Câteva repere privind evoluţia populaţiei ~„&...,,&& ....... -„...

şi a celei româneşti

Capitolul de faţă, destinat descrierii evoluţiei demografice a

noastre, ar fi putut să fie unul foarte economia
putea constitui tema unei/unor cărţi separate.
cronologică, cât şi din punctul de vedere al răspândirii există tratate
serioase, cu numeroase date asupra volumului şi a altor caracteristici ale populaţiei
(la nivel mondial sau pe zone geografice mari, cum ar fi continentele), lucrări
realizate pe baza studiilor de demografie istorică (dacă-i vorba despre dimensiunea
temporală) sau de demografie comparată şi de geografia populaţiilor (în cazul
dimensiunii spaţiale). Tentaţia de a intra în asemenea detalii am avut-o şi eu, am
renunţat repede la ea, fiindcă orice discuţie mai aplicată asupra tendinţelor demografice
ale unei epoci sau zone ar fi reclamat un tratament similar şi pentru alte perioade şi
areale, ceea ce ar fi dus la un text stufos şi, până la urmă, tot incomplet Aşa se face că
am decis să scriu un capitol scurt, cu câteva informaţii sintetice şi fără multe comentarii,
bazându-mă în această decizie nu numai pe ideea că cei interesaţi de detalii le vor
găsi în tratatele de specialitate, ci şi pe faptul că, întrucât evoluţia populaţiei este, aşa
cum am spus-o de mai multe ori, rezultatul acţiunii fenomenelor demografice, in
condiţiile date de structurile populaţiei, această parte e conţinută
practic de descrierile ample ale evolutiei realizate î:n precedent.

5 .1. Evoluţia populaţiei mondiale

Cine încearcă să parcurgă lucrările de specialitate dedicate şi evoluţiei

speciei umane îşi va da repede seama că nu este simplu de stabilit un moment timp
începând de la care să se poată proceda la numărarea „oamenilor". Specia noastră a
cunoscut o lungă evoluţie, cel puţin de la Homo habilis de acum 3 milioane de
 DINAMICA POPULAŢIEI 195

arunci a Terrei,
valoare care,
până undeva

ce

1. Vezi, de exemplu, Jacquard (2006), de unde am nr'''"'" ideea celor trei „revolutii demografice",
folosind-o mai cu seamă pentru a marca într-o formulă câteva momente spectaculoase
în evoluţia populaţieL Trebuie remarcat că, pe de o parte, co1r1ct~pt1l!l de revoluţie demografică
are şi alte iar pe de altă parte, în istoria a omenirii au avut loc şi alte
196 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA

ceva
cercetarea mc1rnuntel1Jr
populaţiei unor sau a unor
estimea2:ă populaţia unor zone
Pentru importantele state
înregistrări ceea ce 0'1'""'"'" şi,
pornind de la acestea, se extrapolează informaţia şi puţin cunoscute,
fie considerându-se anumite teritorii rămân constante ca volum demografic
(Africa, Oceania), fie utilizându-se, de proporţionalitate,
presupunând evoluţii analoage
Pe măsură ce ne apropiem
mai precise, graţie progreselor demografia istorică, în stare să
exploateze sursele în formă scrisă, precum şi pe rei:,reze11taite de diverse alte
elemente de civilizaţie. Astfel, ..,,„,„.,,,.., iar
intervalele în care se încadrează evaluări se micşorează tot mai (cel
puţin în cifre relative). Începând cu secolele unele populaţii europene
pot fi deja evaluate foarte corect, pentru ca acest lucru să ajungă să se întâmple
pentru toate ţările lumii, trebuie să venim mult spre zilele noastre, până în perioada
postbelică, când, graţie sprijinului material şi uman, logistic şi financiar acordat de
ONU noilor state devenite independente, s-au informaţii demografice fiabile
pentru toate statele şi teritoriile Globului.
Pentru realizarea unei imagini foarte am construit, coroborând datele
din mai multe surse, tabelul 3 de evoluţie a populaţiei mondiale pe perioada ultimilor
10.000 de aini, cea care, de altfel, este cea mai semnificativă, pentru că începe cu cea
de „a doua revoluţie demografică", cea a neoliticului, determinată de schimbări
excepţionale în viata omului : apare practica domesticirii animalelor şi cea a cultivării
terenului, aceasta din urmă ducând la sedentarizarea populatiei, deci la apariţia
aşezărilor umane relativ stabile, la dezvoltarea agricole şi apoi a celei
urbane. Cultivarea circa 1.000 de ori capacitatea solului de a
hrană populaţiei, ceea ce permite o creştere fără precedent. Acest
gen de civilizaţie ia naştere Mijlociu aproximativ cu 8. OOO de ani înainte
Hristos şi se răspândeşte 3. OOO de ani, ea
acoperă Europa până în şi permite o creştere 1 a

1. Mecanismul demografic al acestei rrF«tPri

mi se par a fi : 1. mortalitatea nu se că oamenii trăiesc mai concentraţi
şi alături
de animalele favorabile transmiterii bolilor ceea ce ar
compensa efectele benefice ale de hrană; 2. fertilitatea creşte, condiţiile de
sedentarizare la sân şi ocuparea mamei cu transportul
copilului. concluzie, se pare că factorul fertilitate aici un rol mai important.
 DINAMICA POPULAŢIEI 197

Tabelul 5. 1. Liniile mari de a mondiale

Anul

8.000
250-350
470-550
1750 660-800
--~

1800 835-975
-·-----
1850 Ll00.L300

1960 3.010
1975 4 OOO =tDe la miliarde la 5 miliarde se. ajunge aproximativ
-------·----· între 1950 şi 1987, deci în 37 de ani.
1987 5.000
---+-~-~---
1999 , Ritmul începe să se deşi adăugarea unui nou
6 000
· ruiliard se face tot după 12 ca şi în cazul precedent.
2006 6.500 Ritmul scade ajungând la 1,2%.

o situatie detaliatăîn şi fonr••t-n.r..:• pn~ze~m:ua în tabelul 5.2, care

preia Jean-Noel Biraben (2004, mergând, după cum se
vede, anul 400 î.e.n. şi până aceste cifre despre totalul
populaţiei mondiale pentru a ""~~.„„ 5 .1, adăugând la acestea şi
datele ulterioare.
 .....
Tabelul 5.2. Evoluţia populafiei mondiale şi a principalelor regiuni între anul 400 î.e.n. şi 1970, J. -N. Biraben. 2004 ~

Restul
India, Europa Africa America
Pakistan, Asia Asiei Restul America TOTAL
Anul China Japonia (fără URSS de Centrală Oceania
Africii
Bangladesh de Sud-Est (fără
URSS) Nord
de Nord
şi de Sud
Mondial
URSS)
400 î.e.n. 19 30 42 0,1 3 19 13 10 7 1 7 l 152
200 î.e.n. 40 55 52 0,2 4 25 14 13 9 2 8 1 223
l e.n. 70 46 47 0,3 5 31 12 13 12 2 10 1 250
200 60 45 46 0,5 5 16 14 2 9 255
400 25 32 45 1,5 7
44
36
13
12 13 18 2 11
l
1 204
g
a::
500 32 33 41 2 8 30 12 20 2 13 1 205

~
11
600 49 37 32 4 11 22 11 11 17 2 14 1 211
700 44 50 25 5 12 22 10 9 15 2 15 1 210
800 56 43 29 6 14 25 10 10 16 2 15 1 227 m
~
900 48 38 33 7 16 28 11 10 20 2 13 1 227
1000 56 40 33 7 19 30 13 10 30 2 16 1 257 ~
n
1100 83 48 28 7 24 35 15 8 30 2 19 2 301 o
1200 124 69 27 6 31 49 17 8 40 3 23 2 399 5o
1250 112 83 22 6 31 57 14 8 49 3 26 2 413
1300 83 100 21 7 29 70 16 9 60 3 29 2 429 >
74 71 29 2 439
(S
1340 70 107 22 7 29 16 9 3
1400 70 74 19 8 29 52 13 8 60 3 36 2 374 ~
1500 84 95 23 8 33 67 17 8 78 3 39 3 458 E
1600 110 145 30 12 42 89 22 10 104 3 10 3 580 ffi
1700 150 175 30 28 53 95 30 9 97 2 10 3 682
1750 220 165 28 30 61 111 35 10 94 3 15 3 775
1800 330 190 28 30 68 146 49 9 92 5 19 2 968
1850 435 216 31 31 78 209 79 13 90 25 34 2 1.243
1900 415 290 38 44 115 295 127 23 95 90 75 6 1.613
1950 558 431 75 83 245 395 180 44 167 166 164 13 2.521
1970 774 667 118 104 386 462 243 70 266 228 283 19 3.620
 DINAMICA 199

400 200 o 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800 2000
î.e.n. î.e.n. Anul

5.1. mondiale
cu anul 400 f.e.n.

Datele din u\.ov0vvn de elocvente

în privinţa şi
jumătate. a 1ncP„,.,„ vreme ce se întinde pânăîn
secolul al XVI-lea -, avem de-a a după cum
se vede, sunt marcate şi unele 0u;cvvvv,
mondial, anumite evenimente

vorba
„„~„~· mileniu al
cifrei de un sfert de milion de oameni.
Dacă ne la connnennu "'•"""'"""""

Hristos
32 de milioane în
doar
risipită în
200

a cu un
din secolul al Xi-lea şi !-'"I""'"'~''"' continentului
între anul 1.000 şi 1.340. ~·~"''"'" ..,,,,.,„.,,. ""''V'"'" secolului al XIV-lea
sunt vizibile mult timp şi negativi fac aşa fel încât nici
peste un secol şi jumătate populaţia Europei să nu reuşească să atingă nivelul
demografic de dinaintea marii epidemii, în creşterii sensibile din secolele XV-XVI.
Secolul al XVII-lea nu este nici foarte europene şi abia după
câteva decenii ale veacului următor (al va merge clar pe
o linie ascendentă şi '"'"-"'"
Revenind la populaţia mondială, e aşa cum se vede pe
graficul din figura 5. 1, tot de pe la mijlocul se declanşează la
nivel planetar o nouă fază în creşterea care nu poate nici pe
departe pusă doar pe seama populaţiilor europene, aşa cum se încearcă uneori.
Sigur, continentul nostru joacă un rol acest proces, fiind fără îndoială
zona cea mai dinamică, dacă privim lucrurile la scara continentelor şi dacă ţinem
seama de transferul de populatie spre America şi Australia, dar ponderea lui este
totuşi prea redusă în cadrul populaţiei mondiale ca să determine decisiv tendinta
acestui efectiv. Fără a mai face calcule de dinamică, observăm în tabelul 5.2 că,
exceptând continentul african (cu o pondere redusă în populatia mondială), toate
celelalte zone au cunoscut între 1750 şi 1900 o dinamică accelerată, inclusiv zonele
asiatice, cu o mare populaţie şi care n-au fost influenţate de exodul demografic european.
Prima jumătate a secolului XX este una de creştere demografică generalizată, în
ciuda unor semne de încetinire apărute în ţările Europei Occidentale, unde fertilitatea
se apropie de (sau chiar coboară sub) pragul de a generaţiilor. Acest avânt
se amplifică după cel mondial, nouă fază de
creştere demografică spectaculoasă („a treia sau „explozia
demografică"). Vom
omenirii, ritmul mediu anual de
uşor valoarea de 2 % spre
este vorba despre o veritabilă „revoluţie" , care nu se compara, prin amploarea şi
modul brusc de producere, cu două precedente (dacă acceptăm terminologia
lui Jacquard a celor trei revoluţii). este rezultatul redlucierii bruşte a mortalităţii în

1. Căderea Romei are loc în anul 410, fiind provocată de invazia vizigoţilor.
 DINAMICA 201

tările ~~„„„ ""'-'"''""' vechiului

regim de1no:gra dar care au beneficiat de
condiţii deosebit de favorabile ""''M.a\H : răspândirea antibioticelor

şi programele de vaccinare "'<"""\'""' internaţionale. Cu o natalitate

traditională ~,~.~"''~ şi Asia, care
anterior stagnau sau se mişcau încet pe ascendentă, au cunoscut într-un
răstimp foarte scurt o creştere bruscă a ritmului anual, ajungându-se nu de puţine ori
la valori incredibile de 3-4 % !
Dacă creşterile demografice din secolul al XIX-lea, special din Europa, au fost
însotite de dezvoltarea socieratilor industriale şi de migratiile masive spre alte
continente, ceea ce a făcut ca demografică să devină mai puţin perceptibilă,
iar în prima parte a secolului XX privind depopularea,
explozia demografică de a reînviat vechile obsesii malthusiene
la o scară infinit mai mare veacului al ideile respective
fiind vehiculate de această dara nu de savanţi ci de către institutii,
organizaţii şi fundaţii internaţionale şi transpuse planuri acţiune de anvergură
mondială. Într-adevăr, îndeosebi Statele Unite, prin influenţa deţinută în cadrul unor
organisme internaţionale - ONU, Banca Mondială, Organizaţia Mondială a Sănă­
tăţii etc. -, au generat, au sustinut material şi ideologic, au impus chiar celebrele
programe de „planificare familială" (de fapt, de reducere a fertilitătii) în
ţările în curs de dezvoltare, scopul moderării '-'A''"""" demografice până la nivelul
reducerii acesteia la zero.
Rezultatele au fost foarte diferite de la o tară la alta şi ales de la o zonă la alta,
fiind greu de apreciat eficacitatea acestor programe, conditiile care multe ţări
din Lumea a Treia au cunoscut in unuu•Cd'-' U'-'v".UH 0 dezvoltare socioeconomică
rapidă, care ea însăşi induce sc111nrioi1re:a c·on1p<Jrtarr1er1tu1m reproductiv şi este însotită
de o scădere a fertilitătii. De a existat o dispută intre
.....,.„.\„ şi cei care
considerau că sot;1e1tatx este suficientă pentru
a reduce excesul de n<>·~t,,..., „~,,Â~·~··~ ar trebui să se ocupe mai
curând de acest gen de subdezvoltate şi putin de programele
de influenţare directă a

1. Pentru punerea în evidentă şi acestor este suficient să se consulte documentele

celor trei mari asupra Populaţiei 1974; Mexico, 1984; Cairo, 1994),
reuniuni internaţionale de o deosebită cu tentă dominantă a factorilor politici şi cu
o modestă a Ar fi interesantă o analiză comparativă a poziţiei diferitelor
state în aceste momente, o analiză a schimbărilor de a unor inclusiv a Statelor
Unite şi a Chinei, precum şi ad-hoc interesante şi a felului cum s-a
ajuns la soluţiile de compromis din documentele oficiale finale ale 'intâlnirHor.
202

aproape peste tot

2006, populaţia
demografice prevăd
jumătate de secol.

sensul
global resursele (al1lmfmt<tre,
de efective. Asta nu "'""""'"'"'"'

astfel capacitatea unor asigura aceste condiţii,

probleme acute legate de demo-economic apar fn perioada actuală doar
la nivel local, cel naţional, un caz la cel
Evoluţia vv1ucua"'"' n10:11ta1~ue, următoarele
decenii, este deocamdată
diverse zone ale Pe ales în
Africa subsahariană - care
foarte modest, valori ale ratei
frecvente. Creşterea acestor ţări foarte sărace ridică numeroase
probleme economice şi care guvernele nu par capabile să le
rezolve manieră satisfăcătoare. ţărilor europene
au, cum se ştie, un foarte
departe această valoare - , ceea ce se populaţie,
declinul fiind atenuat extern. Perspectivele acestor
ri"'''"'"i'""' modificărilor structurale,

respectiv
 203

zone
vorba, în mod evident, despre o consecintă a
populaţiei pe diferite areale ale planetei - mai exact, a diferenţelor mari ce se
manifestă de mai multe decenii în viteza de creştere a populatiei din diverse regiuni.
De altfel, aşa cum se vede în tabelul 5.2, tot timpul au existat diferenţe în dinamica
populatiei din locuri diferite, numai că, până în epoca modernă, evolutia fi:ind lentă
peste tot, consecinţele au fost minore. O adevărată schimbare de situatie se
însă doar după ce încep să se manifeste consecintele exploziei demografice
decenii ce au urmat celui doilea război mondial; aceasta, într-adevăr, a
'"""""" ierarhiile demografice traditionale.
Aşa cum spuneam, pentru evidenţierea acestor tendinte s-au produs numeroase
date statistice, din rândul cărora am să preiau aici o situatie prezentată în tabelul 5
într-o formă mai simplă şi care nu conţine multe detalii, nici spatiale, nici ca
întindere şi diviziuni temporale. E vorba despre evoluţia populaţiei pe continente
vreme de un secol, începând din 1950 şi până în 2050, cifrele pentru acest din urmă
an fiind estimative şi luate dintr-o proiectare ONU care şi astăzi pare foarte rezonabilă.
Se poate vedea uşor, chiar şi la această scară mare, ce modificări profunde se produc.
Să luăm doar câteva exemple. Continentul african, care a stagnat vreme de mai multe
secole la circa 100 de milioane (cam între anii 1500 şi 1900), urcă la mijlocul
secolului XX la 224, cifră cu care încă nu detine decât mai putin de 9% din populatia
lumii; până în prezent (2007), ponderea creşte la 14,2 % şi este de aşteptat ca în
2050 să se apropie de 20% (adică de o cincime din populaţia mondială). Asia şi-a
mărit şi ea din 1950 până în 1995 ponderea, de la 55, 7 % la 60,5 % ; de atunci procentul
stagnează şi nu se va modifica simţitor nici în următoarele decenii. Dar cu sigurantă
exemplul cel mai spectaculos este cel al Europei. Pe la 1700, înainte de accelerarea
creşterii sale demografice, continentul nostru depnea, cu cei circa 120 de milioane de
locuitori, o pondere de peste 19 % din populaţia mondială. Pe parcursul următoarelor
două secole şi jumătate, ciuda dinamicii sale viguroase (dar dublată de o masivă
emigraţie spre alte continente), cifra urcă uşor doar până la 21,8%, Europa detinând
deci mijlocul secolului XX, adică înaintea exploziei demografice, mai bine de o
cincime din populaţia lumii. După aceea, deşi emigrarea s-a oprit şi în multe ţări
europene a avut loc un reviriment al naşterilor, creşterea sa demografică este întrecută
sensibil de cea a altor continente, aşa încât, până în 2007, ponderea populatiei
Europei se înjumătăţeşte ( 11, 1 %) , iar procesul va continua cu mare probabilitate şi
viitorul nu foarte îndepărtat, astfel încât e de aşteptat ca în 2050 populatia europeană
204

urmă

ale lumii intre 1950 şi 2050

-----------~---·

Anii
Marile
1950 2007
regiuni
Cifre % Cifre Cifre % Cifre %
Africa 224 8,9 364 6 944 1.766
America
166 6,6 226 6,1 297 335 5,1 392 4,4
de Nord
America 9,1
165 6,6 283 7,7 477 8,6 809
Latină

Asia 1.402 55,7 2.147

Europa 549 21,8 656
Oceania 13 19
Total
2.519 1 3.697 99,9
mondial

Surse: ONU, 1998, pentru pentru 20f17

a se sentimente
ua1,„.,.,.., sau la o categorie de oameni istoriceşte
trecutul nu îndepărtat,
mare bogăţie a unei
canltit:Jltea de
~"'"r-u,·~"·;~..-.~ dintre diverse

Nici asupra evolutiei "'"'·"V"'' a marca

unele aspecte mai dinaintea
constituirii statului român mcK1e1:n cuir10surnte1e necesare pentru a evalua eventualele
avansate de către ·~""'"'"' '"u"'"''" .. ~„··~ nu există (îndeosebi pentru
fostele principate extracarpatice, şi nu cunosc preocupări
foarte serioase de demografie istorică cu """'"-'·"'~'" populaţiei existente
 DINAMICA POPULATIEI 205

pe
se pare un de prisos.
pe termen mediu
nu Vasile Gheţău
(2007a,

la teritoriul

mediu anual de rrP.~tPi~P

de la data anterioară
12.II.1891 10,000
!------------+--------~- __
31.XII.1900 11,168
1-------------+----------+--·-------~--------~~--------1
31.XII.1912*
3LXIL1920*
29.XII.1930*
6.IV.1941* 1,1
25.1.1948*
21.ll.1956* 1,2
15.IH.1966*
5.I.1977*
7.I.1992*

* Recensăminte

recensământ) oferite de

anul
figura
începând cu
1989), populaţia
perioadele celor un
~c~ 1%.
206

24

22

<!)
i:::
20
ro
;§
·a 18

16

14
1930 1945 1960 1975 1990 2005
Anul

României între 1930 şi

Dar cu siguranţă că o

reală.
 DINAMICA POPULAŢIEI 2(]7

30 +----~----------------! .......,__Rata de natalitate

- - Rata. de mortalitate

10

5 +-------.-------.-------.-------,--------1
1930 1945 1960 1975 1990 2005
Anul

Figura 5.3. Evolu/ia ratelor de natalitate şi mortalitate

în România intre 1930 şi 2005

20 ~-------------·------------------~

15

10

-5

5.4. EvoluJia ratei sporului natural fn România între 1930 şi 2005

Începând din anul 1930, de când INS publică datele anuale ale naşterilor şi
deceselor, precum şi populatia medie anuală (în mii), ş:i până la căderea regimului
comunist, evolutia populaţiei României a fost determinată în mod esential de sporul
natural, migraţia fiind, general, la cote modeste. De fapt, tot intervalul 1930-1989
208

Perioada natural pe
an
·-----
l .I.1948-31.XII.1955 .710.616 l - 14.577
l.L 1956-31.XH.1965 1.764.977 1.629.443 - 135.534 - 13.553
l .I.1966-31.XII. l 976 2.550.678 2.474.905 75.773 6.888
---- -
l.l.1977-31.XII.1989 1.886.027 l.653.047 - 232.980 - 17.921
----- ---
Total 7.912.298 7.351.395 560.903 - 13.355

Situaţia
pare
fiind ceva mai „ v<:UU•«
din media anuală a
etapa finală, după recensământul
absolută, sub aşteptările bunului-simt,
populaţie prin politica "'"'"'"'"'
germanice şi evreieşti spre
statistica migraţiilor
a INS (2006, tab. 80) ne dă
acestea din urmă au
semnificativ balanţa
Surpriza - sau,
din anii 1977-1989 ;

vremuri,
23 de urnuv''""'
 DINAMICA 209

nu
cunoscute anuale ale imigraţiei 1•
şi faptul că plecările clandestine din ţară în acele. timpuri
nu erau o raritate, putem invoca probabil o lipsă suplimentară de încă vreo
de persoane, ceea ce întăreşte îndoielile noastre despre corectitudinea cifrei
milioane calculată INS pentru 1 ianuarie

O+---.,.----.~~--,.---.---r~-.------:~"°""c-::-ir--~~

1965 1960 1965

-200.000 +---------------------+-1------~--.1

--o- Spor natural

-fi- Spor total
-400.000 -r------------------------------1-il-----,j

-600.000 ~---------------------------------

Figura 5.5. Sporul natural şi sporul total anual în perioada 1957-2005, calculate pe baza datelor INS

Începând cu anul 1957, INS oferă efectivele populaţiei la l ianuarie al fiecărui

an, ceea ce permite calcularea sporurilor anuale de populatie, creşteri care se pot
compara apoi cu sporul natural. În figura 5.5 am reprezentat cele două curbe, între
1957 şi 2005. În principiu, creşterile anuale de populatie urmează îndeaproape
excedentul natural, ceea ce confirmă asertiunea de mai sus, potrivit căreia pentru
populatia României, factorul decisiv al dinamicii a fost diferenţa dintre naşteri şi
decese. Pe grafic apare în două rânduri câte o „prăpastie", corespunzând anilor 1991
şi 2001. În aceşti ani nu s-a întâmplat vreo catastrofă naturală sau socială, ci pur şi
simplu populaţia de început a anilor 1992 şi 2002 a fost calculată plecând de la datele
recensămintelor efectuate primele luni ale acelor ani. Or, la aceste înregistrări au
lipsit, după cum se ştie, o dată circa 400.000 şi a doua oară circa 600.000 de persoane,

1. Ar fi trebuit astfel, pentru a da consistenţă datelor privind mişcarea populaţiei, să se raporteze

pentru ultimii doi ani ai regimului. comunist peste 37 .OOO de imigranţi ! Infernul regimului
ceauşist apare, iată, ca un loc de mare atractivitate pentru cetătenii altor ţări !
210 DEMOGRAFIE Ş! SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

ca acele să se repartizeze
a creşterii demografice în perioada intercensitară.
Revenind la evoluţia populatiei tării, observăm în
1930, creşterea demografică se reduce ca ritm datorită declinului
mentinerii relativ constante a ratei mortalitate. După anii
postbelică, natalitatea se redresează, mortalitatea cunoaşte un ...........„„
ce duce la o creştere puternică a populaţiei la începutul '50.
a şase, liberalizarea o
scădere rapidă, iar rata de
încât începe un nou declin al natural. În urma măsurilor toamna
anului 1966, în special a decretului de interzicere a avorturilor, natalitatea şi sporul
natural cresc brusc în următorii doi ani, pentru ca apoi natalitatea scadă treptat,
cu unele mici reveniri determinate de reînăsprirea politicii de supraveghere a activităţii
personalului medical ; rata de mortalitate, la rândul ei, începe să crească, în urma
îmbătrânirii demografice care se face tot mai clar simtită şi în România '80,
de unde rezultă un spor natural tot mai redus. Anii 1990 şi 1991 cunosc un uşor
spor natural pozitiv, dar migratia spre exterior - chiar şi numai cea legală -
compensează această creştere şi, pentru prima dată în perioadă de pace, în România
începe un declin demografic ce se accentuează prin scăderea rapidă a natalităţii : în
1992 avem deja un spor natural negativ, iar balanţa continuă să se înrăutăţească încă
trei ani pentru a oscila apoi uşor după 1995, când natalitatea pare să se stabilizeze
urn.i"'''a înjur de 10%0, mortalitatea se mişcă şi ea, până în (în anul 2006),
în jurul valorii de 12 %o.
În elementele natural şi de recensămintelor
2002, nu avem alte elemente a judeca dinamica „~,„~·~··,~· J:<~onaarne1
1989. La aceste momente de recensământ s-a înregistrat un de locuitori cu
mult sub cel aşteptat pe bază de calcul. Este evident că şi rezultatele înregistrărilor
censitare se cer la rândul lor discutate. Ele nu sunt absolute, ci depind de metodologia
recensământului, de sinceritatea declaraţiilor şi de conştiinciozitatea recenzorilor.
această a datelor, realitatea demografic al Kom~1ruc~1
există fără nici un dubiu. Probabil că, după 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea
când au căzut unele restrictii în privinţa mişcării în spaţiul emro1J1eaia,
s-au intensificat anumite genuri de „„„v,„
 DINAMICA POPULATIEI

pentru o viziune sensul

măsurată prin rata brută nu va scădea prea curând, de însemnate ar
limitele rezonabilului, progresele calea creşterii speranţei de viaţă (la şi la
vârstele înaintate), dat fiind că structura pe vârste se deteriorează ineluctabil
următoarele decenii, iar o populaţie care îmbătrâneşte va avea, egale, o
pierdere prin mortalitate în creştere. Redresarea (dacă se va produce în
următorii ani) este puţin probabil să se realizeze
compenseze pierderile prin decese. Cu
continue declinul demografic Jării, chiar
demografică ar duce o sporire a
detalia argumentele ce stau în spatele acestei conci:uzn
acest capitol este destinat curând trecutului, nu
pentru că în lucrarea de faţă nu am dorit să intru în astfel
specifice studiilor de specialitate, cum sunt problema recent
de Vasile Gheţău (2007a şi 2007b), spre care îi îndnnn pe cei care doresc să afle mai
multe despre mecanismele care au generat mişcarea a populatiei tării şi cea
care se va produce în viitorul apropiat. În acelaşi timp, este normal să să
răspund la câteva întrebări legitime pe care şi le poate pune oricine a urmărit "'"'·""'~'"'
demografică a României în perioada de după căderea regimului comunist.
Iată succint câteva elemente de constatare şi unele de evaluare :
a) Căderea bruscă a fertilităţii chiar din 1990 arată că nivelul
ridicat a fost ţinut astfel în chip artificial ; anul 1990 nu a adus altă noutate c01t1s1:ste1nta
în viaţa românilor decât eliberarea de constrângerile comunist.
s-a recurs automat la metoda cunoscută de a naşterilor, avortul, au"""""'"""'·'"-""
în primii ani un număr de circa un milion întreruperi de sarcină
mai mare decât numărul naşterilor). Ulterior, ales
1,3 copii, cam din 1995, cifra avorturilor a început să scadă, tot
femeile românce adoptând metodele contraceptive modeme. Aşadar rn:nnl!fl UUilf':IH

subfertil al populaţiei României nu este rezultaf'ul nici noilor

1. E imposibil de precizat peste câţi ani, însă, ca o percepţie ""'''Q"''" aş

spune că sensibii peste mai puţin de 10-15 ani, cât apreciază colegul'-'"""''·'" că
va mai dura balanţa negativă a migraţiei externe.
212 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

cele anterioare
al populaţiei (care

copii. chiar dacă se ""'-' "'""'

va pune amprenta asupra numărului de naşteri. Prin
de redresare a fertilităţii vor avea o mică influenţă
anii următori, dar ele ar avea consecinţe însemnate pe
efecte durabile).
1990 a avut până în prezent două componente majore.
de care au antrenat în special
cum ar fi cei de origine germană, evreiască
germani şi evrei) începuse înainte de
cu care nu apucaseră să plece anterior. De
·~·""'''"'au plecat acelaşi timp, fie realizându-şi vechile
de oportunităţile deschise imediat după
s-a declanşat propriu-zis migraţia pentru muncă,
timp, în funcţie de facilităţile oferite sau de
state occidentale, care s-au prezentat ca potenţiale
„„,.,.~.,.~ de acest gen a întâmpinat obstacole tot mai importante
multe ţări vestice, fenomenul s-a dezvoltat
reţele de migraţie care au facilitat trecerea
""'""'"' în Vest. Abia după mai bine de un deceniu
încemit să pătrundă pe piaţa muncii
din urmă în chip semnificativ
cu forme legale de muncă şi/sau
şi după aderarea României la
migraţie îşi pierde caracterul
dacă tendinţa este aceasta,
emigranţilor are încă anumite
vârsta ; din calculele lui
„„.~„J• două recensăminte, din

l. Dacă în ultimii ani ai ..

~„ „~„~· comunist în România se năşteau 370-380.000 de copii, în
peste ceea ce înseamnă sub 603 din efectivul
 213

şi şi a pe acest interval, se deduce

''"'i-''"' românească contine o pondere a persoanelor între 20 şi 40 de ani de două
"""'"
0

mai mare decât se afla populaţia stabilă la recensământul din 2002. Dincolo de
numărul în sine al emigranţilor, acest fenomen de selecfie, dacă se mai men/ine
are negative clare asupra fertilităţii şi deci asupra creşterii

urmare a proceselor demografice petrecute, se prefigurează câteva tendinţe

pentru viitorul apropiat şi chiar pe termen mediu, tendinte despre care există temeiuri
să credem că, exceptând situatii exceptionale, se vor realiza. Astfel, din volumul de
populaţie existent acum la diferite vârste, se deduce continuarea îmbătrânirii demografice
şi a declinului numeric al populaţiei totale. Luând pentru ilustrare acest din urmă
aspect, vom vedea cum rezultatele diferitelor proiectări 1 converg. De pildă, în
lucrarea deseori citată aici a lui Gheµiu (2007b, p. 74), sunt oferite, pentru orizontul
anilor 2025 şi 2050, trei valori ale populatiei României, obţinute prin proiectarea
realizată de către autor (Gheµiu, varianta constantă), de Divizia de Populaţie a
Natiunilor Unite (ONU, varianta medie) şi de institutia statistică europeană (EUROSTAT,
varianta de bază). Iată cifrele :

l Anul Ghe/ău ONU EUROSTAT

2025 20,2 19,9 19,7
2050 16,7 16,8 17,1

Se vede clar tendinta de scădere, conform căreia România va ajunge în 2025 la

pragul de 20 milioane, iar la mijlocul secolului va coborî probabil la mai pupn de 16
milioane de locuitori. Alte proiectări indică niveluri şi mai scăzute de populatie la
orizontul aceloraşi ani. Cifrele nu trebuie privite ca prognoze ce se vor exacte, ci
doar ca tendinte ce dau direcpa unui proces ; valorile pot fi cu ceva mai mici sau mai
mari şi, cu cât avem în vedere un orizont mai îndepărtat, distanţele între ceea ce se
proiectează şi ceea ce se :realizează vor fi mai mari.
e) Chiar luându-ne aceste precaupuni de exprimare şi privind datele cu o doză de
relativitate, este clar că va trebui să ne întrebăm care sunt consecinţele declinului
numeric şi ale schimbărilor structurale. Asupra ultimului aspect m-am oprit în
capitolul destinat îmbătrânirii demografice şi nu mai revin. Despre primul, evident,
se emit aprecieri la fel de diverse şi contradictorii, însă viziunea catastrofistă mi se
pare dominantă în mediile intelectuale şi politice :româneşti. Probabil că este greu să
faci aprecieri echilibrate privind predicţia conform căreia la mijlocul secolului vor fi

1. Pentru înţelegerea dară a semnificaţiei acestor cifre, a se vedea precizările metodologice din
capitolul destinat proiectărilor demografice.
214 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

substanţa sa, sentiment probabil acut

naţiuni tinere, care cu greu au depăşit ostilitatea unor vecini puternici şi şi-au
dobândit independenta şi suveranitatea şi care şi astăzi văd dintre aceşti
o ameninţare. Pe de altă parte, dincolo de asemenea consideraţii, tendinţa de scădere
care durează de suficient de mult timp şi nu dă nici un semn că ar putea fi răsturnată
într-un viitor previzibil este de obicei prelungită în imaginaţie dincolo de ceea ce este
rezonabil permis prin ipotezele proiectării, fiind dusă până la sitl1at11a ,..,„..,„,.,„,,.,
a populaţiei. Dacă populaţia României scade într-o jumătate
treime din efectivul iniţial, atunci nu e decât un până la a ne întreba
se vor pierde şi celelalte două fără a ne trece s-ar putea ca
termen lung tendinţele să se modifice.
acest context, probabil că vocea cuiva care spune că forţa (inclusiv a
naţiunilor nu mai constă astăzi în numărul de oameni, că state cu o populaţie mică
o duc suficient de bine pentru a nu avea complexul dimensiunii demografice, că,
dacă ne uităm în urmă şi observăm că în 1930 pe teritoriul actual al României trăiau
„doar" 14 milioane de oameni şi că dacă peste 50-70 de ani vor fi tot atâţia, dar
trăind la un nivel de civilizaţie infinit mai înalt, asta nu înseamnă o catastrofă etc.,
aşadar vocea respectivă poate părea stranie, ca să nu spun antinatională sau antipatriotică.
Personal nu văd argumente de mare nelinişte în legătură cu evoluţia în sine a
efectivului populaţiei ţării. Dimpotrivă, cred cu toată tăria că mult mai important
pentru politicile guvernamentale este să se preocupe de calitatea „subiecţilor"
statului decât cantitatea acestora. Cine cunoaşte cât de cât realităţile României de
înţelege clar ceea ce vreau să spun.
t) Dacă prin sporul natural este puţin probabil
pozitivă a populatiei ţării şi dacă, aşa cum spuneam, se
sporul migratoriu va deveni pozitiv, atunci se întrebarea legitimă dacă nu
cumva aceasta este soluţia pentru oprirea declinului demografic al României. Problema
a tratată în capitolul despre migraţie şi nu insist asupra Migraţia de înlocuire
poate fi o soluţie (acceptabilă tara de primire) dacă 1. ea satisface în primul
cerinţe economice şi 2. dacă efectivele sunt de
ntP•<T„„„„ socială şi Prima condiţie
recunoaşte deschis,
a pentru că ~~ .. ~„-~„--·
DINAMICA POPULATIEI 215
 a fost

lume a politicilor de populaţie

demografică mondială a intrat
americane de demografie a constat
evolutie a popuJatiei tărilor dezvoltate,
o demografică fără precedent în istorie,
în paralel cu procesul de industrializare a tărilor
..,„,,„,,,, ... „ odată construit, a dobândit imediat şi o funcţie prognostică,
... „„„,,„ şi a anticipa evoluţiei viitoare a
societăţi, fiind aplicat cu acest scop inclusiv

~·~"'"'~• a elaborată, aşa cum spuneam, pe datelor de populaţie

la tările occidentale, cele societăţii industriale,
şi descria trecerea de la un şi fertilitate al populaţiilor,
caracteristic preindustriale, la unul de şi scăzute,
atins deja de populatiile în interbelică • Forma clasică a acestei
1

l. Într-o formă foarte concentrată şi esenţa acestui proces este surprinsă

de cunoscutul Paul ,,În tradiţionale, fertilitatea şi mortalitatea
sunt ridicate. În societăţile moderne fertilitatea şi mortalitatea sunt joase. cele două se
află demografică", f.a., p. 19.
mai întâi

schema de mai sus, conceptul

convenţional, să stabilim m<)m,enru1 mc;eoen

populatie dată, ceea ce înseamnă
coeficientul de multiplicare a IJ'-'IJ"''"'·'"'
alegerea punctelor de reper respective.
Cu toată imprecizia despre care vorbeam, ceea ce este limpede totuşi
celor care au elaborat conceptul e faptul acesta o a evolutiei
demografice fn perioada contemporană, plecând
al XVIII-lea, şi nu se referă la alte procese care au avut loc anterior. '""~'"''-'"'"'
optiuni este cât se poate de întemeiată. Nimic evoluţiile demografice
premoderne, după câte ştim din informatiile demografice sărace despre acele epoci,
nu se poate compara cu amploarea acestui proces descris de tranzitia demografică,
nici din punctul de vedere al modificărilor efectivelor şi structurilor populaţiei şi
din cel al consecinţelor sociale ale acestor mişcări.
Spuneam că, în forma sa initială, ideea tranziţiei este mai curând o
descriptivă, căci elementele introduse de Notestein care ar putea juca rolul
variabile explicative sunt considerate componente ale procesului de
modernizare. E vorba aici probabil mai mult despre elemente care vin să
contextul general în care se petrece tranziţia, şi nu atât despre una sau
variabile explicative propriu-zise vizavi de aceasta. lucrurile s-au „„„,_..,,„,;U•
sensibil, chiar autorii citaţi şi altii din perioada de început, cea a '40-'50,
încercând să transforme modelul într-o teorie a tranziţiei demografice, adică
paradigmă explicativă a transformărilor respective.
Înainte de a trece la prezentarea pe scurt a acestor să ne spre
originile ideii de tranziţie demografică, idee care, evident, nu s-a născut din senin,
pentru că faptele pe care le surprinde s-au de multă vreme şi nu 1..1u'"'"·"
nu trezească interesul oamenilor de ştiintă şi să nu provoace încercări de conceptmi.H,~
a acestor evoluţii.
218 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

care s-a
produs o masivă scădere a natalităţii, prin intermediul acţiunii conştiente de limitare
a fertilităţii căsătoriilor. Din această pleiadă de savanţi se detaşează, în problema
care ne interesează aici, numele lui Alfred Landry. Acesta a publicat mai întâi un
articol, în 1909, în care introduce celebra expresie regim demografic, pentru a
pn~ze1nta cele asupra populaţiei. Mai întâi, este vorba despre regimul
primitiv, caracteristic societăţilor faza cu totul incipientă organizare a acestora
şi care corespunde teoriei Townsend (1786), conform căreia oamenii se înmulţesc
până limita superioară permisă de mijloacele de subzistenţă disponibile.
O altă teorie a secolului al XVIII-lea, datorată lui CantiHon (1755), introduce
intenţionalitatea umană, capacitatea omului organizat social de a decide asupra
modului de trai, care, la rândul său influenţează populaţia maximală („ ... dacă un popor
vrea să mănânce carne, el nu poate fi atât de numeros ca atunci când s-ar mulţumi
cu cereale ... ", spune Cantillon 1). Cu alte cuvinte, societatea introduce o serie de
mecanisme de reglare a fertilităţii, în principal prin intermediul instituţiei căsătoriei,
mecanisme care împiedică înmulţirea oamenilor până la plafonul maximal, respectiv
până la nivelul la care volumul demografic este reglat prin intermediul mortalităţii ;
omenirea trece astfel la un „regim demografic intermediar", în limbajul lui Landry 2 ,
regim care a caracterizat societăţile Europei Occidentale până în epoca modernă.
A treia fază a evoluţiei descrise de Landry o constituie „regimul contemporan",
instaurat Franţa după Revoluţie şi în celelalte ţări din zonă spre sfârşitul secolului
al XIX-lea. De această dată, se trece la o reglare a fertilităţii prin intermediul
avortului şi a contracepţiei, schimbarea respectivă de comportament fiind consecinţa
unei modificări profunde în domeniul mentalităţilor, în sensul că aspiraţia generală
a oamenilor se va deplasa de la obiectivul menţinerii bunăstării la ameliorarea
"v."'"'·'\"•v• de viaţă ale familiei în general şi ale copiilor în special. Acest pas a avut
consecinţe dramatice asupra situaţiei demografice, astfel încât, mai târziu, Landry (1934)

1. Apud Jacques Vallin, 2004, p. 112.

2. Jacques Va!lin face o remarcă interesantă, comentând contribuţia lui Landry. Acesta din urmă
nu enumeră printre autorii de teorii demografice pe cea mai celebră personalitate din domeniu,
Th.R. Malthus, întrucât, în opinia lui Landry (corectă, după părerea mea), Malthus a produs
o teorie confuză, preluând şi îmbinând ideîle celor doi autori pomeniţi, fără să remarce că ele
sunt opuse.
 DINAMICA POPULATIEI

va considera necesar să «nrrrv'""

la regimul cel
„„J ............, demografică".

acesta, care nu au
imaginat un sfârşit al revoluţiei demografice ; concepţia lor, situaţia rămâne
deschisă: scăderea fertilităţii poate continua oricât de mult, trecând sub nivelul de
înlocuire a generaţiilor, sau evoluţia poate îmbrăca şi alte traiectorii. Oricum, specifică
acestei orientări a şcolii franceze de demografie este teama de depopulare, adică de
scădere a volumului demografic, pericol cu care Franţa s-a confruntat cu mult
înaintea vecinilor şi a rivalilor săi tradiţionali. De pledoaria pentru punerea
practică a unor politici demografice pronataliste şi lucru care s-a
întâmplat aici destul de devreme.
Meritul
este incontestabil - aş spune, mai ales prin ideea diferenţiere între comportamentul
caracteristic regimului intermediar şi cel modern - , dar, oricâtă bunăvointa am avea
în a-l prezenta drept adevăratul părinte al conceptului tranziJie, aşa cum încearcă
să facă astăzi unii demografi francezi, trebuie să recunoaştem că accentul şcolii
americane este pus pe un alt aspect şi deci că „ tranziţia demografică" nu este deloc
acelaşi lucru cu „ revoluţia demografică". Într-adevăr, dacă Landry insistă asupra
efectului pe care introducerea contracepţiei în viaţa cotidiană a cuplului o are asupra
descendenţei şi, prin urmare, a creşterii populaţiei general, tranziţia demografică
vrea să descrie o fază bine delimitată din istoria demografică a omenirii, în cadrul
căreia se produce o modificare profundă a comportamentului. Cred că, în ciuda
impreciziei sale privind nivelurile initial şi final - şi de aici referitor la stabilirea
exactă a momentelor temporale când, pentru o populaţie dată, s-au atins aceste
niveluri - , termenul tranziJie este bine ales şi foarte sugestiv. Dacă ar fi să facem o
paralelă cu ceea ce s-a întâmplat în viaţa socială a fostelor ţări comuniste din Europa
centrală şi de răsărit după 1989, când se vorbeşte despre o tranziţie socială, similitudinea
este destul de limpede. Ştim că se face trecerea de un sistem comunist la unul
capitalist ; avem câteva aspecte foarte clare aflate în transformare, în sensul că se
trece de la o economie centralizată, de comandă, la una bazată pe piaţa liberă şi de
la un sistem politic totalitar la unul democratic, dar avem şi o infinitate de nuanţe de
la o ţară la alta, o serie de componente ale organizării sociale pentru care nu există
un model în tările occidentale, precum şi multe dificultăţi în a stabili momentul de
încheiere a tranzitiei (aici, reperul de început este destul de clar, căci e bazat pe
schimbarea de regim politic, deşi diferenţele starea economico-socială a •v'""·'u'
tări socialiste la începutul tranziţiei sunt destul de importante).
220 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

pentru că ştim, în că e vorba despre o trecere

care, chiar dacă nu sunt riguros definibile în
măsurării unor indicatori, sunt cat,!tat,iv aem>eo,iie, d1stm:~ar1au-se
unor generale
ordin de mărime al unor indicatori cantitativi specifici, e vorba despre demografie.
Evident că, în ambele cazuri, se poate vorbi despre o „revoluţie", numai că, spre
deosebire de „tranziţie", conceptul de revoluţie accentuează radicalitatea unei schim-
bări şi nu contine în sine neapărat descrierea unei stări finale. Revoluţia în sensul
lui Landry este modificarea profundă a sexualitătii cuplurilor în epoca modernă,
graţie schimbării sistemului de valori şi de credinţe, care a condus, e o
valoare scăzută a fertilităţii, însă lasă procesul deschis, acesta „ ... „„..,,~
spre niveluri şi mai joase sau fiind posibile reveniri, în unor reforme
sociale şi morale. Tranzitia în sensul lui Notestein este doar trecerea
ridicat de fertilitate şi mortalitate, specific societăţii premoderne, unul scăzut
pentru ambii indicatori, constatat în ţările occidentale în momentul lansării con-
ceptului.
Pe de altă parte, Landry şi demografii francezi se concentrează în cea mai mare
măsură pe evolutia fertilităţii, în vreme ce în modelul lui Notestein, chiar în forma
sa cea mai simplă, se sugerează poziţia privilegiată a mortalităţii : scăderea mortalităfii
este cea care induce (generează, atrage după sine etc.) în mod obligatoriu scăderea
fertili tă/ii, întrucât se întelege de la sine că omenirea nu poate suporta la nesfârşit un
ritm de înmulţire ce ar deriva dintr-o mortalitate caracteristică mijlocului secolului XX
şi o fertilitate specifică secolului al XVUI-lea. Aspectului teoretic al problemei îi
rămâne „doar" sarcina să explice care sunt mecanismele ce declanşează scăderea
mortalităţii şi - mult mai important şi mai greu de realizat - să facă legătura la modul
concret între scăderea mortalităţii şi cea a fertilităţii, explicaţia acestui fenomen fiind
deosebit de dificilă, dat fiind că fertilitatea populaţiilor modeme este rezultanta unei
multimi enorme de actiuni individuale care se produc la nivelul cuplului şi implică
simultan aspecte de natură foarte diferită, mergând la satisfacerea instinctului
sexual şi până la calcule rationale de costuri, fără a uita influenta sistemelor de valori
şi credinţe, a obiceiurilor şi tradiţiilor, a datelor sociale contextuale şi structurale,
tesătura cărora indivizii sunt prinşi în fiecare moment.
 DINAMICA POPULATIEI 221

_..,._ N atalirate

%„ 20 - - Mortalitate
- - Spor natural

Figura 6.1. Schema clasică a

Schema clasică a tranziţiei a fost îmbogăţită mt.roducandlHle

de mortalitate şi natalitate. Modelul astfel '-''-''""'-"'
ţărilor occidentale, devine, prin această dezvoltare, încă mai vulnerabil la critici,
date fiind abaterile şi mai numeroase ale noua schemă.
Într-adevăr, aşa cum se vede din lucrările unor
concentrat asupra problemei tranzitiei (Chesnais, 1986;
migraţiei nu are darul de a simplifica lucrurile, întrucât acest I~:':!l{:nn"~„ este deosebit
de complex în detenninatiile sale şi nu poate fi legat de evolutia sporului
natural sau de alte aspecte strict demografice. Totuşi, este
că, în faza de mijloc a tranzitiei - mai ales acolo unde
şi cea de mortalitate rămâne însemnat -, se va
populaţiei, aşa cum s-a întâmplat cu ţările
XIX-lea şi începutul secolului următor, când „ ...1.„,.'-''"'
ajutat multe populatii ale bătrânului continent să se
şi la resursele existente pe continent. "''"""''"' este să presupunem că
perioadele de declin demografic - care trec aceleaşi populaţii
europene - asistăm la înclinarea balanţei migratorii vuu"'"· respectiv la
un curent dominant al imigrărilor.
Această logică abstractă îşi găseşte un corespondent
realitatea concretă. Declanşarea unor curente nu de101rtcte de sporul
natural dintr-o anumită perioadă al unei populaţii, ci şi de vvuu"1\'"" concrete în care
aceasta se află, condiţii socioeconomice, demografice, etc., precum şi de
existenţa sau unor spre care populaţie să se poată
222 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

terminologice făcute, în contextul care apar tot felul de

ne1no1:1lzare a parcursului demografic al omenirii. Dacă introducem şi
cuL"'k'·" demografică, atunci este limpede că fn istoria popula/iei pot fi

: cea pretranzifională, cea a tranzifiei şi cea posttranzifională.

Este dar numai vorbind despre putem introduce termenii pretranzifie şi
posttranzifie;
face unc~ori
aceleaşi etape).
perioadei tranziţie se pot multe
subperioade sau ; de regulă, sunt evidenţiate trei asemenea diviziuni: faza iniţială,
cea de declanşare a tranziţiei, în care sporul natural este mic şi creşte lent, faza
mijlocie, cea caracterizată de o puternică expansiune demografică, graţie diferenţei
mari între rata naşterilor şi cea a deceselor, şi, în fine, faza finală a tranziţiei, în care
sporul natural descreşte substanţial, cele două curbe - a naşterilor şi a deceselor -
tinzând să se apropie. Fireşte că, fiind o împărţire convenţională, se vor găsi şi alte
modalităţi de a etapiza perioada tranzitiei, aspect de care însă nu ne vom ocupa aici.
Nu se poate trece totuşi peste încercarea de a stabili momentele concrete ale
începutului şi sfârşitului tranziţiei, operaţie de care depinde nu numai lungimea
intervalului de tranziţie, ci şi efectul asupra creşterii populaţiei. Jean-Claude Chesnais,
cel care a produs una dintre cele mai solide şi mai documentate lucrări privind
tranziţia, consideră că pot fi stabilite următoarele repere :

- momentul început al tranziţiei, situat în atunci apare o scădere

continuă a mortalităţii, fără reveniri ;
- TUJ - momentul final al tranziţiei, punct începând de la care cel puţin cinci ani
ritmul mediu natural de creştere este egal sau inferior din perioada ce
precedă începutul tranziţiei, dar cu un nivel al mortalităţii suficient de scăzut,
marcat de o de viaţă la naştere pentru femei cel 73 de

Cu aceste valori 1 se calcula durata (D) a tranziţiei :

1. Ar mai trebui adăugat că Chesnais mai introduce şi momentul TfJ' când începe scăderea
seculară a fertilităţii.
 DINAMICA POPULATIEI

care arată ori a crescut

- în Suedia, perioada de este de 150 cu o

multiplicare 3,83 a populatiei;
- în Germania, intervalul este între 1876 şi 1965, deci doar de nouă decenii, cu o
multiplicare 2, 11 ori;
- pentru Italia, sunt determinate aceleaşi limite, multiplicatorul fiind 2,26 (Chesnais,
1986, 294).

Jacqus Vallin (2004) crede, pe de o că „.~.„„„„.~. de încheiere a tranz1t1e1

pentru ţările occidentale este ajunul războiului, şi nu '60-'70, aşa cum reiese
condit].a Chesnais privind cei 73 de de speranţă pe de altă
că momentele de început sunt şi ele discutabile. Luând Suediei, Vallin
variabilitatea multiplicatorului tranziţional, în funcţie de
tranzitie. Reproduc aceste cifre în tabelul 6. 1.

Tabelul 6. i. Sensibilitatea multiplicatorului tranziţional fafă de datele alese pentru începutul şi

sfârşitul tranzifiei in cazul Suediei

Sfârşitul tranzifiei Începutul tranzifiei demografice

demogrcifice 1.780 1.790 1.800 1.810*
1940 3,90 3,75 3,46 3,37
1960* 4,44 4,27 3,94 3,84

* Ipoteza lui Jean-Oaude Chesnais

Sursa: J. Vallin, 2004, p. 101.

LăsândIa o parte această chestiune totuşi minoră, schema tranziţiei poate fi - şi

a fost - atacată şi din alte puncte de vedere mai importante. Am mentionat deja
observaţia că ea este prea generală şi abstractă pentru a putea prezice ceva cât
exact. Dincolo de acest caracter de generalitate rămâne, după cum s-a văzut, o
informatie nonbanală, ce orientează cunoaşterea noastră în aprecierea evoluţiei
populaţii. Această informaţie poate fi sintetizată în câteva puncte esenţiale :

1. În perioada modernă, se produce o transformare profundă a comportamentului

demografic al tuturor populatiilor care intră pe făgaşul dezvoltării industriale.
2. Transformarea constă în reducerea nivelului mortalităţii şi al fertilităţii de la
valori ridicate (cel mult 30-35 de ani speranţă de viaţă şi cel putin 5 copii/femeie)
valori scăzute (peste 60 de ani speranţă de viaţă şi în jur de 2 copii/femeie)>
224 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOL(1)GIA POPULAŢIEI

3.
mortalităţii, urmată
fertilităţii.

într-un neatins perioadele am:en.oaire

5. Procesul este nu numai universal, în sensul pana urmă toate
populatiile, dar, odată declanşat, el devine ireversibil, fiind deci imposibil ca o
populaţie să mai poată reveni la starea pretranzitională.

Am reluat aceste note definitorii şi pentru a putea înţelege mai uşor

anumitor critici. Mai întâi, a fost lansată îndoiala în legătură cu universalitatea
fenomenului. Dacă o primă etapă în scăderea mortalităţii s-a realizat la
tuturor populatiilor lumii destul de repede după cel de~al doilea război mondial,
gratie programelor de vaccinare şi prin răspândirea antibioticelor, au existat dubii că.
declinul fertilităţii poate avea loc în cadrul unor populaţii cu mare impact al religiei,
traditiilor şi în care urmele modernizării se zăresc cu greutate. De asemenea, progrese
importante în reducerea mortalitătii mai sunt de aşteptat şi în zilele noastre, dacă ne
gândim că mai sunt ţări - de pe continentul african, în speţă - în care speranta de
viată e încă în jurul vârstei de 40 de ani. Aceste ţări sunt afectate încă de o serie de
maladii infecţioase, dintre care o poziţie aparte o ocupă SIDA, boală care încă nu şi-a
găsit un remediu eficient. În plus, alte maladii transmisibile, unele vechi, altele noi,
îşi manifestă prezenta cu intensităţi diferite în zone diferite. Consecinţa logică a
acestei stări de lucru este aceea că declinul mortalităţii este un proces mai complex
decât s-a crezut la un moment dat, că numai dezvoltarea economică şi intervenţia
sistemului sanitar nu sunt factori suficienti pentru a aduce unele ţări în curs de
dezvoltare aproape de nivelul ţărilor dezvoltate. Probabil că alte aspecte legate de
structura socială, de modul de trai, de aspectele culturale, de obiceiuri şi tradiţii etc.
intervin în blocarea pentru moment a progresului în scăderea mortalităţii. Cu toate
acestea, lucrurile au evoluat, astfel încât, la ora de faţă, tendinţa ambelor fenomene
devine vizibilă; pe lângă reducerea mortalităţii, se observă că scăderea fertilităţii s-a
declanşat practic în toate ţările lumii şi, în ciuda greutăţilor care trec tările
foarte sărace, procesul practic nu mai poate fi oprit.
Una dintre cele mai aprige dispute în privinta valabilităţii schemei tranzitiei s-a
dus şi se mai duce în jurul tezei conform căreia scăderea mortalitătii precedă declinul
fertilităţii. Această teză a fost operationalizată pentru verificare mod foarte
simplist. S-a considerat în mod implicit că, de vreme ce reducerea natalităţii în
populatii este rezultatul unui act conştient de reducere a fertilităţii familiilor, este de
aşteptat ca aceasta din urmă să fie determinată de o perceptie imediată a scăderii
mortalităţii ; aşa s-a ajuns să se urmărească în mod deosebit scăderea mortalităţii
infantile, recurgându-se la următorul raţionament : văzând că un mare
 225

epoca anterioară.
n'°'""''"" ca, odată stabilit
cum acesta este precedat de o
'""''""'" că o astfel de

aceste critici nu sunt demne de

încredere sau că nTP•rUW '°'vv.uuunu fertiHtătii Îfl calcul este prea SCUft
"'''"'",_„„ a se evidentia o tendintă de scădere a mortalităţii. Pentru cazul francez, el
mentionează cifre privind mortalitatea infantilă, care, puţin în primii ani ai
secolului al XIX-Iea, manifestă o clară tendinţă de scădere. Aşa cum spuneam, în
opinia mea, ar fi de mirare să regăsim o asemenea corelaţie perfectă, deci nu e cazul
să ne cramponăm de astfel de situatii. schimb, nu trebuie să uităm că modificarea
de comportament în privinta controlului naşterilor nu se produce brusc, ci este
rezultatul unor acumulări de influente de ce actionează vreme îndelungată. Or,
scăderea mortalitătii, cel Franţa secolului XVIII-lea, este o certitudine,
căci, aşa cum am arătat în volumul precedent, în a jumătate a acestui secol, se
câştigă la nivelul acestei ţări circa şase ani de viaţă • Se acumulează astfel în mod treptat
1

o cantitate suplimentară de viată şi de ce se produce pe nesimţite

şi care, în condiţiile concrete din consecinţă îndepărtată începutul
practicării contracepţiei (şi) persoane conditie medie şi joasă.
pe - bineînţeles, în primul rând
"'"'~·"""u declanşării celuilalt
proces,

1. p. 124. Istoricul P. Chaunu vrnrhP,~fp.

despre Uil Câştig de 10 ani
secoL Probabil că cifra este ex<igerat:i, cont că revirimentul demografic
doar spre finele cam din anii 1730-1740.
226 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

sens mai precis,

naşterile populaţie, deci o creştere zero a a1.:t:su:::1a
discuţie o asemenea accepţiune,
pentru a contrapune tranziţia ae1mo1gn:i.rn;a v•aµ'vn11
acesteia.
Cât priveşte vechiul regim demografic, acesta a de
perioade de stagnare şi chiar de recul, însă, pe termen mereu o
creştere a populaţiei. Astfel, dacă la sfârşitul secolului al
cel mai adesea începutul tranziţiei, populaţia mondială se un
locuitori (800-900 de milioane), cu numai 150 în urmă era probabil la
jumătate, iar la începutul erei creştine la un sfert. Sunt netăgăduit,
pentru perioade anterioare secolului al XVIH-lea, dacă pe termen
lung. În acest sens trebuie interpretată şi formularea care la
impunerea termenului echilibru, formulare conform căreia „fn mare [subl.
orânduire, totul ajunge un echilibru" ;
paragraf intitulat sugestiv :
mai jos că termen scurt
merg mână mână ... " (1984, vol. I, p. 71). Se "'\'''"F>'"'
putem înregistra bruşte sau creşteri rapide
conjuncturale negative sau pozitive. Cu alte cuvinte,
preiau expresia lui Braudel, nu avem de-a face
termen lung şi, de regulă, nici cu o creştere zero
termen scurt, echilibrul înseamnă compensarea ae1:es>elC)f
perioadele de spor sunt urmate de
lung, e vorba despre un echilibru sensul
modestă, ca rezultantă a numeroase fluctuaţii, ,..„„„t„,.„

sociale sau de progresele şi a

 DINAMICA

ao;:;ei:,tnmt::a sa cea
exact ca

categoria uecunuiut
pentru ca modelul tranz1t1e1
Unite, realizate
primul rând) sau oq~aruz;aţn

spre un moment
fată, ca de
de staţionaritate.
a Natiu:nilor Unite,
şi
iau
considerare şi 1n<;he:1eirea tranziţiei ţărilor mai

Voi reveni asupra că,

populatiile tărilor oc1c1dlentale, "'""'"""'""" a trecut am asistat
întâi o creştere neaş1:ep1ta1tă după 1965 de o tot atât de

1. Vezi, de exe:mr:ilu, Marchal de la care referitoare la acest aspect.

228 DEMOGRAFIE

neaşteptată a i:l\,t;;jlc;1a,
sau direcţie
dominantă,
boom. Cu
naţionale datorate
istorică lungă, pot fi
termenului. Pe de altă parte, nu un semn că redresarea fertilităţii ar putea
să devină un fapt de mare generalitate la subfertile la ora actuală.
Unele ameliorări ale indicilor fertilitate observate la nivelul anumitor ţări occidentale
nu sunt încă suficient de ferme pentru a înţelege cum ar putea fi susţinută tendinţa pe
termen mai lung, iar alte ţări care nu au căzut net sub de înlocuire a
generaţiilor, cum este cazul Statelor
e întreţinută de o imigraţie
populaţiei, cât şi asupra VVAHV'JA«UUVAU.Ui>'4A în care aportul noilor sau
chiar mai vechilor veniţi e încă
Pentru a nu lungi prea mult îţi acest că schema tranziţiei este
tot atât de validă şi fără ideea de echilibru sensul strict al termenului, adică de
compensare perfectă a naşterilor şi deceselor, situaţie care nu s-a petrecut nici în
perioada pre- şi nici în cea Ceea ce este clar e faptul că, în ambele
epoci (evident, dacă nu avem ambiţia de a în ele toată istoria populaţiei
până în epoca modernă şi pe cea viitoare pe termen nelimitat, ci dacă ne referim la
un interval de timp, anterior şi posterior tranziţiei, de lungime rezonabilă, de până
la un secol, să zicem), se poate vorbi despre o creştere modestă, pozitivă sau negativă,
a populaţiei, comparativ cu ceea ce s-a petrecut în subperioada de maximă expansiune
a tranzitiei. Mai clar, nici schema tranziţiei şi nici teoria acesteia n-au avut ca
ambiţie să descrie altceva (în afara perioadei tranziţionale) decât condiţiile şi starea
demografică imediat premergătoare declanşării al,,(;;juu proces şi cele la care s-a
ajuns într-o primă fază ce a urmat momentului care se poate vorbi despre
încheierea procesului de trecere.
Ceea ce s-a întâmplat de la începuturile populării Planetei şi până în zorii epocii
moderne este treaba istoriei să reconstituie, inclusiv în domeniul manifestării feno-
menelor şi proceselor demografice ; despre ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat
putem să ne facem o idee studiind mai profund recentă a populaţiilor care
au încheiat tranziţia, perioadă care este mai bun caz, de 5-6
decenii - pentru a determina wucuu"'~"
adică privind ceea ce vor aduce
generaţii ce se vor naşte de acum încolo
mai vorbesc despre viitorul foarte actuală nu este decât
pură speculaţie, neexistând
 rnNAlvHCA 229

ea fiind
din

conş1t1e1rua a cuplurilor în
coboară cu 30 % sau
la mortalitate,

asupra comporta-
uitată istoria
tranziţie demografică"
cea clasică, evidenţiată de

enorme şi ele continuă

pnez<mt:e şise vor Pentru !firile
care tranzii;ia s-a
totalitate la timpul trecu.L
care, aşa cum am la accelerarea creşterii
1750 până în 1950,
milioane la 2,5 miliarde.
În acest la 146 la 573 de
cresterea vv••1uiau•~• SUA, a Australiei
şi alte influente majore,
nu>cru•co La1cuw (VaUin, 2004, p. 68).

!!-'''-''"'"'"~"""' în avantajul '"""'''""""'"

la mijlocul secolului trecut,

1. Reamintesc pe scurt că femeilor de vârstă fertilă căsătorite, 18 indică

fertilitatea femeilor căsătorite ""'""""'" tuturor femeilor. Pentru detalii privind semnificatia
acestor pp. 277-279.
230 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

Dupăal
efect şi mai puternic. Contribuţia
decisivă după 1950 ; practic, aceste au cele care au
şi 1987 populatia lumii să se dubleze, iar înainte de încheierea
atingă deja cifra de 6 miliarde. După calculele actuale, se
spori cu încă 3-4 miliarde, graţie aceluiaşi proces, astfel că,
circa 3-4 decenii, când în linii mari tranziţia demografică se va fi .„„.„,,,,„,„
se va putea aprecia că, mai puţin de secole de .„„,....u"'"'''"
lumea s-a multiplicat de circa 14 trecând de 700 de „„.„~ ••„~
Cu siguranţă că, dacă n-ar fi fost desincronizarea ...„..,„....„,,,
lumii, tranziţia ar fi durat mai puţin, efectul
puternic, dat fiind că evoluţia a lucrurilor avem o
începută acum 3-4 decenii şi care va mai continua probabil tot cam
tranziţia unei părţi a lumii s-a suprapus cu posttranziţia altei părţi,
în care creşterea demografică proprie acestei din
negativă, frânând ritmul sporului general de populaţie.
Fireşte că, în paralel cu aceste creşteri demografice cu de
la un loc la altul şi de la un moment la altul, se produce şi o redistribuire a populaţiei
între continente şi tări. Acest lucru este, cel puţin până la mijlocul secolului trecut,
în legătură şi cu dominaţia politică şi economică a lumii de către puteri.
Astfel secolul al XVIH-lea a fost francez; cel de-al XIX-lea a fost venind
apoi rând dominaţia germană şi americană ; în nici un caz aceste de
nu au putut exista fără o componentă pe
armelor de distrugere în masă perfecţionate (arsenalul nuclear,
anlSU.c importanţa componentei demografice
trecerea era postindustrială are consecinţe ""'""'A'

1. Iată, de pildă, o afirmaţie destul de radicală :

a fost remodelată de aceste schimbări demografice : succesiunea rn11:smt:!or este, într-un
înscrisă în istoria tranziţiei demografice. AP~Jge 1u1 tinde să coincidă cu apogeul
populaţiilor" (Chesnais, 1986, p.
 DINAMICA

despre o serie de modificări structurale

privită dincolo de valoarea indicilor globali

L Nu putem decât să fim de acord cu Y. Charbit care sintetizează astfel această idee :
w„dacă toată lumea s-a pus de acord în şi a succesive de
scădere a şi nu există însă un consens asupra factorilor explicativi ai
tranziţiei" (p. 9).
2. Un text din 1945 al lui Notestein "~''"r·=
vehiculate în contexte teoretice diferite. i;>,,.,m._,„i,,,
0

(1986, p. 12): economică a "~''"u"""""'v'

exclusiv pe familie, iar perpetuarea familiei este
personală ... Idealul nou de familie restrânsă a
totuşi evident că urbanizarea nu are un efect
restrânse şi limitarea
rnc1 enumera factorii în
precisă. Se poate gândi rezonabil că se află : ascensiunea
individului în detrimentul familiei şi în dezvoltarea unei noi stări
publică

asupra cunoaşterii lumii şi a tehnicilor moderne ; ameliorarea

la căsătoria şi la procreare ca de
232 DEMOGRAFIE ŞI

conştiente
diferit de cel precedlent
dispariţia crizelor - sunt elementele care ne
ajută să plasăm modernitate procesul tr"'""'h"'' făcând abstracţie de alte
evolutii pe care şi mortalitatea, şi fertilitatea perioadele anterioare,
în diferite populaţii.
Tranziţia fertilităţii nu este logică al tranziţiei
demografice, ci un proces care, aşa cum am general, după
începutul tranziţiei mortalităţii. teoria tranziţiei
demografice îl ocupă tocmai această că nu este întâmplătoare,
de vreme ce e cvasigenerală. de cel al
mortalităţii? Iată o întrebare ce a ~""~V~• ~·~v~ 1,„ interesante. Dincolo de
numeroasele controverse asupra acestei chestiuni, un lucru mi se pare foarte clar :
„mecanismele sociale" de reducere a fertilităţii pe calea instituţiei căsătoriei, care au
acţionat cu cea mai mare intensitate şi în partea vestică a continentului
european, nu mai pot face faţă, pentru a menţine un necesar echilibru demografic,
sporului natural rezultat în urma declanşării tranziţiei mortalităţii, care s-a manifestat,
reamintesc, în mod deosebit prin scăderea mortalităţii infantile. Nici supapa migratorie
nu mai este suficientă pentru a drena surplusul de populaţie, aşa încât singura soluţie
imaginabilă raţional este reducerea fertilităţii legitime. Prin urmare, în opinia mea,
mortalitatea poate rămâne în discuţie ca fiind „cauza ultimă" a schimbării comporta-
mentului fertil, dacă nu cumva schimbarea elementelor structurale ale societăţii, prin
trecerea de la forma rural-agrară cea urban-industrială, a generat modificarea
ambelor fenomene demografice fără o legătură directă între ele a celor două procese.
Oricum, concluzia pe care am mai enunţat-o rămâne valabilă şi trebuie subliniată:
fn condiţiile scăderii substanţiale a mortalităţii, declinul fertilităţii legitime devine
inevitabil, nici o populaţie neputând suporta la infinit un ritm de creştere dat de o
mortalitate modernă (scăzută) şi o fertilitate premodernă (ridicată).

1. Căsătoria târzie este, aşa cum sugestiv spune şi Coale (La.), „o reacţie de un gen diferit decât
cea a reducerii voluntare a fertilităţii legitime şi rezultă dintr-un evantai diferit de forţe sociale.
Cuplurile se căsătoresc în cadrul unei game de vârste socialmente acceptate şi îşi întârzie
căsătoria în interiorul acestei game din cauza incapacităţii de a satisface cerinţele normelor
curente (dotă, bunuri sau venituri). Puţine cupluri se căsătoresc la 25 de ani în loc de 24 doar
calculând că vor avea o naştere mai puţin, în vreme ce practicarea contracepţiei sau a avortului
vizează direct numărul mai redus de (p. 8).
 233

Rămâne însă,

norme şi valori sociale ce

nuuentc:~az:a indirect şi reproducerea. Asta

cu interesul general, adică cu

dimensiunea demografică a soc1e~ra,ui. acest sens a cuplului
nu poate să apară condiţii prielnice care s-o
stimuleze. Ansley Coale 1u1«n•n<:u.a a unui set

asemenea conditii :
1. Fertilitatea ce fi supuse unui
potenţîali trebuie să se poată gândi
(iar societatea să le permită acest lucru) că pot decide dacă să aibă sau nu un
copil, supunând această eventuală alegere evaluări în termeni de avantaje şi
dezavantaje. Acest nu se pildă, cadrul unor secte care
consideră un astfel de calcul
2. Fertilitatea redusă trebuie să fie avantajoasă care poate ajunge în
situaţia să ia o astfel de decizie.
3. Să existe mijloace eficace de reducere a fertilităţii şi acestea să fie disponibile.
Mai exact, e nevoie ca aceste mijloace, dacă există, să fie cunoscute de masa mare
de oameni, iar costurile utilizării lor - psihologice şi monetare - să nu fie prea
ridicate - în orice caz, să nu fie

Or, este posibil ca realizarea acestor conditii
generală a unei societăti. Astfel, o so1c1etate
un mare risc de a nu
capabile să-şi împiedice mt:~mlJn1
ducerii; de asemenea, chiar
asigura un număr de su1pn1v1et11rno1
astfel de societate, nu ne
ineficiente, mai riscante şi
Aşadar, fără a ac:ce1Jta
„interesele cuplului" nu
"'"'""''""' conditii sociale să
să '-'"l""''"'a (şi) de starea demografică
cu o mortalitate ridicată şi cu
să impună valori şi norme
raţional în privinta repro-
sociale, o familie aflată în
„„,....,.,.,, cât mai mare, pentru a
descendenţilor ; în fine, într-o
cele mai primitive, mai
mijloace de reglare a fertilităţii.
"'"~'""''"„!"""' absolut, mi se pare clar că
, deci e nevoie ca măcar
ca o familie să ajungă să ia o decizie
234 DEMOGRAFIE

ceea ce Patrice
cuprinde,
calitate de

la Princeton",
suplimentari,
ce formează, , constând
cultură şi
- comunicare ;
- structura pe vârste ;
oferta de

care
au intrat s-a clar
"'°"'~'""""' a populaţiei.
Este evident
acordarea importanţe
sporite factorilor care erau dominanţi cadrul
modelului
 DINAMICA POPULAŢIEI 235

u1~„'-'-""'"' salariului real ;

- distributia pământului ;
„„,....,._. al celor fără pământ ;
punere în valoare a pământului.

faimoase conditii ale celor

""'"~''""'~P de Vimard ce
introducerea altor elemente) s-a făcut"'"'"'"'"''
procreativ se schimbă cu trecerea
ceea ce impune adoptarea paradigme explicative
bazată pe rationalitatea comportamentului indivizilor. Pe de altă
parte însă, individul şi cuplul nu actionează într-un mediu vid, ci, de fapt, reacfionează
la conditii structurale societăpi moderne surprinse în lista lui Vimard şi o
contextul noilor sisteme de credinţe şi valori ataşate acestor condi~ii. Numai
acesta după părerea mea, să depăşim explicatiile simplificatoare, ce
nu sunt capabile să dea seamă, de pildă, de diferentele profunde de comportament
demografic între societăti care, după anumite variabile, se găsesc la nivele
dezvoltare similară sau chiar în raport invers decât ar fi „normal" conform factorului
demografic. Afirmând aceasta, mă gândesc desigur la cazurile contrastante repre-
zentate Anglia şi Franţa, prima mult mai avansată în procesul de modernizare, a
doua luând-o înaintea celeilalte cu circa un secol în privinţa practicării masive a
contracepţiei în cadrul căsătoriilor.
'Recurgând la reconstruirea sistemului de motivaţii la individului (cuplului),
vom înţelege cum este posibil ca în cadrul aceleiaşi societăţi să avem de-a face cu
comportamente diferite vizavi de naşteri, reflectate, de exemplu, prin diferenţele de
fertilitate ale diferitelor generaţii de femei, în functie de nivelul şcolar. Astfel,
recensământul 2002 din România, s-a descoperit că femeile de 50-54 de ani au
născut în medie 1,42 copii dacă aveau studii superioare şi 3,24 copii dacă nu posedau
nici o diplomă şcolară. Pe de altă parte, se regăsesc comportamente demografice
similare, dar generate de condiţii viată diferite. De exemplu, în multe tări
Lumea a Treia aflate încă în plin proces de tranziţie demografică, se constată o
scădere a fertilitătii atât la femeile din clasele de mijloc, cât şi la cele din păturile
cele mai sărace ; în explicarea comportamentului primelor funcţionează schema
clasică, folosită şi pentru populaţiile lumii occidentale de acum un secol şi după
236

(creşterea

cum co:mt•Oritan1er1tu1 pei:so:ane~Ior

condiţiile menţionate de
prevenirea sau întrernperea
3. au acces la mijloacele r"'"'"'"t'"'"'
populaţia urbană foarte săracă

nu mai reprezintă aceeaşi

şi 3. oraşul oferă alte

acţionează unul dintre

multă vreme o

reducerea fertilităţii.
sociale implacabile,
macrosociali sunt
tradusă aici, această
este determinat de ~m_.~ •. _.„,~
pe oameni, prin "'""'"''"''"""'"

corespunzătoare.

Bucureşti, ret1ce:nu
reducere a „cel
Pe de altă parte, este tot
sortită eşecului ; dacă oaimenu
dacă trăiesc în „N~m"'

punct de vedere
subtile mijloace de .,„J„.,,..,~,„~u ""~'"w
numeroase
asi::1anodm~a conceptiilor
care văd în controlul naşterilor un lucru 1„.,,,ţ,,.,., din punct
de vedere moral sau Pe
 237

o vechilor conceptii
specifice societătilor "''"""''"'"' prezentarea mijloacelor
"""""''~'-'-·" costurilor şi a timpului necesar
facilă a acestor instrumente poate
sfârşit, nu ultimul rând,
conţinutul politicilor de aspectul informativ sau de
propagandă, de influenta.re. O politică serioasă va conţine elemente care să schimbe
ceva din raportul costuri/beneficii cazul naşterii unui copil suplimentar. Acolo unde
elementele stimulative pentru reducerea numărnlui de copii sau cele punitive în cazul
depăşirii unui nivel permis au fost consistente, cum s-a întâmplat în China comunistă,
efectele au fost rapide şi importante. Ţările cu putin autoritare nu au
putut utiliza astfel de mijloace dure, intervenţia material fiind redusă la

şi/saucelor reclamate
Drumul parcurs de ţările
cu multe elemente
aflate în conditii aparent
pe calea tranzitiei,
anului 2001, vom
~··J·'~'-"~,.~ din punct de vedere
geografic, economic şi religios, precum (31 %0) şi Iran (18%0),
care sunt greu de explicat la 0 UH<~HL,a ,„„uai""' acestor societăti.

"'u"'~~··" demografică, Patrice

Vimard (2003) creionează câteva curente ce s-au un"""'""' ultimele decenii. E
pomenită mai întâi orientarea „ nr<>f't'lf' cel mai ferm

ideii de alegere ratională şi conştientă

ca „rezultat al unei scăderi a
macroeconomice" (p. 8).
fertilitate şi schimbările srn~meciJmJm1ce
în tările europene din
şi 1990, în ciuda unei J!,an1:1'.ar·ea µvuu,,„, şi economică. Ceea
ce ar explica, în opinia "'""'""~" 1"" unor „forţe de
schimbare ce acţionează economice, tranzi!ia
fertilitătii realizându-se cultural şi normativ al
alegerilor reproductive a unor noi percepţii,

1. Sursa datelor : 2002,

238

zentanţii acestuia
şi plasează

o teorie a tra:nzHH~l
astfel

6.3.

După cum s-a elementele

definitorii, mc>mi~ntlJl
şi evidenţia prin aC!()ptare:a

1. Reproduc în această sectim1e unele date şi idei pe care le-am mai expus şi cu alte ocazii :
Rotariu, 2006a, 2006b.
 DINAMICA POPULAŢIEI 239

cea

a
are un puternic dezechilibru al celor
cu situaţia pretranzitională, când, de asemenea,
naşteri şi decese nu era diferit, pe termen mediu şi lung, foarte mult
urmat însă, după cum am mai spus, o tendintă de a absolutiza ideea de
ao sensul său cel mai rigid, adică de egalitate riguroasă între rata
şi cea a deceselor. Această formulă a perfect s-a
şi gratie că respectivă a fost folosită
pe termen mediu şi lung ale populaţiei, fiind, fireşte, cea
astfel
de stabilitate şi
semnul întrebării a

a doua care observă corect, în opinia mea, că s-a trecut

şi încearcă conceptualizeze şi să insereze într-o tesătură teoretică
perioada de după încheierea tranzitiei demografice, încheiere care s-a
tările occidentale, după unii demografi, în perioada interbelică, iar
opinia altora în '60, deci cel putin de patru decenii, dacă nu mai mult, adică de
suficient timp pentru a remarca tendinţele recente şi alte elemente generale în evoluţie.
Această din urmă reactie este specifică şi celor care sustin ideea începerii unei „a
demografice". După circa douăzeci de ani din momentul care
""·"'"·"'"" unM.,_,. tări occidentale a scăzut sub nivelul de înlocuire a generaţiilor
deceniului şase), a devenit limpede că un echilibru perioada
nn"t~rh'l'i:i-'i',.h_,„,,,.,<I. este o şi că trebuie luată în considerare ideea unei rate
negative a natural pe termen mediu sau chiar lung. Cum o astfel de
perspectivă nu a fost cuprinsă modelul clasic al tranzipei, s-a pus problema
noii situaţii, adică a elaborării unui construct teoretic chemat să explice
._.._.,~„,..,.,.., accentuat al fertilităţii şi să încerce să ofere un cadru de referintă pentru
activităţile prospective domeniul populaţiei, întrucât chiar şi cele mai conservatoare
organisme mondiale de prognoză au început să renunţe, din '90, la a lua ca reper
de bază situatia de creştere zero.
Cea răspândită teorie de acest fel a fost propusă în anii 1985-1987 de către
Lesthaeghe (belgian şi Dirk Van de Kaa (olandez) sub
240

sugerându-i-se
1986 ŞI tr<>l·""'"'" '"''"'""%'"
hotărât s~o numească
capitolului introductiv
demograful olandez
Washington pentru co~Jrdlon:an~a
căruia Van de Kaa a
respective, apărută
născut şi s-a răspândit o uv·"~'"'"'

35 --~--
'
I
I
I I
:Ra~de:
25 - iµortalitaţe- -;
I I
I I
I I
I I
15 __ L____ L__ ~'----r··-
I' II
I I
I I
I

5 '
-+--

-5

-15

realitate, voi
 DINAMICA

care sunt

4.

aşa cum s-a crezut

242 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

5.

6.

0vAWAL,UU a
7. Parţial
- dar numai parţial ! -
fenomen care se petrece în aceeaşi perioadă : modificarea .... m.'-H''-''"
in sensul amânării acestora („îmbătrânirea fertilităţii");
analizele transversale, cât şi în cele longitudinale.
8. A crescut semnificativ ponderea copiilor mame
aflate în coabitare, cât şi de femei
9. A scăzut numărul ""' '"'""""
forţate de apariţia acestor sarcini.
10. S-a schimbat poziţia

A crescut ponderea persoanelor care

persoană.

Cine urmăreşte textele care „a doua tranziţie demografică" poate

observa că aceste elemente (toate împreună sau măcar o mare dintre sunt
mentionate în mod constant, iar ceea ce este până urmă esenţial e faptul că se
încearcă ordonarea şi includerea într-un tot coerent a respectivului amalgam de
fenomene care s-au produs în viaţa familiei şi a cuplurilor în ultimele decenii. Pentru
aceasta, Van de Kaa şi adepţii săi apelează esenţialmente la o paradigmă explicativă
culturalistă, marjând pe ideea că toate aceste
sistemului de valori, deci a a aspiraţiilor şi ,,.„,,._.„..,„,_„ v...,, ....„uu.·u•
Altfel spus, toate modificările sus me~nt11onate
cinste se reducerea fertilităţii, sunt privite ca
natură culturală, în esenţa lor.
baza respectivelor eforturi de fundamentare se află două idei. Una e
preluată de la cunoscutul istoric francez Philippe care a atras atenţia asupra
legăturii dintre ratelor de pe termen şi au•u."'·'"''"
copil. Locul central ocupat de în cadrul familiei burgheze („copilul-rege") în
timpul primei tranziţii ar explica scăderea fertilităţii până interbelică,
când locul mult mai puţin impoi::tant deţinut de acesta preocupările cuplurilor
zilele noastre ar fi responsabil Mai
burgheză se centrează copii, acordând o acestora, în
 DINAMICA POPULAŢIEI 243

copiilor
înlocuire a generaţiilor, vreme ce în familia postmodernă
această pozitie privilegiată, dar şi interesul părintilor, ceea
fertilitatea.
A doua idee este preluată de Sauvy tot - şi
este legată evident de prima; conform acesteia, prima tranziţie a fost o „tranzitie
altruistă" (familia sacrificându-se pentru copil), pe când a doua este o „tranz1t1e
individualistă" (copilul fiind sacrificat - în sensul că naşterea copiilor este sacrificată -
pe altarul satisfacerii dorinţelor cuplului). În esenţă, aceste schimbări de atitudine au
fost considerate la început ca fiind cele responsabile pentru comportamentul care
conduce la nivelurile actuale foarte scăzute de fertilitate şi Ia dezechilibrul demografic
generat de acestea. Ulterior, teoria s-a îmbogătit şi s-a amplificat în privinţa ariei
fenomenelor cuprinse, în sensul că, pe de o parte, au fost mentionate tot mai multe
consecinţe pe planul vîetii familiale (pe care le-am înşirat sus), iar pe de
parte, schimbarea atitudinii faţă de copil a doar un element al unei schimbări
mai generale în sistemul de valori.
Consecinţa acestei îmbogăţiri a continutului este că teoria celei de „a doua
tranziţii demografice" îşi pierde caracterul demografic, devenind de fapt o teorie a
schimbărilor în viaţa familiei/cuplului în societatea occidentală a ultimelor deceniL
Pe de altă parte, printr-o astfel de lărgire a conceptului, acesta capătă o altă pondere
şi importantă decât i s-a acordat initial, aşa că aproape am fi tentaţi să spunem că, dacă
fundamentul teoretic al primei tranzitii a fost conceptul de moderniza.re, cel pe care
se bazează noua teorie este cel de postmodernitate. Analogia este însă periculoasă,
căci ar plasa pe picior de egalitate modelele teoretice ale celor două tranziţii, ceea ce
mi se pare un act fără justificare, ţinând cont de slăbiciunile celei din unnă teorii şi
până la unnă de limitele explicaţiei fenomenelor abordate.
Ar fi de remarcat în treacăt că, ciuda obiectului referential limitat, importanta
tentativei teoretice subiacente modelului celei de-a doua tranziţii demografice nu
trebuie subestimată. E vorba aici despre o încercare similară celei făcute de Max Weber
în domeniul sociologiei şi al filosofiei istoriei la începutul secolului XX, prin care
s-a urmărit înlocuirea unui determinism având Ia bază factorii materiali (teoretizat în
speţă de marxism), cu un mecanism schimbare socială bazat pe aspectele ideatice,
valorice, aşa cum se vede în Etica protestantă şi spiritul capitalismului. De data asta,
se încearcă (deocamdată în câmpul demografiei şi al sociologiei familiei) scoaterea
comportamentului uman din angrenajul determinist, centrat pe factorii materiali,
economici sau instituţionali şi plasarea lui sub imperiul sistemului de valori la care
oamenii aderă. E o tentativă interesantă, dar şi riscantă, ţinând seama că astfel se
vine în contradicţie cu o traditie lungă în demografie, care, în esenţa sa, pune
fenomenele populaţionale în raport mai degrabă cu aspectele economice societăţii,
244

în
despre explicaţii,
metaforice. Este
~~''"'"'"cu cum
varianta, de pildă,

'"'};''""·"'"'" şi de a
religie, cultură,

viaţă
necon-
consum de droguri,

e)

plăcerilor personale,
f) Neconvenfionalismul
relaţiei cu celălalt (de ~~'""'·'""'"

'mtarr1pl::i.toare a celuilalt, dar încetarea acceptării

soţului, care să afecteze relatia

politic de stânga liberală

'"~'"""\" şi autorităţi etc.
 DIN&VHCA POPULAŢIEI 245

că ea este
a

astfel de simplificatoare, dat

sunt mai complexe,
conexiuni cu alte 1e11oime:ne
În

geografică ce
şi nord-vestul continentuluL
(2002, p. 11) îi contrazice flagrant teoria. O pn~ze:nt<rre
v1<u1\J'"'"' arată că primele ţări care, perioada oo,su:;e11c~t
ajuns la un indice de reproducere subunitar au fost Ungaria şi Letonia.
Acestora ar fi trebuit să li se adauge fără nici o discuţie şi România, care, în general,
este recunoscută, alături de şi Ungaria, ca fiind primele care au atins
în epocă pragul fertilităţii, dacă de Ceauşescu în
au schimbat temporar cursul Se vede bine că
una dintre cele patru tări nu
Modelul familial ţară cu una lu_me, nu s-a
apropiat până astăzi
246 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

fertilitate.
Iluzia vest-europeana-centristă a
demografic s-a făcut prima oară la
privilegiate a lumii ; apoi, toţi demografii ştiu
deci atunci când modelul şi idealul familiei '"'"''"""'"'"'
subzone mai din
fertilitate, cu indice net reproducere
contraexemple şi chiar dacă totul ar fi
să postulăm lanţul propus
conceptiilor de viată nu se produc
vieţii sociale, atât din zona cea cea a
ideilor în general, aşa încât condiţionările sunt reciproce şi închegate în lanţuri
relaţii deosebit de complexe.
Ajungem astfel la a idee ce contrazice şi anume că nu este necesar să
apară o legătură între aspectele de comportament menţionate sus
şi cele „ideatice" de la punctele a-g şi nici între aspecte din interiorul aceleiaşi
categorii de elemente, indiferent care ar fi ordinea lor în lanţul de influenţe imaginat.
Mai concret, referindu-ne doar la aspectele demografice care interesează aici, se pot
întâmpla unele lucruri extrem de neplăcute pentru teoria în cauză, cum ar fi, de
pildă, următoarele constatări ce pot fi uşor probate :

- fertilitatea scade profund fără a se produce şi (toate) celelalte efecte menti<ma1te

mai sus la punctele
fertilitatea scade fără ca, pe baza studiilor concrete - adică pe empirice
clare şi dincolo de speculaţiile atât de
opiniile, credintele, proiectele de viaţă etc.
decela vreo schimbare în sistemul valori în
- fertilitatea scade în mod diferit în ţări cu orientări valorice similare şi similar în
ţări cu orientări valorice diferite.

Am prezentat exemplul câtorva

semne ale
comportamentele specifice „,_,......,,u,..,,
 DINAMICA 247

care fi invocate ; chiar în spaţiul v"'"''"''""'t<u

cu cel mai puternic dedin al fertilităţii, „„,._,, ....
vestul şi nord-vestul continentului,

mare a căsătoriei, o a La aceste se

adăuga altele, caracteristice unor tări din răsăritul Europei, din fostul spaţiu sovietic
sau de pe alte continente, care au depăşit perioada tranziţiei şi se confruntă cu
aceleaşi probleme de fertilitate scăzută ca şi Italia, Spania sau Grecia.
Prin urmare, ceea ce se poate demonstra - şi o putem deja arăta şi pe date
detaliate de anchetă privind România 1 - este faptul că reducerea drastică a fertilităţii
nu este în mod obligatoriu consecinţa trecerii de modelul familiei burgheze
(caracterizată de „altruism", respectiv de grija fată de copii, o puternică,
de un anumit mod inegalitar de relatii între sexe etc.) modelul familiei (cuplului)
postmoderne (postmodem) (cu puternice accente individualiste, fără constrângeri
privind dăinuirea relaţiilor conjugale/sexuale, în general, cu intrafamiliale
laxe, cu o parteneră emancipată profesional şi social etc.). Chiar demografii francezi
pomeniţi la început, care au scris deci într-o epocă ce nu prevestea cu nimic
schimbarea modelului de familie, au atras atenţia asupra pericolului ca echilibrul
demografic să se rupă din cauza slabei fertilităti a familiilor tradiţionale/burgheze, şi
asta în conditiile în care mijloacele de prevenire a sarcinii erau încă la un stadiu de
primitivism şi ineficienţă greu de conceput pentru tinerii de azi.
Modelul familiei „burgheze" cu descendenţă redusă este cunoscut, se ştie foarte
bine, chiar şi pe plaiurile noastre ; despre familia cu un singur copil s-a vorbit încă
din prima jumătate a secolului XX, cu referire la un „model bănăţean". Reducerea
rapidă a descendentei, inclusiv în mediul rural românesc, în perioada 1957-1966, în
care a fost liberalizat avortul, demonstrează cu claritate că nu e nevoie de cine ştie ce
schimbări valorice profunde pentru a se produce o modificare radicală a comporta-
mentului procreativ. în lumina acestei experienţe, putem întelege într-o anumită
măsură ce s-a petrecut în anii '60 în ţările occidentale. Apariţia pe piaţă a pilulei
contraceptive a fost elementul care a declanşat un proces de amploare fără precedent.
Nu pilula este cauza scăderii fertilităţii; ea este doar un mijloc prin care s-a putut
manifesta mai rapid o schimbare ce oricum ar fi avut loc. Inventarea acestui
instrument de control al naşterilor a făcut să scadă costurile materiale şi psihologice ale
contracepţiei, să se reducă riscurile şi alte inconveniente ale mijloacelor tradiţionale.
Dacă trecem acum la planul ideilor, vom constata uşor că schimbările (în măsura
în care ele sunt efective, şi nu doar teoretizate, lucru care e mai greu decât

1. Vezi Rotariu, 2006 b.

248 DEMOGRAFIE ŞI SOCIOLOGIA POPULAŢIEI

""'a~„ găsesc unele corelaţii

diferite
nu subliniez
m1nuzec1urira dispersia,
a fertilităţii

cu
punctele a-g se ae<)seoe~>c copii doriti decât se
deosebesc femeile care se ~~,„~,,V diferite, care au dobândit nivele de
etc. după de copii născutL
Situaţia se aşa cum se vedea în tabelul 3 14)
din lucrarea sus, care prezintă, pentru 25 de ţări
dezvoltate, copii, în medie şi două categorii femei (cu
„materialistă", respectiv „postmateriaHstă"), precum şi descendenfa reală
(estimată) a generaţiei corespunzătoare celor care au răspuns la întrebări. Practic,
diferenţa de ideal de copii dintre este inexistentă, dacă nu chiar
inversă fată cea conform pentru cele mai
„evoluate" şi 2,5 cele de orientare postmodernă ! -, corelaţia
şi este : r = 11, care nu este
semnificativă statistic, nici sociologic. Oricum am interpreta aceste date, e clar
că nu diferenta de este cea care generează diferenţa de comportament. Până la

1. Se disting, în general, trei tipuri mari de întrebări care se pun cu acest scop în anchete, fiecare
conducând spre un anumit rezultat, interpretat în termenii evidenţiaţi între ghilimele. Tinerii - în
special cei aflaţi înaintea sau la începutul căsătoriei - sunt puşi să răspundă la întrebarea : „ Câţi
copii v-ar place să aveti? ", prin care se ajunge la dimensiunea „dorită" a familiei; o alta, ce
poate fi adresată oricui, „Care consideraţi că este numărul ideal de copii într-o familie?",
oferă dimensiunea „ideală"; în fine, a care se adresează unui eşantion de femei de la o
vârstă în sus (de pildă, 25 de ani) şi până la o vârstă rezonabilă la care se mai fac copii (40 sau
45 de ani), este de forma : intenţionaţi să (mai) aduceţi pe lume?", prin cumularea
copiilor deja născuţi cu cei proiectaţi să se mai nască, obţinându-se aşa-numita dimensiune
„ aşteptată" a familiei.
 DINAMICA POPULAŢ'IEI 249

care se

exrrase recente
secolului trecut.

a) Încheierea
alte tranziţii
;
fără a mai pune
încheie efectiv acest .......,~"'"'
de limpede şi
punctul de
este vorba doar despre o

b) Scăderea

câteva chestiuni
de cât eficientă ~-.~u.„ un
viitor mai îndepărtat
traiectoria considerată ,,..„„,,,L,U

Prin urmare, putem spune este inadecvată,

~A~,~~"'"'' pr:act:1ci::. Pe de altă parte,
majore
viaţa socială din perioada recentă, şi transformări ale
UfiQr relatii familiale şi ~O~fl„l,J.J,(J,Jftaflle!lte nr,C"ţr"1CP<l•t1