Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FOTBALULUI
Jocul de fotbal este unul din sporturile cu cea mai mare
răspândiredintre jocurile cu mingea, fiind prezent încă din epoca preistorică lamajoritatea
popoarelor care aveau o cultură dezvoltată, cum ar fi: incaşii,chinezii, grecii, romanii,
egiptenii, japonezii etc.Jocurile cu mingea din acea perioadă se practicau la voia
întâmplării,nu existau reguli de joc, dar aparţineau de un ritual transformat în obicei,care
orânduia desfăşurarea lor.Legendele chinezeşti povestesc că, cu milenii înainte de Hristos s-
arăspândit un joc asemănător fotbalului, aşa numită: “tsu-chu” şi pentru jucarea lui se folosea
o minge îndesată cu blănuri. Această legendă descrie jocul astfel: echipele combatante au
trebuit să arunce sau să şuteze mingea printre doi stâlpi între care era o pânză de mătase, cu
o gaură cu diametrul de30-
40 cm. Era câştigătoare echipa care obţinea mai multe puncteintroducând mingea de mai
multe ori prin acea gaură.Istoria sportivă a Greciei antice mentionează existenţa jocului
cumingea în ziua a V-a a Jocurilor Olimpice, zi în care programul era rezervat jocurilor pentru
copii, la loc de cinste situându-se jocul cu mingea, denumitde greci: “EPISKROS”.După
cucerirea Greciei, romanii au început să practice acest joc
cumingea, în special ca mijloc de pregătire al soldaţilor pentru luptă,numindu-l: “HARPASTUM
F.I.F.A
Practicarea exerciţiilor fizice, inclusiv jocurile cu mingea în general,şi-au găsit un câmp fertil în cetăţile
greceşti de pe malul Mării Negre,Histria, Tomis şi Calatis, unde în ultimele secole î.Hr. şi în sec. I-XI
tineriidin gimnaziu erau supuşi unui “antrenament” fizic şi intelectual întocmai caîn Atena.În cetăţile
dobrogene, cu prilejul unor sărbători tradiţionale, jocurilecu mingea s-au practicat şi în timpul
romanilor nu numai în gimnazii ci şi înafara acestora. Se cunoştea că “pila” (mingea) era nelipsită în
jocul ostaşilor,confirmându-se astfel existenţa “harpastumului” roman care a evoluat de-alungul
secolelor până în fotbalul actual.În ceea ce priveşte apariţia jocului de fotbal în România putem
aminticele mai importante repere:- 1884 - la Arad s-a amenajat primul teren de fotbal din iniţiativa
dr.Emil Bădescu- unde se practica fotbabul după reguli aproximativ identice cucele de azi.- 1899 -
este adusă în ţară prima minge de fotbal de către MarioGhebauer - student în Elveţia (Econou în
lucrarea “Footbal” publicată în1935) - în Bucureşti.- 1896 - în Bucureşti câţiva străini jucau fotbal pe
un câmp de lângăşoseaua Kiseleff (în lucrarea - ,,Sportul românesc de-a lungul anilor” deEmil Ghibu
şi Ion Todan).- 1899-1902 s-a organizat primul club de fotbal la Timişoara, iar jocurile se disputau pe
,,Câmpul Târgului” de pe calea Aradulul (biografullosif Duda al fotbalului timişorean), unde de două
ori pe săptàămână tinerii practicau jocul.
ISTORICUL REGULAMENTULUI DE
JOC
în primele regulamente terenul de joc avea aproximativ 200yarzi (183m) lungime şi 100 yarzi (91,44m) lăţime.
-
între 1866 - 1874 apare obligativitatea stâlpilor porţii caretrebuiau să fie la 8 yarzi (7,3152m) iar la partea superioară săfie uniţi printr-o ,,bară”.
-
1897- se stabilesc dimensiunile terenului: lungimea între 100-130 yarzi (92-119m) şi lăţimea 50-100 yarzi (146- 92m).
-
1938 - ,,Procesul de legiferare” a acestei reguli se încheie subforma actuală: 90-120/45-90m.
-
1871 — s-au introdus în Regulament dispoziţii cu privire laforma şi dimensiunile mingii, iar în 1898 se precizează că eatrebuie să aibă o greutate de 370-425g,
majorată în 1937 la396-453g.
-
1967 se introduce un nou parametru: presiunea care a foststabilită la 1kg/cm2 la nivelul mării.
-
1972 se modiflcă la 0,6-0,7 atmosfere sau 600- 700g/cm2
-
actualmente mingea are circumferinţă de 68-70cm2, ogreutate de 410-450g la începutul jocului şi o presiune între0,6-1,1 atmosfere (600-1100g/cm2).
NICOLAE DOBRIN
A debutat în prima divizie la vârsta de 14 ani și 10 luni, într-un meci Știința Cluj - Dinamo Pitești, dând dovadă de calități tehnico-
tactice deosebite. A evoluat aproape întreaga sa carieră pentru echipa FC Argeș Pitești, cu care a câștigat două titluri de
campion național, în 1972 și 1979. Dobrin a contribuit decisiv la câștigarea titlului din 1979, înscriind în prelungiri golul victoriei
argeșene în fața contracandidaților de la Dinamo București. Într-un singur an, 1981 - 1982 a evoluat la altă echipă,
CS Târgoviște, deși a avut oferte de la granzii Universitatea Craiova și Dinamo București. A participat la 409 meciuri în prima
divizie națională, înscriind 111 goluri. Ultimul meci în prima ligă a fost FC Argeș - FC Bihor 2-0, pe 14 iunie 1983. În sezonul
'85-'86, el a fost antrenor-jucător la CS Botoșani, la clubul moldav realizindu-si cu adevarat retragerea din cariera de fotbalist.
În echipa națională a debutat la vârsta de 19 ani, la 1 iunie 1966, cu ocazia meciul de fotbal RFG - România, terminat cu scorul de
1-0. A îmbrăcat tricoul naționalei României de 48 de ori, marcând pentru aceasta de șase ori. Ultimul meci pentru echipa
națională a fost cu ocazia meciului România - RDG, desfășurat în 2 aprilie 1980. S-a calificat, împreună cu
echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, unde nu a jucat nici un minut, datorită
unui conflict cu antrenorul Angelo Niculescu.
Nicolae Dobrin este cunoscut și pentru ratarea unui transfer la Real Madrid. După ce a jucat împotriva spaniolilor în
Liga Campionilor, înscriind un gol, Santiago Bernabéu, faimosul președinte al madrilenilor, a fost atât de impresionat de
calitățile lui Dobrin, încât ar fi fost dispus să ofere 2 milioane de dolari pentru a-l transfera, o sumă enormă pentru acele
vremuri. Datorită regimului din România, Bernabeu a trebuit să poarte discuții chiar cu Nicolae Ceaușescu, dar nu a reușit să-l
convingă, deoarece conform propagandei oficiale, Dobrin era „bun național” și nu putea fi „înstrăinat”. S-a spus că a fost cel
mai mare regret din viața lui Dobrin, deși a participat la meciul de retragere al lui Francisco Gento, în faimosul tricou „blanco” al
lui Real Madrid, ocazie cu care Santiago Bernabeu a făcut o ultimă încercare nereușită de a-l păstra pe jucătorul român la
Madrid.