-1-

Metode pentru operaţii de I/E

• I/E programate
• I/E prin întreruperi
• Acces direct la memorie (DMA)
• Procesoare de I/E

I/E prin întreruperi

• Principiul I/E prin întreruperi
• Sisteme de întreruperi multiple
• Sisteme de întreruperi cu priorităţi
– Conectarea în paralel a liniilor de întrerupere
– Conectarea în serie a liniilor de întrerupere
Principiul I/E prin întreruperi (1)
• Întreruperea – suspendarea execuţiei unui program de către un semnal extern UCP sau de către un
eveniment intern
• Suspendarea programului se produce la terminarea execuţiei instrucţiunii curente
• UCP este eliberat de sarcina de a testa starea dispozitivelor de I/E
• Sursele de întreruperi pot fi interne sau externe UCP
Exemple de surse de întrerupere:
– Echipamentele periferice ® transferuri
– Memoria virtuală ® transferul unor pagini
– Circuite hardware de supraveghere a funcţionării normale a sistemului: detectarea erorilor de memorie, a
căderii tensiunii
– Evenimente software interne: depăşiri, împărţire la zero, instrucţiuni inexistente sau privilegiate
• Pentru întreruperea UCP se activează un semnal de control IREQ (Interrupt Request)
– Este setat un indicator de întrerupere
• La recunoaşterea existenţei cererii de întrerupere, UCP:
– Activează un semnal de achitare a întreruperii IACK (Interrupt Acknowledge)
– Execută o subrutină de tratare a întreruperii, asociată sursei de întrerupere
• Pentru transferul controlului la subrutina de tratare a întreruperii:
– UCP identifică sursa întreruperii
– UCP determină adresa subrutinei de tratare corespunzătoare sursei întreruperii
– Se salvează contorul de program PC şi alte informaţii de stare ale UCP
– Contorul de program PC se încarcă cu adresa subrutinei de tratare
• UCP trebuie să determine adresa subrutinei de tratare
• Metode pentru alegerea adresei subrutinei de tratare:
– Întreruperi nevectorizate: rutina de tratare se află la o adresă fixă în memorie
– Întreruperi vectorizate: adresa este furnizată de către sursa de întrerupere, sub forma unui vector de
întrerupere
Sisteme de întreruperi multiple (1)
• Pentru înregistrarea cererilor de întrerupere, există un registru al cererilor de întrerupere
• Pentru un control individual asupra surselor de întrerupere, se utilizează bistabili mască ® registrul
măştilor de întrerupere
• Probleme principale:
– Identificarea sursei de întrerupere
– Alegerea întreruperii care va fi deservită în cazul mai multor cereri simultane
• Tehnici pentru identificarea sursei de întrerupere:
– Linii multiple de întrerupere
– Interogare software
– Conectarea dispozitivelor în lanţ (interogare hardware)
– Arbitrajul de magistrală
• Linii multiple de întrerupere între UCP şi modulele de I/E
– Soluţia cea mai simplă
– Nu este practic să se dedice un număr prea mare de linii ale magistralei sau de pini ai procesorului pentru
liniile de întrerupere
– Este probabil că la fiecare linie vor fi conectate mai multe module de I/E
• Interogare software (“polling”)
– Atunci când UCP detectează o întrerupere, execută o subrutină de tratare a întreruperii
– Se interoghează modulele de I/E pentru a determina modulul generator al întreruperii
– Pentru interogare se poate utiliza o linie de comandă separată (de ex., TEST I/E)
– Fiecare modul de I/E poate conţine un registru de stare adresabil
 -2-
• Interogare hardware
– Se utilizează un lanţ de dispozitive (“daisy chain”)
– Toate modulele de I/E partajează o linie comună de cerere de întrerupere
– La detectarea unei cereri de întrerupere, UCP activează un semnal de achitare a întreruperii
– Linia de achitare a întreruperii este înlănţuită prin modulele de I/E
– Semnalul de achitare se propagă prin modulele de I/E până când ajunge la un modul solicitant
– Acest modul răspunde prin plasarea unui vector de întrerupere pe magistrala de date
– UCP utilizează vectorul ca un pointer la subrutina de tratare pentru modul
– Avantaj: nu este necesară execuţia unei subrutine generale de tratare a întreruperii
• Arbitrajul de magistrală
– Utilizează întreruperile vectorizate
– Un modul de I/E trebuie să preia mai întâi controlul asupra magistralei pentru a putea activa semnalul de
cerere a întreruperii
– La detectarea întreruperii, UCP activează semnalul de achitare a întreruperii
– Modulul care a efectuat cererea îşi plasează vectorul pe liniile de date

Sisteme de întreruperi cu priorităţi

• În cazul cererilor simultane, este necesar un sistem de priorităţi
– Perifericele rapide ® prioritate înaltă
• Stabilirea priorităţii întreruperilor simultane se poate realiza prin software sau prin hardware
• Metoda software:
– Identificarea sursei de prioritate maximă se realizează prin interogare
– Există o subrutină comună de tratare, care interoghează sursele de întrerupere
– Ordinea în care sunt interogate sursele determină prioritatea lor
– Dezavantaj: în cazul unui număr mare de surse, timpul necesar interogării creşte
• Metoda hardware:
– Controlerele de întrerupere acceptă cereri de întrerupere de la mai multe surse şi determină cererea cu
prioritatea maximă
– Fiecare sursă de întrerupere are un vector propriu de întrerupere
Conectarea în paralel a liniilor de întrerupere
• Se utilizează un registru de întrerupere RINT
Biţii acestuia sunt setaţi separat de cererile de întrerupere ale fiecărui dispozitiv
• Prioritatea este stabilită în funcţie de poziţia biţilor din registru
• Registrul măştilor de întrerupere RM permite controlul (dezactivarea)
• stării fiecărei cereri de întrerupere
• Codificatorul prioritar:
– Implementează funcţia de prioritate
– Generează doi biţi ai vectorului de întrerupere
• Vectorul este transferat la UCP prin buffere cu trei stări
• Validarea bufferelor: prin semnalul INTACK de la UCP şi prin bistabilele IST, IEN
• IST – bistabilul de stare a întreruperilor
• IEN – bistabilul de validare a întreruperilor
Conectarea în serie a liniilor de întrerupere
• Dispozitivele care pot genera o cerere de întrerupere sunt conectate în lanţ
• Dispozitivul cu prioritatea maximă este plasat în prima poziţie
• Linia de cerere a întreruperii este comună pentru toate dispozitivele (conexiune SAU cablat)
• Dacă nu există nici o cerere de întrerupere, linia de cerere rămâne în starea 0 logic

• UCP răspunde la o cerere de întrerupere prin activarea semnalului de achitare INTACK

• Semnalul este recepţionat de dispozitivul D0 la intrarea sa PI (Priority In)
• Semnalul este transmis la ieşirea PO (Priority Out) numai dacă D0 nu solicită o întrerupere
• Dacă D0 are o cerere de întrerupere activată:
– Blochează semnalul de achitare & Depune propriul vector de întrerupere
 -3-
Acces direct la memorie (DMA)
• Dezavantajul I/E programate şi al celor prin întreruperi: UCP este ocupată cu gestionarea operaţiilor de I/E
• DMA elimină acest dezavantaj ® transferurile de date sunt executate direct între memoria internă şi
sistemul de I/E
• Este necesar un modul suplimentar ® controler DMA
– Poate prelua controlul asupra magistralei sistemului
Metode de efectuare a transferurilor DMA (1)
• Prin suspendarea operaţiilor efectuate de UCP şi trecerea magistralei în starea de înaltă impedanţă
– Transfer în rafală (“data break”) sau pe blocuri
– Metoda este necesară pentru unităţile de discuri magnetice ® transferul datelor nu poate fi oprit sau
încetinit
– UCP este inactivă pentru perioade relativ lungi de timp
• Prin utilizarea intervalelor de timp în care UCP nu accesează memoria
– Transfer prin furt de ciclu (“cycle stealing”)
– Blocurile lungi de date sunt transferate printr-o secvenţă de tranzacţii DMA intercalate cu tranzacţii ale UCP
– Metoda reduce rata maximă de transfer, dar reduce şi interferenţa controlerului DMA la accesul memoriei
de către UCP
Puncte de suspendare ale activităţii UCP pentru DMA şi întreruperi

Secvenţa de iniţializare
• UCP transmite controlerului DMA o secvenţă de iniţializare, care conţine:
– Sensul transferului (citire sau scriere)
– Adresa dispozitivului de I/E implicat
– Adresa de început a zonei de memorie cu care se efectuează transferul
– Numărul de octeţi sau de cuvinte care trebuie transferate
Execuţia transferurilor DMA
• UCP eliberează magistrala şi poate executa alte operaţii
• Controlerul DMA va genera adresele şi semnalele de comandă necesare transferului
• După un ciclu DMA se continuă cu alte cicluri sau se redă controlul UCP
• La terminarea transferului, controlerul DMA generează o cerere de întrerupere către UCP
Circuite necesare pentru transferurile prin DMA

Operaţii executate pentru un transfer DMA

1. UCP încarcă registrele IOAR şi DC cu valorile iniţiale necesare ® instrucţiuni de I/E
2. Atunci când controlerul DMA este pregătit pentru transfer, activează semnalul DMAREQ
• La următorul punct de suspendare DMA, UCP eliberează magistrala şi activează semnalul DMAACK
3. Controlerul DMA transferă datele direct cu memoria principală; după transferul unui cuvânt, registrele IOAR şi
DC sunt actualizate
4. Dacă registrul DC nu este zero, dar dispozitivul de I/E nu este pregătit, controlerul DMA eliberează magistrala
 -4-

• UCP dezactivează semnalul DMAACK şi preia controlul asupra magistralei

5. Dacă registrul DC este 0, controlerul DMA eliberează magistrala şi transmite o cerere de întrerupere către UCP
• UCP răspunde prin oprirea dispozitivului de I/E sau prin iniţierea unui nou transfer
Configuraţii ale unui sistem de I/E care utilizează DMA

Procesoare de I/E
• Principiul transferului prin procesoare de I/E (PIE)
• Comunicaţia dintre UCP şi PIE
• Procesoarele de I/E Intel
– Prezentare generală
– Specificaţiile I2O
– Microarhitectura Intel XScale
– Arhitectura Internet Exchange
– IOP321
– IOP33x
– IOP34x
• Deşi DMA eliberează UCP de numeroase operaţii de I/E, pentru perifericele rapide vor fi necesare
numeroase cicluri de magistrală. În timpul acestor cicluri, UCP trece în starea de aşteptare. Furturile de ciclu vor
satura magistrala Se consumă un anumit timp pentru tratarea întreruperilor Modulele de I/E au fost îmbunătăţite,
devenind procesoare de I/E (PIE)
• Unele din aceste module de I/E se numesc şi canale de I/E. PIE dispun de un set de instrucţiuni specializat
pentru operaţii de I/E. UCP transmite o comandă PIE pentru a executa un program de I/E (numit şi program de
canal) aflat în memorie. UCP poate specifica o secvenţă de operaţii de I/E, fiind întrerupt numai la terminarea
întregii secvenţe
Structura unui calculator cu procesor de I/E (1)

• UCP şi PIE pot comunica între ele şi direct prin intermediul liniilor de control
– Cerere DMA (DMAREQ)
– Achitare DMA (DMAACK)
– UCP poate atenţiona PIE prin activarea
– semnalului ATN (ATTENTION) ® execuţia unui program de I/E
– PIE poate atenţiona UCP prin activarea
– semnalului IREQ ® execuţia unui program de tratare a întreruperii

Comunicaţia
dintre UCP şi PIE

Prezentare generală procesor de I/E

• Destinate serverelor de înaltă performanţă
 -5-
• Proiectate pentru a maximiza rata de transfer a operaţiilor de I/E ale serverelor prin echilibrarea fluxului de
date
– Eliberarea procesorului principal de sarcina executării operaţiilor de I/E
– Interceptarea întreruperilor generate de echipamentele periferice
• În subsisteme RAID (Redundant Array of Independent Disks) se poate utiliza un procesor de I/E pentru
controlul tranzacţiilor paralele şi a algoritmilor de compresie
– Un controler dedicat are un cost mai ridicat
• Tehnologii de la egal-la-egal ("peer-to-peer")
– Realizarea unei interfeţe între unitatea de disc şi reţeaua locală ® fluxul de date este gestionat de
procesorul de I/E
Microarhitectura Intel XScale
• Permite creşterea performanţelor de procesare faţă de arhitecturile anterioare Intel
• Puterea consumată este redusă
• Se bazează pe setul de instrucţiuni ARM (Advanced RISC Machine), v.5TE
– Setul de instrucţiuni ARM de 32 biţi
– Setul de instrucţiuni Thumb de 16 biţi
– Extensii DSP ale instrucţiunilor ARM, v.5E
• Caracteristici ale microarhitecturii XScale:
– Utilizează o tehnologie RISC superpipeline
• 6..9 etaje
– Utilizează o tehnologie de gestiune dinamică a tensiunii
• Permite ajustarea tensiunii de alimentare şi a frecvenţei în funcţie de performanţele şi puterea consumată
necesare
– Utilizează o tehnologie multimedia
• Coprocesor care poate executa două operaţii simultane de înmulţire de 16 biţi cu acumulare

Arhitectura Internet Exchange

• Este destinată infrastructurii Internet şi aplicaţiilor care necesită memorii de masă
– Platforme pentru Internet
– Platforme pentru aplicaţii mobile şi fără fir
– Telefoane 3G
– Reţele pentru memorii de masă: Fibre Channel, SAN (Storage Area Network), NAS (Network Attached
Storage)
– Procesoare de reţea din diferite familii
– Comutatoare pentru reţelele ATM şi Gigabit Ethernet
IOP321
• Este destinat serverelor bazate pe procesoarele Intel Pentium 4, Xeon şi Itanium
• Conţine o interfaţă pentru magistrala PCI-X funcţionând la 133/100/66 MHz
– La 133 MHz, rata de transfer maximă este de 1 GB/s
• Magistrala internă de 64 de biţi funcţionează la 200 MHz
– Rata de transfer maximă: 1,6 GB/s
• Unitatea de interfaţă cu magistrala pentru PBI (Peripheral Bus Interface)
– Permite comunicaţia cu periferice care nu sunt conectate la
magistrala PCI: memorii EEPROM, circuite ASIC, proc. de semnal (DSP)
– Dimensiunea magistralei este programabilă la 8, 16 sau 32 de biţi
– Frecvenţa de funcţionare este programabilă la 33 MHz, 66 MHz, 100 MHz
• Interfaţa I2C (Inter-Integrated Circuits)
– Există două interfeţe pentru magistrala I2C
– Magistrala I2C – dezvoltată de firma Philips
– Frecvenţa de funcţionare: 100 sau 400 KHz
– Permite interfaţarea cu alte periferice şi controlere I2C pentru executarea unor funcţii de gestiune a
sistemului
• Operarea de la distanţă
• Monitorizarea temperaturii
• Monitorizarea sursei de alimentare
• Controlerul de memorie
– Permite conectarea unei memorii DDR SDRAM funcţionând la 200 MHz
– Dimensiunea maximă a memoriei DDR: 1 GB (memorii de 64 de biţi) sau 512 MB (memorii de 32 de biţi)
– Se poate utiliza un cod ECC pentru corecţia erorilor de un singur bit şi detecţia erorilor de mai mulţi biţi
 -6-
• Unitatea de accelerare a aplicaţiilor (UAA)
– Creşte viteza de prelucrare a PIE
– Permite transferuri la nivel de blocuri în cadrul memoriei locale
– Elimină necesitatea unor unităţi dedicate pentru calculul parităţii în aplicaţiile RAID
• UAA citeşte datele din memoria locală a PIE
• Datele sunt depuse în buffere în timp ce UAA citeşte următoarea secţiune de date
• La citirea următoarei secţiuni, se execută o operaţie XOR cu precedenta secţiune de date
• Unitatea pentru portul sincron serial SSP (Synchronous Serial Port)
– Este o interfaţă serială duplex
– Permite conectarea unor circuite externe: convertoare analog-digitale, circuite codec audio şi de
telecomunicaţii
– Permite utilizarea protocoalelor:
• Microwire ® National Semiconductor
• SPI (Serial Peripheral Interface) ® Motorola
• Protocol sincron serial ® Texas Instruments
• Controlerul DMA
– Asigură două canale de comunicaţie între memoria locală şi echipamente conectate la magistrala PCI
– Utilizează două cozi bidirecţionale de câte 1024 octeţi
– Permite transferuri în mod exploziv (burst)
– Rata maximă de transfer:1 GB/s în modul PCI-X;1,6 GB/s pentru magistrala internă
IOP321
• Unitatea de translatare a adreselor
– Reprezintă o punte între magistrala PCI şi magistrala internă a PIE
– Asigură căi de date cu rate de transfer ridicate pentru conectarea la nucleul procesorului XScale şi la
memoria locală
– Conţine mai multe cozi pentru citire şi scriere → permite realizarea a până la patru tranzacţii simultane
• Unitatea de mesaje I2O (Intelligent I/O)
– Asigură transferul datelor între magistrala PCI primară şi nucleul procesorului XScale
– Un procesor gazdă comunică cu procesorul XScale prin transmiterea mesajelor şi generarea întreruperilor
– Mesajele sunt transmise şi recepţionate de PIE prin registre speciale de mesaje
– Se utilizează cozi circulare implementate în memoria locală
• Unitatea de monitorizare a performanţelor
– Permite utilizatorilor să monitorizeze traficul de date pe magistrala PCI
– Este utilă pentru măsurarea ratei de transfer a plăcilor de extensie
– Numărător pentru măsurarea timpului global
– Registru de selecţie a evenimentelor
– 14 numărătoare programabile (32 biţi) pentru monitorizarea a 14 evenimente
IOP33x
• IOP331, IOP332, IOP333
• Sunt destinate aplicaţiilor de comunicaţie, de memorare sau de reţea care necesită operaţii de I/E intensive
• Conţin o unitate centrală bazată pe microarhitectura Intel XScale
• Funcţionează la frecvenţele de 500 MHz, 667 MHz sau 800 MHz
• Permit accelerarea prin hardware a aplicaţiilor RAID 5
• Îmbunătăţiri faţă de PIE IOP321:
– Magistrala internă funcţionează la o frecvenţă mai ridicată (266 MHz)
• Rata de transfer maximă: 2,1 GB/s
– Controlerul de memorie este cu port dual
• Un port între UCP şi memorie
• Un alt port între magistrala internă şi memorie
• Permite conectarea unei memorii DDR SDRAM (333 MHz) sau DDR2 SDRAM (400 MHz)
– Integrează o punte între două magistrale PCI-X sau între magistralele PCI-X şi PCI Express
– Conţin două module UART pentru comunicaţia serială, compatibile cu controlerul 16550
• Memorii FIFO pentru transmisie şi recepţie de câte 64 octeţi
• IOP332, IOP333
– Conţin o interfaţă pentru magistrala PCI Express cu 8 căi
IOP34x
• IOP341, IOP342
– Unul sau două procesoare cu arhitectura Intel XScale (1,2 GHz)
– Memorie integrată SRAM de 1 MB
– Interfeţe pentru magistralele PCI-X şi PCI Express (8 căi)
– Controler pentru memoria DDR2 SDRAM (400/533 MHz) cu port dual
– Magistrală internă duală: 128 biţi, 400 MHz
• Rata de transfer internă: peste 12 GB/s
• IOP348
 -7-
– Este destinat pentru subsistemele de memorare
– Procesor cu arhitectura Intel XScale
– Controler SAS/SATA II (3 Gbiţi/s) pentru 8 porturi
• SAS: Serial Attached SCSI
• SATA: Serial ATA
– Accelerare prin hardware pentru aplicaţii RAID 6

3. Magistrale
• Introducere
• Consideraţii electrice
• Magistrale sincrone şi asincrone
• Arbitrajul de magistrală
• Magistrala VME
• Magistrale locale
• Magistrala PCI
• Variante ale magistralei PCI
• Magistrale seriale
Introducere (1)
• Magistrale: Căi electrice de transmitere a semnalelor între diferite module ale unui sistem de calcul
• În cadrul sistemelor de calcul există mai multe magistrale diferite:
– O magistrală sistem pentru conectarea UCP la memorie
– Una sau mai multe magistrale de I/E pentru conectarea perifericelor la UCP
Magistrale într-un sistem de calcul

• Arhitecturi cu magistrală duală DIB (Dual Independent Bus)

– Magistrala sistem este înlocuită cu două magistrale: FSB şi BSB
– FSB (Front Side Bus): între UCP şi memoria principală
– BSB (Back Side Bus): între UCP şi memoria cache de nivel 2
• Anumite dispozitive conectate la magistrală sunt active şi pot iniţia un transfer → master
• Alte dispozitive sunt pasive şi aşteaptă cererile de transfer → slave
• Exemplu: UCP solicită unui controler de disc citirea sau scrierea unui bloc de date
– UCP are rol de master
– Controlerul are rol de slave
Consideraţii electrice
• Proiectarea unor magistrale performante necesită minimizarea unor fenomene electrice nedorite
– Determină scăderea fiabilităţii sistemelor
• Cele mai importante: reflexiile de semnal
• Reflexiile în liniile de transmisie sunt determinate de discontinuităţile impedanţelor: conectori, încărcări
capacitive, treceri între diferite straturi ale plăcilor
Terminatori de magistrală
• Reflexiile de semnal determină oscilaţii ale tensiunii şi curentului
• Pentru eliminarea reflexiilor de semnal trebuie să se utilizeze terminatori de magistrală
• Terminatori:
– Pasivi (rezistivi)
– Activi
• Terminatorii rezistivi se pot conecta în serie sau în paralel
Terminator serie
• Se plasează o rezistenţă în serie cu ieşirea sursei
• În cazul ideal:
Rs + Zs = Z0
Zs – impedanţa sursei
Z0 – impedanţa caracteristică a liniei
Terminator paralel
• Se plasează o rezistenţă la capătul receptor ® divizor
• Rezistenţa echivalentă Re trebuie să fie egală cu impedanţa
caracteristică a liniei Z0
 -8-
• Se poate utiliza pentru magistralele bidirecţionale

Terminator cu diodă de limitare

• Circuitele TTL şi CMOS au diode de protecţie la intrare
• Pe lângă protecţia împotriva descărcărilor electrostatice,
acestea permit şi reducerea reflexiilor
• Tensiunea de intrare va fi menţinută între –0,5..–1,5 V şi 0,5 .. 1,5 V peste Vcc
Magistrale sincrone şi asincrone
• După modul de sincronizare al transferurilor de date, magistralele pot fi:
– Sincrone
– Asincrone
Operaţiile magistralelor sincrone = controlate de un semnal de ceas ® necesită un nr întreg de perioade de ceas
Magistralele asincrone nu utilizează un semnal de ceas ® ciclurile de magistrală pot avea orice durată
Magistrale sincrone
• Fiecare cuvânt este transferat pe durata unui număr întreg de cicluri de ceas
• Durata este cunoscută atât de unitatea sursă, cât şi de cea destinaţie ® sincronizare
• Sincronizarea:
– Conectarea ambelor unităţi la un semnal de ceas comun ® distanţe scurte
– Utilizarea unor semnale de ceas separate pentru fiecare unitate ® trebuie transmise semnale de
sincronizare în mod periodic
Transfer sincron – stări de aşteptare
• Cerinţa ca unitatea slave să răspundă în următorul ciclu de ceas poate fi eliminată
• Se introduce un semnal de control suplimentar ACK sau WAIT, controlat de unitatea slave
– Semnalul este activat doar atunci când unitatea slave a terminat transferul datelor
• Unitatea master aşteaptă până când recepţionează semnalul ACK sau WAIT ® se introduc stări de
aşteptare
Magistrale asincrone
• Dezavantaje ale magistralelor sincrone:
– Dacă un transfer se termină înaintea unui număr întreg de cicluri, trebuie să se aştepte până la sfârşitul
ciclului
– Viteza trebuie aleasă după dispozitivul cel mai lent
– După alegerea unui ciclu de magistrală, este dificil să se utilizeze avantajele îmbunătăţirilor tehnologice
viitoare
• O magistrală asincronă elimină aceste dezavantaje
• În locul semnalului de ceas se utilizează semnale de control suplimentare şi un protocol logic între unităţile
sursă şi destinaţie
• Protocolul poate fi:
– Unidirecţional – semnalele de sincronizare sunt generate de una din cele două unităţi
– Bidirecţional – ambele unităţi generează semnale de sincronizare
Transfer prin protocol unidirecţional
• (a) Transfer iniţiat de sursă
DREADY (Data Ready)
• (b) Transfer iniţiat de destinaţie
DREQ (Data Request)
Utilizarea semnalelor de strob (1) Semnalul DREQ validează intrarea de ceas a bufferului
• Semnalele DREADY şi DREQ pot fi utilizate pentru:
– Transferul datelor de la unitatea sursă pe magistrală
– Încărcarea datelor de pe magistrală de către unitatea destinaţie
• Semnale de strob
• Exemplu: Sursa generează un cuvânt de date în mod asincron şi îl plasează într-un registru buffer
Dezavantajul protocolului unidirecţional
• Protocolul unidirecţional nu permite verificarea terminării cu succes a transferului
• Exemplu: Într-un transfer iniţiat de sursă, aceasta nu are confirmarea recepţiei datelor de către destinaţie
– Dacă destinaţia răspunde cu întârziere la semnalul DREADY, datele pot fi pierdute
• Soluţia: introducerea unui semnal de confirmare ACK (Acknowledge) ® protocol bidirecţional
Transfer prin protocol bidirecţional (1)
(a) Transfer iniţiat de sursă
 -9-

(b) Transfer iniţiat de destinaţie

Operaţie de citire din memorie utilizând o magistrală asincronă (1)

• MSYN (Master Synchronization)

• SSYN (Slave Synchronization)
• Protocol cu intercondiţionare totală: fiecare acţiune este condiţionată de o acţiune anterioară
Arbitrajul de magistrală
• Are rolul de a determina modulul care va deveni master în cazul unor cereri simultane
• Metode de arbitrare
– Centralizate: alocarea magistralei este realizată de un arbitru de magistrală
– Descentralizate (distribuite): nu există un arbitru de magistrală
• Fiecare modul conţine o logică pentru controlul accesului la magistrală
Arbitrarea centralizată
• Metode de arbitrare centralizată:
– Conectarea în lanţ a dispozitivelor
– Cereri independente
– Interogare
• Exemplu de arbitrare centralizată în care se utilizează o conexiune în lanţ a dispozitivelor
– O singură linie de cerere a magistralei, BUSREQ (Bus Request) ® SAU cablat
– O linie de acordare a magistralei BUSGNT (Bus Grant)
Arbitrare centralizată prin conectarea în lanţ a dispozitivelor (1)

• Dispozitivul cel mai apropiat fizic de arbitru detectează semnalul de pe linia BUSGNT
• Sunt necesare doar două linii de control pentru arbitrajul de magistrală
• Prioritatea dispozitivelor este fixă → dată de ordinea înlănţuirii prin linia BUSGNT
• Pentru a modifica priorităţile implicite, magistralele pot avea mai multe nivele de prioritate
– Pentru fiecare nivel de prioritate, există o linie de cerere şi una de acordare a magistralei

• Fiecare dispozitiv se conectează la una din liniile de cerere, după prioritatea dispozitivului
• Avantaje:
– Număr redus de linii de control necesare
– Posibilitatea conectării, în mod teoretic, a unui număr nelimitat de dispozitive
• Dezavantaje:
– Priorităţi fixe ale dispozitivelor
– Un dispozitiv cu prioritate ridicată poate bloca un dispozitiv cu prioritate redusă
– Susceptibilitatea la defectele liniei BUSGNT
 - 10 -
Arbitrare centralizată prin metoda cererilor independente
• Există linii separate BUSREQ şi BUSGNT pentru fiecare dispozitiv
• Arbitrul poate identifica imediat toate dispozitivele care solicită magistrala şi poate determina prioritatea
acestora
• Prioritatea cererilor este programabilă
• Dezavantaj: pentru controlul a n dispozitive, este necesară conectarea a 2n linii BUSREQ şi BUSGNT la
arbitrul de magistrală
Arbitrare centralizată prin interogare)
• Linia BUSGNT este înlocuită cu un set de linii de interogare
• Dispozitivele solicită accesul la magistrală printr-o linie comună BUSREQ
• Arbitrul de magistrală generează o secvenţă de adrese pe liniile de interogare
• Fiecare dispozitiv compară aceste adrese cu o adresă unică asignată acestuia
– La egalitate, dispozitivul activează semnalul BUSY şi se conectează la magistrală
Arbitrare centralizată prin interogare

• Prioritatea unui dispozitiv este determinată de poziţia adresei sale în secvenţa de interogare
– Avantaj: secvenţa poate fi programată dacă liniile de interogare sunt conectate la un registru programabil
• Alt avantaj: un defect al unui dispozitiv nu afectează celelalte dispozitive
• Avantajele se obţin cu costul unui număr mai mare de linii de control
Arbitrarea descentralizată
• Nu există un arbitru de magistrală
• Exemplu de arbitrare descentralizată
– n linii de cerere cu priorităţi ® n dispozitive
– Pentru utilizarea magistralei, un dispozitiv activează linia sa de cerere
– Toate dispozitivele monitorizează toate liniile de cerere
– Dezavantaje: număr mai mare de linii; număr limitat de dispozitive
• Exemplu de arbitrare descentralizată cu numai trei linii
– BUSREQ ® SAU cablat
– BUSY ® activat de dispozitivul master
– Linie de arbitrare ® conectată în lanţ
– Metoda este similară cu arbitrarea prin conectarea în lanţ, dar fără un arbitru
– Avantaje: cost mai redus; viteză mai ridicată; nu este susceptibilă la defectele arbitrului
Arbitrarea descentralizată

Magistrala VME
• VME (Versa Module Eurocard)
• Provine din magistrala VERSAbus (Motorola)
• Magistrala VERSAbus a fost adaptată pentru formatul dublu Eurocard (160´200 mm)
– VMEbus, rev. A (1981)
• Specificaţiile VME au fost actualizate (reviziile B, C, C.1)
• Standardele IEC 821, IEEE 1014-1987 şi ANSI/VITA 1-1994 (VITA - VME International Trade Association)
• Magistrală cu performanţe ridicate
– Asincronă: permite diferitelor componente să funcţioneze la viteza corespunzătoare tehnologiei utilizate
• Utilizată pe scară largă ® aplicaţii industriale si nu există drepturi de licenţă
• Fiabilitatea magistralei este asigurată prin:
 - 11 -

– Proiectarea mecanică ® conectori cu pini metalici

– Protocolul logic
• Aplicaţii:
– Control industrial
– Aplicaţii militare: radare, comunicaţii, aviaţie
– Aplicaţii aerospaţiale
– Transporturi feroviare
– Telecomunicaţii: staţii pentru telefoane celulare, centrale telefonice
– Aplicaţii medicale: imagistică prin rezonanţă magnetică nucleară
– Diverse: routere de reţea, servere, copiatoare
• Peste 100 de SO comerciale care rulează pe platforme cu magistrala VME
– De tip Unix (Solaris, SunOS, Linux)
– De tip Windows
– În timp real (VxWorks, LynxOS, RTLinux)
• VME face parte dintr-o familie de trei magistrale
– VME – magistrală principală
– VSB – magistrală secundară
– VMS – magistrală serială
• Magistrala VSB (VME Subsystem Bus)
– Magistrală pentru extensiile de memorie
– Permite creşterea performanţelor prin reducerea traficului global de pe magistrala principală VME
• Magistrala serială VMS
– Utilizată pentru comunicare şi sincronizare între mai multe procesoare
Sisteme cu magistrala VME

(a) Sistem minimal; (b) Sistem multiprocesor

Magistrala VME originală
• Caracteristici:
– Magistrală asincronă
– Linii de adrese şi date nemultiplexate
– Dimensiunea adreselor: între 16 şi 32 de biţi
– Rata de transfer maximă: 40 MB/s
– Posibilitatea multiprocesării: arhitectură M/S
– Un număr de 7 nivele de întrerupere
– Până la 21 de plăci de extensie într-o singură placă de bază
Magistrala VME64
• Specificaţii: standardul ANSI/VITA 1-1994
• Îmbunătăţiri:
– Date de 64 biţi (plăci dublu Eurocard)
– Adrese de 64 biţi (plăci dublu Eurocard)
– Adrese de 32 sau 40 biţi (plăci simplu Eurocard)
– Rate de transfer de până la 80 MB/s
– Conectori cu zgomote mai reduse
– Facilităţi “plug and play” ® memorie ROM
Magistrala VME64x
• Specificaţii: standardul ANSI/VITA 1.1-1997
• Noi facilităţi:
– Pini de alimentare la 3,3 V
– 141 de pini de I/E definiţi de utilizator
– Cicluri de magistrală cu rată de transfer mai ridicată (până la 160 MB/s)
– Posibilitatea inserării modulelor în timpul funcţionării
– Protocol modificat pentru ciclurile de transfer ale datelor ® 2eVME
Magistrala VME320
• Introdusă în anul 1997 de firma Arizona Digital
 - 12 -
• Caracteristici:
– Rată de transfer de peste 320 MB/s (rată de transfer la vârf de peste 500 MB/s)
– Metodă de interconectare sub formă de stea
• Toţi conectorii sunt legaţi împreună la conectorul din mijloc al plăcii de bază
– Un nou protocol ® 2eSST
• În timpul fazelor de date este sincron la sursă
Magistrale locale
• Majoritatea subsistemelor de I/E integrate sunt conectate la magistrala de extensie
– Adaptoare grafice şi video
– Adaptoare SCSI
– Adaptoare de reţea
• La calculatoarele PC mai vechi, se utiliza magistrala ISA, EISA sau Micro Channel ca magistrală de
extensie ® rata de transfer asigurată nu era suficientă
• În prezent, multe subsisteme sunt integrate pe placa sistem
– Majoritatea subsistemelor sunt conectate la magistrala X (magistrala utilitară)
• La execuţia unei operaţii de I/E, se va executa un ciclu de citire sau scriere utilizând magistrala de extensie
– Viteza de execuţie a ciclului depinde de viteza maximă a magistralei de extensie şi de timpul de acces al
dispozitivului adresat
Magistrala X
 - 13 -

Conceptul magistralei locale

• Pentru a creşte rata de transfer, un modul de I/E se poate conecta la magistrala locală a procesorului în
locul magistralei de extensie
 - 14 -
– Modulul de I/E este reproiectat
• Metode pentru conectarea la magistrala locală a procesorului:
– Conectarea directă
– Conectarea printr-un buffer
– Conectarea de tip staţie de lucru
Conectarea directă
• Dispozitivul este conectat direct la magistrala locală a procesorului
• Metoda impune restricţii de proiectare:
– Dispozitivul va trebui reproiectat pentru a fi utilizat cu procesoarele din generaţiile viitoare
– Pe magistrala locală se poate conecta un singur dispozitiv
– Proiectarea interfeţei dispozitivului cu magistrala locală a este dificilă
Conectarea printr-un buffer
• Bufferul amplifică semnalele de pe magistrală
• Magistrala locală prevăzută cu un buffer este izolată electric faţă de magistrala locală a procesorului ®
reprezintă o singură încărcare pentru aceasta
• La magistrala prevăzută cu un buffer se pot conecta până la trei dispozitive
– Reprezintă singurul avantaj al metodei
• Dezavantaje:
– Orice tranzacţie iniţiată de procesor apare atât pe magistrala locală, cât şi pe cea bufferată
– O tranzacţie iniţiată de un dispozitiv master de pe magistrala bufferată apare şi pe magistrala locală a
procesorului
– Procesorul şi un dispozitiv master nu pot utiliza magistrala simultan
Conectarea de tip staţie de lucru
• Controlerul memoriei cache L2 este combinat cu un circuit numit punte
– Asigură interfaţa dintre procesor, memoria principală şi o magistrală de I/E
• Dispozitivele conectate la magistrala de I/E pot avea şi rol de master
• Memoria principală poate fi accesată fie de procesor, fie de un dispozitiv master (de pe magistrala de I/E
sau cea de extensie)
• Avantaje:
– Procesorul poate comunica cu memoriile sale cache în timp ce un dispozitiv de I/E are acces la memoria
principală
– Dispozitivele master pot comunica direct cu cele slave de pe magistrala de I/E în timp ce procesorul
accesează memoriile cache
– Interfaţa dispozitivelor conectate la magistrala de I/E va fi independentă de magistrala procesorului
Magistrala PCI
• Magistrala PCI
– Prezentare generală a magistralei PCI
– Funcţionarea magistralei PCI
– Arbitrarea magistralei PCI
– Tranzacţii pe magistrala PCI
– Transferuri PCI în mod exploziv
– Întreruperi PCI
• PCI - Peripheral Component Interconnect
• Dezvoltată de firma Intel
– Intenţia iniţială: propunerea unui standard pentru interconectarea circuitelor rapide de pe placa de bază
• Prima versiune (1.0) – publicată în 1992
– S-au definit reguli de proiectare obligatorii; Nu s-au definit semnalele şi conexiunile
• Ulterior, au fost definite specificaţii electrice şi funcţionale detaliate ale magistralei
• Versiunea 2.0 (1993): 33 MHz, maxim 132 MB/s (tipic: 80 MB/s)
• Versiunea 2.1 (1995);Versiunea 2.2 (1998);Versiunea 2.3 (2002);Versiunea 3.0 (2003)
• Extensii opţionale (from v. 2.1):64 de biţi sau 66 MHz: maxim 264 MB/s; 64 de biţi şi 66 MHz: maxim 528
MB/s
• Specificaţiile PCI sunt actualizate de organizaţia PCI Special Interest Group (PCI-SIG)
• Conectarea la magistrala locală a procesorului printr-un buffer sau de tip staţie de lucru
• Magistrala PCI nu este specifică procesoarelor Intel
• Specificaţiile impun o limitare de 10 încărcări electrice (3 plăci de extensie)
– Magistrala poate fi extinsă cu punţi PCI-PCI
• Extensiile magistralei definesc o familie de conectori
– Pentru magistrale de 32 sau 64 de biţi si Pentru adaptoare de 5 V sau 3,3 V
• Plăci universale
 - 15 -
– Funcţionează la 5 V sau 3,3 V; Pot fi inseraţi în orice tip de conector
• Versiunea 3.0: permite doar conectori ai plăcii de bază de 3,3 V
• Plăcile de extensie sunt prevăzute cu chei si nus sunt necesare setari manuale
• Plăcile de extensie PCI sunt configurate automat pentru tranzacţiile pe magistrală
Dispozitivele PCI implementează un set de registre de configuraţie
– Programele citesc registrele de configuraţie pentru a determina: prezenţa dispozitivului; tipul acestuia;
spaţiul de adrese necesar
– Programele configurează decodificatoarele de adresă pentru memorie şi I/E
Funcţionarea magistralei PCI
• Funcţionare sincronă
• Integritatea datelor este menţinută până la 0 Hz ® moduri în aşteptare sau suspendare
• Tranzacţiile au loc între un dispozitiv master (iniţiator) şi unul slave (destinaţie)
• Linii de adrese şi date multiplexate, AD
– Ciclul 1: adresa este plasată pe magistrală
– Ciclul 2: iniţiatorul eliberează magistrala
– Ciclul 3: datele sunt plasate pe magistrală
• Dacă destinaţia nu poate răspunde în trei cicluri, poate insera stări de aşteptare
• Trei semnale pentru controlul fluxului
– IRDY# (Initiator Ready): un iniţiator poate accepta date (citire) sau a depus date valide (scriere)
– TRDY# (Target Ready): o destinaţie a depus date valide (citire) sau poate accepta date
– STOP# (Stop): activat de o destinaţie pentru abandonarea tranzacţiei în curs
• Nu este necesară utilizarea tuturor celor 32 (sau 64) de biţi ai liniilor de date
– C/BE0#..C/BE3# (Command/Byte Enable): indică octeţii care conţin date valide
– C/BE4#..C/BE7# pt. magistrale de 64 biţi
– În timpul ciclului 1, semnalele C/BE# conţin comanda pentru magistrală, de exemplu:
• I/O Read, I/O Write
• Memory Read, Memory Write
• Configuration Read, Configuration Write
• Magistrala PCI nu necesită terminatori
– Apar reflexii de semnal
– Reflexiile sunt utilizate ca un avantaj
– Pentru activarea unui semnal, un dispozitiv generează pe linia semnalului o tensiune cu un nivel de
jumătate faţă de cel necesar
– Semnalul este reflectat şi nivelul său este dublat până la nivelul de activare necesar
– Avantaje: reducerea curentului şi a dimensiunii driverelor
Arbitrarea magistralei PCI
• Un iniţiator trebuie să solicite utilizarea magistralei
• Se utilizează o arbitrare centralizată
– Arbitrul este integrat în setul de circuite
• Fiecare iniţiator PCI are două linii de arbitrare (REQ#, GNT#) conectate la arbitru
– Pentru solicitarea magistralei, un iniţiator PCI activează semnalul său REQ#
– Pentru acordarea magistralei, arbitrul activează semnalul GNT# corespunzător
• Arbitrarea are loc în timp ce un alt iniţiator controlează magistrala ® arbitrare ascunsă
• Magistrala este acordată pentru o tranzacţie
• După primirea controlului, iniţiatorul trebuie să aştepte terminarea tranzacţiei în curs
– FRAME# şi IRDY# sunt ambele dezactivate
• Specificaţiile PCI nu definesc algoritmul de arbitrare utilizat de arbitru
– Trebuie utilizat un algoritm echitabil
Tranzacţii pe magistrala PCI
• Tranzacţiile constau dintr-o fază de adrese urmată de una sau mai multe faze de date
– În cazul adresării de 64 de biţi, există două faze de adrese
• Faza de adrese (un ciclu de ceas):
– Iniţiatorul identifică dispozitivul destinaţie (AD) şi tipul tranzacţiei (C/BE#)
– Semnalul FRAME# indică validitatea adresei de start şi a tipului de tranzacţie
• Semnalul DEVSEL# este activat de destinaţie pentru a indica detectarea adresei sale şi disponibilitatea
pentru tranzacţie
• Faza de date
– Se transferă un număr de octeţi de date între iniţiator şi destinaţie
– Semnalul FRAME# rămâne activat până la faza finală de date
– Ultima fază de date este indicată prin dezactivarea FRAME# şi activarea IRDY#
Transferuri PCI în mod exploziv
• Majoritatea tranzacţiilor PCI sunt executate în modul exploziv (burst)
 - 16 -
• Fiecare transfer în mod exploziv constă din:
– O singură fază de adrese
– Mai multe faze de date
• Arbitrajul de magistrală trebuie executat o singură dată
• Destinaţia memorează adresa de start şi o incrementează în fiecare fază de date
• Transferul continuă cât timp FRAME# este activ
Întreruperi PCI
• Magistrala PCI dispune de patru linii de cerere de întrerupere active pe nivel, INTA#..INTD#
– Dispozitiv cu funcţie unică ® INTA#
• Liniile de cerere a întreruperii pot fi partajate
– Liniile sunt cu drenă deschisă (open-drain)
– Mai multe dispozitive conectate la aceeaşi linie o pot activa simultan
• O configuraţie particulară pe liniile C/BE# indică un ciclu de achitare a întreruperii
• Rutarea întreruperilor
– Conectarea liniei PCI INTx# a dispozitivului la o linie IRQ a sistemului
– Rutarea întreruperilor trebuie să fie programabilă
• Registrele de configuraţie PCI memorează informaţii despre întreruperi
– Registrul pinului de întrerupere ® linia de cerere utilizată de dispozitiv
– Registrul liniei de întrerupere ® rutarea
Întrebări
• Care sunt dezavantajele arbitrării centralizate prin conectarea în lanţ a dispozitivelor?
• Cum funcţionează arbitrarea centralizată prin interogare?
• Care sunt avantajele conectării de tip staţie de lucru la magistrala locală a procesorului?
• De ce magistrala PCI nu necesită terminatori?
• Din ce constă un transfer PCI în mod exploziv?
Variante ale magistralei PCI
– PCI-X
– Low-Profile PCI
– Mini PCI
– PCI Express
– Variante pentru calculatoare portabile
– Variante pentru aplicaţii industriale
PCI-X (1)
• Extensie cu performanţe mai ridicate a magistralei PCI convenţionale
• Este compatibilă cu diferitele variante ale magistralei PCI
• Asigură ratele ridicate de transfer necesare pentru conexiuni cum sunt Gigabit Ethernet, Fibre Channel şi
Ultra-640 SCSI
• Utilizată iniţial pentru servere şi staţii de lucru
• Versiunea 1.0 (1999)
– Frecvenţe de până la 133 MHz
– 32 sau 64 de biţi
– Rata maximă: 1,064 GB/s
– Îmbunătăţiri ale protocolului convenţional:
• Tranzacţii divizate: permit unui iniţiator să efectueze o cerere pentru un transfer şi apoi să elibereze
magistrala
• Contor de octeţi: un iniţiator poate specifica în avans numărul de octeţi solicitaţi → se elimină încărcările
speculative
– Compatibilitate hardware cu versiunile anterioare: funcţionare la 33 sau 66 MHz, cu protocolul convenţional
– Compatibilitate software cu versiunile anterioare: la nivelul SO, BIOS, drivere de dispozitiv ® nu necesită
modificări
• Versiunea 2.0 (2002)
– Îmbunătăţiri care permit utilizarea de către servere a unor tehnologii de I/E cu performanţe foarte ridicate
• Reţeaua Ethernet de 10 Gbps
• Magistrala Fibre Channel de 10 Gbps
• Magistrala InfiniBand
– Se păstrează compatibilitatea hardware şi software cu generaţiile anterioare ale magistralei
– Frecvenţe mai ridicate de funcţionare
• PCI-X 266 (DDR – Double Data Rate): 266 MHz, max. 2,128 GB/s
• PCI-X 533 (QDR – Quad Data Rate): 533 MHz, max. 4,256 GB/s
• Performanţele maxime sunt de 32 de ori mai ridicate faţă de prima generaţie PCI
• PCI-X 1066: în curs de dezvoltare
 - 17 -

– Variantele PCI-X 133, PCI-X 266 şi PCI-X 533 permit utilizarea unui singur conector, o încărcare electrică
® aplicaţii punct la punct
– Caracteristici noi:
• Cod corector de erori ECC (Error Correcting Code): permite corectarea erorilor de un bit
• Protocol îmbunătăţit: creşte gradul de utilizare şi eficienţa magistralei
• Semnale de strob (variantele PCI-X 266 şi PCI-X 533): comandă intrările de ceas ale bufferelor de date
• Semnale de 1,5 V: permit funcţionarea la frecvenţe mai ridicate
Low-Profile PCI
• Anexă la standardul PCI 2.2 (2000)
• Destinat sistemelor care au la dispoziţie un spaţiu restrâns
• Compatibilitate cu PCI 2.2, vers. pe 32 de biţi
• Semnale de 3,3 V
• Plăcile Low-Profile PCI consumă o putere mai redusă decât plăcile de extensie PCI obişnuite
– Permit o flexibilitate mai mare la proiectarea calculatoarelor de birou şi a serverelor
Mini PCI
• Versiunea 1.0 (1999)
• Standard pentru perifericele echipamentelor mobile (modemuri, plăci de reţea)
• Defineşte o placă de extensie cu dimensiuni reduse (70x46 mm) → echivalentă funcţional cu o placă PCI
obişnuită
– Se pot utiliza şi la sistemele de birou, dacă există restricţii de spaţiu
• Nu permite utilizarea extensiei PCI de 64 biţi
• S-a introdus semnalul suplimentar CLKRUN#
– Se poate controla frecvenţa magistralei pentru reducerea puterii consumate
• Mini PCI diferă de Low-Profile PCI prin destinaţia diferită a plăcilor de extensie
• Dimensiunile unei plăci de extensie Mini PCI sunt mai reduse decât cele ale unei plăci Low-Profile PCI
PCI Express
• Magistrală serială
• PCI-E, PCIe
• Provine din specificaţiile preliminare ale interfeţei 3GIO (Third Generation I/O)
• Scopul:
– Realizarea unei interconexiuni scalabile, având costuri reduse şi utilitate generală
– Unificarea mai multor soluţii de interconectare (PCI, AGP, magistrala locală)

• Topologia unui sistem

– Punte cu UCP, împărţită într-o punte cu memoria şi o punte cu dispozitivele de I/E
– Mai multe conexiuni punct la punct cu perifericele
– Comutator
• Înlocuieşte magistrala partajată pentru conectarea dispozitivelor de I/E
• Permite comunicaţia directă între două dispozitive de I/E
• Legătura fizică
– Semnalul de ceas este codificat cu datele ® codificare 8b/10b
– Două canale de comunicaţie simplex ® semnale diferenţiale
– Rata de transfer iniţială: 2,5 Gbiţi/s pentru fiecare direcţie
– Rata de transfer poate fi mărită prin adăugarea a noi canale sau benzi: x2, x4, x8, x12, x16, x32
• Conectori PCI Express (x4, x16, x1, x16)
• Conector PCI (32 de biţi)
• Utilizată pentru: servere, calculatoare de birou, staţii de lucru, calculatoare portabile, sisteme dedicate,
platforme de comunicaţie
• Magistralele PCI-X, USB şi Serial ATA pot coexista cu magistrala PCI Express
• Unele magistrale sau interfeţe au fost înlocuite de magistrala PCI Express → AGP
• Primele produse bazate pe magistrala PCI Express au apărut în anul 2003
• Versiunea 1.0 (2002)
• Versiunea 1.1 (2004)
– 2,5 Gbiţi/s (250 MB/s)
– Cu un conector x16: 4 GB/s
• Versiunea 2.0 (2007)
– 5 Gbiţi/s (500 MB/s)
– Cu un conector x16: 8 GB/s
• Versiunea 3.0 (2009 ?)
– 8 Gbiţi/s (800 MB/s)
Variante ale magistralei PCI pentru calculatoare portabile
• CardBus
• ExpressCard
 - 18 -

• Diferite standarde elaborate de asociaţia PCMCIA (Personal Computer Memory Card International
Association),
• Standarde compatibile cu cele elaborate de JEITA (Japan Electronics Information Technology Ind
Association)
– Primele standarde: PCMCIA 1.0, 2.0, 2.1
– Următoarele standarde: PC Card 5.0, … , PC Card 8.0
• Iniţial, standardele s-au elaborat numai pentru memorii
• Ulterior, standardele au fost extinse pentru diferite periferice
• Plăcile de extensie pot fi conectate şi deconectate în timpul funcţionării
– Pinii de alimentare şi masă sunt mai lungi
• Primele plăci: PC Card ® nu se mai utilizează
– Interfaţă bazată pe magistrala ISA (16 biţi)
• Exemple de aplicaţii
– Adaptoare pentru memorii (SD, MMC, CompactFlash, MemoryStick etc.)
– Adaptoare de reţea Ethernet
– Adaptoare de reţea fără fir
– Camere digitale
– Plăci GPS (Global Positioning System)
– Dispozitive de securitate
– Unităţi de discuri

.
CardBus
• Plăci de extensie introduse în versiunea 5.0 a standardului PC Card (1995)
• Sunt bazate pe magistrala PCI
– Echivalente funcţional cu un sistem PCI de 32 biţi (33 MHz)
• Îmbunătăţiri faţă de plăcile PC Card:
– Posibilitatea unor dispozitive master ®DMA
– Tensiune de alimentare mai redusă (3,3 V)
– Un nou mod audio digital utilizând modulaţia în lăţime a impulsurilor (PWM)
• Arhitectura software este aceeaşi cu cea pentru plăcile PC Card
– Socket Services
– Card Services
• Plăcile CardBus trebuie să consume un curent limitat până la configurarea lor
– Se citesc informaţiile din structura CIS (Card Information Structure)
– Se determină tensiunea şi protocolul electric care sunt necesare
• Posibilitatea unor plăci cu funcţii multiple (maxim 8)
• Conector cu 68 de pini (2 x 34)
• Dimensiuni ale plăcilor: 85,6 x 54 (mm)
• Trei tipuri de plăci, în funcţie de grosime:
– Type I: 3,3 mm ® memorii
– Type II: 5 mm ® diferite periferice
– Type III: 10,5 mm ® unităţi de discuri
ExpressCard
• Au înlocuit plăcile CardBus
– Performanţe superioare
– Dimensiuni mai reduse
– Costuri mai mici
• Utilizează magistrala serială PCI Express sau USB (Universal Serial Bus)
• Elimină controlerul CardBus
– Conexiuni directe la porturile PCI Express sau USB ale calculatorului
ExpressCard (2)
• Module ExpressCard
– Lungime de 75 mm, grosime de 5 mm
– ExpressCard/34: lăţime de 34 mm
– ExpressCard/54: lăţime de 54 mm
• Pentru ambele tipuri de module, se utilizează acelaşi conector ® 26 pini
– Contacte cu lamele aflate pe modulul ExpressCard
 - 19 -
– Proiectate pentru fiabilitate şi durabilitate
ExpressCard (3)
ExpressCard (4)
• Interfaţa
– PCI Express: un canal (x1); 2,5 Gbiţi/s în ambele direcţii
– USB: vitezele definite de specificaţiile USB 2.0 (1,5 Mbiţi/s; 12 Mbiţi/s; 480 Mbiţi/s)
– Un modul poate utiliza una sau ambele interfeţe
– Există două semnale pentru o magistrală serială SMBus (System Management Bus)
ExpressCard (5)
• Alte caracteristici
– Posibilitatea de a insera şi elimina modulele în timpul funcţionării (“hot plug”)
– Se utilizează posibilităţile de autodetecţie şi configurare ale magistralelor PCI Express şi USB
– Modulele se pot plasa în stări cu consum redus de energie ® detectează şi răspund la cererile de revenire
la regimul normal
Variante ale magistralei PCI

– PCI-X
– Low-Profile PCI
– Mini PCI
– PCI Express
– Variante pentru calculatoare portabile
– Variante pentru aplicaţii industriale
Variante ale magistralei PCI pentru aplicaţii industriale

– Variante ale magistralei PCI pentru aplicaţii industriale

• PCI-104
• Placa mezanin PCI
• CompactPCI (cPCI)
• Embedded PCI-X (ePCI-X)
Variante ale magistralei PCI pentru aplicaţii industriale (1)
• Aplicaţii: militare, de telecomunicaţii, automatizări
• Cerinţe: fiabilitate, întreţinere simplă
• Calculatoare de birou:
– Plăci de extensie inserate în conectori cu lamele
– Se utilizează plăci de bază active
• Într-un mediu industrial sau militar, apar solicitări mecanice ale plăcii de bază
Variante ale magistralei PCI pentru aplicaţii industriale (2)
• Fiabilitate ridicată:
– Conectori cu pini metalici şi socluri
– Panouri frontale pentru fixare, ghidaje
– Plăci de bază pasive – numai conectori
• Întreţinere simplă:
– Timp redus necesar reparaţiilor – defectele unei plăci de bază pasive sunt rare
– Înlocuirea simplă a plăcilor
• De obicei, se utilizează magistrala VME
Variante ale magistralei PCI pentru aplicaţii industriale

– Variante ale magistralei PCI pentru aplicaţii industriale

• PCI-104
• Placa mezanin PCI
• CompactPCI (cPCI)
• Embedded PCI-X (ePCI-X)
PCI-104
• Standard elaborat de PC/104 Embedded Consortium
– Versiunea 1.0 (2003)
• Destinat pentru sisteme care funcţionează în medii industriale
• Specifică o placă cu dimensiunile 90x96 mm care utilizează magistrala PCI
• Se bazează pe standardele anterioare PC/104 şi PC/104-Plus
• PC/104 (1992)
– Se utiliza magistrala ISA (Industry Standard Architecture)
• PC/104-Plus (1997)
 - 20 -
– S-a adăugat un conector pentru magistrala PCI (32 de biţi, 33 MHz)
• Plăcile PCI-104 conţin numai conectorul PCI
• Mai multe plăci PCI-104 se pot stivui pentru a construi sisteme mai complexe
• Înălţimea plăcilor este restricţionată la limitele conectorilor
• O stivă de plăci trebuie să conţină cel puţin o placă UCP
– Maxim 4 plăci pentru periferice
– Plăcile PCI pentru periferice trebuie conectate de aceeaşi parte a plăcii UCP
– UCP trebuie să cunoască poziţia fiecărei plăci PCI pentru periferice
• Avantaje:
– Dimensiuni compacte
– Conectori cu fiabilitate ridicată → pini metalici şi socluri
• Aplicaţii:
– Echipamente de comunicaţie
– Instrumente medicale
– Sisteme de control industrial
– Robotică
Placa mezanin PCI
• Este aşezată în plan paralel cu placa de bază, fără utilizarea unui conector suplimentar
• Scopul:
– Extinderea funcţiilor plăcii de bază dacă nu există spaţiu suficient
– Extinderea unei plăci de bază cu funcţii specifice de I/E
• Standardul pentru placa mezanin comună CMC (Common Mezzanine Card), IEEE 1386
– Pentru magistralele VME, Multibus II
– Conţine şi standardul pentru placa mezanin PCI (PMC - PCI Mezzanine Card), IEEE 1386.1
• PMC specifică o placă PCI care se conectează de obicei la o placă UCP prin magistrala VME
– Se poate ataşa o placă PMC dublă sau două plăci PMC simple în paralel cu o placă VME
– Plăcile PMC asigură o configuraţie necesitând un spaţiu redus
– Nu se înlocuieşte magistrala VME
CompactPCI
• Standard elaborat de grupul PICMG, www.picmg.org (PICMG 2.0)
• Destinat înlocuirii magistralei VME cu magistrala PCI
– Majoritatea aplicaţiilor industriale utilizau magistrala VME
• S-a combinat formatul Eurocard cu magistrala PCI → standard industrial deschis
• Este posibilă utilizarea magistralei PCI de 32 sau 64 de biţi
• Standardul cPCI este definit pentru plăcile Eurocard 3U şi 6U
– Plăci 3U (100 x 160 mm): un conector
– Plăci 6U (160 x 233 mm): până la trei conectori suplimentari pentru pini de I/E
• Plăcile sunt fixate pe toate marginile
• Plăcile sunt orientate pe verticală
• Conectarea a până la 7 plăci de extensie, fără utilizarea unei punţi
– Conectori de calitate ridicată
– Un număr mare de pini de masă
• Conectori
– Standardul IEC-1076
– Pini şi socluri, 220 de pini, pasul de 2 mm
– Două jumătăţi, J1 şi J2
– Pentru transferuri de 32 biţi: numai J1
• Extensii ale standardului CompactPCI
– PICMG 2.1
• Posibilitatea adăugării sau eliminării plăcilor în timpul funcţionării (Hot Swap)
– PICMG 2.5
• Aplicaţii de telefonie
• Se defineşte o magistrală auxiliară pentru transferul datelor TDM (Time Domain Multiplex)
– PICMG 2.16
• Comunicaţia între module prin reţea Ethernet
• Avantaje:
– Se utilizează aceleaşi circuite şi module software ca şi la sistemele PCI de birou
– Circuitele PCI au costuri reduse
– Rata de transfer relativ ridicată
• Aplicaţii: comunicaţii de date cu viteză ridicată (ATM, ISDN); automatizări industriale; sisteme de control şi
de achiziţii de date în timp real; sisteme militare
Embedded PCI-X
• Specificaţii elaborate de grupul PICMG (2002)
• Evoluţia standardului plăcii de bază pasive PCI-ISA
– Placa de bază conţine numai conectori
 - 21 -
• Standardizează interfaţa electrică şi cea mecanică pentru un sistem cu una sau două magistrale PCI sau
PCI-X
• Două tipuri de plăci:
– Dimensiuni reduse (½), o magistrală
– Dimensiuni normale, 1-2 magistrale
• Diferite tipuri de magistrale PCI/PCI-X:
– O magistrală PCI, 32 de biţi, 33 MHz
– Două magistrale PCI-X, 64 de biţi, 133 MHz
• Placă de bază pasivă
– Semnale pentru conectarea unei surse ATX
– Semnale pentru o legătură SMBus (System Management Bus)
• Până la 8 conectori de extensie
• Tensiuni de alimentare: 3,3 V sau 5 V
Magistrale seriale
– Magistrala I2C
– Magistrala USB
– Magistrala IEEE 1394
• Alternative viabile la magistralele paralele
• Avantaje:
– Conectori cu dimensiuni mai reduse
– Susceptibilitate mai redusă la interferenţe electrice
– Distanţă de interconectare mai mare
– Fiabilitate mai ridicată
– Cost mai redus al interfeţei
• Magistrale seriale
– Magistrala I2C
– Magistrala USB
– Magistrala IEEE 1394
Magistrala I2C
• I2C (Inter-Integrated Circuits) - Philips
• Magistrală bidirecţională cu două linii:
– Date seriale SDA (Serial Data)
– Ceas serial SCL (Serial Clock)
Dispozitive conectate la magistrala I2C
• Un dispozitiv poate funcţiona ca:
– Receptor
– Transmiţător şi receptor
• Fiecare dispozitiv are o adresă unică
• Transmiţătoarele şi receptoarele pot funcţiona în modul master sau în modul slave
• Se pot conecta mai multe dispozitive master la magistrală;Procedură de arbitraj
Condiţii de start şi de stop
• Generate de către dispozitivul master
• Condiţie de start:
– Tranziţie 1 ® 0 a liniei SDA, SCL = 1 logic
• Condiţie de stop:
– Tranziţie 0 ® 1 a liniei SDA, SCL = 1 logic
Validitatea datelor
• Datele de pe linia SDA trebuie să fie stabile în timp ce SCL este 1 logic
• Datele se pot schimba numai când SCL este 0 logic
Informaţii transmise pe magistrala I2C
• Categorii de informaţii transmise:
– Condiţie de start
– Adresa dispozitivului slave (7 sau 10 biţi)
– Bit de citire/scriere
– Biţi de date (segmente de câte 8 biţi)
– Bit de confirmare (după fiecare segment de date)
– Condiţie de stop
Exemplu de transfer
• Numărul de octeţi din cadrul unui transfer nu este limitat
• Receptorul poate forţa transmiţătorul într-o stare de aşteptare
 - 22 -
Formate pentru transferuri de date
• Trei formate:
– 1) Scriere date de la un transmiţător master la un receptor slave
– 2) Citire date de către un dispozitiv master
– 3) Transferuri de citire şi scriere multiple
• Adresa şi direcţia datelor sunt codificate în primul octet după condiţia de start
– Bit c.m.p.s. = 0: scriere date de la master
– Bit c.m.p.s. = 1: citire date de la slave
Variante ale magistralei I2C (1)
• Magistrala I2C originală
– Rata de transfer maximă de 100 Kbiţi/s
– Adrese de 7 biţi
• Versiunea 2.0
– Mod de transfer rapid (Fast-mode), max. 400 Kbiţi/s
– Adrese de 10 biţi
– Posibilitatea conectării dispozitivelor cu adrese de 7 sau 10 biţi
• Versiunea 2.1
– Deplasarea nivelelor de tensiune (Level-shifting) pentru conectarea dispozitivelor cu tensiuni de alimentare
diferite
– Specificaţii extinse pentru dispozitive cu tensiunea sub 2,7 V
– Mod de transfer de viteză ridicată (High-speed) → max. 3,4 Mbiţi/s

Magistrala USB
– Introducere
– Caracteristici
– Topologia magistralei
– Distribuitoare USB
– Funcţii USB
– Versiuni USB
– Cabluri şi conectori
– Interfaţa electrică si Tipuri de transfer
• USB – Universal Serial Bus
• Dezvoltată în 1995 de un grup de firme: HP, Compaq, Intel, Lucent, Microsoft, NEC, Philips
• Motivaţii:
– Simplificarea conexiunilor cu perifericele
– Asigurarea unor rate de transfer ridicate
– Uşurinţa utilizării (“Plug and Play”)
– Eliminarea restricţiilor datorate resurselor hardware insuficiente
Caracteristici
• Detectează adăugarea unui nou periferic
• Determină resursele necesare perifericului
• Adăugarea şi eliminarea unui periferic se pot realiza fără oprirea calculatorului
• Este posibilă o conexiune de tip arbore, cu până la 127 de periferice
• Perifericele se alimentează cu +5 V prin cablu
• Arhitectură master/slave (gazdă/dispozitiv): transferuri de date iniţiate de master
Topologia magistralei
• Distribuitoare (“hub”-uri)
• Funcţii (periferice)
Distribuitoare USB
• Recunosc conectarea dinamică a unui periferic
• Asigură o putere de cel puţin 0,5 W pentru fiecare periferic în timpul iniţializării
• Pot asigura o putere de până la 2,5 W pentru funcţionarea perifericelor
• Fiecare distribuitor constă din:
– Repetor: comutator
– Controler: registre de interfaţă pentru comunicaţia cu calculatorul
• Port pentru calculatorul gazdă
• Porturi pentru funcţii
• Conectare în cascadă până la 5 nivele
Funcţii USB
• Periferice USB care pot transmite sau recepţiona date sau informaţii de control
– Un periferic poate conţine funcţii multiple
• Trebuie să răspundă la cererile de tranzacţie transmise de calculator
 - 23 -

• Conţin informaţii de configuraţie care descriu posibilităţile lor şi resursele necesare

• Configurarea funcţiei: alocarea unei lăţimi de bandă şi selectarea opţiunilor de configuraţie
Versiuni USB (1)
• Versiunea 1.0 (1995): max. 12 Mbiţi/s
• Versiunea 1.1 (1998): max. 12 Mbiţi/s
– Canal cu viteză redusă (1,5 Mbiţi/s)
• Versiunea 2.0 (2000)
– Rata de transfer maximă a crescut de 40 de ori, la 480 Mbiţi/s (High-Speed)
– Utilizează aceleaşi cabluri, conectori şi interfeţe software
– Permite utilizarea a noi tipuri de periferice: camere video, scanere, imprimante
• USB On-The-Go (USB OTG)
– Supliment la specificaţiile USB 2.0
– Un dispozitiv poate avea rolul de master sau rolul de slave (gazdă, periferic)
• Protocol pentru inversarea rolurilor
– Două dispozitive pot comunica între ele fără intermediul unui calculator
• PDA ® imprimantă
• Imprimantă ® aparat foto
• Versiunea 3.0
– Specificaţii finalizate în 2008 de USB 3.0 Promoter Group
– Mod SuperSpeed: 5 Gbiţi/s
– Două canale simplex diferenţiale în plus faţă de canalele diferenţiale existente ® în total 8 fire
– Tehnologia este similară cu PCI Express 2.0 ® codificare 8b/10b (500 MB/s)
Cabluri şi conectori (1)
• Semnale diferenţiale pe liniile D+ şi D-
• Tensiunea de alimentare pentru periferice pe linia V BUS
• Terminatori la fiecare capăt al cablului
– Asigură nivele de tensiune corecte pentru periferice
– Permit detectarea conectării şi deconectării perif.
– Permit diferenţierea între periferice rapide şi lente
• Specificaţiile USB originale definesc mufe şi socluri de tip A şi tip B
• Gazdă şi distribuitor: soclu de tip A (dreptunghi)
• Periferic: soclu de tip B (pătrat)
• În general, cablurile conţin numai mufe
• Conectorii de date din mufa de tip A sunt mai scurţi comparativ cu conectorii de alimentare
• Anumite dispozitive funcţionează într-un mod diferit atunci când conectorul este inserat parţial
• Conectori mini-USB şi micro-USB pentru PDA, telefoane mobile, aparate foto
• Mini-USB: 7x3 mm; nu se utilizează pentru aparate noi
• Micro-USB: 7x1,5 mm
• USB OTG
– Socluri micro-AB
– Permit conectarea unei mufe micro-A sau micro-B
– Un pin ID: utilizat pentru a detecta tipul mufei inserate
• Conectat la masă la micro-A, neconectat la micro-B
• Dacă este conectată o mufă A: rol de calculator gazdă ® furnizează tensiune de alimentare
Interfaţa electrică
• Semnalul de ceas este codificat împreună cu datele
• Codificarea utilizată este NRZI (Non Return to Zero Invert)
– Biţii de 1 şi 0 sunt reprezentaţi prin tensiuni opuse şi alternante, fără revenire la tensiunea zero între biţii
codificaţi
• Biţi suplimentari inseraţi (“bit stuffing”) pentru a asigura tranziţii suficiente ale semnalelor transmise
Tipuri de transfer (1)
• Transferuri de control
– Se utilizează de driverele calculatorului pentru configurarea perifericelor
• Transferuri de date voluminoase
– Constau din volume mari de date
– Se utilizează pentru imprimante, scanere
– Fiabilitatea asigurată prin: cod detector de erori; reluarea transferurilor cu erori
– Rata de transfer poate varia
• Transferuri de întrerupere
– Se utilizează pentru date cu volum redus
 - 24 -
– Transferul datelor poate fi solicitat de un periferic în orice moment
– Rata de transfer nu poate fi mai redusă decât cea specificată de periferic
– Datele constau din notificarea unor evenimente, din caractere sau coordonate
• Transferuri izocrone
– isos – egal, uniform; chronos – timp
– Izocron – cu durată egală; care apare la intervale egale
– Se utilizează pentru datele generate în timp real, care trebuie furnizate cu rata cu care sunt recepţionate
– Trebuie respectată şi întârzierea maximă cu care sunt furnizate datele
• Furnizarea la timp a datelor este asigurată cu preţul unor pierderi potenţiale în şirul de date
• Porţiune dedicată a lăţimii de bandă

• Transferuri izocrone:
– Furnizarea la timp a datelor
– Lipsa retransmiterii datelor eronate
• Transferuri asincrone:
– Furnizarea corectă a datelor
– Retransmiterea datelor eronate
Magistrala IEEE 1394
• Necesitatea unei interfeţe pentru echipamentele multimedia digitale
• Magistrala IEEE 1394 asigură rata de transfer necesară pentru echipamentele multimedia
• Permite transferul datelor digitale între un calculator şi produse ale electronicii de consum
• FireWire (Apple), i.Link (Sony)
• Standarde elaborate de consorţiul 1394 Trade Association (www.1394ta.org)
• Standardele definesc două variante:
– O magistrală internă pe placa de bază
– O conexiune externă prin cablu
• Legătura între cele două magistrale se poate realiza printr-o punte simplă
• Magistrala internă:
– Se poate utiliza separat
– Poate fi inclusă într-o magistrală paralelă
• Standard iniţial: IEEE 1394-1995
– Transferuri semiduplex
– Magistrala pe placa de bază: 12,5 Mbiţi/s; 25 Mbiţi/s; 50 Mbiţi/s
– Magistrala prin cablu: 98,3 Mbiţi/s (S100); 196,6 Mbiţi/s (S200); 393,2 Mbiţi/s (S400)
• Amendamentul IEEE 1394a-2000
– Îmbunătăţire a specificaţiei originale
– Reconfigurare mai rapidă a magistralei, mod de suspendare
• Amendamentul IEEE 1394b-2002
– Mod de transfer duplex
– O nouă metodă de codificare
– Rate de transfer mai ridicate: 800 Mbiţi/s (S800); 1600 Mbiţi/s (S1600); 3200 Mbiţi/s (S3200)
– Distanţă de interconectare extinsă
– Compatibilitate cu ratele de transfer mai lente
• Amendamentul IEEE 1394c-2006
– Rată de transfer de 800 Mbiţi/s (S800T) prin cablu răsucit, cu conectori RJ45
– Acelaşi cablu şi conector specificat de standardul IEEE 802.3 (Gigabit Ethernet)
– Negociere automată ® permite conectarea la periferice IEEE 1394 sau Ethernet
• IEEE 1394-2008
– Conţine toate amendamentele, erata şi unele actualizări tehnice
Caracteristici
• Interfaţă digitală
• Utilizare simplă; nu este necesară adăugarea unor terminatori
• Perifericele pot fi conectate şi deconectate în timpul funcţionării ® reconfigurare dinamică
• Mod de transfer izocron
• Arhitectură scalabilă
• Topologie flexibilă: lanţ, arbore
• Comunicaţie directă între două echipamente de pe magistrală, fără calculator
 - 25 -

Cabluri şi conectori (1)

• Două fire pentru datele transmise (diferenţiale)
• Două fire pentru datele recepţionate (diferenţiale)
• Două fire pentru alimentare
• Tensiunea de alimentare: până la 30 V
• Curentul maxim: 1,5 A
• Conector cu 6 pini (alfa)
• Utilizat pentru viteze până la S400 (1394a)
• Conector cu 4 pini (alfa) ® fără fire de alimentare
• Dezvoltat de firma Sony
• Standardizat de amendamentul 1394a
• Conector cu 9 pini (beta)
• Utilizat pentru viteze de la S800 până la S3200
• Cablu special pentru conectarea perifericelor mai vechi la porturile mai noi
Topologia conexiunilor (1)
• Utilizează adresarea bazată pe memorie
• Resursele: considerate ca locaţii de memorie care pot fi accesate prin tranzacţii între procesor şi memorie
• Nod: entitate a magistralei
• Adresare pe 64 de biţi; 16 biţi - identificator
• Fiecare nod are şi rolul de repetor
• Distanţa între două noduri: maxim 4,5 m
• Până la 16 conexiuni fizice
• Lungimea totală maximă: 72 m
• Amendamentul 1394b permite creşterea lungimii cablului la 100 m pentru:
– Fire de cupru UTP Cat5 (S100)
– Fibră optică de plastic (S400)
– Fibră optică de sticlă (până la S3200)
• Topologie flexibilă
• Topologia fizică: structuri de tip lanţ sau arbore
• Topologia permite legătura directă între două dispozitive conectate la magistrală
Protocolul magistralei (1)
• Descris de un set de trei nivele: fizic, legătură de date, tranzacţii
• Nivelul fizic:
– Există un singur nod care transmite date pe magistrală
– Modul semiduplex (alfa, 1394a)
• Două semnale: date şi strob
• Semnalul de date utilizează codificarea NRZ
• Semnalul de strob îşi modifică starea ori de câte ori doi biţi consecutivi de date sunt identici
– Modul duplex (beta, 1394b)
• Codificare 8b/10b
• Nivelul legăturii de date:
– Furnizează pachetele de date pentru transferurile asincrone şi izocrone
– În modul izocron datele sunt transferate pe baza numerelor canalelor
• Nivelul tranzacţiilor:
– Defineşte un protocol de cerere-răspuns
– Datele sunt transferate între noduri

Întrebări
• Care sunt avantajele magistralelor seriale?
• Care sunt principalele caracteristici ale magistralei USB?
• Cum determină un calculator gazdă USB posibilităţile şi resursele necesare pentru o funcţie USB?
• Care este deosebirea dintre transferurile izocrone şi cele asincrone?
• Care sunt principalele specificaţii ale amendamentului IEEE 1394c-2006?

4. Afişaje cu cristale lichide

• Cristale lichide
• Principiul afişajelor cu cristale lichide
• Elemente constructive
 - 26 -
• Afişaje color
• Caracteristici
• Metode de adresare
• Tipuri de afişaje cu matrice pasivă
• Tipuri de afişaje cu matrice activă
Cristale lichide (1)
• Moleculele unui cristal
– Formează o matrice tridimensională prin legătura strânsă între ele
– Toate moleculele se orientează în aceeaşi direcţie
• Cristalele lichide au fost descoperite în 1888
– Schimbarea stării substanţei numită benzoat de colesteril din cea solidă în cea lichidă
• Substanţe care prezintă o anizotropie a proprietăţilor ® variabile în funcţie de direcţia de măsurare
• Starea de echilibru – mezomorfă
– Stare între cea solidă şi cea lichidă
– Mobilitatea moleculelor este mai redusă
• Lumina care trece prin cristalele lichide urmează alinierea moleculelor ® proprietate a materiei solide
• Aplicarea unui câmp electric sau magnetic modifică alinierea moleculelor cristalelor lichide ® proprietate a
materiei lichide
• Două tipuri de cristale lichide:
– Nematice
– Colesterice
• Cristale lichide nematice:
– Devin opace sub efectul unui câmp electric sau magnetic
– Nematic – structură filiformă
– Nematic – stare mezomorfă în care o orientare liniară a moleculelor cauzează proprietăţi anizotrope
– Moleculele filiforme din diferitele straturi au o orientare paralelă
• Cristale lichide colesterice:
– Îşi schimbă culoarea sub influenţa unui câmp electric sau magnetic
– Colesteric – stare mezomorfă în care moleculele din straturile succesive sunt orientate într-un unghi între
ele (şi nu sunt paralele)
– Stare caracteristică pentru numeroase substanţe numite colesterili ® colesteric
Principiul afişajelor cu cristale lichide (1)
• Afişajele cu cristale lichide sunt pasive
• Dirijarea unei lumini de fond de culoare albă printr-un strat de cristale lichide
• Componentele de culoare se obţin prin filtrarea luminii albe
• Controlul alinierii moleculelor cu ajutorul unei suprafeţe prevăzute cu caneluri
• Atunci când canelurile sunt paralele, alinierea moleculelor devine şi ea paralelă
• Afişaje obişnuite: de tip TN (Twisted Nematic)
– Cristale lichide nematice introduse între două plăci transparente
– Plăcile sunt prevăzute cu caneluri
– Canelurile de pe cele două plăci sunt perpendiculare între ele
– Rezultă o răsucire cu 90° a axei longitudinale a moleculelor de pe cele două plăci
– Moleculele din mijlocul masei de cristal lichid sunt forţate în poziţii intermediare
• Lumina naturală – undele sunt orientate în direcţii aleatoare
• Lumina polarizată – undele sunt orientate paralel cu o anumită direcţie
– Se poate obţine cu un filtru polarizator
– Urmează alinierea moleculelor de cristale lichide
– Direcţia de polarizare se modifică în funcţie de rotirea moleculelor
• Direcţia de polarizare a luminii este paralelă cu canelurile de pe placa superioară
• La trecerea luminii prin cristale, direcţia de polarizare se roteşte
• La trecerea prin partea de jos a afişajului, direcţia de polarizare va fi rotită cu 90°
• Două filtre polarizatoare
• Plăci transparente între care se află stratul de cristale lichide
• Lumina este polarizată de primul filtru
• Direcţia de polarizare este rotită cu 90°
• Lumina va trece şi prin al doilea filtru
• Dacă se aplică o tensiune electrică, moleculele se realiniază
• Direcţia axelor longitudi-nale va fi paralelă cu direcţia câmpului
• Lumina nu este rotită → va fi blocată de al doilea polarizator
• Afişajul este iluminat de o sursă de lumină
 - 27 -
– Zonele asupra cărora nu se aplică o tensiune: luminoase
– Zonele asupra cărora se aplică o tensiune: întunecate
• Afişaje la care lumina este blocată în zonele asupra cărora nu se aplică o tensiune
• Prima variantă: reduce puterea consumată
• Afişaje cu reflexie: oglindă amplasată în partea de jos a afişajului
• Răspunsul unei celule TN la o tensiune aplicată
• Procentul de transmisie al luminii
– Pentru afişajele TN cu reflexie, procentul de transmisie maxim este de 50%
Afişaje color
• Sunt necesare nivele intermediare de luminozitate
– Se obţin prin modificarea tensiunii aplicate cristalelor lichide
• Lumina de fond de culoare albă conţine toate lungimile de undă
• Se utilizează filtre de culoare
• Fiecare pixel este compus din trei subpixeli pentru culorile primare
• Unii producători utilizează sinteza substractivă
Caracteristici (1)
• Timpul de răspuns
– Viteza de reacţie a afişajului la o comandă de schimbare a stării unui pixel
– Timp de răspuns mai redus ® imagini în mişcare mai clare
– Timp de răspuns ridicat ® efectul de umbră (“ghosting”), dispariţia cursorului
– Animaţii: < 50 ms
– Aplicaţii video în timp real: < 25 ms
• Luminanţa
– Indică strălucirea imaginilor
– Se măsoară în Cd/m2
– Valori acceptabile: > 200 Cd/m2
• ContrastulRaportul între strălucirea unui pixel aprins şi strălucirea unui pixel stins Valori acceptabile: >
300:1
• Unghiul de vizualizare
– Este mai redus decât la tuburile catodice
– Lumina de fond va fi direcţionată prin stratul de cristale lichide
– La vizualizarea imaginii dintr-un anumit unghi, aceasta poate apare întunecată
– Tehnici speciale pentru creşterea unghiului de vizualizare ® 110 ° .. 170°
Metode de adresare
• Metode de adresare
– Adresarea directă
– Adresarea multiplexată
• Afişaje cu matrice pasivă
• Afişaje cu matrice activă
Adresarea directă
• Utilizată pentru afişajele cu un număr redus de elemente
• Fiecare element (segment sau pixel) poate fi adresat sau comandat separat
• Asupra fiecărui element trebuie să se aplice o tensiune pentru a schimba orientarea cristalelor
Adresarea multiplexată (1)
Utilizată pentru afişajele cu un număr mare de pixeli
• Fiecare pixel se află la intersecţia unui electrod de linie şi a unui electrod de coloană
• Avantaj: reducerea complexităţii circuitelor
– Pentru o matrice de 100x100 pixeli sunt necesare 200 drivere (faţă de 10.000 la adresarea directă)
• Dezavantaj: reducerea contrastului
– Pentru un afişaj TN obişnuit, contrastul se reduce la 5:1 (faţă de 100:1 la adresarea directă)
– Afişajele TN au fost îmbunătăţite prin diferite metode
Afişaje cu matrice pasivă (1)
• Utilizează un set de electrozi transparenţi multiplexaţi
• Stratul de cristale lichide se află între electrozi
• Electrozii sunt realizaţi din oxid de staniu-indiu (semitransparent)
• Un pixel – adresat atunci când i se aplică o tensiune
• Pixelul devine opac atunci când este adresat
• La eliminarea tensiunii, pixelul se dezactivează lent
• Controlerul afişajului baleiază matricea de pixeli
• Întârziere de la aplicarea tensiunii asupra unui pixel până când acesta este activat ® timpul de răspuns
• Inerţie a pixelilor după eliminarea tensiunii
 - 28 -
• Timpul de baleiere al întregii matrici trebuie să fie mai redus decât timpul necesar pentru dezactivarea
pixelilor
• Dezavantaje:
– Interferenţa între pixeli (“crosstalk”) ® apariţia unor umbre ale obiectelor luminoase
– Unghiul de vizualizare este limitat
– Timpul de răspuns este relativ ridicat ® imaginea curentă este menţinută pe ecran şi după afişarea unei
noi imagini
Afişaje cu matrice activă (1)
• Placa de sticlă din faţa afişajului este acoperită cu un electrod continuu
• Placa de sticlă din spate este acoperită cu un electrod divizat în zone (pixeli)
• Fiecare pixel este conectat în serie cu un tranzistor cu film subţire TFT (Thin Film Transistor)
• Un pixel al afişajului cu matrice activă
• Elemente active: tranzistori cu efect de câmp FET (Field Effect Transistor)
– Pe bază de siliciu amorf (a-Si)
– Pe bază de polisiliciu (p-Si)
• Selecţia unei linii de pixeli prin aplicarea tensiunii pe electrodul care conectează porţile tranzistorilor de pe
acea linie; Aplicarea tensiunii unor pixeli din linia selectată prin electrozii conectaţi la sursele tranzistorilor pixelilor
respectivi
• Pixelii care nu sunt selectaţi vor fi izolaţi de tensiunile aplicate pixelilor selectaţi din matrice

• O imagine este creată prin baleierea matricii:

 Se aplică tensiunea de selecţie pe electrodul de linie conectat la porţile tranzistorilor din prima linie
 Se aplică tensiunile corespunzătoare imaginii pe electrozii de coloană conectaţi la sursele tranzistorilor
 Se deselectează prima linie de pixeli
 Se repetă etapele 1-3 pentru fiecare linie
• Avantaje (faţă de afişajele cu matrice pasivă):
– Timpul de răspuns mai redus
– Contrastul mai ridicat
– Nivelul de strălucire mai ridicat
– Unghiul de vizualizare mai mare (> 50°)
• Dezavantaje:
– Necesită o lumină de fond mai puternică
– Costul mai ridicat
• Pixeli defecţi
– Pentru rezoluţii înalte, este necesar un număr mare de tranzistori
• Pentru o rezoluţie SXGA: 1280x1024x3 @ 3,93 milioane de tranzistori
– Tranzistori defecţi datorită impurităţilor
– Pixel luminos (aprins în permanenţă)
– Pixel întunecat (stins în permanenţă)
– Producătorii stabilesc limite pentru un număr acceptabil de pixeli defecţi
Tipuri de afişaje cu matrice pasivă
• Performanţele afişajelor TN sunt reduse
• Au fost dezvoltate diferite tehnologii:
– STN
– DSTN
– FSTN
– CSTN
– HPD
– HPA
• Tipuri de afişaje cu matrice pasivă
– Afişajul STN
– Afişajul DSTN
– Afişajul FSTN
– Afişajul CSTN
– Afişajul HPD
– Afişajul HPA
Afişajul STN (1)
• STN – Super-Twisted Nematic
• Diferenţa dintre tensiunile pentru care o celulă este activată / dezactivată trebuie să fie foarte redusă
• Afişajul TN nu este practic pentru dimensiuni mari cu adresarea convenţională
• Afişajul STN: direcţia luminii polarizate este rotită cu un unghi de 180° .. 270°
• Diagrama indicând transmisia luminii devine mai abruptă la creşterea unghiului de rotire
 - 29 -

• Avantaje ale afişajului STN comparativ cu afişajul TN:

– Contrast mai ridicat
– Unghi de vizualizare mai mare (40°)
– Control mai simplu al procentului de transmise al luminii prin celulele de cristale lichide
• Dezavantaje ale afişajului STN:
– Timp de răspuns mai mare decât la afişajul TN (300 ms)
– Nivel de strălucire mai redus
– Costuri de producţie mai ridicate
– Primele afişaje STN prezentau o colorare nedorită din cauza unui spectru deplasat
• În starea activată: culoare galbenă
• În starea dezactivată: culoare albăstruie
Afişajul DSTN (1)
• DSTN – Double Super-Twisted Nematic
• A rezolvat problema de colorare a afişajului STN prin adăugarea unui nou strat STN
• Pentru al doilea strat, sensul de rotire a luminii polarizate este opus faţă de cel al primului strat
• În starea dezactivată, deplasarea fazei datorată primului strat este compensată de stratul al doilea ® pixel
negru
• Starea activată a pixelului nu este afectată de al doilea strat STN ® pixel alb
• Ambele straturi constau din acelaşi tip de cristal lichid ® caracteristicile sunt constante
• Dezavantaje:
– Este necesară o lumină de fond mai puternică pentru a compensa pierderile de transmisie
– Costul mai ridicat
– Grosimea şi greutatea mai mare
Afişajul FSTN
• FSTN – Film Super-Twisted Nematic
• Compensarea culorilor se obţine cu un film subţire de polimer în locul stratului suplimentar de sticlă
• Avantaje comparativ cu afişajul DSTN:
– Costul mai redus
– Grosimea şi greutatea mai mică
– Sursă de lumină cu o putere mai redusă
• Dezavantaj:
– Reducerea contrastului
Afişajul CSTN
• CSTN – Color Super-Twisted Nematic
• Tehnologie elaborată de Sharp Electronics
• Utilizează adresarea cu matrice pasivă
• Prin îmbunătăţiri tehnologice s-au obţinut performanţe superioare:
– Timp de răspuns în jur de 100 ms
– Unghi de vizualizare de 140°
– Culori de calitate ridicată
• Alternativă la afişajele cu matrice activă
Afişajul HPD (1)
• HPD (Hybrid Passive Display)
• Tehnologie elaborată de Toshiba şi Sharp Electronics
• Utilizează un nou tip de cristale lichide ® îmbunătăţirea calităţii cu costuri suplimentare reduse
• Viscozitate mai redusă a cristalelor lichide
– Orientarea mai rapidă a moleculelor ® timp de răspuns mai redus
• Plăcile de sticlă sunt mai apropiate între ele
– Intensitate crescută a câmpului electric utilizat pentru activarea pixelilor
• Scade contrastul → moleculele revin mai rapid în starea lor iniţială
• Numărul de impulsuri pe cadru care se transmit fiecărei linii pentru adresarea acesteia s-a mărit ® patru
impulsuri
• S-a adăugat o memorie RAM statică, care permite circuitelor transmiterea impulsurilor la mai multe linii
simultan
• Frecvenţa de reîmprospătare a cadrelor creşte de la valoarea tipică de 120 Hz la 150 Hz
– Se reduce efectul de pâlpâire
– Se îmbunătăţeşte contrastul
• Timpul de răspuns: 150 ms (300 ms la DSTN)
Afişajul HPA
 - 30 -

• HPA (High Performance Addressing)

• Tehnologie dezvoltată de firma Hitachi; firma Sharp Electronics a dezvoltat propria versiune
• Utilizează tehnica numită adresare multilinie
– Se analizează semnalul video de intrare
– Imaginea este reîmprospătată cu o frecvenţă cât mai ridicată
• Poate fi utilizat pentru aplicaţii video
• Costul este mai redus comparativ cu cel al afişajelor cu matrice activă
Tipuri de afişaje cu matrice activă
• Afişajele cu matrice activă au două dezavantaje importante faţă de monitoarele cu tub catodic:
– Unghiul de vizualizare mai redus
– Timpul de răspuns mai ridicat
• Au fost dezvoltate mai multe tehnologii:
– IPS
– VA
– MVA
Tipuri de afişaje cu matrice activă
– Afişajul IPS
– Afişajul VA
– Afişajul MVA
Afişajul IPS (1)
• IPS – In-Plane Switching (Super-TFT)
• Tehnologie elaborată de firma Hitachi
• Într-un afişaj TFT convenţional, perechile de electrozi sunt montate pe substraturi separate
– Numai unul din electrozi este controlat de un tranzistor TFT
• Într-un afişaj IPS, ambii electrozi sunt montaţi pe substratul de sticlă din spatele ecranului → se află în
acelaşi plan
• În starea dezactivată, moleculele afişajului IPS sunt paralele cu substraturile de sticlă
– Sunt paralele şi cu perechea de electrozi
– Nici una din molecule nu este ancorată în substratul de sticlă din spate
• La aplicarea unei tensiuni între o pereche de electrozi, moleculele se pot roti liber cu până la 90° pentru a
se alinia cu câmpul electric
– Rămân paralele cu substraturile de sticlă
• La un afişaj TFT convenţional, o moleculă aflată mai departe faţă de un capăt ancorat al lanţului va încerca
să se alinieze mai mult cu câmpul electric
– Variaţia unghiului moleculelor la diferite adâncimi determină ca unghiul luminii care părăseşte celula să fie
limitat
– Caracteristicile optice se modifică odată cu creşterea unghiului de vizualizare
• La un afişaj IPS, nu există variaţia orientării moleculelor
– Unghiurile de vizualizare sunt mult mai mari, de până la 140° (faţă de 80-90°)
– Strălucirea scade cu creşterea unghiului de vizualizare
– Reproducerea culorilor rămâne consistentă
• Pentru fiecare celulă există doi electrozi
– Sunt necesari doi tranzistori pentru fiecare pixel
• Cei doi electrozi şi doi tranzistori reduc suprafaţa transparentă
• Este necesară o sursă de lumină mai puternică
– Creşte energia consumată
– Nu este potrivit pentru calculatoarele portabile
• Îmbunătăţiri ale tehnologiei IPS
– S-IPS (Super-IPS): rată îmbunătăţită de reîmprospătare a pixelilor
– AS-IPS (Advanced Super-IPS) : contrast şi gamă de culori îmbunătăţite
– IPS-Pro (IPS-Provectus): contrast ridicat
– H-IPS (Horizontal-IPS): contrast îmbunătăţit
– Producători: Hitachi (acum Matsushita), LG Display, Philips, Hannstar
Afişajul VA (1)
• VA – Vertical Alignment
• Tehnologie elaborată de firma Fujitsu
• Utilizează un nou tip de cristale lichide, denumite “cu aliniere verticală”
• În lipsa unei tensiuni aplicate asupra lor, moleculele sunt aliniate perpendicular pe substraturile de sticlă
– Lumina este blocată de polarizatorul din partea din faţă a ecranului
– Blocarea luminii este completă ® se obţine o culoare neagră de calitate ridicată
 - 31 -

• La aplicarea unei tensiuni, moleculele se înclină cu până la 90°

– Permit trecerea luminii într-o măsură proporţională cu tensiunea aplicată
– Moleculele sunt aliniate în mod uniform
– Strălucirea unei celule se modifică în funcţie de unghiul de vizualizare
• Dacă celula este vizualizată din faţă, este vizibilă doar o parte a luminii
• Din direcţia de înclinare: celulă întunecată
• Din direcţia normală pe cea a înclinării: celulă luminoasă
• Caracteristici ale afişajului VA
– Unghi de vizualizare de 140° în toate direcţiile
– Timp de răspuns redus (< 25 ms)
– Contrast ridicat (> 300:1)
– Consumul de energie:
• Mai redusă decât cea a afişajului IPS
• Prea ridicată pentru calculatoarele alimentate de la baterie
Afişajul MVA (1)
• MVA (Multi-Domain Vertical Alignment)
• Îmbunătăţirea tehnologiei VA
• În lipsa unei tensiuni aplicate, moleculele sunt înclinate într-un anumit unghi
• Fiecare celulă este împărţită în două sau mai multe regiuni (domenii) prin utilizarea unor protuberanţe pe
suprafeţele de sticlă
• În fiecare domeniu, moleculele vor fi aliniate în mod diferit de cele din domeniile vecine
• La aplicarea unei tensiuni, moleculele tind să se încline pe orizontală
– Permit trecerea luminii într-o măsură care depinde de orientarea faţă de direcţia orizontală
• Prin combinarea unor zone cu molecule orientate într-o direcţie cu zone în care ele sunt orientate în
direcţia opusă, se poate obţine o strălucire uniformă a celulelor
• Dezavantaj: reducerea nivelului de strălucire
• Sunt necesare cel puţin patru domenii
• Unghi de vizualizare de 160° (patru domenii)
• Contrast > 500:1
• Timp de răspuns < 25 ms
• Îmbunătăţiri ale tehnologiei MVA
– PVA (Patterned Vertical Alignment): caracteristici similare cu MVA, dar cu un contrast mai ridicat (până la
3000:1)
– S-PVA (Super PVA): contrast mai ridicat, gamă de culori îmbunătăţită, timp de răspuns mai redus
– Producători: Samsung/Sony, AU Optronics, Chi Mei Optoelectronics
Întrebări
• Care sunt principalele tipuri de cristale lichide?
• Cum trece lumina polarizată printr-un strat de cristale lichide TN?
• Care sunt dezavantajele afişajelor cu matrice pasivă?
5. Alte tipuri de afişaje

• Afişaje cu plasmă
• Afişaje cu emisie de câmp
• Afişaje cu diode electroluminiscente organice

Afişaje cu plasmă
Principiul afişajelor cu plasmă (1)
• Utilizează un ecran acoperit cu puncte de fosfor ® afişaje active
• Utilizează o grilă de electrozi pentru adresarea pixelilor individuali
• Principiul: aplicarea unei tensiuni asupra unui gaz inert eliberează fotoni ® ultraviolet
• Fotonii lovesc particulele de fosfor ® generează lumină vizibilă
• În mod normal, atomii unui gaz inert conţin un număr egal de protoni şi electroni
• Dacă se aplică o tensiune, se generează electroni liberi → se ciocnesc cu atomii
• Atomii pierd electroni ® ioni pozitivi
 - 32 -
• Plasmă: gaz format din electroni liberi, ioni pozitivi şi particule neutre
• Coliziunile dintre particule determină eliberarea unor fotoni de către atomii de gaz
Structura unui afişaj cu plasmă (1)
• Două plăci de sticlă
• Electrozi pentru selecţia liniilor şi a coloanelor
– Electrozii de adresare (verticali)
– Electrozii de afişare (orizontali): plasaţi într-un strat dielectric, acoperiţi cu un strat protector (MgO)
• Particule de fosfor: acoperă placa din spate
• Gaz: neon în amestec cu argon sau xenon
Funcţionarea unui afişaj cu plasmă (1)
• Gazul din interiorul afişajului este partiţionat în celule → separatori
– Sub-celule pentru culorile primare
• Pentru ionizarea celulelor, se aplică o tensiune de amorsare între perechi de electrozi
– Celulele sunt ionizate pe rând
• Dacă se aplică o tensiune suplimentară unei celule, gazul eliberează fotoni în domeniul ultraviolet
• Fotonii eliberaţi interacţionează cu fosforul depus pe peretele interior al celulelor
– Electronii fosforului eliberează energie sub forma fotonilor în domeniul luminii vizibile
• Pentru crearea culorilor, se variază intensitatea culorii fiecărui sub-pixel
– Modulaţia în lăţime a impulsurilor de adresare: ajustarea lăţimii lor în 256 de trepte ® aprox. 16 milioane
culori
Avantaje ale afişajelor cu plasmă
• Posibilitatea realizării ecranelor plate cu dimensiuni mari
– Ecrane pentru prezentări multimedia, cu diagonala între 42”..70”
– Aparate TV cu diagonala între 32”..60”
• Gradul de strălucire ridicat
• Număr mare de culori
• Unghiul de vizualizare ridicat
• Proces de fabricaţie mai simplu comparativ cu afişajele TFT ® preţ mai redus
Dezavantaje ale afişajelor cu plasmă (1)
• Contrastul
– Ecranele convenţionale cu plasmă au un contrast mai redus
– Este necesar să se aplice o tensiune redusă şi constantă celulelor pentru a reduce timpul de răspuns
– Celulele emit lumină şi în starea dezactivată ® contrastul se reduce
– Noi tehnologii pentru drivere ® creşterea contrastului de la 70:1 la 500:1 şi mai mult
• Dimensiunea pixelilor
– Reducerea dimensiunii pixelilor sub 0,3 mm este dificilă
– Nu sunt potrivite pentru monitoarele calculatoarelor
• Durata de viaţă a ecranului
– Este mult mai redusă decât cea a afişajelor cu cristale lichide

• Afişaje cu emisie de câmp

Principiul afişajelor cu emisie de câmp
• FED – Field Emission Display
• Utilizează puncte de fosfor lovite de fascicule de electroni
• În locul unui singur tub catodic şi a unui singur fascicul de electroni, se utilizează milioane de emiţătoare
miniaturale şi fascicule de electroni
• Emiţătoarele sunt la distanţă mică (fracţiune de mm) de ecran
• Electronii sunt emişi de un catod rece
Structura şi funcţionarea unui afişaj cu emisie de câmp (1)
• Fiecare sub-pixel roşu, verde şi albastru este un emiţător realizat ca un tub cu vid miniatural
– Se utilizează un număr mare de emiţătoare de electroni pentru fiecare pixel
• Emiţătoarele sunt realizate dintr-un material pe bază de molibden → emite electroni la aplicarea unei
diferenţe de tensiune reduse
• Culorile sunt generate secvenţial: verde, roşu, albastru
Avantaje şi dezavantaje ale afişajelor cu emisie de câmp (1)
• Consumul de energie este mai redus decât cel al afişajelor cu cristale lichide
– Consumul: dependent de imagine
– La afişajele cu cristale lichide, lumina de fond este aprinsă permanent
• Unghiul de vizualizare este ridicat: 160°
• Există o redundanţă prin construcţie
– Strălucirea nu este afectată nici dacă 20% din emiţătoare se defectează
• Timpul de răspuns este mai redus decât la afişajele cu cristale lichide
• Reproducerea culorilor este de calitate ridicată, similară cu cea a afişajelor cu tub catodic
 - 33 -
• Producţia de masă este mai dificilă
• Pentru a rezista diferenţei de presiune, afişajul trebuie să aibă robusteţe mecanică şi să fie etanşat
Afişaje cu diode electroluminiscente organice
Tipuri de materiale organice (1)
• Materialele conductoare pe bază de polimeri au fost descoperite în anii 1970
• Ulterior, aceste materiale au fost utilizate şi ca semiconductoare
• Proprietăţile unor materiale organice permit utilizarea lor pentru producerea diodelor, LED-urilor,
tranzistorilor, celulelor fotoelectrice
• OLED – Organic Light Emitting Diode
• LED-urile organice sunt utilizate în diferite aparate electronice
• Două tipuri de materiale, după mărimea moleculelor care le compun:
– Cu molecule mari (polimeri): LEP – Light Emitting Polymer
– Cu molecule mici: SMOLED – Small Molecule OLED
• Ambele tipuri generează lumină prin formarea electronilor şi a golurilor, iar apoi prin recombinarea lor
• Două tipuri de stări pentru recombinare
– Singlet: stare a unui atom sau molecule care nu are un moment magnetic anume
– Triplet: stare a unui atom sau molecule cu un număr par de electroni, cu un moment magnetic net
– Numai starea singlet generează lumină
• Eficienţa materialelor OLED este limitată de raportul între numărul stărilor singlet şi cel al stărilor triplet
• Materiale SMOLED:
– Formarea stării singlet este de trei ori mai puţin probabilă ® eficienţa limitată la 25%
– Adăugarea fosforului, conversia stărilor triplet
• Materiale LEP:
– Raportul singlet/triplet poate fi > 1
– Eficienţă foarte ridicată, fără adăugare de fosfor
Afişaje OLED cu matrice pasivă
• Există drivere ataşate fiecărui electrod de linie şi de coloană
• Se aplică o tensiune pe liniile şi coloanele pixelilor selectaţi ® va trece un curent electric prin pixelii
selectaţi
• Liniile matricii de pixeli se selectează succesiv
• Datele video sunt aplicate pe coloanele matricii de pixeli
• Costurile de producţie sunt relativ reduse
Avantaje şi dezavantaje ale afişajelor OLED
• Avantaje:
– Driverele pot fi integrate direct în substrat → interconexiunile cu densitate ridicată sunt eliminate
– Costuri de producţie mai reduse decât la afişajele cu cristale lichide
– Un pixel defect va apare întunecat ® mai puţin vizibil decât un pixel defect luminos
• Dezavantaje:
– Eficienţa şi durata de viaţă sunt reduse
6. Adaptoare video
• Structura unui adaptor video
• Funcţionarea circuitului RAMDAC
• Reprezentarea culorilor
• Memoria video
• Acceleratoare grafice
• Acceleratoare 3D
• Interfeţe digitale pentru monitoare
Structura unui adaptor video (1)
• Controlerul grafic
– Realizează principalele funcţii ale adaptorului video
– Interfaţa cu magistrala sistemului
• Transferuri în mod exploziv
• Transferuri fără stări de aşteptare la citirea memoriei video
• Memorie FIFO pentru scrierea eficientă în memoria video
– Interfaţa cu memoria video
• Permite actualizarea imaginilor video
– Registrele VGA şi registrele de control
• Asigură programarea adaptorului video pentru funcţionarea în modurile VGA
• Există adaptoare care nu mai sunt compatibile VGA
– Generatorul cursorului
– Funcţiile grafice
 - 34 -
• Implementate de către acceleratoarele grafice
• BIOS video
– Pune la dispoziţie funcţii video pentru accesul la adaptorul video
– Programele BIOS ale diferitelor adaptoare sunt diferite ® programare dificilă
– Standard VESA pentru funcţiile BIOS în modurile cu înaltă rezoluţie ® VESA BIOS Extensions (VBE)
• Memoria video
– Păstrează imaginea video ® buffer de cadre
• Circuitul RAMDAC (RAM Digital to Analog Converter)
– Preia imaginea digitală şi o converteşte în semnale analogice
– Funcţiile circuitului RAMDAC pot fi integrate în controlerul grafic
– Pentru arhitecturile mai performante, circuitul RAMDAC este separat de controlerul grafic
• Controlerul CRT
– Generează semnalele de sincronizare necesare pentru afişarea imaginilor de către monitor: S H, SV
• Generatorul de ceas
– Converteşte frecvenţa oscilatorului cu cuarţ în frecvenţele necesare pentru controlerul grafic, controlerul
CRT şi circuitul RAMDAC
• Portul video
– Permite mixarea imaginilor video preluate din alte surse cu imaginile grafice
– Au fost utilizate diferite variante de porturi
– VMC (VESA Media Channel)
• Defineşte un canal separat de 32 de biţi pentru transferul datelor video şi audio necomprimate
• Permite comunicaţia directă între mai multe adaptoare video sau periferice video (decodoare MPEG,
controlere HDTV)
– VIP (Video Interface Port)
• Permite accesul diferitelor periferice video digitale la bufferul de cadre
• Conexiune fizică dedicată între adaptorul video şi perifericele video
• Interfaţa este mai simplă decât interfaţa VMC ® configuraţii la costuri mai scăzute
• Aplicaţii: videoconferinţe, redarea discurilor DVD video, aplicaţii TV
Funcţionarea circuitului RAMDAC (1)
• Tabela de selecţie a culorilor RAM CLUT (Color Look-Up Table)
• Convertoarele numeric-analogice DAC
• Datele video pot fi aplicate la intrările circuitelor DAC direct sau prin intermediul tabelei RAM CLUT
• Moduri video cu culori directe
– Datele video sunt transmise direct
• Moduri video cu culori indexate
– Moduri video la care se utilizează tabela RAM CLUT
• Tabela RAM CLUT
– Converteşte un cod de culoare de 8 biţi într-o valoare extinsă (24 biţi)
– Utilizat atunci când adaptorul nu conţine o memorie suficientă
– Exemplu: Memoria video conţine 8 biţi pentru culoarea fiecărui pixel
• Trei circuite DAC de 8 biţi ® 16,7 mil. culori
• Tabela selectează 256 de culori dintr-o paletă de 16,7 mil. culori
Reprezentarea culorilor (1)
(a)
• 8 biţi pentru a reprezenta culoarea unui pixel
• Mod pseudo-color
• 256 de culori
• Se utilizează tabela RAM CLUT pentru extinderea numărului de culori
(b)
• 15 biţi pentru fiecare pixel
• 32.768 culori
• În memoria video se alocă 16 biţi pentru fiecare pixel
• 5 biţi pentru fiecare culoare primară
(c)
• 16 biţi pentru fiecare pixel
• 65.536 culori
• Pentru culoarea verde sunt alocaţi 6 biţi
• Pentru culorile roşu şi albastru sunt rezervaţi câte 5 biţi
• Mod “high color”
 - 35 -

(d)
• 32 de biţi pentru fiecare pixel
• Cei 8 biţi m.s. nu sunt utilizaţi
• 16.777.216 culori
• Mod cu pixeli necompactaţi
• Permite simplificarea structurii adaptorului
• Reduce eficienţa utilizării memoriei
(e)
• 24 de biţi pentru fiecare pixel
• 16.777.216 culori
• Mod cu pixeli compactaţi
• Memoria video este utilizată mai eficient
• Se reduce rata de transfer necesară
• (d), (e): moduri “true color”
Memoria video (1)
• La primele calculatoare PC, ca memorie video se utiliza o parte a memoriei principale
– Arhitectură cu memorie unificată (UMA – Unified Memory Architecture)
– Cost redus, performanţe video reduse
• Memoria video plasată pe placa adaptorului video
– Creşterea eficienţei
– Posibilitatea de a îmbunătăţi performanţele
• Soluţie combinată – utilizată la interfaţa AGP
• Memoriile video pot fi cu port unic sau cu port dual
• Memorie video cu port unic
– Unicul port de date este utilizat pentru a reîmprospăta ecranul şi a înscrie noi date de către UCP sau
controlerul grafic
– Operaţiile nu se pot executa în paralel
– Rata de transfer trebuie să fie suficientă pentru toate aceste operaţii
• Amplasarea unei memorii video cu port unic
• Memorie video cu port dual
– Unul din porturi este utilizat pentru actualizarea imaginilor în memorie
– Al doilea port este cu acces serial şi este utilizat pentru reîmprospătarea imaginilor de pe ecran
– Actualizarea memoriei şi reîmprospătarea ecranului se pot executa în paralel
– Este necesar un circuit RAMDAC extern
• Dimensiunea memoriei video
– Determină rezoluţia maximă şi numărul de culori care pot fi afişate
– Dimensiunea memoriei necesare este:
D = (RX * RY * Bpp) / 8
RX, RY – nr. de pixeli pe orizontală/verticală
Bpp – nr. biţilor de culoare pe pixel
– Este necesară o memorie video cu dimensiune mai mare ® acceleratoare 3D
• Rata de transfer a memoriei video
– Rata de transfer maximă ® lăţime de bandă
– Influenţată de tehnologia şi timpul de acces al memoriei video
– Lăţimea de bandă trebuie partajată de: circuitele de reîmprospătare a ecranului, UCP, controlerul grafic
– Este necesar ca 30 .. 50% din lăţimea de bandă să fie rezervată pentru alte funcţii decât cea de
reîmprospătare
• Memoria DDR-400 (PC3200) Rata de transfer maximă: 3.200 MB/s; Rata de transfer medie: ~1.600 MB/s
• Memoria DDR2-667 (PC2-5300) Rata de transfer maximă: 5.336 MB/s
• Memoria DDR3-1600 (PC3-12800):Rata de transfer maximă: 12,8 GB/s