Cristina Șerdan

Cristina-Ioana Năstasă

Managementul Resurselor Umane în Sectorul Public – Anul II

Curs opțional - Negociere și mediere

Faptul Social

„Este fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil să exercite asupraindividului
o constrângere exterioară; el este general pentru o întreagă societateavând în același timp o
existență proprie, independentă de manifestările sale individuale.” (Émile Durkheim - Regulile
metodei sociologice)

Definiția faptului social

Faptul Social este definit ca fiind aspect al vieții sociale care nu poate fi explicat în
termeni specifici individului, deoarece ele sunt autonome și se produc in exteriorul acestuia.
Acestea au puterea de a constrânge individul să urmeze o anumită direcție și o alta. Societatea îi
dictează individului cum să acționeze pentru că tot ea este cea care acționează ca un sistem de
constrângeri.

După cum precizează și autorul Durkheim, în cartea „Regulile metodei sociologice”,

faptele sociale pot fi definite astfel: „faptele sociale sunt o categorie de fapte care prezintă
caracteristici foarte speciale: ele constau în maniere de a acționa, de a gândi și de a simți,
exterioare individului și înzestrate cu o putere de constrângere în virtutea căreia i se impun.”
(Durkheim, [1895] 2002, 37). „Este un fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, susceptibil să
exercite asupra individului o constrângere exterioară; sau mai mult, care este general pentru o
întreagp societate dată, având în același timp o existență proprie, independentă de manifestările
sale individuale” (Durkheim, [1895] 2002, 47-48).

Faptul social trebuie să acționeze pentru asigurarea ordinii sociale, prin reunirea
indivizilor în vederea asigurării funcționării întregului sistem social. Acesta duce la formarea
solidarității sociale. Prin solidaritate se realizează unitatea dintre ordinea socială și libertatea
individuală, iar nucleul ei îl reprezintă diviziunea complexă a muncii.

Autoritatea unui fapt social se evidențiază prin capacitatea de constrângere externă pe care o
poate avea asupra indivizilor.

Faptul social poate fi reperat prin două caracteristici distinctive:

• Faptul social trebuie observat din exterior. Acesta este un obiect transformat, opac, aflat
la distanță și a cărui semnificație nu este evidentă. Pentru că fiecare persoană încearcă să
poveteasca situația, astfel încât să fie în favoarea ei, specialistul, sociologul trebuie să
observe din exterior, obiectiv, fără a lua în calcul subiectivitatea celor implicați.

• Un fapt social se observă prin acțiunea coercitivă pe care este susceptibil să o exercite
asupra conștiințelor individuale. Faptul social se impune individului.

Alte caracteristici

• Faptul social acționează pentru asigurarea ordinii sociale, reunind indivizii cu scopul
asigurării funcționării întregului sistem social;

• Duce la formarea solidarității sociale, care poate fi mecanică, specifică societăților

primitive, și organică, specifică societăților moderne. Solidaritatea duce la unitatea dintre
ordinea socială și libertatea individuală. Nucleul este reprezentat de diviziunea complexă
a muncii;

• Este exterior individului fără a avea vreo legătură biologică sau psihologică cu acesta;

• Are caracter obligatoriu (constrângere în conformarea cu normele și convențiile impuse

de către societate);

• Derivă din tipare, moduri specifice de a acționa, de gândi și au o capacitate de

constrângere ce le oferă indivizilor posibilitatea de a se impune.