Titlul referatului: Nulitatea actului juridic civil

Facultatea: Drept si stiinte administrative

Specializarea: Drept, ID, anul I, grupa I

Numele: Rădulescu Bogdan-Alexandru

CUPRINS
1. Notiuni generale

2. Clasificarea nulitatilor actului juridic civil

2.1. Criterii de clasificare

2.2. Categorii de nulitati

2.2.1. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

3. Regimul juridic al nulitatii

4. Efectele nulitatii

4.1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

4.1.1. Consecintele aplicarii principiului retroactivitatii efectelor

nulitatii. Repunerea partilor în situatia anterioara

4.1.2. Situatia contractelor cu executare succesiva

4.1.3. Situatia debitorului de buna-credinta

4.2. Efectele nulitatii fata de terti

4.3. Modalitati de inlaturare a efectelor nulitatii

1
 NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

1. Notiuni generale

Etimologia termenului ,,nulitate” provine de la termenul latin ,,nullitas” si

de la termenul frantuzesc ,,nullite`”, avand trei sensuri: primul se refera la o lipa
totala de valoare sau talent, al doilea la o persoana fara competenta iar al treilea la
ineficacitatea unui act juridic din pricina nerespectarii unei conditii de fond sau de
forma.
Traian Ionascu si E. Barasch definesc nulitatea ca fiind o sanctiune aplicata
in urma incalcarii prin act juridic a unei dispozitii legale, inca de la data cand a fost
intocmit actul.
Legislatia noastra civila nu ne ofera o definitie a nulitatii si de aceea
definirea ei, asemeni altor institutii, apartine doctrinei. O definitie care s-a impus
prin precizia sa este aceea care defineste nulitatea ca fiind acea sanctiune de derpt
material "care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate
pentru incheierea sa valabila ".

Conform Noului Cod Civil, nulitatea contractelor este reglementata

unitar, cuprinzand o clasificare principala a nulitatilor, regimul lor juridic,
principalele cauze de nulitate, efectele nulitatii si nu in ultimul rand,
problemele validarii contractului lovit de nulitate.

Chiar si in noua reglementare exista lacuna definitiei nulitatii, astfel,

literatura de specialitate a definit acest concept ca fiind o sanctiune de drept civil
ce consta in desfiintarea retroactiva, in totalitate sau partial, a efectelor unui act
juridic, ca urmare a nesocotirii dispozitiilor legale prevazute pentru incheierea lui
valabila.

2. Clasificarea nulitatilor actului juridic civil

2.1. Criterii de clasificare

Clasificarea nulitatilor se realizeaza dupa urmatoarele criterii:

a) Dupa natura interesului, care poate fi general sau individual, protejat
prin dispozitia legala incalcata la momentul incheierii actului, avem: nulitate
absoluta si nulitate relativa;
b) Dupa intinderea efectelor sale, nulitatea poate fi partiala-cand
desfiinteaza doar o parte din efectele actului juridic, celelalte mentinandu-se
2
deoarece nu contravin legii, si totala-cand desfiinteaza in intregime efectele actului
juridic.

Clasificare a nulitatilor decurge din conceptia despre nulitate, care a evoluat

de la teza nulitatii totale şi iremediabile la teza proportionalizarii efectelor nulitatii
in raport cu finalitatea legii, fiind considerat ca trebuie sa fie inlaturate numai acele
efecte care ar contraveni scopului dispozitiei incalcate, celelalte efecte mentinandu-
se (nulitatea fiind, astfel, partiala si remediabila).

Noul Cod civil stabileste ca acele clauze ce nu respecta ordinea publica

si bunele moravuri trebuie sa fie considerate ca fiind nescrise, astfel acestea
nu vor produce efecte juridice. Aceasta este o conceptie moderna, care
pastreaza regula ca celelalte clauze care sunt legale sa-si produce efectele,
actul juridic fiind ferit de sanctiunea nulitatii totale.

Conform art.1255 Noul Cod Civil, „(1) Clauzele contrare legii, ordinii
publice sau bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea
contractului în intregul sau numai daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, in
lipsa acestora, nu s-ar fi incheiat. (2) In cazul in care contractul este mentinut in
parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile. (3)
Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si clauzelor care contravin
unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege nescrise”.
Aplicarea conceptiei ce vizeaza nulitatea partiala o regasim in mai multe
materii dupa cum urmeaza:
* Conform art. 19 alin. 2 Noul Cod Civil, in materia publicităţii drepturilor,
actelor sau faptelor juridice sunt considerate nescrise şi deci, sancţionate cu
nulitatea, clauzele vizand renuntarea sau restrangerea dreptului de a indeplini o
asemenea formalitate de publicitate, precum si orice clauza penala sau alta
sanctiune stipulata pentru a impiedica exercitiul acestui drept.
* Conform art. 1699 Noul Cod Civil, este considerata nescrisa si stipulatia
vizand exonerarea de raspundere pentru evictiune provenita din faptul insusi al
vanzatorului sau din cauze anterioare, pe care, cunoscandu-le la momentul
instrainarii, acesta le-a ascuns cumparatorului.
* Conform art.1009 alin.1 Noul Cod Civil, „este considerata nescrisa clauza
prin care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia,
beneficiarul este obligat sa nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori
sa nu solicite revizuirea conditiilor sau a sarcinilor. (2) De asemenea, este
considerata nescrisa dispozitia testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca
sanctiune pentru incalcare obligatiilor prevăzute la alin. (1) sau pentru contestarea
dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari
ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”.

3
 c) Dupa modalitatea de consacrare legislativa, exista nulitate expresa
(prevazuta expres de lege) si nulitate virtuala sau implicita (nu este expres
prevazuta de lege, dar rezulta neindoielnic, din modul in care este reglementata o
anumita conditie de valabilitate a actului juridic1).
d) După felul conditiei de valabilitate nerespectate, exista nulitate de fond
(intervine in cazul nerespectarii unei conditii de fond a actului juridic, cum sunt
cele referitoare la capacitate, obiect, cauza, consimtamant) si nulitate de forma (in
cazul nerespectarii formei cerute ad validitatem);
e) După modul de valorificare, exista nulitate judiciara (opereaza pe
temeiul unei hotarari judecatoresti) si nulitate amiabila ( are la baza acordul
partilor).

2.2. Categorii de nulitati

2.2.1. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absolua si nulitatea relativa

Nulitatea absoluta este aceea care sanctioneaza nerespectarea, cu ocazia

incheierii actului juridic, a unei dispozitii legale imperative, care ocroteste un
interes general, obştesc2.
In acest sens, art. 1246 N.C.civ. prevede: „este nul contractul incheiat cu
incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general”.

Nulitatea relativa este aceea care sanctionează nerespectarea, cu ocazia

incheierii actului juridic, a unei dispoziţii legale care ocroteste un interes particular
sau individual.
In acest sens, art. 1248 N.C.civ. prevede :„contractul incheiat cu incalcarea
unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este
anulabil”.
Concluzia ce reiese din textele de lege mentionate anterior este aceea ca, sub
aspect terminologic, se face distinctie intre nulitatea absoluta si cea relativa pentru
ca, in timp ce in cazul celei dintai, „contractul este nul”, in cazul celei de-a doua,
„contractul este anulabil”.
Legiuitorul, prin art. 1252 N.C.civ., instituie prezumtia de nulitate relativa,
astfel, daca natura nulitatii nu este determinata sau nu poate fi dedusa din lege,
contractul este lovit de nulitate relativa.

1
referitor la nulitatea virtuala, art. 1253 Noul Cod Civil stabileste ca in afara cazurilor in care legea prevede
sanctiunea nulitatii, contractul se desfiinteaza şi atunci cand sanctiunea nulitatii absolute sau relative trebuie aplicata
pentru ca scopul dispozitiei legale incalcate sa fie atins.
2
art. 1250 N.C.civ. prevede: contractul este lovit de nulitate absoluta in cazurile anume prevazute de lege, precum si
atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general.

4
 3. Regimul juridic al nulitatii

Regimul juridic al nulitatii reprezinta regulile carora le este supusa nulitatea

absoluta sau relativa.
Deoarece regulile aplicabile sunt diferite, de aici rezulta si importanta
calificarii si incadrarii corespunzatoare a nulitatii în una din cele doua categorii.

Regimul juridic al nulitatii absolute reiese din dispoziţiile art. 1247 şi

1249 N.C.civ. dupa cum urmeaza:
* conform art. 1247 alin. 2 Noul Cod Civil, nulitatea absoluta poate fi
invocata de orice persoana interesata, pe cale de acţiune sau de exceptie. Deci,
oricine pretinde si reclama un interes(deci nu numai partile si avanzii lor cauza, dar
si procurorul, autoritatile publice competente, alte terţe persoane prejudiciate prin
actul incheiat si deci, interesate sa obtina desfiintarea actului) poate invoca
nulitatea.
* instanta are obligatia de a invoca din oficiu nulitatea actului. Aceasta
obligatie a instantei rezulta din functia organului jurisdictional de a restabili
ordinea de drept incalcata, fara sa reprezinte, astfel, o nesocotire a limitelor
investirii sau o depasire a principiului disponibilitatii.
* nulitatea absoluta nu poate fi confirmata decat in cazurile prevazute de
lege. Această regula reiese din natura interesului ocrotit de norma a carei incalcare
atrage nulitatea absoluta.
Inadmisibilitatea confirmarii nulitatii absolute nu trebuie sa se confunde cu
validarea actului prin indeplinirea ulterioara a cerintelor legale, nerespectate în
momentul incheierii actului3, validare care decurge din conceptia despre nulitate,
dar si din regula potrivit careia conventiile trebuie sa fie interpretate in sensul in
care sa produca efecte juridice, iar nu în sensul de a nu produce nici unul.
* nulitatea absoluta poate fi invocată oricand, fie pe cale de actiune, fie pe
cale de exceptie, daca prin lege nu se prevede altfel.
Rezulta, deci, functionarea regulii imprescriptibilitatii in ce priveste
nulitatea absoluta, indiferent de calea procedurala folosita pentru valorificarea ei
(actiune sau
exceptie), cu rezerva situatiilor expres prevazute de lege, cand nulitatea
absoluta poate fi prescriptibila4.

Regimul juridic al nulitatii relative reiese din art. 1248 şi 1249 N.C.civ.,
dupa cum urmeaza:
* conform art. 1248 alin. 1, nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel
al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata, astfel, de principiu,

3
de exemplu,obtinerea autorizatiei administrative, pana la anularea actului.
4
exemplu de exceptie: dispozitiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, stabilesc ca prin derogare de la dreptul
comun, indiferent de cauza de nulitate (si atunci cand este absoluta), dreptul la actiune se prescrie în termen de 18
luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

5
nulitatea relativa poate fi pretinsa sau opusa numai de catre partea interesata,
prejudiciata prin incheierea respectivului act.
Exista si situatii in care, in afara persoanei interesate si tocmai in ideea
asigurarii unei reale protectii a acesteia, nulitatea relativa mai poate fi invocata si
de catre alte persoane, cum ar fi: creditorii chirografari, pe calea acţiunii oblice;
reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu; ocrotitorul legal al
minorului cu capacitate de exercitiu restransa sau consiliul de familie; succesorii
partii ocrotite (cu exceptia ipotezei in care ar fi vorba despre actiuni strict
personale).
* conform art. 1248 alin.2, nulitatea relativa nu poate fi invocata de catre
instanta din oficiu, deci, daca persoana protejata de norma incalcata nu invoca
nulitatea relativa, instanta de judecata nu va putea sa intervina.
* conform art.1248 alin.4, nulitatea relativa poate fi invocata, invocare care
se poate face de catre de catre persoana interesata sau succesorii ei in drept, expres
sau tacit. Ultima modalitate de confirmare poate rezulta, de exemplu, din
executarea actului anulabil sau din neinvocarea nulitatii inauntrul termenului de
prescriptie. In ambele ipoteze insa, cel in cauza trebuie sa fi cunoscut cauza de
nulitate pentru ca astfel, atitudinea lui sa valoreze confirmare a nulitatii.
* conform art. 2517 N.C.civ., termenul general de prescriptie este de 3 ani,
iar momentul de la care începe sa curga este diferit, in functie de cauza de
anulabilitate invocata. In ceea ce priveste prescriptia extinctiva, nulitatea relativa
poate fi invocata pe cale de actiune numai in termenul mentionat anterior.

Conform art. 2529 alin. 1 N.C.civ., prescriptia curge:

a) in caz de violenta, din ziua cand aceasta a incetat;

b) in cazul dolului, din ziua cand a fost descoperit;
c) in caz de eroare sau in celelalte cazuri de anulare, din ziua cand cel in
drept, reprezentantul sau legal sau cel chemat de lege sa ii incuviinteze sau sa ii
autorizeze actele, a cunoscut cauza anularii, dar nu mai tarziu de implinirea a 18
luni din ziua incheierii actului juridic.
Conform art. 2517 alin. 2, cand nulitatea poate fi invocata de o terta
persoana (creditor chirografar, reprezentant, ocrotitor legal, etc.), prescriptia incepe
sa curga, daca prin lege nu se dispune altfel, de la data cand tertul a cunoscut cauza
de nulitate.
Daca invocarea nulitatii relative pe cale de actiune este supusa prescriptiei
extinctive, in schimb, atunci cand este vorba de valorificarea pe cale de exceptie,
anulabilitatea actului poate fi opusa intotdeauna de cel caruia i se cere executarea
actului.
Astfel, dispoziţiile art. 1249 alin. 2 N.C.civ. prevad: „partea careia i se cere
executarea contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar
si dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare”.

6
 Indiferent ca interesul ocrotit este general sau particular, actul nul este lipsit
de efectele juridice pentru care a fost edictat, de unde rezulta ca nu exista deosebiri
de efecte intre nulitatea absoluta si cea relativa.
Deosebirile dintre cele doua tipuri de nulitate sunt de esenta regimului
lor juridic, dupa cum urmeaza:
* nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, nulitatea relativa
poate fi invocată numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea
actului;
* nulitatea absoluta trebuie sa fie invocata din oficiu de instanta de judecata,
nulitatea relativa nu poate fi invocata de instanta din oficiu;
* nulitatea absoluta nu este susceptibila de confirmare, decat exceptional, in
cazurile prevazute de lege, nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare de
catre partea interesata;
* nulitatea absoluta este imprescriptibila, putand fi invocata oricand, pe cale
de actiune sau de exceptie, in schimb, nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de
actiune doar inauntrul termenului de prescriptie si numai atunci cand este opusa pe
cale de exceptie invocarea se poate face nelimitat in timp.

4. Efectele nulitatii

Efectele nulitatii reprezinta consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii

nulitatii, respectiv urmarile survenite in cazul desfiintarii in totalitate sau partial, a
unui act juridic lovit de nulitate.
Efectul nulitatii se exprima in adagiul quod nullum est, nullum producit
effectum (ceea ce este nul nu produce niciun efect) si aceasta, indiferent ca
nulitatea este absoluta sau relativa.
Daca in vechiul Cod civil nu existau texte de principiu referitoare la efectele
nulitatii, in noua reglementare efectele nulitatii sunt definite prin dispozitiile art.
1254-1265.

4.1. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii se refera la fatul ca efectele

actului incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale sunt inlaturate nu numai
pentru trecut, de la momentul realizarii acordului de vointa, ci si pentru viitor,
ajungandu-se sa se considere ca, de fapt, actul juridic nu a fost niciodata incheiat.
Principiul este consacrat prin dispozitiile art. 1254 N.C.civ., potrivit carora
„contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodata incheiat”.
Principiul amintit trebuie pus in legatura cu principiul legalitatii, ce
presupune sa fie inlaturate toate efectele produse in temeiul unui act pentru
restabilirea ordinii de drept incalcate la momentul intocmirii actului, altfel
sanctiunea ar fi doar formala.

7
 4.1.1. Consecintele aplicarii principiului retroactivitatii efectelor nulitatii.
Repunerea partilor în situatia anterioara

Urmează a se distinge după cum actul juridic a fost executat sau nu.

a) Daca actul nu a fost executat, eficacitatea lui inceteaza, asa incat nu se

mai poate cere indeplinirea prestatiilor rezultate dintr-un asemenea act. Datorita
efectului retroactiv al nulitatii, se considera ca intre parti nu a existat niciodata
vreun raport juridic generator de drepturi si obligatii, pe temeiul caruia sa se poata
pretinde executarea prestatiilor.
b) Daca actul a fost executat in tot sau in parte, problema este mai
complicata, datorita situatiilor de fapt si de drept care au putut aparea intre
momentul incheierii actului şi acela al anularii, punandu-se insa problema
restituirii prestatiilor, care raman fara temei urmare a anularii actului.
Conform art. 1636 N.C.civ, dreptul de restituire apartine celui care a efectuat
prestatia supusa restituirii sau, dupa caz, unei alte persoane indreptatite, iar in ce
priveste modalitatea de restituire a prestatiilor, aceasta se face prin natura sau prin
echivalent (in acest din urma caz, valoarea prestatiilor apreciindu-se la momentul
in care debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie5.

4.1.2. Situaţia contractelor cu executare succesiva

Conform art.1254 alin.2 Noul Cod Civil, restituirea prestatiilor trebuie sa

aibă loc în vreuna din modalitatile aratate (in natura sau prin echivalent), chiar si în
cazul contractelor cu executare succesiva.
Pentru ca inainte nu existau aceste prevederi legale, se considera ca in cazul
contractelor cu executare succesiva (ex.: contract de locatiune, de prestari servicii)
exista o imposibilitate obiectiva de restabilire in natura a situatiilor anterioare,
deoarece serviciul procurat (de exemplu, folosinta bunului pentru locatar) pana la
momentul anularii contractului, nu mai poate face obiectulrestituirii. Se considera
ca, intr-un asemenea caz, nulitatea opereaza ca o simpla reziliere, producand efecte
doar pentru viitor.
Conform Noului Cod Civil se prevede si pentru o asemenea situatie
posibilitatea restituirii – prin echivalent – astfel, contractele cu executare succesiva
nu se mai pot constitui in exceptie de la principiul retroactivitatii efectelor nulitatii,
asa cum se considera anterior în doctrina si jurisprudenta

4.1.3. Situatia debitorului de buna-credinta

5
art. 1640 N.C.civ prevede.: Daca restituirea nu poate avea loc in natura din cauza imposibilitatii sau a unui
impediment serios ori aceasta priveste prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent (1). În
cazurile prevazute la alin. (1), valoarea prestatiilor se apreciaza la momentul in care debitorul a primit ceea ce
trebuie sa restituie (2).

8
 Conform art. 1641 alin. 1 N.C.civ., daca bunul a pierit in intregime sau a fost
instrainat, iar cel obligat la restituire este de buna-credinta ori a primit bunul in
temeiul unui act desfiintat cu efect retroactiv, fara vina sa, acesta trebuie sa
restituie valoarea cea mai mica dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, a
pieirii sau, dupa caz, a instrainarii.
Se observa ca accentul nu este pus pe ideea de protectie a debitorului de
buna-credinta (care sa fie exonerat de obligatia restituirii pe considerente de
echitate, pentru a nu i se ingreuna situatia), ci pe ideea reechilibrarii situatiei
partilor, buna-credinta functionand doar in sensul luarii in considerare a celei mai
mici contraprestatii posibile.
Are loc deci, doar o atenuare a obligatiei de restituire si nu inlaturarea totala
a acesteia, care ar fi de natura sa greveze situatia celeilalte parti. Pe de alta parte,
conform art. 1642 alin. 1, debitorul de rea-credinta, deci cel care a distrus sau a
instrainat cu rea-credinta bunul primit sau contractul a fost desfiintat retroactiv din
culpa sa, este tinut sa restituie valoarea cea mai mare dintre cele pe care bunul le-a
avut la data primirii, a pieirii sau, dupa caz, a instrainarii.

4.2. Efectele nulitatii fata de terti

In principiu, intre parti, nulitatea actului semnifica desfiintarea efectelor

acestuia pentru trecut si pentru viitor.
Chiar daca tertii nu sunt legati in mod direct prin contractul incheiat intre
parti, lor nu li se pot impune drepturile si obligatiile ce se nasc din incheierea
respectivului contract, acestia au obligatia de a respecta legatura juridica a partilor.
Conform art. 1648 N.C.civ., atunci cand bunul supus restituirii a fost
instrainat, actiunea in restituire poate fi exercitata si impotriva tertului dobanditor,
sub rezerva regulilor de carte funciara sau a efectului dobandirii cu buna-credinta a
bunurilor mobile, ori, dupa caz, a aplicarii regulilor privitoare la uzucapiune.
Deci, efectele nulitatii se pot rasfrange asupra unor terte persoane care au
contractat cu partile si au dobandit drepturi care depind de actul lovit de nulitate.
De exemplu, daca este declarat nul un contract translativ de proprietate, aceasta va
avea drept consecinta si desfiintarea drepturilor constituite sau transferate de catre
dobanditor asupra bunului în favoarea unor terti (dreptul de ipoteca ar trebui sa
inceteze, pornind de la principiul potrivit caruia nimeni nu poate transmite mai
multe drepturi decat are el insusi sau cel potrivit caruia desfiintarea actului
principal are drept consecinta desfiintarea actului subsecvent).
Astfel, ceea ce ar putea paraliza o actiune in restituire indreptata impotriva
tertului ar fi regulile de carte funciara (de exemplu, cazul subdobanditorului de
buna-credinta al unui drept real imobiliar inscris in cartea funciara, cand actiunea
in rectificare produce efecte si fata de terte persoane).

9
 Tertul subdobanditor de buna-credinta al unui bun mobil corporal devine
proprietarul acestuia fara ca titlul sau sa-i mai poata fi pus in discutie, chiar atunci
cand se desfiintează titlul autorului sau.
Prescriptia achizitiva reprezinta o alta modalitate de paralizare de catre tert a
actiunii indreptate impotriva sa, dupa desfiintarea titlului autorului.
Conform art. 1649 Noul Cod Civil, celelalte acte juridice, cu exceptia actelor
de dispozitie, facute in favoarea unui tert de buna-credinta, sunt opozabile
adevaratului proprietar sau celui care are drept de restituire, cu exceptia
contractelor cu executare succesiva, care, sub conditia respectarii formalitatilor de
publicitate prevăzute de lege, vor continua sa produca efecte pe durata stipulata de
parti, dar nu mai mult de un an de la data desfiintarii titlului constituitorului.

4.3. Modalitati de inlaturare a efectelor nulitatii

Există situatii in care, desi actul juridic este lovit de nulitate, lui i se poate
recunoaste valabilitatea, in tot sau in parte, intrucat sunt principii de drept fondate
pe ratiuni mai puternice, care in conflict cu regula conform careia actul nul nu mai
produce efecte o anihileaza.
Reguli de natura sa elimine efectele nulitatii:
* conversiunea actului juridic(transformarea unei operatii juridice intr-o alta
operatie juridica, determinata de faptul ca un act lovit de nulitate totala poate
produce efectele altui act juridic, ale carui conditii de validitate le indeplineste).
Pana la adoptarea Noului Cod Civil nu exista o reglementare de principiu a
conversiunii, ci doar aplicatii ale acesteia.
Pentru a putea opera conversiunea, este necesar sa fie indeplinite
urmatoarele condiţii:
- actul nul sa fie desfiintat efectiv si total;
- sa existe un element de diferenta intre actul nul si actul
valabil;
- actul socotit valabil sa indeplineasca toate conditiile de validitate, iar
acestea sa se regasească in chiar actul desfiintat.
* validarea contractului( are loc atunci cand nulitatea este acoperita prin
confirmare sau prin alte moduri anume prevazute de lege, conform art. 1261-1265
N.Cod Civil).
Confirmarea anulabilitatii actului semnifica renuntarea la dreptul de a invoca
nulitatea in termenul de prescriptie si trebuie sa rezulte din vointa certa a partii,
expresa sau tacita.
Cerinte pentru valabilitatea actului anulabil si pentru producerea de efecte de
catre
confirmare:
- conditiile de validitate a contractului trebuie sa fie indeplinite in momentul
confirmarii acestuia;

10
 - manifestarea de vointa in sensul confirmarii trebuie facuta de parte numai
în masura cunoasterii cauzei de anulabilitate, iar in caz de violenta, numai dupa
incetarea acesteia;
- in lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in
mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea
interesata;
- actul confirmativ, in cazul confirmarii exprese, trebuie sa cuprinda
obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in
nulitate.
Confirmarea facuta de una dintre parti nu impiedica invocarea nulitatii
contractului de catre cealalta parte, atunci cand fiecare dintre parti ar putea invoca
o nulitate una impotriva celeilalte. Altfel spus, actul confirmativ nu produce efecte
extensive, de natura sa acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate si de alte
parti decat titularul actului confirmativ.

* validitatea aparentei in drept6 (conform art. 17 N.C.civ., atunci cand actul

juridic a fost incheiat intr-o situatie de eroare comuna si invincibila, instanta va
putea, tinand cont de aceste imprejurari, sa considere ca actul astfel intocmit va
produce fata de cel aflat în eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil (cu
exceptia situatiei in care desfiintarea actului nu i-ar produce niciun prejudiciu).
* raspunderea civila delictuala (in cazul incapabilului minor, daca acesta ar
savarsi un delict civil cu ocazia incheierii actului (de exemplu, prin manopere
dolosive, cum ar fi falsificarea datei nasterii din actul de identitate, ar crea o
aparenta inselatoare ca este major), el nu va putea cere anularea respectivului act,
deoarece cealalt parte ar fi prejudiciat. Astfel, principiul ocrotirii incapabilului
cedeaza in fata principiului raspunderii civile delictuale, ceea ce inseamna ca in
temeiul regulilor executarii in natura a obligatiilor si repararii in natura si integrale
a pagubelor, actul anulabil va fi mentinut, intrucat reprezinta cea mai buna reparare
a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapta ilicita a minorului.

6
o aplicatie a acestui principiu o avem in materia casatoriei, conform art. 293 alin. 2 N.C.civ., atunci cand sotul
unei persoane declarate moarte s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, noua
casatorie ramane valabila, daca sotul celui declarat mort a fost de buna-credinta (prima casatorie considerandu-se
desfacuta pe data incheierii noii casatorii).

11
 BIBLIOGRAFIE

G.Florescu, ,,Nulitatea actului juridic civil”, edit. Hamangiu, 2008

L. Pop, ,,Tratat de drept civil. Obligatiile”, vol. II, ,,Contractul” , edit. Universul
Juridic, Bucuresti, 2009

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil;

Noul Cod Civil, edit. C.H.Beck, 2011

www.juris.ro

12