CURS 3 16.03.

2018

Glande endocrine

Glandele paratiroide
→ Sunt glande de importanță vitală datorită rolului pe care îl au alături de calcitonină în
homeostazia calciului
→ Localizate pe fața posterioară a lobilor tiroidieni, la fiecare pol al acestora
→ Variază dpdv al
• Numărului – la 90% din oameni sunt 4 glande (2 superioare și 2 inferioare)
• Formei – ovoidale adesea
• Dimensiunilor – mici, 3(l)x6(L)mm, 400 mg (cele 4 împreună)
→ Origine embriologică
• Derivă din endoderm, din pungile (recesurile) endobranhiale III, IV
• Din punga III derivă PT inf. (și timusul)
• Din punga IV derivă PT sup. (și corpul ultimobranhial)
• Aceste glande cresc lent și ating maturitatea în jurul vârstei de 20 de ani
• Celulele principale încep să funcționeze din VIU (reglare calciu fetal)
• Celulele oxifile se diferențiază la pubertate
→ Învelite de o capsulă conjunctivă fibroasă proprie, subțire, în raport cu capsula glandei
tiroide, de care fiecare glandă e separată prin țesut conjunctiv lax
→ Capsula trimite septuri în glandă (rezultă lobuli greu de diferențiat).
→ Uneori PT e inclusă în capsula tiroidei sau chiar în parenchimul tiroidian, în raport foarte
apropiat cu componentele structurale ale glandei tiroide (atenție la chirurgie pt. a nu le
extirpa și pe ele)
→ Parenchimul
• Celule organizate în cordoane în raport cu o rețea bogată de capilare fenestrate
• 2 tipuri celulare
1) Celule principale
2) Celule oxifile (acidofile)
➢ Raportul dintre cele 2 tipuri celulare variază dpdv. al vârstei individului
• La copii – parenchim format doar din celule principale
• După 5-7 ani – apar și celule oxifile
❖ Celulele oxifile vor crește numeric, astfel încât la pubertate
reprezintă 3% din Vglandei
❖ Uneori, la vârstnici există o înmulțire exagerată a celulelor oxifile,
acestea fiind grupate și putând avea un aspect „tumor like” (celule
grupate care apar ca niște noduli)
❖ La adulți are loc și  țes. adipos, acesta ajungând să reprez. 60-
70% din Vglandei,concomitent cu involuția parenchimului glandei

1
 Celulele principale

→ Sunt celule poligonale de talie mică, cu diametru <8µm

→ Nucleu central
→ Multiplicare stimulată de variațiile calciului de la nivel sangvin
La MO
• Citoplasma variază în raport cu activitatea celulei :
❖ clară în repaus, cu multe incluziuni care conferă substratul energetic: incluziuni
de glicogen și lipidice, dar și de lipofuscină - pigment de uzură
❖ bazofilă în sinteză, cu puține incluziuni de glicogen și lipidice
La ME
• Aparat de sinteză proteică foarte bine dezvoltat (hormonul sintetizat e de natură proteică)
când produce și secretă hormoni - RER bine dezvoltat, alături de mitocondrii și AG
• Granule de secreție sunt mici (200-400 nm) situate la periferia citoplasmei, ele fiind
depozitate temporar în celula principală
• Există granule de secreție spre interiorul celulei, mai mari, considerate ca rezervă de
hormoni și altele mai mici situate în imediata vecinătate a membranei celulare, conținutul
lor fiind exocitat în mediul intern
• Nucleu eucromatic când sintetizează hormoni

→ Celula trece prin faze de repaus și faze de activitate => ciclu secretor de hormoni
→ Sintetizează și secretă PTH (parathormon), hormon de tip proteic, cu rol în echilibrul
fosfocalcic:
• Hipercalcemiant
• Hipofosfatemiant
• Actiune dependenta de calciul din sange (feedback)
• Efect ce atinge lent un varf
• Acționează
❖ Direct
❖ Indirect prin intermediul vitaminei D3
• Acționează la nivel
❖ De tub digestiv – stimulează absorbția intestinală de Ca2+
❖ Osos – resorbție săruri (acțiune indirectă pe osteoclaste)
➢ Osteoclastele nu au receptori pt. PTH
➢ Osteoblastele au receptori pt. PTH, ele producând factori de stimulare a
osteoclastelor
➢ PTH are și un efect anabolic la nivel osos (introducerea calciului în
țesutul osos) => folosit ca tratament în osteoporoză
❖ Renal – crește reabsorbția tubulară de Ca2+ și eliminarea de PO4

2
 Celulele oxifile

→ Sunt celule poligonale de talie mare, având 10m Ø (mai rotunjite decât cele principale)
→ Se pot găsi izolat sau în clustere
La MO
• Citoplasma puternic acidofilă și granulară
• Nucleu mic, dens (chiar picnotic - aspect ce sugerează începutul unui proces de
degenerare celulară)
La ME
• Au numeorase mitocondrii modificate
❖ Ele dau acidofilia din MO (prin „umplerea” citoplasmei)
❖ Au forme ciudate (mitocondrii anormale) - nu sunt perfect funcționale
❖ Au modificări la nivelul cristelor
• Restul organitelor sunt aproape absente
❖ RE slab reprezentat
❖ Lipsesc granulele de secreție
❖ Lizozomi, granule lipidice și de glicogen slab reprezentate
→ Sunt inactive dpdv. endocrin, deci nu produc hormoni și sunt interpretate ca celule principale
pe cale de degenerare  în paratiroide, e de fapt un singur tip de celulă, dar în stadii diferite
→ Nu se cunoaște rolul lor – majoritatea susțin că celulele oxifile reprezintă un stadiu funcțional
(de degradare) al celulelor principale

Glandele suprarenale (adrenale)

→ Latină – Ad=lângă, ren=rinichi
→ Localizate la polul superior al rinichiului, retroperitoneal, în grăsimea perirenală
→ Suprarenala dreaptă – formă variată
→ Suprarenala stângă – formă de semilună
→ Aparțin componentelor sistemului endocrin de talie mai mare: 6(L)x2(l) cm, grosime 0,5 cm
→ G ≤ 8g
→ Sunt mai mari la copil decât la adult și variază în funcție de condițiile de viață la care e supus
individul
→ Încapsulate, având capsulă conjunctivă fibroasă proprie
• Din ea pornesc septuri conjunctive care nu compartimentează parenchimul
• Septurile merg de-a lungul vaselor sangvine și nervilor
→ Fiecare glandă are în alcătuire 2 componente diferite dpdv embriologic, histologic, funcțional
1) Superficială (perifercă) – galbenă, palidă, cu aspect striat CSR (corticosuprarenala)
– aproape 90% din Vglanda, care înconjoară regiunea centrală
2) Centrală – roșu-maro MSR (medulosuprarenala) - 10-20% din volumul glandei
→ Între cele 2 componente nu există o linie netă de demarcație, adică MSR nu are o structură
capsulară proprie, dar cele 2 se pot diferenția:
• macroscopic prin culoare,

3
 • iar microscopic prin tinctorialitatea citoplasmei
➢ CSR – dominată de celule acidofile
➢ MSR – cuprinde celule bazofile
→ Originea embriologică
• CSR – mezoderm (epiteliul cavității celomice)
• MSR – crestele neurale (neuroectoderm) (celule care migrează în celom), având
aceeași origine ca ggl. vegetativi simpatici
→ Activitatea celulară a
• CSR e parțial controlată de către hipofiză (lobul anterior - prin ACTH)
• MSR este controlată exclusiv de sistemul nervos vegetativ simpatic
→ Diferențele constau și în ceea ce privește secreția hormonală
• CSR - sint. și secr. hormoni cu structură sterolică
• MSR - elaborează catecolamine
→ Vascularizație arterială – 3 surse
• Aa suprarenale superioare – din A diafragmatică inf
• Aa suprarenale mijlocii – din Ao
• Aa suprarenale inferioare – din A renală
• Fiecare arteră emite numeroase rr. care s.n. artere capsulare, iar din acestea se
desprind câte 1 arteriolă corticală și 1 medulară
• Arteriolele corticale imediat subcapsular se capilarizează, în timp ce aa. medulare
vor străbate CSR și se capilarizează în medulară
• Rețeaua capilară din dreptul zonei periferice se prezintă în mod diferit în funcție de
zona parcursă
➢ subcapsular - se prezintă sub formă de rețea
➢ în zona centrală a CSR - rețeaua se continuă cu capilare rectilinii și vase
paralele între ele și formează o nouă rețea capilară în partea profundă
➢ rețeaua de capilare profunde din CSR comunică cu rețeaua de capilare din
MSR la nivel de: capilare sau rețeaua profundă poate comunica cu venule
postcapilare  rețeaua de capilare din corticală va primi prod. de secreție ai
corticalei, iar din aceste comunicări dintre rețele, hormonii steroizi vor fi puși
în contact cu celulele din MSR a căror morfologie și activitate o influențează
• Vasele formeaza un sistem cu
▪ Capilare capsulare (pt capsula)
▪ Capilare corticale (pt corticala, cu drenaj in medulara)
▪ Capilare medulare (pt medulara, ram ale aa medulare care strabat cortexul prin
trabecule pana la medula)
→ Medulara are doua vascularizatii:
• Sange arterial de la capilarele medulare
• Sange „venos” de la capilarele corticale

4
 CSR
→ Eliberează hormoni steroizi
→ Secreție controlată de adenohipofiză prin ACTH
→ Are 2 regiuni
• Periferică - palidă
• Profundă - întunecată
→ 3 zone
• Glomerulară (15%)
• Fasciculată (80%)
• Reticulară (5-7%)
→ Celulele secretorii vin în contact cu capilare fenestrate sau de tip sinusoid
→ Celulele din aceste 3 zone aparțin aceluiași cordon celular
• Din cordon – singurele celule care se divid sunt în zona glomerulară (periferică)
• De acolo, migrează lent prin cordon => fiecare celulă ocupând zona coresp.
• Pe parcursul migrării, celulele se diferențiază
• În partea profundă a cordonului celulele încep să prezinte semne de degenerare
• Raportul variază cu vârsta și factorii de mediu (stresul cronic crește nr. de cel. din
zona fasciculată)

Zona glomerulară (glomus = minge)

→ Sub capsula conjunctivă
→ Ocupă puțin din Vglandei – 10-15%
→ La om are aspect discontinuu
→ Celule organizate în cordoane circulare sau în cordoane arcuate, în raport cu capilare sangv.
→ Fiecare cordon e înconjurat de rețea fină de fibre
→ La om, există regiuni în care glomerulara nu poate fi identificată
→ Celulele
• Mici
• Columnare/piramidale
• Nucleu central, sferic
• Citoplasma acidofilă – corelată cu multe mitocondrii
• O cantitate mare de REN, complexe Golgi (sint. de hormoni lipidici)
• Picături lipidice, dar nu în cantitate foarte mare
• Produc și secretă mineralocorticoizi – aldosteron și deoxicorticosteron
➢ Implicați în echilibrul Na/K și VH2O
➢ Acțiunea aldosteronului se face mai ales pe tubul colector distal
❖ secundar, pe mucoasa gastrică și pe glandele salivare și sudoripare

5
 •Activitatea secretorie a celulelor e doar puțin modulată de ACTH, ea fiind sub
influența sistemului renină-angiotensină-aldosteron
➢ Angiotensinogen →renină→ AT I→ACE în plămân→ AT II→ +Aldosteron
➢ După hipofizectomie/medicamente ce inhibă ACTH – zonele fasciculată și
reticulată involuează, zona glomerulară rămânând nemodificată
Zona fasciculată (fascia = bandă)
→ 70-75% din Vglandei
→ Celulele formează cordoane celulare paralele între ele și separate de capilare sangvine
→ Cordoanele sunt formate din 1-2 șiruri de celule
→ Celulele
• Cele mai mari celule din CSR
• Au formă poliedrică
• 1 sau 2 nuclei rotunzi și palizi
• Multe picături lipidice (precursori)  aspect vacuolar al citoplasmei => celulele se
numesc spongiocite
• Sint. steroidică => REN bine dezvoltat, mitocondrii cu criste tubulare, aparat Golgi
dezvolat
• RER prezent în celulă poate duce la bazofilie regională
• Implicate în sinteza și secreția de glucocorticoizi – hh cu acțiune metabolică (mai ales
pe cel glucidic – hiperglicemiant ) și antiinflamator → cortizol
• Mai produc și androgeni (numiți androgeni slabi că sunt secretați de CSR)
• Activitatea secretorie e controlată de ACTH (prin sistem feedback CRH-ACTH)
• Activitatea glucocorticoizilor e dependentă de țesutul pe care acționează
➢ Ficat – GNG, Glicogenogeneza, captare aa si lipide
➢ Adipos – lipoliza
➢ Alte tesuturi – oxidare AG, conservare Gl
Zona reticulară (rete = rețea)
→ 5-10% din Vglandei
→ Cea mai întunecată zonă la MO
→ Celulele dispuse în cordoane scurte care se ramifică și se anastomozează – realizând o rețea
cu ochiuri mici în care se găsesc capilarele sangvine
→ Celulele
• Celule mici (cele mai mici din CSR) cu citoplasmă redusă
• Puține picături lipidice (chiar mai puține ca în zona glomerulară)
• Citoplasma întunecată, acidofilă (se pot observa totuși și celule palide)
➢ Aspectul întunecat se datorează acumulării incluziunilor de lipofuscină
• Nucleu picnotic (= cromatină condensată), cu semne de degenerare => anunță apropiata
apoptoză

6
 • Implicate în sinteza și secreția de androgeni slabi (DHEA – dihidroepiandroseron și
androstendion) și glucocorticoizi în cantitate mică
• Androgenii slabi împreună cu hormonii gonadali inițiază procesul de sexualizare la
pubertate
• Activitate dependentă de ACTH

Caractere celulare generale

→ celule specializate pentru sinteza hormonilor sterolici, de unde rezultă că au:
➢ Mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, înconjurate de REN
✓ Mt+REN – conțin enzimele implicate în sinteza de hh steroizi
➢ Au picături lipidice cu precursori ai sintezei hormonale
➢ Au incluziuni de lipofuscină – în zona reticulară
➢ Au membrană cu microvili orientați spre spațiul subendotelial – măresc suprafața de
secreție
➢ Hormonul nu se depozitează (iese prin difuzie simplă imediat ce e produs - este
liposolubil) => lipsesc granulele de secreție în citoplasmă

MSR
→ Elaborează catecolamine (adrenalină și noradrenalină)
→ Secreție controlată exclusiv nervos, prin SNV simpatic
→ 10% din Vglandei
→ Considerată un paraganglion simpatic (există și paraganglioni parasimpatici)
→ Paraganglion = structură care are caracterele unei glande neuroendocrine, deci e un derivat
nervos cu activitate endocrină, de talie mică
→ Paraganglionii sunt localizați:
• De-a lungul SNV (ex. MSR în contact cu axonii fibrelor preggl.)
• Adiacent SNV
→ Celulele cromafine (pentru că se colorează cu săruri de crom) sunt considerate echivalentul
neuronilor postsinaptici, deși nu au axon și au tendința de formare de prelungiri de tip axonal,
tendință care e inhibată de glucocorticoizi (deci, influențează aspectul celulelor cromafine)
• Sunt derivate din crestele neurale și produc amine și peptide mici
• In vivo, își pierd dendritele și axonii în embriogeneză
• In vitro, își pot sintetiza o structură axonală
→ Reacția cromafină
• Cu soluții apoase de sare metalică (bicromat de K - K2Cr2O7) conținutul granulelor se
oxidează și polimerizează => se depune în citoplasmă un compus brun (culoare
similară cu melanina) numit adrenocrom
→ MSR este un traductor neuroendocrin (pentru că, sub influența SNV, eliberează hormoni în
mediul intern)

7
 • Transduce impulsuri venite de la splanhnicul mare în mesaj hormonal
→ Celulele secretorii sunt organizate fie în cuiburi (grămezi), fie în cordoane ramificate (care
pot stabili între ele anastomoze), situate în raport apropiat cu capilare sangvine de tip
fenestrat/venule postcapilare care se găsesc în ochiurile rețelelor formate
→ Tipuri de celule ale MSR
1) Celulele cromafine (feocromocite - feos = întunecat) – tumora provenită prin
proliferarea acestor celule se numește feocromocitom
2) Neuroni ganglionari
Celulele cromafine
La MO
❖ Seamănă cu N ggl. de tip simpatic cărora le lipsesc prelungirile și care se specializează
pentru sinteză și secreție, căpătând funcție endocrină
❖ Citoplasma bazofilă și granulară
❖ Celule mai mari decât cele din CSR, (poligonale/columnare)
❖ Nucleu central, eucromatic
La ME
❖ Aparat de sinteză proteică bine dezvoltat (RER, AG)
❖ Granule de secreție (150-350 nm)
➢ Grupate în zona de citoplasmă din apropierea capilarului – spre polul capilar
→ La fiecare celulă ajunge o fibră simpatică preganglionară ce face sinapsa colinergică cu ea
→ Tipuri de celule cromafine
• Care secretă epinefrină (80%) – vezicule mai mici și omogene, mai puțin dense
• Care secretă norepinefrină – dense, dispuse central
→ Diferența dintre cele 2 tipuri de celule se face la MET, având granule de secreție cu aspect
diferit
• În celulele ce produc epinefrină – granulele au un conținut electronoclar
• În celulele ce produc norepinefrină – granulele au un conținut intens electronodens
ce ocupă doar o poziție excentrică în granula de secreție
→ În granulele de secreție găsim
• Catecolamină (epinefrină sau norepinefrină) - (ajung în vezicule printr-o ATP-ază
Mg+2-dependentă)
• Cromogranine – proteine solubile (duc la densitatea specifica granulei) cu rol de
legare a catecolaminelor (alături de ATP și de Ca+2)
• Dopamin β-hidroxilază
• Encefalină (peptide opioide)
• ATP
• Ca2+
→ Sinteza și secreția catecolaminelor
• Începe de la Tyr (tirozină) preluată din circulație

8
 • În citosol Tyr trece în DOPA (dihidroxifenilalanină)
• În citosol DOPA este convertită în dopamină care este apoi introdusă în granula de
secreție
• În granula de secreție (ce prezintă Dopamin β-hidroxilază), dopamina trece în
norepinefrină
• Pentru celulele care produc epinefrină
➢ Norepinefrina trece în citosol
➢ În citosol – norepinefrina este metilată, devenind epinefrină, sub acțiunea
PNMT- enzimă de conversie (feniletanolamin N-metiltransferază), după care
adrenalina reintră în granule prin proces activ
• Datorită conexiunilor vasculare dintre corticală și medulară – celulele cromafine
produc în principal epinefrină întrucât cortizolul activează PNMT => cortizolul
controlează morfologia și activitatea de sinteză a celulelor cromafine
• Cromograninele și encefalina sunt sintetizate de celulă în RER ca precursori
(proencefalină și procromogranină), activarea realizându-se fie în cursul
transportului spre granulă (proencefalină în encefalină în AG), fie chiar în granula
de secreție (procromogranina în cromogranină)
• Granulele sunt eliberate în mediul intern, eliberare controlată exclusiv nervos
Celulele ganglionare
→ Nucleu eucromatic, cu nucleol evident „ca un ochi care ne privește”
→ Axonul se extinde către periferia glandei, pentru
• Inervarea organelor abdominale (în nn splanhnici)
• Modularea activității corticalei
• Inervarea aa suprarenale și a ramurilor acestora

Glanda epifiză
→ Componentă a sistemului endocrin care are maximul de dezvoltare în copilărie
→ După pubertate, ea involuează
→ Localizată în partea posterioară a diencefalului, inferior de corpul calos și superior de
coliculii cvadrigemeni superiori
→ Atașată de tavanul ventriculului III printr-o tijă habenulară (= frâu)
→ Glandă mică, de dimensiunea unui bob de mazăre
→ G=150 mg; L=5-8mm; diametru=3-5mm
→ Embriologic
• Origine neuroectodermală
• Provine dintr-o evaginare diverticulară ce apare pe linia mediană a tavanului
diencefalului posterior
• Această evaginare comunică inițial cu cavitatea ventriculului III

9
 • Prin proliferare celulară, evaginarea crește, devenind faldurată
• Apoi, evaginarea se transformă într-o masă solidă celulară în raport cu capilare
• Pe măsura dezvoltării, comunicarea cu ventriculul III se reduce, rămânând o prelungire
a acestuia la baza epifizei (reces pineal)
→ Forma de sămânță de con de pin
→ Glandă încapsulată (capsula provenind din îngroșarea piei mater)
• Trimite septuri ce compartimentează incomplet glanda în lobuli
→ Foarte bine vascularizată (fluxul de la nivelul ei e cam la fel cu fluxul renal) – cea mai bine
vascularizată glandă endocrină - la niv. ei e cel mai imp. flux sangvin dintre comp. SE
→ Celulele sunt organizate în cuiburi sau în cordoane celulare
→ Glanda este foarte bine inervată
• La ea ajung fibre simpatice amielinice postganglionare ce provin din ggl cervical
superior
• Implicate în controlul secreției epifizare
→ Se discută conexiuni directe prin fibre aferente mielinice între epifiză și componente din
SNC (hipocampul din sistemul limbic, organ cu rol imp. în memorie) ce ajung la parenchim
prin habenulă
→ Pe măsura înaintării în vârstă
• Crește cantitatea de țesut conjunctiv de tip fibros care intră în alcătuirea septurilor 
septurile se îngroașă și asigură o lobulație mai evidentă
• Apar și formațiuni chistice
• Apar concrețiuni calcare – nisip cerebral/corpora arenacea/corpii nisipoși/acervula
➢ Pot apărea în plin parenchim glandular sau perivascular
➢ Apar majoritar prin exocitoza secrețiilor pinealocitelor (fiind componente
secundare)
➢ Apar încă din copilărie, numărul și dimensiunile crescând cu vârsta
➢ Depozite de Ca2+ și Mg2+ (prin precipitarea CaCO3, CaPO4) dispuse în inele în
jurul unui material proteic bazofil (proteine secretate de pinealocite); conțin și
depozite de F
➢ Au aspect coraliform
➢ Rol necunoscut
➢ Creșterea în dimensiune și în număr nu afectează funcț. endocrine ale glandei
➢ Sunt utilizate în radiologie ca reper (fiind radioopace)
→ Parenchimul glandular este alcătuit din 2 tipuri celulare:
1. Pinealocite (95%)
• Neuroni modificați
• Au activitate secretorie
• Sintetizează și secretă amine și peptide mici

10
La MO
➢ HE
❖ Citoplasma slab bazofilă, puțină
❖ Nucleu mare, central, cu multiple identații și minimum un nucleol prezent - se obs. o
invaginare adâncă la niv. nucleului
❖ Nucleul seamănă cu cel al neuronilor
❖ Nu se observă corpi Nissl
❖ Apar prelungiri citoplasmatice asociate cu capilarele sangvine
➢ Impregnare argentică
❖ Corp ramificat => au 2 sau mai multe prelungiri lungi, sinuoase ce se dilată terminal
❖ Dilatațiile vin adesea în raport cu capilare sangvine – dovadă a activității endocrine a
celulelor
➢ Conține și incluziuni
❖ Glicogen și lipidice – substrat energetic
❖ Pigmentare
❖ Lipofuscină – pigment de uzură, după pubertate
La ME
➢ Aparat de sinteză proteică dezvoltat – RER, Mitocondrii și AG mai slab reprezentat
➢ Granule de secreție mici (100 nm diametru) cu conținut electronodens ce se găsesc în
prelungirile citoplasmatice
❖ Conțin preponderent serotonină
➢ Numeroși microtubuli și microfilamente (mai ales în prelungirile cp)  citoschelet foarte
bine reprezentat
➢ Mai prezintă structuri tubulare electronodense, acoperite de-o parte și de alta de vezicule
❖ S-au mai descris în retină și în urechea internă
❖ Aceste structuri se ancorează la membrana celulară
❖ Este posibil să participe la formarea unor sinapse în panglică

• Conțin enzime implicate în metabolismul aminelor biogene

➢ N-acetiltransferaza (NAT) – enzima de acetilare
➢ HO-indol-O-metiltransferaza (HOIMT) – enzima de metilare
➢ Sunt enzime ce intervin în acetilarea și metilarea serotoninei, fm. melatonina
• Sintetizează
➢ Indolamine – serotonină, melatonină (ea e descărcată în sânge)
❖ Melatonina decolorează tegumentul la broască
➢ Peptide – arginin-vasotocină, angiotensină I
2) Celule interstițiale (gliale)
• 5% din celulele de la nivelul epifizei
• Conțin gliofilamente

11
 • Asemănătoare astrocitelor (în colorații, cât și ultrastructural)
• Aduc aminte prin structură de pituicitele lobului posterior hipofizar
• Au prelungiri ce înconjoară incomplet capilarele sau pinealocite
• Sunt mai numeroase la nivelul habenulei
• Nuclei alungiți, hipercromi

→ Rolul glandei epifize

• E prezentă la toate vertebratele, rolul modificându-se pe măsură ce urcăm pe scara
filogenetică
a) La vertebratele inferioare – celule fotoreceptoare asemănătoare celulelor retiniene,
având rol senzorial fotoreceptor; pe linia mediană a craniului au o fantă prin care trece
lumina
b) La păsări – rol fotoreceptor limitat
c) La mamifere – activitate endocrină, dispărând rolul senzorial fotoreceptor
➢ Dar păstrează fotoperiodicitatea funcției – activitatea secretorie a pinealocitelor e
influențată de intensitatea luminii din mediu
➢ La mamifere își dezvoltă inervația aferentă simpatică, activitate cuplată prin
hipotalamus cu retina
➢ Traductor neuroendocrin
➢ Activitate controlată de nucleul hipotalamic suprachiasmatic (cu populație
neuronală ce prezintă automatism) ce controlează ritmurile circadiene și
sezoniere ale organismului și secreția ciclică a unor hormoni => acest nucleu
este ceasul intern la organismului (deci, pineala și hipotalamusul reprezintă
unit. fcț. prin care sunt controlate bioritmurile)
➢ La nivelul retinei sunt prezente 2 sisteme fotoreceptoare
1) Care mediază perceperea luminii (cel clasic)
2) Care mediază secreția de melatonină
✓ Axonii celulelor ganglionare retiniene ajung la nucleul
suprachiasmatic (tractul retinohipotalamic)
✓ Impulsurile merg descendent prin tractul hipotalamo-spinal
✓ Apoi ajung prin fibre simpatice preganglionare în ggl cervical
superior
✓ Apoi prin fibre simpatice postggl. (ce eliberează NE) ajung la
pinealocite
• Ziua scade secreția de melatonină, noaptea crește  melatonina e hormonul
întunericului (hormonul somnului)
• Deci, secreția are loc după un ritm circadian sincronizat cu ritmul endogen al nucleului
suprachiasmatic  controlează bioritmurile organismului

12
→ Rolurile melatoninei
• Melatonina crește în copilărie, apare la vârsta de 3 luni
• Secreția e maximă la pubertate, iar la adulți e scăzută
• La bătrâni – urme de melatonină

1) Rol în reglarea bioritmurilor circadiene și sezoniere

➢ Ritm nictemeral – induce somnul (profund, odihnitor, liniștit)
➢ Adaptarea în funcție de fusul orar
➢ Alterarea răspunsului emoțional la reducerea intensității luminii (adică
melatonina modifică dispoziția omului, ducând spre depresie) – explică
depresia în zonele cu noaptea mai lungă decât ziua
2) Rol în reglarea activității sistemului endocrin
➢ Reglarea funcției de reproducere (inhibă axul hipotalamo-hipofizo-gonadal)
– efecte antigonadale și antiovulatorii
➢ Hiposecreția de melatonină pubertate precoce
3) Rol în reglarea glicemiei - efect hipoglicemiant slab
➢ scăderea niv. de melatonină duce la creșterea frecvenței diabetului zaharat
de tip II
4) Stimulează sistemul imun (stim. activ. timusului) și are efect antitumoral (inhibă
proliferarea celulelor tumorale)
➢ scăderea nivelului de melatonină este corelată cu apariția cancerelor de sân
și de prostată
5) Efect antioxidant – elimină radicali liberi (ce oxidează melatonina, dar radicalii se
transformă în produși stabili)  melatonina e numită antioxidantul de sacrificiu al
organismului, ea difuzând în celule și oferindu-se ca substrat
➢ Previne boli degenerative ale SN – ex Parkinson, Alzheimer
➢ Încetinește procesul de îmbătrânire, prin eliminarea radicalilor liberi

13