2.5.3.

2 Metoda grafico-mecanica

Procedeul grafico-mecanic este cel mai utilizat, de regula la calculul suprafetelor pe

planurile cadastrale la scari medii (1: 5000 si 1:10000). De asemenea, este preferat in
cazurile suprafetelor cu contururi foarte sinuoase, la care aplicarea procedeului grafic ar fi
mai dificila. Aplicarea acestor procedee este specifica utilizarii planimetrelor, construite pe
principiul instrumentelor integratoare pe cale mecanica a suprafetelor dispuse in plan
orizontal. Caracteristic este faptul ca permit determinarea suprafetelor prin integrarea
infinitatii de puncte dispuse pe contururi, spre deosebire de metodele grafice ale
absciselor si ordonatelor care utilizeaza un numar limitat de puncte.
Avand in vedere aceste lucruri, in cazul suprafetelor cu contururi complicate,
metoda grafico-mecanica ofera rezultate mai bune, ca randament si precizie, decat
metoda grafica simpla.
Calculul suprafetelor cu ajutorul planimetrului se face intotdeauna in cadrul unor
limite fixe, cu suprafete determinate geometric, pentru a se putea face confruntarea cu
suma suprafetelor planimetrate si compensarea lor, daca se inscriu in tolerante. Toleranta
admisa intre doua operatii succesive de planimetrare (intregi ai numarului citit la
planimetru) depinde de marimea suprafetei din plan a conturului care se planimetreaza
(cm2). Astfel, pentru suprafete cuprinse intre:

2 - 10 (cm2), T=1;
10 - 40 (cm2), T=2;
40 - 80 (cm2), T=3;
80 - 150 (cm2), T=4;
peste 150 cm2, T=5.

Tolerantele admise la inchiderea suprafetelor calculate grafic pe contururi inchise

numeric sunt date in tabele si depind de suprafata calculata grafic si de scara planului pe
care se fac masuratorile.