CAP. IV.

IPOTEZĂ ŞI OBIECTIVE
ÎN CERCETAREA EDUCAłIONALĂ

UNITĂłI DE CONłINUT:

• Definirea şi caracteristicile ipotezei.

• Formularea ipotezelor şi a obiectivelor într-o cercetare educaŃională.
OBIECTIVE: Prin studierea acestui capitol se urmăreşte:
- identificarea rolului şi caracteristicilor ipotezei într-o cercetare educaŃională;
- realizarea corelaŃiei ipoteze-obiective într-o cercetare educaŃională;
- ilustrarea cu exemple de ipoteze şi obiective din cercetări educaŃionale.

IV.1. Definirea şi caracteristicile ipotezei

În capitolele precedente s-a văzut că problemele care apar în faŃa cercetătorului
animat de dorinŃa de a investiga îşi au sursa în realitatea educaŃională. O dată cu
clarificarea ansamblului de elemente şi a relaŃiilor ce reprezintă domeniul respectivei
probleme, încep să se prefigureze răspunsuri plauzibile, ca primi paşi spre rezolvarea
contradicŃiei. Fiind un element major într-o cercetare, ipoteza a constituit subiectul
multor lucrări de specialitate care au contribuit la definirea ei din diverse perspective.
Iată în sinteză cele mai relevante note definitorii:
• ipoteza, în perspectivă etimologică, este o idee provizorie, o supoziŃie, o
presupunere în legătură cu o problemă educaŃională (lb. greacă -“hypo” =
sub şi “thesis” = poziŃie, aşezare).
• ipoteza este o idee directoare, un enunŃ a cărui valoare de adevăr sau fals este
probabilă, potenŃială şi urmează a se dovedi ca atare prin verificare practică.
(H. Wald, “Elemente de epistemologie generală”, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1967).
• ipoteza denotă întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea ce
urmează să se desfăşoare; ipoteza este începutul de dezlegare a unei
probleme ivite. (D. Muster, “Metodologia cercetării în educaŃie şi
învăŃământ”, 1985).
• ipoteza exprimă o relaŃie, o legătură întrezărită între diversele fapte
observabile şi pentru care trebuie să se caute argumente de confirmare sau
infirmare (P. Fraisse, J. Piaget, “Traité de psychologie experimentale”, PVF,
Paris, 1970).

22
 Rolul şi specificul ipotezei într-o cercetare educaŃională este şi mai bine ilustrat
dacă avem în vedere şi următoarele caracteristici – condiŃii:

ipoteza necesită stabilirea în prealabil a unei probleme; ipoteza există numai în
conexiune cu problema care se impune cercetării pentru a fi inovată, perfecŃionată.
Exemplu: O problemă de actualitate în educaŃie este reprezentată de organizarea
activităŃilor didactice pe grupe de elevi/studenŃi. Practica a demonstrat că sunt multe
întrebări legate de această problemă la care se aşteaptă încă răspunsuri:
• Care este componenŃa grupurilor de lucru? Alcătuim grupuri omogene (elevi cu
acelaşi potenŃial) sau grupuri eterogene (elevi cu potenŃial diferit)?
• “Etichetarea” elevilor în “elev bun” sau “elev slab” produce efecte psihosociale
negative sau pozitive? Care sunt aceste efecte şi cum influenŃează ele performanŃa
şcolară?
• Care sunt modalităŃile prin care cadrul didactic poate monitoriza şi evalua efortul
şi performanŃa individuală atunci când sarcina didactică s-a realizat în grup?
• Care este ponderea optimă a acestor activităŃi pe grupe astfel încât să determine
creşterea performanŃei şcolare?
Iată multe întrebări, ipoteze care ar putea primi confirmarea sau infirmarea prin
cercetarea lor. Ele au fost generate, aşa cum s-a demonstrat, după ce în prealabil s-a
identificat o problemă – metodologică în acest caz – de mare actualitate în domeniul
educaŃional.

De cele mai multe ori ipoteza conŃine şi elemente din care decurge un anumit proiect
de rezolvare a problemei.

Caracterul fecund este menŃionat de numeroşi cercetători drept principala calitate a
unei ipoteze. Astfel, R. Gagne în lucrarea “CondiŃiile învăŃării” - E.D.P., 1976
menŃionează: “o ipoteză bună este cea care va fi fecundă”.
Această calitate se manifestă în următoarele aspecte:
a) ipoteza este adecvată problemei investigate, avansează un răspuns posibil pentru
problema respectivă;
b) ipoteza este plauzibilă, adică Ńine seama de cunoaşterea acumulată în domeniul
respectiv;
c) ipoteza este testabilă, adică poate fi verificată pentru a I se confirma sau infirma
valoarea.

23

Ipoteza trebuie să vizeze o sferă mai largă de fenomene decât cele pe baza cărora a
fost formulată. Altfel spus, ipoteza contribuie la producerea unor noi adevăruri
ştiinŃifice dacă se respectă următorul demers ştiinŃific:

emiterea ipotezei pe baza cunoaşterii existente

↓
verificare / testare prin cercetare ştiinŃifică
↓
validarea, ce transformă ipoteza în cunoaştere obiectivă

IV.2. Formularea ipotezelor şi a obiectivelor

într-o cercetare educaŃională

IV.2.1. Formularea ipotezelor

“Formularea ipotezei nu constituie începutul, ci un stadiu destul de avansat al
cercetării: ea presupune cunoaşterea aprofundată a practicii educaŃionale, a datelor
adunate de ştiinŃă în domeniul respectiv, prelucrarea logică a acestei informaŃii şi
raportarea ei la necesităŃile instructiv-educative impuse de perioada istorică, de
perspectivele dezvoltării sociale.” (Miron Ionescu, “EducaŃia şi dinamica ei”, Ed. Tribuna
ÎnvăŃământului, Bucureşti, 1998).
Specialiştii în cercetare consideră că în domeniul socio-uman se pot formula
ipoteze cu privire la existenŃa unei relaŃii între fapte / fenomene fără a se ajunge, cel
puŃin în primă instanŃă până la explicitarea acestei relaŃii.
Aşadar, la început vom avea ceea ce se numeşte o ipoteză de lucru fapt care ne
permite o primă sistematizare corespunzătoare a materialului faptic. Pe măsură ce acest
material creşte, se acumulează, oferindu-ne posibilitatea de a ajunge la deducŃii logice cu
oarecare grad de certitudine, putem spune că am ajuns la o ipoteză ştiinŃifică. De cele
mai multe ori această ipoteză conŃine şi elemente din care decurge un anumit proiect de
rezolvare a problemei.
În alte lucrări – I. Nicola, “Tratat de pedagogie şcolară”, E.D.P., 1996 – se face o
altă diferenŃiere între ipoteza specifică şi ipoteza nulă care apar pe parcursul derulării
unei cercetări educaŃionale experimentale.

24
 Ipoteza specifică este adevărata ipoteză a cercetării care pleacă de la
presupunerea că toate modificările ce se produc, cât şi diferenŃele înregistrate la sfârşit
s-ar datora factorului experimental controlat de către cercetător.
Ipoteza nulă admite că modificările şi diferenŃele constatate s-ar datora unor
factori întâmplători, aleatori, necontrolaŃi în cercetare.
Calculele statistice vor duce la admiterea sau respingerea acestei ipoteze nule
ceea ce atrage după sine în ordine inversă respingerea sau admiterea ipotezei specifice.
Deşi nu în toate cercetările experimentale vom întâlni şi o ipoteză nulă trebuie să
menŃionăm caracterul riguros, matematic aproape pe care-l imprimă cercetării precum
şi atenŃia îndreptată asupra factorilor aleatori ce intervin în desfăşurarea acŃiunii
educaŃionale.
Formularea ipotezei ridică, după cum s-a văzut, probleme de conŃinut dar şi de
formă. În acest sens considerăm necesare şi următoarele precizări/recomandări:
• identificarea şi formularea ipotezei implică şi un efort creator care depinde
nu numai de cadrul teoretic sau practic, ci şi de o serie de factori psihologici
ce Ńin de competenŃa şi personalitatea cercetătorului (creativitate, intuiŃie,
spontaneitate, curaj, flexibilitate).
• trebuie acordată o atenŃie deosebită termenilor utilizaŃi în formularea
ipotezei; orice neclaritate în formularea ipotezei duce la dificultăŃi enorme în
verificarea ei, uneori chiar la imposibilitatea testării.
• enunŃul ipotezei depinde de scopul şi implicit tipul de cercetare pe care
intenŃionăm să o realizăm.
a) Dacă scopul cercetării este constatativ-descriptiv atunci ipoteza va avansa
posibilitatea existenŃei unei stări de fapt, a unei situaŃii, a structurii sau
caracteristicilor ei.
Exemple: * Care sunt calităŃile unui profesor bun şi care este ponderea lor
optimă?
* Comunicarea didactică în ciclul primar este dominant
unidirecŃională.
* ViaŃa afectivă a preşcolarului se caracterizează prin
instabilitate şi dependenŃă de adult.
* Presupunem că în metodologia didactică din învăŃământul
primar domină metodele expozitive în defavoarea celor
interactive.

25
 b) Dacă scopul cercetării este de a modifica, a schimba o anumită stare de
fapt prin acŃiunea directă a cercetătorului, atunci ipoteza va fi un
raŃionament cauză-efect de tipul
Dacă ………. atunci …………………,
Presupunem că ……………. va determina ……,
care exprimă o relaŃie posibilă între diverse aspecte.
Exemple: * Presupunem că acŃiunea concretă pe model obiectual ajută la
formarea noŃiunilor ştiinŃifice
* Presupunem că diversificarea metodologiei didactice va
determina creşterea potenŃialului creativ al elevilor.
* Dacă se concep şi se aplică programe individualizate de
instruire vom determina creşterea performanŃei şcolare.
* Se utilizează instruirea asistată de calculator în parcurgerea
programei la matematică; conduce ea la efecte superioare în
învăŃare?
• analizând aceste exemple vom constata că ipoteza este un enunŃ ce poate lua
forme variate: interogaŃii/întrebări, enunŃuri afirmative, negaŃii, sau
combinări ale acestora. Important este ca enunŃul ipotezei să exprime o
presupunere ce poate fi verificată pentru a fi confirmată sau infirmată.

• dacă ipoteza nu apare pe un teren gol, aşa cum s-a demonstrat, ea poate fi
deseori însoŃită de câteva premise, judecăŃi care au generat-o. Se impune
totuşi o exprimare clară, succintă care să elimine neclarităŃile sau elementele
redundante, respectând astfel ceea ce este o ipoteză: un enunŃ ipotetic, o idee
directoare. (Aşadar precizarea ipotezei într-o lucrare nu poate constitui un
capitol, ea constituie alături de obiective un subpunct ce implică probabil cel
mai mare grad de concizie şi claritate din întreaga cercetare).

26
 IV.2.2. Formularea obiectivelor
Succesul unei cercetări este dat nu numai de corelaŃia problemă investigată –
ipoteze formulate. Toate componentele unei cercetări trebuie privite în interdependenŃă:
problema aleasă, fondul teoretic acumulat, ipotezele, obiectivele, metodologia, contextul
practic-aplicativ, forma de prezentare şi valorificare.
Despre finalităŃile cercetării în general s-au făcut referiri în primul capitol al
acestei lucrări. E nevoie să revenim asupra lor dar de această dată în planul concret,
particular pe care-l aduce cu sine orice problemă investigată.
Obiectivul general al oricărei cercetări rămâne ameliorarea, optimizarea,
perfecŃionarea domeniului educaŃional. Conştientizând acest deziderat e recomandat ca
orice cercetător care începe o investigaŃie să-şi stabilească clar Ńintele sau direcŃiile de
acŃiune.
Într-o primă fază a cercetării se va contura un obiectiv mai general numit deseori
“scopul cercetării” şi care va fi corelat problemei investigate. Pe parcursul înaintării în
acest demers şi a conturării posibilelor întrebări şi răspunsuri – ipotezele – cercetătorul
va simŃi nevoia operaŃionalizării obiectivelor sale. De fapt va încerca să stabilească acele
aspecte concrete, acŃionale pe care le are de realizat pentru a putea da în final un
răspuns de confirmare sau infirmare la ipoteza propusă.

Exemplul 1: O cercetare în care problema formulată ar fi: “ModalităŃi de realizare a

activităŃilor didactice prin lucru în grup/echipă” ar putea avea următorul scop:
“Creşterea performanŃei şcolare prin diversificarea modalităŃilor de organizare a
grupului şcolar”.
Ipoteza 1 ar putea fi: “ActivităŃile didactice realizate dominant prin lucru în grup/echipă
determină creşterea coeziunii grupului şcolar”.
Obiective generate:
O1 – identificarea caracteristicilor lucrului în grup/echipă (modalităŃi de
realizare, efecte, factori);
O2 – stabilirea indicatorilor pentru coeziunea grupului şcolar;
O3 – stabilirea corelaŃiei dintre lucrul în grup/echipă şi gradul de coeziune al
grupului.
În cazul formulării altei ipoteze vom vedea că obiectivele vor suferi modificări
ceea ce demonstrează relaŃia directă dintre ipoteză şi obiective la acest nivel particular –
concret:

27
Ipoteza 2 ar putea fi: “DominanŃa lucrului în grup/echipă în activitatea didactică
determină creşterea sociabilităŃii elevilor şi scăderea performanŃei şcolare individuale”.
Obiective:
O1 – identificarea caracteristicilor / specificului lucrului în grup/echipă;
O2 – identificarea potenŃialului social al elevilor;
O3 – stabilirea performanŃei şcolare individuale;
O4 – analiza comparativă dintre: lucrul în grup – sociabilitate – performanŃă
şcolară

Exemplul 2 : O cercetare constatativ - descriptivă în care problema formulată ar fi:

“ Formarea continuă în viziunea cadrelor didactice “ :
Scop: Realizarea unei investigaŃii care să reflecte viziunea dascălilor asupra
formării continue , reprezintă încă o modalitate de promovare şi optimizare a
perfecŃionării didactice , investigaŃia realizată încercând să contribuie la schimbarea
percepŃiei asupra implicării cadrului didactic, astfel încât acesta să fie considerat
realmente un partener activ în sistemul educaŃional .

Ipotezele ar putea fi :
• Care sunt reprezentările cadrelor didactice despre actualul proces de formare
continuă ?
• În ce măsură procesul de formare continuă răspunde nevoilor reale de
perfecŃionare exprimate de cadrele didactice ?
• Cadrele didactice sunt capabile să sugereze direcŃii / evoluŃii / modalităŃi
pertinente de optimizare a formării continue ?
• Există diferenŃe semnificative între viziunea cadrelor didactice provenite din
şcoli ce derulează proiecte educaŃionale şi cei proveniŃi din alte şcoli ?

Obiective generate:
• Determinarea percepŃiei cadrelor didactice despre specificul formării continue :
statut , importanŃă , factori implicaŃi , climat socio-afectiv , tipuri de activităŃi şi
problematică abordată ;
• Consultarea opiniei cadrelor didactice în privinŃa nevoilor reale de formare şi a
caracteristicilor dezirabile ale activităŃilor de formare continuă.

28
 • Identificarea de sugestii, recomandări, propuneri, soluŃii , evoluŃii posibile
privind procesul de formare continuă.
• EvidenŃierea efectelor produse de proiectele educaŃionale în domeniul formării
continue a personalului didactic.

Exemplul 3: O cercetare în care problema formulată ar fi: …

Scop:
Ipoteză:
Obiective generate:

! Sarcină de lucru: CompletaŃi exemplul trei conform algoritmului indicat.

29