Rugăciunea Vindecătorului

Atotştiutorule, m-ai chemat să veghez asupra vieţii şi sănătăţii creaturilor tale.

Fie ca Iubirea să mă ghideze permanent.

Fie ca nici avariţia, nici dorinţa de glorie să nu- mi denatureze inima, căci

duşmanii Adevărului şi Iubirii vor putea astfel să mă înşele cu uşurinţă şi să mă

facă să-mi uit ţelul; să fac bine copiilor Tăi!

Fie ca niciodată să nu văd în pacient altceva decât o fiinţă care suferă.

Dă-mi forţa, timpul şi ocazia de a corecta, fără încetare, ceea ce am acumulat şi

să-mi lărgesc constant orizonturile.

Cunoaşterea nu are limite şi eu pot, azi, să-mi descopăr greşelile de ieri şi mâine

să obţin o claritate nouă asupra lucrurilor de care cred că sunt perfect sigur.

Dă-mi Lumina. Luminează-mă în întunericul celorlalţi pentru că, obligat să pătrund

in secretul corpurilor şi sufletelor lor, să nu greşesc drumul şi să nu rănesc nimic

în trecere.

Dă-mi Iubirea, pentru ca, încărcat de propria-mi durere şi fără refugiu pentru

mine adesea, să găsesc în mine o blândeţe, un adăpost, o forţă penctru cei

disperaţi care mă aşteaptă.

Dă-mi graţia pentru ca, în cel mai greu moment al meu, în incertitudinea mea, în

slăbiciunea mea omenească, în chinul meu, să rămânn totdeauna la fel de înţelept,

la fel de bun, la fel de pur, demn de blândeţea sacră pe care credinţa mi-a dat-

o.

Dă-mi devotament în compasiune, pentru ca să nu uit, să nu abandonez pe cei care

au nevoie de mine.

Dă-mi forţa, Doamne, pentru ca greutatea să nu fie prea mare şi să nu mă

copleşească, pentru ca suferinţa pe care o duc să nu-mi atingă bucuria, pentru ca

rana pe care o pansez să nu-mi facă rău. Amin. (MAIMONIDE, medic evreu din

secolul al XII-lea)