e n t r u p r i m a o a r ă î n 1 8 3 8 , l a f i l o s o f u l
francez Auguste Comte în Curs de filosofie pozitivă, 1830-1842. Au urmat
diferite încercări de definire a sociologiei: Emile Durkheim a conferit
s o c i o l o g i e i s t a t u t u l d e ş t i i n ţ ă a f a p t e l o r s o c i a l e , M a x We b e r a c o n s i d e r a t
sociologia ca ştiinţa care studiază acţiunea socială, Dimitrie Gusti
considera sociologia ca fiind ştiinţa realităţilor sociale.
Obiectul sociologiei ca ştiinţă este reprezentat de realitatea socială
în multitudinea formelor sale de manifestare: familia, stratificarea socială,
raporturile între componentele societăţii, grupurile etnice, minoritare,
rasiale, religioase, culturale etc.
De-a lungul dezvoltării societăţii omeneşti au fost formulate
numeroase idei şi teorii privitoare la realitatea socială începând cu Grecia
şi Roma Antică (Platon, Aristotel), continuând cu perioada modernă - sec.
al XVII-lea şi al XVIII-lea (Thomas Hobbs, John Locke, Charles de
M o n t e s q u i e u , J e a n - J a c q u e s R o u s s e a u ) ş i p â n ă î n p e r i o a d a c o n t e m p o r a n ă ( T.
P a r s o n s , R . K . M e r t o n , R . C o l l i n s , A . G i d d e n s , G e o rg e H e r b e r t M e a d ) .
În cultura română, primele idei despre societate au fost formulate de
D i m i t r i e C a n t e m i r, î n l u c r a r e a D e s c r i e r e a M o l d o v e i . O b s e r v a ţ i i d e s p r e
realitâţile sociale întâlnim apoi la reprezentanţii Şcolii Ardelene şi la
luptătorii paşoptişti (N.Bălcescu, I.Ghica, I.C.Brătianu). La începutul
sec.al XX-lea, Spiru Haret elaborează concepţia sa sociologică bazată pe
principii matematice iar Dimitrie Gusti pune bazele şcolii sociologice
româneşti prin elaborarea şi aplicarea metodei monografice la studiul
comunitâţilor săteşti. Dintre contribuţiile remarcabile ale Şcolii româneşti
de sociologie se evidenţiază sistemul sociologic elaborat de Petre Andrei
(1891-1940).
În perioada contemporană, principalele direcţii teoretice din
sociologie, respectiv: funcţionalismul (B.Malinowski, T. P a r s o n s ,
R . K . M e r t o n ) , c o n f l i c t u a l i s m u l ( G e o rg S i m m e l , J a m e s W. Va n d e r Z a n d e r,
R.Collins), structuralismul (A.Giddens) şi interacţionismul (G.H.Mead,
E . G o ff m a n ) s u n t p r o i e c ţ i a t e o r e t i c ă a e v o l u ţ i e i s o c i e t ă ţ i i c a p i t a l i s t e .
Constituirea sociologiei ca ştiinţă a fost influenţată de două condiţii:
a.condiţiile epistemologice; b.condiţiile social-structurale.
 A.Dezvoltarea ştiinţelor naturii în sec.al XVII-lea şi al XVIII-lea a
generat un model exemplar de ştiinţăcaracterizat prin câteva
presupoziţiifundamentale: 1.obiectul ştiinţei îl reprezintă fenomenele reale
d i n t r- u n d o m e n i u d e r e f e r i n ţ ă o a r e c a r e ; 2 . p r i n c i p i u l d e t e r m i n i s m u l u i ;
constituirea şi dinamica fenomenelor din domeniul de referinţăsunt
guvernate de legi care urmează a fi descoperite de ştiinţă; 3.funcţia
descriptiv-explicativă a ştiinţei: orice ştiinţă trebuie să ofere o descriere a
fenomenelor reale cât şi o explicare a lor; 4.structura teoretico-
metodologică a ştiinţei: orice ştiinţă este compusă din teorii cu funcţii
e x p l i c a t i v - p r e d i c t i v e ş i o m e t o d o l o g i e d e d e s c r i e r e ş i p r e l u c r a r e a f a p t e l o r,
de construire a teoriilor şi de testare a acestora.
Se poate considera că procesul de constituire a sociologiei ca ştiinţă
a început odată cu formularea unui program general de a aplica metodele
de cercetare ştiinţifică, dezvoltate în ştiinţele naturii, la analiza
fenomenelor sociale.
B . S o c i o l o g i a n u s e p u t e a a f i r m a c a ş t i i n ţ ă d e c â t î n t r- o s o c i e t a t e c a r e
s e o r i e n t e a z ă s p r e p u n e r e a p e b a z e r a ţ i o n a l e a o rg a n i z ă r i i s a l e , c a u t ă s ă
soluţioneze problemele sale prin mijloace non-represive, fundate pe
cunoaştere.
Pe măsura dezvoltării unei multitudini de ştiinţe sociale care se
ocupă cu diferite aspecte ale realităţii sociale (istoria, demografia,
economia, politologia etc.)s-a impus necesitatea definirii sociologiei ca
ştiinţă în raport cu aceste ştiinţe sociale. Sociologia se ocupă cu studiul
caracteristicilor generale, abstracte ale comportamentului social, ale
r e l a ţ i i l o r s o c i a l e , g r u p u r i l o r, c o l e c t i v i t ă ţ i l o r î n t i m p c e c o n ţ i n u t u l c o n c r e t
al acestora constituie obiect al disciplinelor menţionate.
Sociologia reprezintă totodată o metodologie generală a investigării
fenomenelor care compun societatea , în calitatea lor de fenomene sociale
şi nu economice, politice, juridice.
Sociologia ar putea fi deci definită ca fiind o teorie generală a
s o c i a l u l u i , a o rg a n i z ă r i i s o c i a l e .

T E M AT I C A E S E U R I L O R

1.Locul şi rolul sociologiei în sistemul ştiinţelor socio-umane.

2.Istoricul constituirii sociologiei ca ştiinţă.
3.Contribuţia lui Auguste Comte la fondarea sociologiei.
4.Contribuţia lui Herbert Spencer la fondarea sociologiei.
5.Contribuţia lui Emile Durkheim la fondarea sociologiei.
6 . C o n t r i b u ţ i a l u i M a x We b e r l a f o n d a r e a s o c i o l o g i e i .
7.Sistemul sociologic al lui Dimitrie Gusti .
8.Curentul funcţionalist şi viziunea sa asupra societăţii.
9.Curentul conflictualist.
10.Perspectiva structuralistă asupra societăţii.
11 . C u r e n t u l i n t e r a c ţ i o n i s t .
B I B L I O G R A F I A O B L I G ATO R I E

1.Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei,Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994

2.Mihu, Achim, Introducere în sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992

B I B L I O G R A F I A S UP L I M E N TA R Ă

1.Buzărnescu, Ştefan, Istoria sociologiei, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995
2 . G i d d e n s , A n t h o n y, S o c i o l o g i e , E d i t u r a A l l , B u c u r e ş t i , 2 0 0 1

B I B L I O G R A F I A FA C U LTAT I V Ă

1.Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1974
2.Gusti, Dimitrie, Opere, I-VII, Editura Academiei, Bucureşti, 1968-1995
3.Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice. De la origini până la Max
We b e r, E d i t u r a A n t e t , B u c u r e ş t i , 1 9 9 7
4 . Va n d e r Z a n d e n , J a m e s , W. , T h e S o c i a l E x p e r i e n c e . A n I n t r o d u c t i o n t o
S o c i o l o g y, R a n d o m H o u s e , N e w Yo r k , 1 9 8 8

T E S T E D E E VA L U A R E / A U TO E VA L U A R E

1.Ce este sociologia?

2.Care sunt raporturile sociologiei cu alte ştiinţe socio-umane?
3 . C a r e s u n t c o n t r i b u ţ i i l e l u i A u g u s t e C o m t e , H e r b e r t S p e n c e r, E m i l e
D u r k h e i m , M a x We b e r l a f o n d a r e a s o c i o l o g i e i ?
4.Care este contribuţia lui Dimitrie Gusti la dezvoltarea sociologiei
româneşti?
5. Cum explicam din perspectiva funcţionalistâ societatea?
6. Cum analizeaza conflictualismul societatea?
7. Prin ce elemente defineşte societatea curentul structuralist?
8. Ce este interacţionismul?
 U N I TAT E A D E Î N V Ă Ţ A R E 2

ACŢIUNEA SOCIALĂ

Concepte-cheie: actor social, acţiune socială, agent social,

c o m p o r t a m e n t s o c i a l , c o n ş t i i n ţ ă p a r t i c i p a t i v ă , re s p o n s a b i l i t a t e s o c i a l ă .

Componentă fundamentală a activităţii umane, acţiunea socială

c o n s t ă î n t r- u n a n s a m b l u d e t r a n s f o r m ă r i a p l i c a t e d e c ă t r e u n i n d i v i d s a u
g r u p s o c i a l u n u i o b i e c t î n s c o p u l a d a p t ă r i i l a s i s t e m u l s o c i a l . M a x We b e r a
constatat că orice activitate este socială în măsura în care comportamentul
individual se modifică urmare acţiunii unui alt individ şi bazat pe valorile
sau simbolurile acceptate de membrii grupului social.
Acţiunea socială are mai multe părţi componente: actorul, agentul,
obiectul şi scopul.
Actorul social, ca element al realităţii sociale, este acel individ al
cărui comportament constă în impulsionarea sau modificarea
comportamentelor altor persoane prin conformarea la rolurile prescrise de
societate.
Obiectul social, ţinta acţiunii sociale a actorului social, este la
rândul său un actor social, întrucât el îşi stabileşte propria acţiune socială,
ca răspuns la acţiunea actorului social iniţial. Între cei doi, în cadrul
relaţiei sociale, se pot manifesta comportamente de acceptare, respingere
sau negociere.
Între actorul social şi agentul social există o diferenţă bazată pe
structura conţinutului acestora: actorul social este un individ, iar agenţii
sociali sunt, de obicei, clase sociale, grupuri politice, economice,
religioase, culturale etc.
Acţiunea socială are o bază motivaţională şi un sistem de prescripţii
normative (norme, valori). Socilogic, acţiunea socială se caracterizează
prin:
1. intenţionalitate sau angajare voluntară;
2. raţionalitate;
3. instituţionalizare.

Sistemul acţiuni sociale se compune din acţiuni practice şi acţiuni

t e o r e t i c e , c e l e d o u ă t i p u r i f i i n d î n t r- o s t r â n s ă l e g a t u r ă , a s t f e l î n c â t
eficienţa uneia condiţioneazǎ eficienţa celeilalte.
La baza oricǎrei acţiuni sociale stǎ acţiunea umanǎ, dar acţiunea
umanǎ se poate manifesta în lipsa acţiunii sociale. Comportamentul
i n d i v i d u a l d ǎ e x p r e s i e a c ţ i u n i i u m a n e , i a r a c ţ i u n e a s o c i a l ǎ d e r i v ǎ d i n t r- u n
comportament social. Acţiunea umanǎ este activitatea individualǎ asupra
unui obiect pe care îl modificǎ sau îi dǎ alt sens, iar acţiunea socialǎ se
manifestǎ ca relaţie tranformatoare între un agent sau un subiect al
acţiunii şi un obiect al acţiunii, în care agentul modificǎ obiectul.
 Eficienţa acţiunii este nivelul atins de o activitate în realizarea
scopului, a funcţiei sau a unei trebuinţe, şi se concretizeazǎ în preformanţe
individuale sau sociale. De regulǎ, individul cautǎ sǎ eficientizeze
acţiunile sale deoarece numai astfel poate sǎ rǎspundǎ exigenţelor
normelor integrǎrii sociale. Eficienţa poate avea mai multe grade sau
nievele de manifestare: de la 0 pânǎ la eficienţǎ maximǎ, criteriul ei fiind
c o n s t i t u i t d e u n o p t i m u m s o c i a l a l a c ţ i u n i l o r.
Individul sau grupul acţioneazǎ în virtutea calitǎţilor de actori sau
agenţi sociali. În cadrul procesului de socializare omul poate fi şi actor şi
agent social. Însuşirea normelor şi valorilor grupului şi ale societǎţii este
modalitatea de realizare a statutelor şi rolurilor în cadrul acţiunilor
sociale. Orice om este apt sǎ desf ǎşoare activitǎţi de modificare a
c o m p o r t a m e n t u l u i c e l u i c u c a r e i n t r ǎ î n t r- o r e l a ţ i e u m a n ǎ s a u s o c i a l ǎ .
Creşterea eficienţei acţiunii sociale impune ca actorii şi agenţii
sociali sǎ dispunǎ de anumite deprinderi: competenţ ǎ socialǎ, conştiinţǎ
participativǎ şi responsabilitate social ǎ.
Competenţa socialǎ se referǎ la capacitatea unui om sau grup social
d e a a c ţ i o n a e ff i c i e n t î n î n d e p l i n i r e a u n u i s c o p s o c i a l c u m i j l o a c e c â t m a i
puţine şi cu costuri cât mai reduse. Competenţa social ǎ inseamnǎ totodatǎ
ş i c a p a c i t a t e a d e s o l u ţ i o n a r e e f i c i e n t ǎ a o rg a n i z ǎ r i i u n u i g r u p c â t ş i
disponibilitatea pentru cooperarea cu ceilalţi asigurându-se astfel
funcţionalitatea grupului conform obiectivelor şi scopurilor sociale.
Conştiinţa participativ ǎ impune cu necesitate participarea social ǎ a
actorului social. Participare înseamnǎ implicarea individului şi integrarea
a c e s t u i a î n t r- o s t r u c t u r ǎ o rg a n i z a ţ i o n a l ǎ p r i n a c ţ i u n e ş i i n t e r a c ţ i u n e ,
acţiunea fiind expresia particip ǎrii individului la actul de modificare a
comportamentului celorlal ţi în cadrul relaţiei sociale.
Responsabilitatea socialǎ reprezintǎ actul aderǎrii individului la
actele altor indivizi, ale cǎror efecte şi le asumǎ pentru sine şi pentru
c o l e c t i v i t a t e a s a , î n m o d l i b e r. E a î n s e a m n ǎ o c a l e a c t i v ǎ d e r a p o r t a r e l a
un anumit scop şi ideal prin angajarea de r ǎspunderi şi riscuri.

T E M AT I C A E S E U R I L O R

1. Acţiunea socialǎ
2. Comportamentul social
3. Raportulrile actorului social cu agenţii sociali
4. Dimensiunile comportamnetului actorului social
5. Competenţa socialǎ
6. Conştiinţa participativ ǎ
7. Responsabilitatea socialǎ.

B I B L I O G R A F I A O B L I G ATO R I E

1.Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei,Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994

2.Mihu, Achim, Introducere în sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992

B I B L I O G R A F I A S UP L I M E N TA R Ă

1.Buzărnescu, Ştefan, Istoria sociologiei, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995
2 . G i d d e n s , A n t h o n y, S o c i o l o g i e , E d i t u r a A l l , B u c u r e ş t i , 2 0 0 1

B I B L I O G R A F I A FA C U LTAT I V Ă

1.Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1974
2.Gusti, Dimitrie, Opere, I-VII, Editura Academiei, Bucureşti, 1968-1995
3.Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice. De la origini până la Max
We b e r, E d i t u r a A n t e t , B u c u r e ş t i , 1 9 9 7
4 . Va n d e r Z a n d e n , J a m e s , W. , T h e S o c i a l E x p e r i e n c e . A n I n t r o d u c t i o n t o
S o c i o l o g y, R a n d o m H o u s e , N e w Yo r k , 1 9 8 8

T E S T E D E E VA L U A R E / A U TO E VA L U A R E

1. Ce este acţiunea sociala?

2. Prin ce se caracterizeaza comportamenetul social?
3. Ce este activitatea ratioanala?
4. Care este structura actiunii sociale?
5. In ce consta obiectul actiunii sociale?
6. Ce este scopul actiunii sociale?
7. Care este diferenta dintre actorul social si agentul social?
8. Care sunt dimensiunile comportamentului agentului social si ale
actorului social?”
9. Ce este competenta sociala?
10.Ce este constiinta participative?
11 . C e e s t e r e s p o n s a b i l i t a t e a s o c i a l a ?

U N I TAT E A D E Î N V Ǎ Ţ A R E 3

S T R U C T U R A SO C I A L Ǎ
C o n c e p t e – c h e i e : c o n f l i c t d e ro l u r i , i n s t i t u ţ i i s o c i a l e , re l a ţ i i
i n t e r p e r s o n a l e , re l a ţ i i s o c i a l e , ro l s o c i a l , s o c i e t a t e , s t a t u s social,
structurǎ socialǎ.

Structura socialǎ reprezintǎ un ansamblu de interac ţiuni umane şi

s o c i a l e i n t e g r a t e î n t r- u n s i s t e m , c ă r u i a î i d e t e r m i n ă i d e n t i t a t e a ş i
stabilitatea. Ea înglobează totalitatea raporturilor dintre formele de
convieţuire socialǎ, manifeste între componen ţii unui sistem social.
Structura social ǎ este un subsistem cu două coordonate: una
orizontală şi una verticală. Pe coordonata orizontală se situează familia,
satul, oraşul, naţiunea, iar pe cea verticală se situează grupurile
ocupaţionale, generaţiile, grupurile sexuale, grupurile de vârstă şi
grupurile cu diferite nivele de instrucţie şcolară.
În viaţa cotidiană omul deţine în societate o anumită poziţie care
poartă numele de status social. Statusurile variază după personalitatea
o a m e n i l o r, i a r m u l t e d i n t r e i n t e r a c ţ i u n i l e s o c i a l e c o n s t a u î n i d e n t i f i c a r e a
ş i s e l e c t a r e a s t a t u s u r i l o r.
Statusul atribuit reprezintă poziţia acordată de societate, urmare a
dimensiunii psihosociale a individului (vârstă, sex, religie, rasă, mediu
familial).
Statusul dobândit este poziţia caştigată de o persoană prin învăţare
sau prin efort. El se conturează şi se obţine de către individ în cadrul
competiţiei cu toţi cei care aspiră la el şi prin exprimarea opţiunilor
p e n t r u p o z i ţ i a d o r i t ă a f i o c u p a t ă ( e x . : s t u d e n t , p r o f e s o r, d o c t o r, d i r e c t o r,
etc).
Statusul fundamental este acel tip de comportament, pe care ceilalţi
îl aşteaptă de la noi, cerinţele putând fi legate de abilitaţile şi acţiunile
specifice unei anumite vârste, sex sau ocupaţie.
În timp ce statusul este o poziţie ocupată de un individ, rolul
reprezintă îndeplinirea unei atribuţii, respective totalitatea aşteptărilor
c a r e d e f i n e s c c o m p o r t a m e n t u l o a m e n i l o r, a ş t e p t ă r i e x p r i m a t e î n d r e p t u r i ş i
responsabilităţi proprii pentru ocuparea unui status. Rolurile sociale dau
expresie unui comportament social şi permit totodată proiectarea mentală a
comportamentului.
Rolurile pun în evidenţă sarcinile ce revin sau pe care şi le asumă un
individ din perspectiva poziţiei sociale ocupate. Rolurile sociale pot fi
dobândite sau pot fi atribuite. Unui status îi este asociat un set de roluri,
care exprimă complexul de activităţi prin care un individ intră in relaţie cu
ceilalţi (ex.: nu pot exista profesori fără studenţi). Relaţiile de roluri
leagă pe oameni unii de alţii deoarece drepturile unora sunt îndatoriri ale
altora.
În cadrul relaţiilor dintre persoane menţionăm relaţiile sociale
definite ca elementul stabil al legăturilor sociale. Un grup social nu poate
exista fără relaţii sociale, respectiv fără contacte, atitudini, interese şi
situaţii în care indivizii îşi manifestă drepturile şi obligaţiile.
M o d u l d e o rg a n i z a r e a v i e ţ i i s o c i a l e e s t e s o c i e t a t e a . E a e x i s t ă n u m a i
ca o pluralitate de interacţiuni între indivizii care o compun. Ea este
definită ca o realitate socială relativ independentă care se
autoperpetuează, ocupă acelaşi teritoriu şi participă la o cultură comună.
O societate poate fi o comunitate tribală sau un mare stat naţional
modern. Indiferent de mărimea ei, o societate există doar prin membri săi,
prin acţiunile comportamentele şi activitatea membrilor săi.

T E M AT I C A E S E U R I L O R

1. STRUCTURA SOCIALĂ
2. S TAT U S U L S O C I A L
3. ROLUL SOCIAL
4. INSTITUŢIILE SOCIALE
5. ORGANIZAŢIILE SOCIALE
6. S O C I E TAT E A

B I B L I O G R A F I A O B L I G ATO R I E

1.Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei,Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994

2.Mihu, Achim, Introducere în sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992

B I B L I O G R A F I A S UP L I M E N TA R Ă

1.Buzărnescu, Ştefan, Istoria sociologiei, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995
2 . G i d d e n s , A n t h o n y, S o c i o l o g i e , E d i t u r a A l l , B u c u r e ş t i , 2 0 0 1

B I B L I O G R A F I A FA C U LTAT I V Ă

1.Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1974
2.Gusti, Dimitrie, Opere, I-VII, Editura Academiei, Bucureşti, 1968-1995
3.Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice. De la origini până la Max
We b e r, E d i t u r a A n t e t , B u c u r e ş t i , 1 9 9 7
4 . Va n d e r Z a n d e n , J a m e s , W. , T h e S o c i a l E x p e r i e n c e . A n I n t r o d u c t i o n t o
S o c i o l o g y, R a n d o m H o u s e , N e w Yo r k , 1 9 8 8

T E S T E D E E VA L U A R E / A U TO E VA L U A R E
1. Ce este structura sociala?
2. Cum este definit statutul social?
3. Ce este rolul social?
4. Ce distinge relatiile sociale de relatiile interpesonale?
5. C a r e e s t e d i f e r e n t a d i n t r e i n s t i t u t i i l e s o c i a l e s i o rg a n i z a t i i l e s o c i a l e ?
6. In ce tip de status se include pozitia de student?
U N I TAT E A D E Î N V Ă Ţ A R E 4

G R UP U R I L E S O C I A L E
C o n c e p t e – c h e i e : g r u p , g r u p d e re f e r i n ţ ă , g r u p f o r m a l , g r u p i n f o r m a l ,
g r u p e x t e r n , g r u p i n t e r n , g r u p p r i m a r, g r u p s e c u n d a r, g r u p m i c .

Noţiunea de grup social reprezintă diferite ansambluri de indivizi ce

împărtăşesc acelaşi sentiment de unitate şi sunt angajate în unul sau mai
multe tipuri de interacţiune socială stabilă, condiţionate de contexte
sociale şi istorice. El este o grupare de mai multe persoane aflate în relaţii
de interacţiune şi dependenţă reciprocă, mijlocite de o activitate comună.
G r u p u r i l e p o t f i : d e m u n c ă , d e s o l u ţ i o n a r e a p r o b l e m e l o r, l e g i s l a t i v e ,
de autosprijin, etc.
Oamenii se asociază în grupuri din mai multe motive: datorită
atracţiei pentru activităţile grupului, simpatiei pentru membrii grupului,
pentru a-şi satisface nevoile emoţionale, independent de natura activităţii
grupului.
Comportamentul în grup se desfăşoară diferenţiat. Comportamentele,
a s o c i a t e c u c e e a c e s e a ş t e a p t ă d e l a i n d i v i z i i s i t u a ţ i î n t r- o p o z i ţ i e d a t ă s e
numesc roluri şi ele sunt conferite de statusul persoanei în grup. Cu cât
statusul unei persoane este mai înalt, rolul său este perceput ca fiind mai
a t r a c t i v, i a r î n c r e d e r e a î n s i n e ş i v a l o a r e a c r e s c . S c h i m b ă r i l e d e r o l p o t
a v e a c o n s e c i n ţ e i m p o r t a n t e p e n t r u c o m p o r t a m e n t u l o a m e n i l o r.
Structura grupului depinde de trei factori: nevoia de eficienţă,
tipurile de abilităţi şi motivaţii ale membrilor grupului, mediul in care
acţionează grupul.
N e v o i a d e e f i c i e n ţ ă e s t e l e g a t ă d e a c t i v i t a t e a g r u p u l u i î n t r- o a n u m i t ă
unitate de timp şi rezultă din specializarea sarcinilor şi din dezvoltarea
subgrupurilor care realizează diferite activităţi.
Ti p u r i l e d e a b i l i t ă ţ i ş i m o t i v a ţ i i a l e m e m b r i l o r g r u p u l u i i n f l u e n ţ e a z ă
şi ele structura grupului în sensul creşterii sau scăderii coeziunii grupului,
după cum ele au valori mai crescute sau mai scăzute.
Mediul social de existenţă al grupului poate influenţa la rândul său
structura grupului: statusul socio-economic al individului influenţează
poziţia sa în grup.
Dintre numeroasele tipologii ale grupurilor sociale vom menţiona
c â t e v a m a i s e m n i f i c a t i v e : g r u p p r i m a r- g r u p s e c u n d a r ; g r u p d e r e f e r i n ţ ă -
grup de apartenenţă; grup intern-grup extern; grup formal-grup informal.
Grupul primar este o structură fundamentală pentru individ şi
societate; el constituie un scop şi nu un mijloc în vederea realizării de
scopuri. În cadrul acestui tip de grup, individul trăieşte sentimentul
propriei identităţi , îşi afirmă specificitatea, acceptattă de ceilali membrii
ai grupului ca atare.
Grupul primar este acel grup social în care individul se formează ca
om, este locul în care omul îşi exprimă trebuinţele şi nevoile personale,
e s t e s p a ţ i u l s a t i s f a c e r i i n e v o i l o r p e r s o n a l e . Î n c a d r u l g r u p u l u i p r i m a r,
omul experimentează prietenia, iubirea, securitatea şi sensul existenţei
sale.
Condiţiile de existenţă ale grupului primar sunt: contactele
permanente şi stabile între membrii săi, contactul faţă în faţă şi mărimea
grupului (un grup primar este mic- numai astfel membrii săi pot avea
identitare concretă).
Grupul secundar este format din două sau mai multe persoane
i m p l i c a t e î n t r- o r e l a ţ i e i m p e r s o n a l ă ş i c a r e a u u n s c o p p r a c t i c s p e c i f i c
(ex.şcoala, unitatea militară, unitatea de muncă, comunitatea etnică,
comunitatea naţională etc.
Relaţiile interumane se stabilesc în cadrul grupului de tip secundar
în baza unor norme şi reguli prescrise care condiţionează participarea
individului la grup- numai astfel un individ este acceptat în grup şi îşi
poate realiza scopurile sale.
Relaţiile caracteristice grupului primar se pot manifesta în grupul
secundar (ex.în grupul de muncă, oamenii dezvoltă şi relaţii de prietenie).
Grupul de apartenenţă este grupul căruia indivizii îi aparţin
(familia, clasa de elevi, grupul de muncă) iar normele şi standardele
susţinute de grupul de apartenenţă devin principii pentru opiniile şi
acţiunile indivizilor .
Grupul de referinţă este o unitate socială utilizată în evaluarea şi
modelarea atitudinilor şi acţiunilor individului el instituindu-se ca bază a
concepţiei individului despre lume.
Grupul intern este acel grup de apartenenţă a membrilor săi, cu care
aceştia se identifică şi în care au conştiinţa apartenenţei la grup.
Grupul extern este grupul din care fac parte ceilalţi , percepuţi ca
entităţi exterioare grupului din care face parte individul.
G r u p u l f o r m a l e s t e o rg a n i z a t i e r a r h i c i a r f u n c ţ i o n a r e a l u i s e b a z e a z ă
p e o o rg a n i g r a m ă c a r e v i z e a z ă o b i e c t i v e l e g r u p u l u i , f u n c ţ i i l e s a l e f i i n d
definite în raport cu aceste obiective.
Grupul mic se caracterizează prin numărul relativ redus de persoane
între care există relaţii directe, având limita inferioară formată din două-
trei persoane, limita superioară neavând precizări exacte.

T E M AT I C A E S E U R I L O R

1.Analiza numărului din perspectiva grupului social

2.Rolul motivaţiei în realizarea grupului social
3.Grupul de prieteni
4.Grupul şcolar
5.Grupul de muncă
6.Interacţiunile specifice grupului social
7.Relaţiile interumane în grupul mic

B I B L I O G R A F I A O B L I G ATO R I E

1.Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei,Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994

2.Mihu, Achim, Introducere în sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992

B I B L I O G R A F I A S UP L I M E N TA R Ă
1.Buzărnescu, Ştefan, Istoria sociologiei, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1995
2 . G i d d e n s , A n t h o n y, S o c i o l o g i e , E d i t u r a A l l , B u c u r e ş t i , 2 0 0 1

B I B L I O G R A F I A FA C U LTAT I V Ă

1.Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1974
2.Gusti, Dimitrie, Opere, I-VII, Editura Academiei, Bucureşti, 1968-1995
3.Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice. De la origini până la Max
We b e r, E d i t u r a A n t e t , B u c u r e ş t i , 1 9 9 7
4 . Va n d e r Z a n d e n , J a m e s , W. , T h e S o c i a l E x p e r i e n c e . A n I n t r o d u c t i o n t o
S o c i o l o g y, R a n d o m H o u s e , N e w Yo r k , 1 9 8 8

T E S T E D E E VA L U A R E / A U TO E VA L U A R E

1.Ce este un grup?

2.Care este minimul numarului de persoane ce pot alcatui un grup?
3.Care sunt conditiile pentru ca un numar de persoane sa se constituie in
grup?
4.Care sunt motivele asocierii oamenilor in grup?
5.Ce fel de grup este grupuul de prieteni?
6.Cum se manifeste grupurile informale in grupul formal?
7.Care sunt scopurile grupului?
8.Care sunt tipurile de relatii interumane din grupul mic?

U N I TAT E A D E Î N V Ă Ţ A R E 5

INVESTIGAŢIA SOCIOLOGICĂ
C o n c e p t e - c h e i e : m ă s u r a re , c h e s t i o n a r, i n t e r v i u , o b s e r v a ţ i e , e x p e r i m e n t ,
document social, analiză de conţinut.

Măsurarea socială reprezintă stabilirea unei ordini de mărime

(frecvenţă, intensitate etc.) prin atribuire de valori, în acord cu
proprietăţile obiectului social studiat. Elementele componente ale
măsurării sociale sunt: obiectul de măsurat, etalonul de măsură şi regulile
d e a t r i b u i r e a v a l o r i l o r. O b i e c t u l d e m ă s u r a t e s t e a l c ă t u i t d i n t r- o m a r e
diversitate de fapte, fenomene şi procese sociale, începând cu cele de
natură macrosocială şi terminând cu cele de natură microsocială referitoare
la acţiuni, comportamente, relaţii individuale şi de grup.
Etalonul de măsură reprezintă o mărime definită, cu care urmează a
fi comparate aspectele cantitative, respectiv mărimile variabile ce
caracterizează fenomenele şi procesele sociale în vederea determinării
v a l o r i i l o r.
Regulile de atribuire a valorilor (numere, numerale sau simboluri)
urmează îndeaproape natura obiectului studiat şi caracteristicile etalonului
utilizat în măsurare. În literatura de specialitate sunt formulate patru
niveluri de măsură: nominal (categorial), ordinal (care indică ordinea), de
interval (care redă intensitatea) şi de proporţii (de raport).
Una dintre metodele de cercetare sociologică cele mai cunoscute este
ancheta sociologică. Ea incorporează tehnici, procedeee şi instrumente
i n t e r o g a t i v e d e c u l e g e r e a i n f o r m a ţ i i l o r, r e a l i z a t e p r i n i n t e r v i u s a u
c h e a s t i o n a r.
C h e s t i o n a r u l e s t e u n i n s t r u m e n t d e i n v e s t i g a r e , c o n s t â n d d i n t r- u n
ansamblu de întrebări scrise, ordonate logic şi psihologic, care, prin
administrarea de către operatorii de anchetă sau prin auto-administrare,
determină din partea celor anchetaţi răspunsuri ce urmează a fi înregistrate
în scris. În cercetările sociologice chestionarul este utilozat pentru
culegerea datelor obiective (vârstă, sex, nivel de şcolaritate, venituri) cât
şi a celor subiective (opinii, atitudini, aspiraţii, trebuinţe).
Interviul este o tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a
informaţiilor verbale, de la indivizi şi grupări umane, în vederea
verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a fenomenelor
socioumane. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi presupune
întrebări şi răspunsuri, ca şi chestionarul. Spre deosebire de chestionar
însă, interviul implică obţinerea de informaţii verbale.
În cercetările socioumane se recomandă utilizarea interviului când se
studiază comportamente greu observabile, care se desfăşoară în locuri
private, cum sunt: credinţele, opiniile, atitudinile.
Etapele unei investigaţii sociologice sunt: stabilirea temei de
cercetare; determinarea obiectivelor; documentarea prealabilă (literatura
problemei, rapoarte de cercetare pe aceeaşi temă de teren); elaborarea
ipotezelor; definirea conceptelor; operaţionalizarea (elaborarea spaţiului
de atribute- dimensiuni, variabile, indicatori); cuantificarea (fixarea
expresiilor cantitative ale indicatorilor direct observabili pentru care se
culeg date); determinarea populaţiei; stabilirea tehnicilor şi a procedeelor
de investigare; intocmirea instrumentelor de lucru (elaborarea
c h e s t i o n a r e l o r, a g h i d u r i l o r d e i n t e r v i u , a p l a n u r i l o r d e c o n v o r b i r e ,
t e s t e l o r, v e r i f i c a r e a ş i d e f i n i t i v a r e a l o r ) ; a n c h e t a p i l o t ( r e p e t i ţ i a î n m i c a
anchetei propriu-zise şi testarea instrumentelor de lucru); constituirea
echipei de anchetatori; instruirea echipei şi repartizarea sarcinilor;
întocmirea calendarului de desfăşurare a anchetei; culegerea datelor;
verificarea informaţiilor culese şi reţinerea formularelor valide în vederea
p r e l u c r ă r i i ; c o d i f i c a r e a i n f o r m a ţ i i l o r, î n t o c m i r e a m a c h e t e i d e p r e l u c r a r e a
d a t e l o r ; p r e l u c r a r e a d a t e l o r ; a n a l i z a ş i i n t e r p r e t a r e a i n f o r m a ţ i i l o r,
radactarea raportului de anchetă; stabilirea măsurilor de intervenţie.
To a t e i n f o r m a ţ i i l e d e s p r e f a p t e l e , f e n o m e n e l e ş i p r o c e s e l e s o c i a l e d i n
trecut sau din prezent sunt documente sociale. Ele pot fi texte, imagini
g r a f i c e s a u o b i e c t e . P e b a z a l o r, s e r e c o n s t i t u i e i n p l a n t e o r e t i c v i a ţ a
socială, relaţiile interumane, procesele sociale. Dintre cele mai utilizate
documente sociale menţionăm: actele oficiale, cărţile, revistele, afişele,
fotografiile, casetele audio şi video, jurnalele personale, scrisorile,
biografiile, autobiografiile, bunurile de consum, creaţia artistică.
Dintre tehnicile de cercetare sociologică frecvent utilizate amintim
şi analiza de conţinut care constă în identificarea şi descrierea obiectivă şi
sistematică a conţinutului latent sau manifest al comunicării în vederea
formulării unor concluzii ştiinţifice privind personalitatea celor care
comunică, societatea în care se realizează comunicarea, precum şi
comunicarea însăşi, ca interacţiune socială.

T E M AT I C A E S E U R I L O R

1.Rolul paradigmelor in cercetarea sociologica

2.Cercetarea calitativa in ştiinţele socio-umane
3 . Ti p u r i d e c e r c e t ă r i s o c i o - u m a n e
4.Interviul ca tehnică de cercetare ştiinţifică
5.Experimentul in ştiinţele socio-umane
6.Documente sociale

B I B L I O G R A F I A O B L I G ATO R I E

1.Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei,Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994

2.Mihu, Achim, Introducere în sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992

B I B L I O G R A F I A S UP L I M E N TA R Ă

1.Buzărnescu, Ştefan, Istoria sociologiei, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995
2 . G i d d e n s , A n t h o n y, S o c i o l o g i e , E d i t u r a A l l , B u c u r e ş t i , 2 0 0 1
B I B L I O G R A F I A FA C U LTAT I V Ă

1.Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1974
2.Gusti, Dimitrie, Opere, I-VII, Editura Academiei, Bucureşti, 1968-1995
3.Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice. De la origini până la Max
We b e r, E d i t u r a A n t e t , B u c u r e ş t i , 1 9 9 7
4 . Va n d e r Z a n d e n , J a m e s , W. , T h e S o c i a l E x p e r i e n c e . A n I n t r o d u c t i o n t o
S o c i o l o g y, R a n d o m H o u s e , N e w Yo r k , 1 9 8 8

T E S T E D E E VA L U A R E / A U TO E VA L U A R E

1.Care este rolul paradigmelor in cercetarea sociologica?

2.Ce este cercetarea calitativa in ştiinţele socio-umane?
3.Ce tipuri de cercetări socio-umane cunoaşteţi?
4.Analizaţi interviul ca tehnică de cercetare ştiinţifică.
5.Care este rolul experimentului în ştiinţele socio-umane?
6.Ce metode de analiza a documentelor sociale cunoaşteţi?

U N I TAT E A D E Î N V Ă Ţ A R E 6

CONTROLUL SOCIAL
C o n c e p t e - c h e i e : c o n t ro l s o c i a l , c o n t ro l s o c i a l f o r m a l , c o n t ro l s o c i a l
i n f o r m a l , c o n t ro l s o c i a l p o z i t i v, c o n t ro l s o c i a l n e g a t i v, m i j l o a c e l e
c o n t ro l u l u i s o c i a l , a g e n ţ i i c o n t ro l u l u i s o c i a l

Controlul social reprezintă procesul prin care o instanţă, cu ajutorul

unor mijloace materiale şi simbolice, influienţează modifică sau reglează
comportamentul sau acţiunile indivizilor grupurilor sociale ce aparţin
grupului social în vederea asigurării echilibrului dinamic al sistemului
r e s p e c t i v.
Controlul social este un mecanism de autoreglare a sistemului social
şi are drept finalitate manifesteare a comportamentelor individuale şi de
grup în acord cu modelele de conduită dezirabile social în scopul
asigurării unei fucţionalitaţi optime a sistemului. Controlul social asigură
consistenţa şi coiziunea internă a societăţii, continuitatea şi stabilitatea
sa, orientarea şi reglarea comportamentului social, integrarea individului
în societate.
Controlul social formal constă în definirea şi instituirea de norme
impersonale, instituţionalizate în regulamente, legi sau coduri de către
a s o c i a ţ i i s a u o rg a n i z a ţ i i o f i c i a l e . M e n i r e a a c e s t o r n o r m e c o n s t ă î n
coordonarea acţiunilor individuale pentru realizarea scopurilor comune,
m i n i m a l i z a r e a s u r s e l o r d e c o n f l i c t d i n c a d r u l a s o c i a ţ i e i s a u o rg a n i z a ţ i e i ş i
p e r p e t u a r e a a c e s t e i a . E l e s t e r e a l i z a t î n m o d o rg a n i z a t ş i e x p l i c i t d e a g e n ţ i
oficiali specializaţi ai controlului social.
Controlul social informal se realizează în special la nivelul rolurilor
s o c i a l e î n t r- u n g r u p ş i s e m a n i f e s t a î n m o d i m p l i c i t î n c a d r u l r e l a ţ i l o r
reciproce dintre indivizi, prin participarea acestora la viaţa colectivă. El
s e r e a l i z e a z ă î n t r- o m a n i e r ă i m p l i c i t a , n e o rg a n i z a t , î n a b s e n ţ a u n o r a g e n ţ i
oficiali specializaţi de control. Menţionăm că în societaţiile moderne
controlul social informal are un trend ascendent.
Controlul social pozitiv se întemeiază pe cunoaşterea şi
i n t e r n a l i z a r e a d e c ă t r e i n d i v i z i a n o r m e l o r, v a l o r i l o r ş i r e g u l i l o r d e
convieţuire socială ca şi pe motivaţia acestora de a le respecta din
convingere. Astfel de control exercită atat agenţii oficiali cât si cei
neoficiali prin stimulare pozitiva (recompense).
Controlul social negativ se bazează în special pe temerile individului
că va fi sancţionat în cazul nerespectării normelor şi regulilor sociale.
Acest control se exercită de agenţii oficiali sau neoficiali care
administrează sancţiuni negative.
Pentru a se putea exercita controlul social se folosesc o serie de
m i j l o a c e c a r e c o n s t a u î n t r- o s e r i e d e i n t r u m e n t e d e p r e s i u n e ş i
p e r s u a s i u n e , o rg a n i z a t e ş i n e o rg a n i z a t e , i m p l i c i t e ş i e x p l i c i t e , f o r m a l e ş i
informale, directe şi indirecte, menite să-i influienţeze pe indivizi să
adopte conduite dezirabile şi să se conformeze normelor şi prescripţilor
grupului comunitaţii sau societaţii.
Mijloacele controlului social pot fi instituţionalizate sau
neinstituţionalizate.
Mijloacele de control instituţionalizate sunt în cea mai mare parte
acele instrumente prevazute în coduri juridice, legi, regulamente, şi alte
a c t e ş i d o c u m e n t e c u c a r a c t e r m o r a l , r e l i g i o s , p o l i t i c , m i l i t a r, s p o r t i v e t c .
E l e e m a n ă d e l a o rg a n i z a ţ i i , a s o c i a ţ i i , i n s t i t u ţ i i ş i p e r s o a n e o f i c i a l e ş i s u n t
aplicate tot de insituţii cu caracter oficial.
Mijloacele de control neinstituţionalizate se referă la acele
instrumente ale controlului social neformalizate, neoficializate şi care de
obicei nu sunt inserate şn acte oficiale. Ele sunt reprezentate de tradiţii,
c o n v e n ţ i i , p r a c t i c i i n s t i t u i t e l a n i v e l u l g r u p u r i l o r, d a r ş i d e î n c u r a j ă r i ,
blamări etc.
În tipologia mijloacelor de control social se poate distinge şi între
mijloacele psihosociale şi mijloacele material sociale.
Mijloacele psihosociale se adreseaza psihicului uman determinându-l
pe individ să-şi interiorizeze normele şi valorile dezirabile social şi pe
aceasta bază să-şi adapateze opiniile, atituduinile, şi comportamentele la
modelele culturale propuse de grup sau de societate.
Mijloacele material sociale sunt cele prin care societatea îl
determină pe individ să se conformeze standardelor de comportament pe
care ea le impune şi ele pot fi fie recompense, fie pedepse.
O alta clasificare a mijloacelor de control social cuprinde mijloacele
morale, juridice, religioase, politice, ştiinţifice, educaţionale, militare
culturale, economice etc.
Mijloacele de exercitare a controlului social sunt puse în aplicare de
către anumite instanţe sau agenţi ai controlului social. Aceştia la randul
lor pot fi grupaţi în agenţi instituţionalizaţi şi agenţi neinstituţionalizaţi.
A g e n ţ i i i n s t i t u ţ i o n a l i z a ţ i s u n t r e p r e z e n t a ţ i d e d i f e r i t e l e o rg a n i s m e ş i
o rg a n i z a ţ i i d e s t a t j u r i d i c e , p o l i t i c e , a d m i n i s t r a t i v e e t c . s a u a s o c i a ţ i i a l e
s o c i e t ă ţ i i c i v i l e . A c e ş t i a g e n ţ i r e a l i z e a z ă u n c o t r o l s o c i a l o f i c i a l o rg a n i z a t
asupra indivizilor şi grupurilor sociale.
Agenţii neinstituţionalizaţi (informali) sunt reprezentaţi de anumite
grupuri (de presiune, de prietenie, de joaca, criminale etc.) sau indivizi.
A c e ş t i a g e n ţ i r e a l i z e a z ă u n c o n t r o l s o c i a l n e o f i c i a l , n e o rg a n i z a t ş i
spontan.
La nivelul societăţii sau al grupului între agenţii controlului social
se stabilesc anumite legături, anumite interacţiuni ceea ce determină
caracterul de sistem al instanţelor de control social.
Unul dintre cele mai importante instrumente de realizare a
controlului social este dreptul. Un rol important în promovarea concepţiei
referitoare la drept ca instrument al controlului social l-a avut şcoala
americană „jurisprudenţei sociologice”, prin reprezentanţii săi cei mai de
seamă, E. Ross si R. Pound. Pentru aceştia dreptul reprezintă baza
edificării ordinii, instrumentul de control cel mai specializat şi mai
avansat pe care îl foloseşte societatea.
Dreptul, ca instrument al controlului social, îşi exercită această
menire atat prin intermediul valorilor juridice cât şi prin intervenţia
v a l o r i l o r, i d e i l o r ş i i d e a l u r i l o r c o l e c t i v e , p r i n a s p i r a ţ i i ş i e x p e r i e n ţ e c u
încarcătură juridică.
Din perspectivă sociologică, dreptul trebuie considerat un mecanism
de control social care funcţionează în aproape toate sectoarele sistemului
social. Ca intrument al controlului social, dreptul exercită în primul rând o
funcţie integrativă în cadrul societaţii: el atenuează conflictele potenţiale,
făcând să funcţioneze raporturile sociale.

T E M AT I C A E S E U R I L O R

1. Controlul social; formele controlului social

2. Controlul social formal.
3. Controlul social informal
4. Controlul social pozitiv
5. Controlul social negativ
6. Controlul juridic
7. Controlul penal
8. Controlul democratic
9. Mijloacele controlului social.
10.Dreptul ca intrument de realizare a controlului social

B I B L I O G R A F I A O B L I G ATO R I E

1.Banciu, Dan, Elemente de sociologie juridica, Editura Lumina Lex,

Bucuresti 2000
2.Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994
3.Mihu, Achim, Introducere în sociologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992

B I B L I O G R A F I A S UP L I M E N TA R Ă

1.Buzărnescu, Ştefan, Istoria sociologiei, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995
2 . G i d d e n s , A n t h o n y, S o c i o l o g i e , E d i t u r a A l l , B u c u r e ş t i , 2 0 0 1

B I B L I O G R A F I A FA C U LTAT I V Ă

1.Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1974
2.Gusti, Dimitrie, Opere, I-VII, Editura Academiei, Bucureşti, 1968-1995
3.Lallement, Michel, Istoria ideilor sociologice. De la origini până la Max
We b e r, E d i t u r a A n t e t , B u c u r e ş t i , 1 9 9 7
4 . Va n d e r Z a n d e n , J a m e s , W. , T h e S o c i a l E x p e r i e n c e . A n I n t r o d u c t i o n t o
S o c i o l o g y, R a n d o m H o u s e , N e w Yo r k , 1 9 8 8

T E S T E D E E VA L U A R E / A U TO E VA L U A R E

1. Care este semnificaţia măsurării în ştiinţele sociale şi comportamentale?

2. Ce este un chestionar de cercetare ştiinţifică?
3. Ce este interviul?
4. Care sunt avantajele si dezavantajele utilizării interviului în ştiinţele
socioumane?
5. Care sunt etapele cercetării sociologice?
6. Ce este un document social?
7. Care este specificul tehnicilor de analiză a conţinutului comunicării?