Depresia postnatala

Odata cu venirea pe lume a unui copil, parintii trec printr-o multime de stari, emotii si sentimente. Nu
toate sunt insa de fericire, bucurie sau implinire. Pentru multi parinti, in special mamici, primele saptamani sau luni dupa nastere pot aduce schimbari bruste de
dispozitie si sentimente contradictorii.

Poate fi vorba, in acest caz, de depresie postnatala, cunoscuta si sub numele de depresie postpartum. Depresia postnatala (DPN) este o forma a depresiei clinice care
afecteaza in special femeile dupa ce nasc si apare, de obicei, in prima luna pana la a sasea luna dupa nastere, desi poate sa apara si dupa luna a sasea. Fara
tratament, boala poate dura aproximativ sapte luni si poate continua un an. Doar 4% din cazurile de DPN persista mai mult de 12 luni, iar cu cat tratamentul este
inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida.

In ce priveste frecventa, aproximativ o femeie din zece are depresie postnatala dupa nastere. Frecventa a crescut, insa, in ultimii 50 de ani, de la 8% in 1950 la 27% in
2006.

Cauzele aparitiei depresiei postnatale nu se cunosc in mod exact. Este vorba de actiunea concomitenta a mai multor factori, precum dezechilibrul hormonal si chimic
din perioada de dupa nastere, gradul mare de oboseala, lipsa somnului si stresul legat de ingrijirea unui nou-nascut.

In prezent, o atentie deosebita se acorda dezechilibrului hormonal ce are loc pe perioada sarcinii si dupa nastere. Se banuiste ca modificarea rapida a nivelului de
hormoni (estrogen, progesteron si tiroid) are un efect puternic asupra starilor emotionale.

De asemenea, se stie ca in primele sase saptamani ce urmeaza nasterii, nivelul hormonului de stres – corticotropin - este mai scazut decat in mod normal. Nivelul
scazut al acestui hormon (care, practic, actioneaza ca un obstacol impotriva stresului) este asociat cu diferite forme de depresie, iar proaspetele mamici cu acest
nivel hormonal foarte scazut sufera cel mai mult de depresie.

Desi cauzele aparitiei depresiei postnatale nu sunt cunoscute in totalitate, exista un grad mai mare al frecventei de aparitie la femeile care au mai avut depresii sau
episoade depresive, au avut in familie cazuri de depresii, au trait evenimente stresante in timpul sarcinii (pierderea unei persoane dragi, abuzuri, accident, boala
proprie sau a unui membru al familiei, pierderea locului de munca – ea sau partenerul, lipsuri financiare, aflarea unui diagnostic grav, etc.), fumeaza, au sindrom
premenstrual accentuat sau sever, sufera de boli mentale (cum ar fi schizofrenie, autism, tulburare bipolara), nu au suport acasa, sunt singure sau au un partener
abuziv sau probleme in casnicie. Depresia postnatala poate fi intalnita mai des si la femeile care si-au pierdut mama cand erau mici, au un venit financiar foarte
scazut, au un copil nedorit sau neplanificat, au un copil cu probleme sau nascut prematur, au copii cu colici severe care plang tot timpul.

Simptomele DPN pot fi prezente timp de cateva saptamani (cel putin doua) sau chiar luni si pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum. Ele pot aparea si
mai tarziu dupa nastere sau dupa pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele pot atinge un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni.

Mai mult de jumatate dintre femei au simptome legate de dispozitie in primele doua saptamani dupa nastere. La majoritatea femeilor simptomele dispar in
urmatoarele doua saptamani.

Simptomele pot fi de ordin emotional, fzic, social, comportamental si cognitiv. Cele fizice pot fi tulburnari ale somnului (trezit prea devreme, adormit foarte greu),
scaderea libidoului, modificari de apetit (anorexie sau bulimie), oboseala, lipsa energiei, scadere sau crestere in greutate, agitatie sau lentoare psihomotorie,
modificari in felul de a merge si a vorbi, lene, ameteala, plans foarte facil.

Simptomele emotionale pot fi urmatoarele: tristete care persista de-a lungul zilei, fiind un obstacol in a avea grija de copil, dispozitie depresiva, lipsa bucuriei atunci
cand exista motive, interes scazut fata de activitatile care in trecut generau placere, senzatie de gol interior, sentimente de lipsa de valoare si lipsa de speranta,
sentimentul de incapacitate de a iubi propriul copil sau/si partenerul, sentiment de vinovatie / culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grija de copil, atacuri
de panica (uneori).

Pe lista simptomelor comportamentale si cognitive se gasesc: dificultati de concentrare a atentiei, probleme de memorie, ganduri negative despre diverse situatii,
ganduri despre moarte si idei de sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ginduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba
temeri decit dorinte de a face rau.

Principalele simptome sociale ale DPN sunt izolarea si lipsa interesului fata de activitati sociale (uneori si fata de copil).
 Depresia postnatala se poate trata prin mai multe cai concomitente:
• Tratament medicamentos prescris de medicul
• Psihoterapie individuala
• Terapie de grup sau grupuri de suport
• Discutii cu alte mamici aflate in aceeasi situatie sau care au trecut prin DPN in trecut
• Sustinere din partea familiei, rudelor, prietenilor
• Ajutor pentru treburile casnice si/sau pentru ingrijirea copilului

 iritabilitate si hipersensibilitate sau furie

 dificultati de concentrare
 anxietate
 dorinta de a plange des
 sentimente negative, cum ar fi tristete, disperare, neajutorare sau vinovatie
 pierderea interesului fata de activitatile care inainte de nasterea copilului produceau placere
 oboseala sau epuizare
 modificari ale apetitului alimentar
 dureri de cap, dureri de stomac si spate sau dureri musculare.