GÂNDIREA ȘI COMPORTAMENTUL SFINTELOR FEMEI

ORTODOXE

Cuvioasa Macrina,
sora Sfântului Vasile cel Mare
Cuvioasa Macrina – modelul poate cel mai vestit al bunei viețuiri și al puterii de
a îndruma spre viața duhovnicească.

Mama sa, Sfânta Emilia, se străduia să-i dea o creștere aleasă, dar nu una
lumească și cuprinzând un anumit cerc de învățături obișnuite. I se părea un
lucru de ocară și cu totul necuviincios ca un suflet atât de gingaș și de delicat, cum e cel al
unei fete, să cunoască patimile și răutățile femeiești, despre care vorbesc poeții sau
lucrurile nerușinate câte se văd în lumea teatrelor. Prin astfel de povestiri lipsite de
bună-cuviință sufletul unei tinere fete repede se întinează de răutăți.
De aceea, învățăturile ce i s-au dat Macrinei au fost mai curând acele părți din
Scriptura cea insuflată de Dumnezeu, care se potrivesc cu puterea de înțelegere a vârstei
tinerești, în primul rând Înțelepciunea lui Solomon, precum și toate cele care sădesc în om
obiceiurile cele bune ale vieții.
Macrina a deprins din copilărie cântarea necontenită a Psalmilor. Astfel, la
fiecare ceas potrivit din zi folosea câte o cântare psaltică, anume: când se scula din pat,
când începea să învețe ori să lucreze cu mâinile, când trecea să se odihnească, apoi când se
așeza și când se scula de la masă, ca și atunci când se ducea la culcare și la rugăciune –
peste tot cântarea de Psalmi!
Aflând despre intenția Sfântului său tată de a o logodi cu un tânăr de neam
bun, aceasta s-a supus cu smerenie hotărârii părintelui său. Atunci însă când a aflat despre
moartea alesului său, aceasta a considerat întâmplarea drept binecuvântarea lui
Dumnezeu, iar legătura dintre ei ca fiind săvârșită. De aceea, a refuzat cu desăvârșire de a
fi logodită cu un alt tânăr, spunându-le tuturor că logodnicul său n-a murit, ci că își petrece
viața mai departe cu Dumnezeu, că e plecat undeva departe, iar a nu rămâne credincioasă
soțului plecat de acasă ar fi o nelegiuire!
Purtarea de grijă și ajutorul pe care i-l aducea maicii sale înlocuiau pe cele ale
multor servitoare. Totodată, Sfânta Macrina și Sfânta Emilia se întregeau una pe alta
printr-un schimb de slujiri una alteia. Mama îngrijea de sufletul fetei, iar fata de
trupul mamei. Ca să reușească s-o odihnească pe sfânta ei mamă, Macrina își ungea

1
mâinile cu rugăciunea, și astfel, întărită fiind, reușea să pregătească toate cele de trebuință
maicii sale.
Macrina a ajuns să fie și pentru mama sa o mare îndrumătoare pe calea vieții
neprihănite