Constantin Noica (1909-1987) este unul dintre

cei mai mari filozofi români ai secolului XX, dar

și un mare eseist, scriitor și publicist. Născut în
comuna Vitănești (județul Teleorman) în 1909,
Constantin Noica urmează gimnaziul și liceul
Spiru Haret din București, iar mai târziu
cursurile Facultății de Filozofie și litere. A avut
ca profesori personalități de renume precum
poetul Ion Barbu (Dan Barbilian) și filozoful
Nae Ionescu.

Între anii 1940-1944 pleacă la Berlin unde,

împreună cu filozoful Alexandru Dragomir,
frecventează seminarul de filozofie al
profesorului Martin Heidegger. Timp de 9 ani,
între 1949 – 1958, lui Noica i se impune de
către autoritățile române domiciliu forțat la
Câmpulung-Muscel, iar în 1958 este arestat și
execută 6 ani de închisoare la Jilava.

Te invităm astăzi să descoperi frânturi din

genialitatea filozofică a lui Constantin
Noica citind câteva dintre cele mai frumoase și
interesante citate, cuvinte și gânduri ale
acestuia
Constantin Noica: Cele mai frumoase
citate

1. Oamenii îţi cer să-i confirmi, nu să-i trimiţi

mai departe.

2. Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se

dea ce-i trebuie spre a fi productiv.

3. Omul care ştie să fie singur, acela te

înţelege cu adevărat, acela care te iubeşte cu
adevărat. Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar
umbră.

Foto: Captura YouTube

4. E o mutilare să-ţi identifici şi dezvolţi o
vocaţie unilaterală. E o mutilare a mutilării să
n-o identifici şi să rămâi în sărăcia ta.

5. Fructul pe care l-aţi mâncat azi nu-l veţi mai

mânca niciodată.

6. Îmi plac curbele căilor ferate. Sunt

îndeajuns de plecate pentru ca un tren în
viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de
puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să
nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor. Ştiu
şi inginerii ceva. Dar tot mai mult ştie viaţa.

7. Nimic nu e bun dacă nu are în el infinitatea,

"partea lui Dumnezeu".

8. Fă ce-ţi place ţie - plus ce le place altora.

Dacă nu le place altora, nu-ţi place nici ţie, în
fond.

9. Prin formaţia sa, „dor” are în el ceva de

prototip: este o alcătuire nealcătuită, un întreg
fără părţi, ca multe alte cuvinte româneşti cu
înţeles adânc şi specific. Reprezintă o
contopire şi nu o compunere. S-a contopit în el
durerea, de unde vine cuvântul, cu plăcerea,
crescută din durere, nici nu pricepi bine cum.

10. Nu se poate cunoaşte fiinţa sufletească şi

spirituală a omului fără de imposibilităţile de
care s-a lovit el.

11. Când mă laudă cineva, mă cuprinde

panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu
sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit:
sunt totuşi mai bun decât atât.

12. Cand un tanar creste frumos, iese parca

din strambatate o intreaga lume.

13. Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când

ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii
zilei tale un mers, şi nu o împleticire?

14. Toată problema României nu e numai să

fie, să fie în eternitate, ci şi să devină. Dar cum
poţi preface fiinţa în devenire? Începând de
când? Şi mă gândesc la o Românie care ar
suporta pe un Nietzsche spunându-i: "Românii
nu sunt nimic; ei devin ceva".
15. Dacă nu exprimă gândul tuturor, geniul
trece prin lume ca o torţă care nu luminează.

16. Libertatea e capacitatea de a valorifica

înfrângerile şi de a-şi depăşi reuşitele.

17. Am văzut ceva neaşteptat: un om milos

care mulţumea cerşetorului pentru că-i primise
dania. În fond, avea dreptate s-o facă. Fiindcă
binefăcătorul există prin cel care primeşte. Cât
de recunoscător trebuie să fie medicul
bolnavului pe care l-a vindecat! Nu se ştie cine
dă şi cine primeşte.

18. Numai Mântuitorul a ştiut că destinul

nostru era de a fi singuri — şi de aceea
mântuirea lui vine prin conştiinţă, şi nu prin
turmă.

19. Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ

românesc: "Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere,
căci nu te ascultă!". Însetează-l întâi. Pune-l în
situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i -
dacă ai de spus ceva.
20. Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile
noastre. Limitele interioare sunt mai dureroase
decât orice limită exterioară.