BOABE DE GRÁL)

Ä.NUL I — N-pul 9 REVISTA DE CULTURA NOEMBRIE 1930

 CUPRINSUL

STELLA MAKIS * R E G IN A M A R IA
cea mai mică biserică din tară
(din limba engleză de E m a n o i lB u c u f a )
„BISERICA NEAGRĂ“ DIN BRAŞOV de ED U ARD M O RRES
cea mai mare biserică din România
( din limba germană de E m a n o il B u c u fa ) D„ CB.ŢT7
CDTTUPÄ P O S T F de General RADU. K U o i a l l l
M UZEUL FĂLTICENILOR de V . C 1 U R E A

CRONICA. C ă rţi, co n ferin ţe, congrese, expoziţii : Astra la Caransebeş;

Când Mibail Sadoveanu împlineşte cincizeci de ani ; Publicitate ;
Amintirea lui Virgiliu ; Ambulanta Culturală; „Vatra ; Zile de ser=
bare ; Literatura română în călătorie ; Planuri de federalizare balcanică ;
Salonul de desen şi gravură 1930 ; Expoziţia de arhitectură cehoslovacă;
Depozitul legal ; Regim uscat şi regim ud. Teatru, m uzică, cinem a to gra f,
ra dio ; Cidalc. Turism , sport, ed u ca ţie tizică : Călăuze româneşti.

EDUCAŢIA POPORULUI IN ALTE ŢĂRI (Adaus) : E d u ca ţia liheră

a adulţilor în G erm a n ia ( in tro d u cere) de Robert von Erdberg (d in lim ba
g erm a n ă de Emanoil Bucufa).

Redactor : E M A N O IL B U C U Ţ A

Un număr 20 lei
Abonam entul pe an 200 lei

L IB R Ă R IA DE STA T
D IR E C Ţ IA E D U C A Ţ IE I P O P O R U L U I

B U C U R E Ş T I I, S tr. W ilson No. 1 (P alatu l Fundaţiei C arol I)

 D e s e n de D e m ia n
Stella
Cea mai mică biserică din tară
Stella Maris : cea mai mică biserică din ţară ;
un smerit altar ortodox pe care eu, protestanta,
l-am clădit, pentrucă Stella Maris îmi stă înainte
ca un simbol al vieţii mele ; un altar ridicat unei
mărturisiri de credinţă care nu-i a mea, într o ţară
unde am fost odată străină şi pe care mi-am însu­
şit-o prin bucuria, suferinţa, lucrul, care m’au le­
gat de ea, cu fiecare an ceva mai mult.
Stella Maris : o clădire puţintică de piatră nelu­
crată. Se găseşte pe o prispă cu privirea peste
Mare ; valurile îi cântă cântecele lor ; la poale
cresc flori, ca un dar, şi, aproape, clocoteşte un
izvor cu apă limpede cum e cleştarul, din care în­
setatul poate bea.
Biserica e aşa de mică încât pare o caschetă pusă
pe o lespede, dar, încă de departe, forma ei o dă
de gol drept o caschetă sfântă, cu o taină ascunsă
adânc în inimă. Taina aceasta e gândul Domnului,
patima neclintită care împresoară pământul ca un
inel de flacără, patima care sălăşlueşte în miezul
oricărei nădejdi omeneşti, care se înalţă din veş­
nica nelinişte a oricărei inimi. Şi tocmai pentru a-
cest nesaţ covârşitor al omului faţă de ceeace e
mai înalt, mai larg, mai ager, mai mare decât el,
nesaţ care îi face pe toţi deopotrivă înaintea soa­
relui, a fost zidită Stella Maris.
Când am venit întâia oară pe aceste locuri m am
găsit într’o sălbăticie aspră, dar Marea era aci, apa
curgătoare şi copacii, alături. Am întrezărit numai­
decât ce pot să dea şi, cum am povestit-o şi în altă
parte, m’am simţit fermecată până într’atât încât
mi-am dat seama că trebuia să le fac ale mele, să-
mi pun pecetea asupră-le şi să le schimb într’un
colţ de frumuseţe, de care oricine să se poată bu­
cura.
Aşa, mi-am ridicat casa şi mi-am sădit grădinile;
malul udat din belşug s’a schimbat într’o oază dă­
Mari s
tătoare cu dărnicie şi de flori şi de poame. Sălbă­
ticia s’a prefăcut într’adevăr într un loc de frumu­
seţi, într’un loc de fericire, într’un loc de pace.
Cu dreaptă mândrie puteam rătăci acum printre
pâlcurile de flori, care nicăeri ca aici n au răspuns
iubirii mele, dealunqul canalelor înguste de apă
şoptitoare, puteam privi la cascadele care mi-au
răcorit obrajii cu ţâşniturile lor.
Am urcat multele drumuri cu trepte repezi, până
la locul cel mai de sus şi, căutând peste tot ce se
întindea sub mine, m’am înveselit de tot lucrul bine
făcut şi m’am simţit plină de recunoştinţă pentru
ajutorul mâinilor credincioase pus la întruparea vi­
sului meu. Am mulţumit în gând chiar şi celui mai
smerit zidar care s a căsnit pentru mine aşezând
piatră peste piatră, — da, era desăvârşit. Şi cu
toate acestea ceva mai lipsea...
Linia teraselor îmi mulţumea simţul meu artistic,
precum o făcea şi aşezarea florilor, potrivite după
culoare şi mărime. Orice mers de trepte era gândit
şi bine pus, iar apa curgătoare nu se risipea în nici-
un loc, ci şopotea delà o înălţime la alta, lăsând o
părere încântată de răcoare şi de belşug. Colonada
de umbră, la care i-am dat nume Suliman Leic, a-
dică Apele Păcii, avea minunate proporţii şi se ri­
dica peste prispe ca o mânăstire ; orice parte a
grădinii văzută dintre stâlpii ei tăiaţi aspru se
schimba într’un tablou rar, cu fundul de Mare stră­
lucitoare. O mânăstire... şi deodată mi-am dat sea­
ma ce lipsea, clădirea către care în neştire toate
treptele suiau, în care toate dorurile se înmănun-
chiau : Casa Domnului ! Şi am avut atunci vede­
nia, dintre stâlpii mânăstirii, a unei alei înguste de
crini suitoare spre o bisericuţă, bisericuţă care să
se lege cu împrejurimile ţărăneşti şi smerite, să se
lege cu priveliştea, cu grădinile, cu Marea.
O biserică; înălţarea, delà sine venită, pe care
516 B O A B E DE G R Â U

S t e l l a M a r is v ăzu tă d e p e apă
REGINA MARIA: STELLA MARIS 517

B is e r i c a văzu tă d in p rid v o r
518 B O A B E DE G R A U

o căutasem, un altar micuţ şi de preţ care să fie n’ar fi putut fi zidită pe o mică prispă deasupra
încununarea firească a tot ce se făcuse, pentrucă Mării şi nici n’aş fi fost în stare s'o fac numai din
oridecâteori frumosul mă zgudue adânc, sufletul singure mijloacele mele, căci nu trăim în zile de
mi se umple de recunoştinţă şi urcă în mine un dor mari avuţii, şi ne-am umilit cu toţii şi suntem siliţi
fără sfârşit să mulţumesc. Frumuseţea îmi ridică să ne tăem şi visurile după timpurile pe care le
îndureratele gânduri, într’un zbor drept, la Dum­ trăim. Iată de ce Stella Maris a ieşit cu totul sme­
nezeu. Pentru mine Dumnezeu e frumuseţe, şi, toc­ rită. Făptura ei e curat bizantină, iar frumuseţea
mai nesaţul nes­ îi stă numai în
tăvilit după fru­ măsura fără pe­
mos care sălăş- reche a părţi­
lueşte în miezul lor. E răsfrân­
cel adevărat al gerea aidoma
fiinţei mele mă a unei mici bi­
face să-l pricep serici descope­
şi mi-l dă pe rită într'un în­
Dumnezeu... depărtat cătun
Dumnezeu e
din Cipru. In
p r e t u t i n ­
clipa când am
deni, ştiu ;
văzut-o acolo,
în cer, pe Mare
mi-am dat sea­
şi pe pământ,
în soare şi în ma că acest pa­
ploae, în rouă raclis şi nu al­
de dimineaţă şi tul era menit
în stelele care să fie zidit pe
luminează noap­ p ă m â n t u ­
tea ; Dumnezeu r i l e mele de
e în propria la Mare. Sin­
m ea inimă, gura deosebire
Dumnezeu e e că piatra e
c u g e t u l meu. piatră de Balcic,
N ’avem de ce de un boiu atât
să-l căutăm în de cald încât
cuprinsul zi­ parcă păstrează
durilor, şi toată pe faţa ei ra­
suflarea de sub zele soarelui, şi
toate zodiile e că în loc să fie
împinsă de un săracă şi goală
îndemn neoprit p e dinăuntru,
să-i zidească s’a făcut un mic
altare, în care giuvaer de fe­
ne închipuim că lurite culori în
El ni-e mai a- care domneşte
proape, o casă albastrul, albas­
pe care o nu­ tru pentrucă bi­
mim a Lui. Şi serica e închi­
dorim ca adă­ nată M a i c i i
postul acesta să Domnului delà
fie mai mândru Mare.
decât locuinţele încă de pe
C t ito r e le când eram copil
omeneşti, mai
desăvârşit, mai mă simţeam a-
plin de pace, mai tăcut ; şi la aceste sălaşe alergăm trasă către bisericile ortodoxe; datorită fără îndoială
în zile de prinos şi în zile de mâhnire ; ispitesc pe în parte mamei, care era o fierbinte ortodoxă şi ne
fericiţi, dar sunt, mai cu seamă un loc de odihnă al lua de mici de tot cu ea, în paraclisele mărunte ri­
celor răniţi, slabi, pierduţi... dicate credinţei ei, în orice ţară ar fi fost sortită să
Stella Maris e cea mai mică biserică din ţară. trăiască ; dar mai era şi pentrucă în ele mi se pă­
Poate se crede că ar fi fost mai vrednic de-o re­ rea că aflu mai multă taină decât în orice alte lo­
gină să ridice o catedrală, un mare monument în caşuri de rugăciune. E ceva în altarul ascuns care
care să se îngrămădească mulţimile ; dar atunci ea strecoară acea simţire a Sfintei Sfintelor, acel mi-
A te lie r e le M a rv a n O r i g , 5 0 v><^34

Stella Maris, noaptea

A c u a r e lă d e O . M ic h a il- O t e t e liş a n u
A c u a re lă d e O . M ic h a il= O te te liş a n u
 R E G IN A MARIA: S T E L L A M A R IS 519

nunat ceva mai presus de înţelegere. Lumânările, ţuesc orice rituri şi forme consfinţite, dar pentru
cântecele de mare slujbă, icoanele, lumina slăbită, mine Dumnezeu stă peste toate acestea şi mai ales
toate acestea mă mişcau straniu, dar cred că toc­ stă deasupra oricărei certe. Aflu pe Dumnezeu în
mai pe atunci, când nu eram decât o gânganie mică Fire, în frumuseţe, în artă, în iubire, în iubirea faţă
fără nicio pricepere, ceeace-mi tulbura coardele de toţi oamenii.
simţirii era mai presus de orice îndemnul nezăgă­ Făptura pe care Stella Maris a căpătat-o delà
zuit către frumuseţe. Frumosul însemna închipuire, mine e ortodoxă, dar un păgân care ar căuta un
şi însemna în acelaş timp dragoste de Dumnezeu altar între zidurile ei, n’ar însemna în ochii mei o
şi de tot ce duce pângărire...
m i n t e a dincolo, N'au fost puţini
peste ceeace artiştii cari mi-au
poate să deose­ cerut să picteze
bească o c h i u l . mica mea biserică.
Frumosul era tot­ Mi-ar fi plăcut să
deauna calea, po­ îngăduiu mai mul­
teca şi, ca să zic tor mâini să fie de
aşa, mijlocitorul. ajutor, dar vai !
Nu e uşor să nu era cu putinţă;
lămuresc vraja pu­ poate că în Raiu
ternică sub care o asemenea îm­
mă învălue bise­ preună lucrare s’ar
ricile ortodoxe, întâlni, dar nu pe
mai ales că, în ciu­ acest vechiu şi în­
da acestei stări, nu cruntat pământ,
m ani simţit nicio­ unde o deplină
dată împinsă să- pace şi înţelegere
mi schimb mărtu­ sunt atât de rare
risirea de credinţă minuni.
şi sunt încă o trai­ întâiul noroc l-a
nică protestantă, avut un pictor al
plângând golăta- cărui simţ artistic
tea bisericilor noa­ era mare ; liniile
stre protestante, figurilor lui este­
atât de mărunte în tice îmi mulţumeau
faţa setei de fru­ ochiul, dar omul
museţe care-mi n’avea poftă de
umple sufletul. lucru. Frământa
Cred că artistul culori şi visa vi­
din mine e mai suri, aşa că numai
tare decât orice partea de sus a
altceva. Eu nu a- bolţii turlei a ieşit
duc preamărire cu din pensulele lui.
mintea, ci cu acel Anul acesta, do­
ceva din mine în rind să-mi văd is­
atingere cu lucru­ prăvită umila casă
rile mai presus de sfântă, am încre­
lume, şi îl aflu în dinţat împodobirea
frumuseţe, de un­ ei la doi tineri în­
de adânca iubire T â m p la văpăiaţi, cari au
de o neprihănită pus în lucru trup şi
biserică... suflet; unul era meşter, iar celălalt un următor cald,
Dorinţa mea se saltă peste legea strimtă a ritu­ buni prieteni, gata să conlucreze şi porniţi să as­
rilor şi confesiilor şi găsesc pe Dumnezeu fără aju­ culte de dorinţele Reginei, aşa încât la începutul
torul slujbelor religioase sau al preoţilor. îmi sunt lui Octombrie, după o osteneală de trei luni, ei
dragi muzica mare şi frumoasele cântece, dar cu erau destoinici să semneze A. Demian şi Papa-
toate acestea mi se pare că niciodată Dumnezeu nu triandafil, pictorii cari au pictat Stella Maris, cea
mi-e mai aproape decât când biserica e deşartă. mai mică biserică din ţară.
Nu e nerespect într’o asemenea purtare, nici tă­ Fiind paraclisul închinat Fecioarei Maria, artis­
găduire şi mai puţin rămânere alături de credinţe tul a urmat-o prin toate dulcile, mâhnitele şi înfri­
şi crezuri ; mă închin înaintea oricărei religii, pre- coşatele ceasuri ale vieţii Ei.
G R A U
D E
B O A B E

S t e l l a M a r is M a ic a D o m n u lu i d in alt
520
V ia ta ( P e r e t e l e d e M ia z ă z i) A d o r m ir e a ( P e r e t e l e d e M i a z ă n o a p t e )
G R A U
D E
B O A B E
R ă s tig n ir e a In u n g h iu l de A p u s =M ia z ăz i
522
 A te lie re le M a rv a n , B u c u re ş ti.

M a ic a D o m n u lu i d in altar,
B u c u re ş ti.
M a rv a n ,
A te lie re le

D i n v i a t a F e c i o a r e i M a r i a ( P e r e t e l e d e M ia z ă z i)
 R E G I N A M A R IA :
P a n to c r a to r u l
îndărătul iconostasului o vedem in toată mări­
rea. Cu capul încercuit de lumină, de pe fundul al­
bastru, ne priveşte cu obrazul blând şi gânditor ;
stă pe scaunul domniei cu pruncul sfânt pe ge­
nunchi şi piciorul i se odihneşte pe valurile unei
Mări neastâmpărate cu gingăşie. De cealaltă parte,
un înger înaripat stă de pază Mamei şi Copilului.
Pe peretele cel larg, iată moartea Măriei, o com­
poziţie subţire şi o bună redare a unor grupuri
aproape arhaice pe urme de stil bizantin. Făptu­
rile sunt lungi, uscate, creţurile veşmintelor li se
lipesc de contururile fără carne ale mădularelor.
Expresia feţelor e în acelaş timp mirată şi dure­
roasă, aşa cum se adună, cu mişcări ţepene, dar
destăinuitoare, în jurul culcuşului jos, acoperit cu
verde, pe care Sfânta Femee, după ce a ajuns la
capătul acestei văi a lacrimilor, zace întinsă, cu
ochi închişi şi mâini împreunate, cu înfăţişarea în
moarte de rugătoare. Despărţit de jelitori printr’o
cunună de capete de îngeri, Cristos stă ţinând în
braţe sufletul mamei Lui şi sufletul are chipul
unui prunc în scutece, acelaş chip pe care îl avea
El când Mama îl alăpta într’o iesle...
Nu e colţ al bisericii care să nu fie împodobit şi
ochii noştri văd pe Maria pretutindeni, în templu,
sub steaua delà Betleem, pe drumul spre Egipt ; o
S T E L L A M A R IS 523
(d e B r ă e s c u )
văd strânsă în braţe de Elisaveta, o văd urcând
spre Golgota, îi văd cea din urmă tresărire şi plu­
titori peste toate aceste întâmplări sunt îngeri
mulţi cu largi aripi, sburând în sus, binecuvântaţi
soli de „veşti de mare bucurie”.
Tâmpla altarului micii mele biserici e de pământ
ars şi bogată în podoabă, un amestec desăvârşit de
aur stins, aur roşu, verde şi cafeniu. A fost înche­
iată la loc din bucăţi de sculptură rară, furate de
nelegiuite mâini din biserici distruse în Asia Mică
şi pe care am avut norocul să le scap din unghe­
rele cele mai posomorite ale Stambulului. Acum
ele sunt aşezate din nou la loc de cinste şi cele
două icoane mari ale Mântuitorului şi Maicii Lui,
izvoarele oricărei măriri, dau o ultimă trăsătură
de farmec Stelei Mării.
In josul paraclisului se află o prispă îngustă îm­
părţită în două de un răzor de apă în cruce, şi a-
ceastă prispă a căpătat numele lui Gaétan Denize,
numele cuiva care a stat lângă mine în toată stră­
duinţa pentru Tenha Juvah şi mi-a visat visurile.
O tablă de marmură amintitoare a fost aşezată în
zidul care desparte prispa de biserică, şi sub ea,
într’o firidă rotundă, stă un chip de faianţă al F e­
cioarei cu veşmânt de genţiană albastră. Mâinile
Ei sunt împreunate de rugăciune şi ochii Ii privesc
524 B O A B E
peste Mare ca şi cum ar căuta pe cineva care nu se
mai poate întoarce îndărăt...
Şi iată acum şi o arătare din urmă delà Stella
Maris !
E o zi de furtună, către sea­
ră. Vântul se azvârle cu atâta
turbare că abia sunt în stare
să-mi ţiu cumpăna suind trep­
tele care duc la biserică ; va­
lurile sunt o singură lespede
de mânie, caşi cum Marea ar
vrea să pornească împotriva
uscatului şi să-l mistue sub
pasul ei.
După ce calc pragul clădirii,
pacea mă învălue deodată, c
mare linişte, căci, deşi una din
uşi stă larg deschisă, vijelia a
rămas afară. Şi, minune ! pe
poliţa de piatră din faţa tâm­
plei altarului arde o lumână-
rică singuratică, mare numai
de două palme. Flacăra n’are
nici o clătinare şi, cu toate că
lumina e aşa de mică, umple tot cuprinsul.
E ceva care nu se poate zugrăvi, în vedenia a-
cestui sâmbure de văpae care arde neclintit în pa­
raclisul năvălit de umbră. Nepotrivirea cu prăpă­
dul bubuitor din care tocmai veneam seamănă a
Din englezeşte de Em anoil Bucuta
I n g e ii d e D em i
D E G R A U
minune şi face să-mi bata inima de o simţire ne­
stăpânită.
Ştiu însă cine a adus aici lumina aceasta, cea mai
umilă dintre lumini : vecina, o turcoaică bătrână,
care nu poate să ne vorbească
vorba, dar îi place să vie şi să
se roage în faţa icoanelor me­
le. înainte să se zidească bise­
rica, obişnuia să ardă tămâe la
o zugrăveală sfântă atârnată
într’o colibă a mea, care pri­
veşte peste grădina de stru­
guri. Ia şi ea apă delà fântâna
noastră, una de unde însetatul
vine să-şi potolească setea,
pentrucă, deşi o despărţitură
între moşia ei şi-a mea este, la
porţile noastre delà Tenha Ju-
vah, chei nu sunt.
Pare un lucru mărunt : o lu-
mânărică mare de două palme,
dar bătrâna turcoaică în sme­
renia ei a priceput duhul în
care s’a fost zidit la Stella Maris...
Tenha Juvah. R EG IN A M ARIA
Octomvrie 1930.
„Biserica Neagră” din Braşov
Cea mai mare biserică din România
Măreaţa şi încruntata clădire gotică a vechiului vedere arhitectural şi istoric e nevoe să aruncăm o
Braşov, cu faţa ridicată mândru spre munţi, stă privire asupra istoriei oraşului încă dinainte ca ea
astăzi singuratică în mijlocul unei grămezi de să apară. Aşezarea dintâi, făcută la 1211. se
case, cu care nu mai are nicio legătură în înfăţi­ găsea la capătul de Miazănoapte al vechiului
şare. Spiritul care a gân- oraş de astăzi, a cărui
dit-o şi a înălţat-o a biserică de pe vremuri,
pierit de mult, chipul îi atât de însemnatul Sfânt
vine dintr’o depărtare a- Bartolomeu din secolul
proape legendară, dar al X lII-lea, se ţine încă,
chiar aşa, casa aceasta Curând după aceea,
a lui Dumnezeu e plină poate numaidecât după
şi acum de prezent, nu năvălirea Tătarilor şi
nu numai ca monument, poate în preajma unei
ci deopotrivă ca simbol, mici mănăstiri dinainte
şi nu numai pentru lo­ în fiinţă, s’a înfiripat în
cuitorii din Ţara Bârsei cuprinsul oraşului din-
şi pentru Saşii braşo­ năuntru de acum, ora­
veni, ci pentru întreaga şul nou (corona nova)
populaţie a Braşovului. de caracter curat indus­
trial. Noua obşte cetă­
La privirea bisericii, ţenească, însufleţită de
înaintea ochilor se des­ un puternic dor de fap­
făşoară o icoană cultu­ tă, a început, sub condu­
rală, care se întinde pes­ cerea preotului parohial
te un răstimp nu din cele de atunci, Thomas, in­
mai scurte. Braşovul me­ trat în slujbă la 1377,
dieval a fost cel mai clădirea bisericii celei
înaintat post de cultură mari, închinate Fecioa­
apuseană în Sud-estul rei Maria. Intr’o inscrip­
Europei. La graniţa din­ ţie smerită, tăiată în pia­
tre Răsărit şi Apus, la tră, de pe latura de
întretăerea a două cer­ Miazănoapte a corului,
curi culturale, a înflorit e pomenit Thomas, care
aici o obşte curat ger­ a murit în anul 1410, ca
mană, legată prin toată „foarte cinstit începă­
viaţa spirituală şi sufle­ tor” atât al corului pre­
tească de cultura apu­ cum şi al bisericii. Da­
seană şi mai ales ger­ tina păstrează ca în­
mană, şi întinzând prin ceput al clădirii anul
negoţul şi meşteşugurile 1385.
ei o punte între o lume După timpul în care
şi cealaltă. s’a ivit, urmează delà
sine că biserica a fost
Cultura oraşului a fos', ridicată în stilul go­
burgheză şi a urmat de- tic târziu, precum e
aproape desvoltarea cul­ iară delà sine înţeles că
turii burgheze germane. „ . forma aleasă a fost aceea
Aşa cum au ieşit dincolo Statui; . a unei biserici cu mai
în toate oraşele, ca o în­ anel multe năvi (trei deopo­
trupare a puterii şi a unui cuget tare în credinţă, trivă de înalte pe osia lungimii), care, delà sfârşitul
biserici şi primării strălucite, la fel şi aici, un popor secolului al X IV -lea, înlocuise, în Germania, a-
vânjos şi încrezător în ziua de mâine a clădit o bi­ proape cu desăvârşire forma bazilicei. Nu numai
serică, decât care, nu numai pe pământul fostei planul şi cele mai multe amănunte ale clădirii şi ale
Ungarii, dar şi pe acela al nouii Românii, nu se ornamentelor, dar şi semnele de pietrar cercetate
află alta mai mare. de E. Kühlbrandt aduc neîndoelnica dovadă că
Pentru dreapta înţelegere a clădirii din punct de aici au lucrat numai pietrari germani, cari făceau
52 6
B Ö A B E D E G R A U
 EDUARD M O RRES: B IS E R IC A NEAGRĂ 527

V e d e r e de i n t e r i o r , s p r e R ă s ă r i t P h o to G u s t

parte din atelierele Strassburgului (Gmündul
şvab), ale Coloniei şi Vienei. Documente în legă­
tură cu ridicarea zidirii sunt : din 1385 de arhie­
piscopul din Grau Demetrius, din 1399 şi 1420 de
la papa Bonifaciu V III, din 1423 delà papa Martin
(către preotul catedralei Johannes), din 1444 delà
guvernatorul Ungariei Ion Uniade, din 1450 delà
papa Nicolae V . Ele cuprind iertări de păcate şi
danii pentru ajutorarea clădirii şi refacerea pagu­
belor avute şi înaintează până la începutul secolu­
lui al X V I-lea. Data 1477, care se găseşte într’o
frumoasă lucrare de sculptură la intrarea de Mia-
528 B O A B E D E G R Â U

P h o to N èto licz k a

In terio r, spre A p u s P rid v o arele şi am vonul

 EDUARD
P o r t i c u l d e là M i a z ă z i
zăzi a porticului, trebue să însemne cel din urmă
termen, când totul e gata, pentrucă târnosirea avu­
sese loc mult mai de vreme. Lungul răstimp cât a
ţinut zidirea nu e ceva de mirare. Nu era chiar o
treabă uşoară să se găsească totdeauna banii ce­
ruţi de un monument de asemenea proporţii, la
care se adăugau năvălirile multe şi grele ale Tu r­
cilor, cutremurele de pământ, care au stânjinit de­
stul râvna de clădire a cetăţenilor de atâtea ori în
primejdie de moarte. Pentru trebuinţele zidirii. Bra­
şovenii au aşezat în oraşul de sus de astăzi Bulgari
ca lucrători, cari au rămas locului şi s au pierdut
mai târziu în mijlocul Românilor.
Cu toate că privită de afară biserica lasă o im­
presie destul de unitară, chiar cu turnurile ei ne­
isprăvite, sunt dovezi, nu numai din plan, dar şi din
construcţie, că încă delà început meşterii au fost
de vederi deosebite, dar, ţinuţi legaţi de un simţ
comun de stil, s’au urmat unul pe altul foarte de
aproape, fără ca din pricina aceasta să-şi siluiască
propria personalitate. Ca material de construcţie
s’a întrebuinţat piatră de calcar şi silicioasă ; din
aceasta din urmă sunt lucrate toate sculpturile şi e
îmbrăcat până la turnuri tot exteriorul.
M O RRES; B IS E R IC A N EAGRA 529
P h o to G u s t
A l t a r în s a c r i s t i e
întrebarea, care părţi sunt cele mai vechi, nu
poate încă să capete un răspuns limpede. E mai
mult decât probabil că, după părerea reprezentată
de profesorul Kühlbrandt, în partea de Apus se
găsesc zidite rămăşiţe ale unei biserici romanice
mai vechi, cu două turnuri, care au adus cu sine
stricta aflare laolaltă a turnurilor de astăzi. Cu
toate acestea, trebue spus răspicat că din acea pre­
supusă biserică romană nu se mai văd pe-afară
niciun fel de urme. Altă părere apoi, care se poate
urmări, e că zidirea a fost lucrată înaintându-se
delà Răsărit către Apus. In tot cazul, partea cen­
trală exista când a fost ridicată aripa delà Apus,
de astăzi. Nu s’a putut hotărî deplin până acum
dacă la rându-i corul e mai nou sau mai vechiu
decât partea centrală. Ce e sigur e că se lucra la
amândouă încă dinainte de 1410. Partea centrală
are cele mai vechi cioplituri la ferestre. Cel mai
personal şi mai plin de fantezie se dovedeşte meş­
terul părţii de Apus, care are la îndemână un mare
număr de forme, pline de putere şi de uşurinţă, şi
e de aşteptat că plănuia o tot atât de frumoasă pe
cât de originală deslegare a problemei celor două
turnuri delà Apus, care din nenorocire n’a mai a-
530 B O A B E D E G R Â U

juns la realizare. Lucrarea lui a înaintat până la ga­ rile de clădire au fost de mai puţină însemnătate.
leria sculptată de sub pervazul principal, pe când In 1865 s’a restaurat interiorul corului cu care pri­
părţile de sus ale turnului n’au luat naştere decât lej s’au făcut în zid două scări răsucite, puţin po­
la începutul secolului al X V I-lea. In clădirea delà trivite, până la pridvoare. In 1912, comisia naţio­
început se găseau două capele, aşezate la cele două nală ungară pentru păstrarea monumentelor de
bolţi arcuite ale părţii centrale, dar mai târziu în­ artă, cu sediul în Budapesta, a început, cu mijloace
depărtate. Tot veche este şi sacristia cu cele două de Stat, lucrări de restaurare la exterior, care au
bolţi arcuite dintâi, pe când celelalte două delà avut nenorocul să fie întrerupte foarte curând şi
Răsărit sunt un nici n’au putut să
adaus mai târziu fie reluate din
gotic, la fel cu mijloacele proprii
porticul intrării ale credincioşi­
delà Miazăzi. lor.
Veşti felurite Privirea isto­
ne dau de ştire rică generală de
de bogăţia cu până aici era
care a fost bise­ neapărat trebuin­
rica înzestrată ir, cioasă pentru în­
al X V I-lea se­ ţelegerea forme­
col, nenumăraţi lor clădirii. Ar­
sculptori, în pia­ hitectura exte­
tră şi în lemn rioară e gotică şi
pictori, aurfău- întru câtva delà
rari puşi la lu­ isvor, ca şi pla­
cru ca să desfă- nul şi ideea pu­
şure aci străluci­ ternicului spaţiu
rea unui stil care din interior, pe
poate fi privit când aproape
drept cel din ur­ toată ornamenta­
mă stil religios rea dinăuntru e
al Apusului. Cu barocă. Limpede
toate că protes­ şi simplă e sche­
tantismul a adus ma părţii centra­
mai multă simpli­ le : cinci perechi
tate, biserica s’a de stâlpi despart
păstrat în deplina năvile lăturalnice
ei mândreţe. Nu- de naosul mare ;
m a i pustiitorul bolţile sunt a-
foc delà 1689, proape deopotri­
care a schimbat vă de înalte şi
întregul oraş în îngădue luminii
ruine şi cenuşe, lungilor ferestre
a prăpădit şi ca­ să năvălească
tedrala, mai pu­ larg din ambele
ţin numai zidurile părţi. Arcul de
de afară şi câte­ triumf măreşte
va bucăţi de in­ simţitor nava din
ventar. Această P h o to G u s t
mijloc şi duce la
mare nenorocire corpul lung şi în-
C r i s t o s în p o rtic, r e l i e f
îşi mai arată ur­ nalt, a cărui boltă
mele până în ziua de astăzi. Exteriorul afumat al e ţinută pe trei perechi de stâlpi şi a cărui încheere
bisericii a dat numele de ,,Biserica Neagră", iar are nouă laturi, formă rară (din figura şaisprezece-
interiorul a trebuit ridicat din nou. Şi a fost nevoe unghiului). Către Apus partea centrală se leagă
de multe secole până când cetăţenii greu încercaţi prin pridvorul orgei de zidăria masivă a turnuri­
să înlocuiască cu altele noui, toate coloanele, bol­ lor. Lungimea totală a bisericii e de 88,9 metri, din
ţile şi multele lucruri de înzestrare pierdute. In care corul ia 30,5 ; partea centrală e largă înăuntru
ciuda atâtor loviri, biserica şi-a avut însă în acest de 22,8 metri.
timp deopotrivă o foarte însemnată creştere : zidi­ Ne oprim întâiu la partea de afară. Zidul înalt
rea între anii 1711— 15 a celor două mari şi fru­ de 21 metri se împarte în soclu, corpul zidirii, zidul
mos împodobite pridvoare. După aceea, schimbă­ de sus, ciubucul de margine şi galeria sculptată, cu
 B IS E R IC A NEAGRĂ 531
EDUARD M O RRES:

găuri şi de mare efect, care se înfăşoară după toată frescă, socotită printre cele mai de seamă figuri ale
clădirea. In legătură cu arcurile boltite ale interio­ goticii în cuprinsul fostei Ungarii. Ea înfăţişează
rului, tendinţa hotărîtă verticală determină contra- pe Maria cu copilul într'un peisagiu, în tovărăşia
forţii bine articulaţi şi gătiţi cu multe turnuleţe, care Sfintelor Caterina şi Barbara, şi pe lângă ele două
pe latura de Miazănoante ies în afară, oeste gale­ mari scuturi, al regelui Matei şi cel aragonez al
reginei Beatrice.
rie, cu figuri de
Desenul minunat,
sine stătătoare, iar
bogăţia coloritu­
pe latura de M ia­
lui, gingăşia tutu­
zăzi, cu turnuleţe.
ror amănuntelor se
Fiecare din latu­
recunosc şi astăzi
rile în lungime a-
cu toată crescânda
vea la început nu­
dărăpănare. Pe
mai patru ferestre,
grinda din mijloc
două foarte largi
a uşei stă un cru­
şi două mai în­
cifix.
guste, dintre care Corul ajunge la
aceea de peste tin­ aceeaş înălţime cu
da de intrare delà partea centrală şi
Miazăzi cu moti­
are pe dinafară o
vul clasic de tri- Împărţire asemă­
foiu stă în legătură nătoare. numai că
cu formele goticu­
stâlpii de sprijin
lui în plină desvol- a u c a podoabă
tare. O luare a- deosebită două­
minte deosebită se
sprezece statui de
cuvine porţilor, de
piatră, sub strălu­
care numai partea
cite baldachine şi
centrală are patru,
găteala cea mai de
de fiecare lăture seamă odinioară a
câte două. Cea casei Domnului.
mai original şi bo­ Astăzi ele se a-
gat împodobită es­ rată din nenoro­
te cea răsăriteană
cire foarte stricate,
de pe latura de dar se deosebesc
Miazănoapte, aşa
uşor : Isus, Maria
numita „Poartă de
cu pruncul, un e-
aur”, cu un portic piscop (probabil
lucrat între stâlpi. Sfântul Niculae),
Ea avea peste uşo­
Iacov, probabil e-
rul de sus, alcătuit vangheliştii Luca
dintr'un arc dinţat, şi Pavel şi o figură
o grupă plastică
cu modelul biseri­
cu mai multe fi­ cii în mână, care
guri, care au pierit probabil că înfăţi-
astăzi, ca şi cele şază pe preotul o-
două figuri de pe raşului Thomas,
grinzi. Mai simplă, drept ctitor al clă­
dar de mai mare dirii. De mirare
interes, e aşa nu­ rămân înălţimea şi
mita „Poartă a frumoasa tăetură a
jertfei” care arată
P h o to G u s t turnuleţelor care
arcul dinţat roma- Covor de fir id ă închee contra forţii,
nie târziu şi aşezat
în chip de spiţe de roată, într'o prelucrare frumoasă din aceleaşi păcate nici ele păstrate întregi decât
de gotică târzie. Simplă este poarta apusană a la- în câteva pilde.
turei de Miazăzi, pe când cea de Răsărit a căpătat Temeinic alta decât la partea centrală şi cor este
un vestibul închis, a cărui podoabă stilizată de in­ alcătuirea arhitectonică a părţii de Apus. Prin ma­
trare dă la iveală timpul mai târziu al clădirii. rea grosime a zidurilor s au tăiat trei mici ferestre
Poarta dinăuntru împărţită in două a primit ca or­ aşezate una deasupra alteia, dintre care cele de
nament de căpetenie în câmpul tamburului o mare sus au fost împodobite cu rame largi: şi cioplituri
532 B O A B E D E G R Â U

pline de fantezie, raci, flori in cruce, crini. Peste Acoperişul principal venea în vechime îndărătul
fereastra din mijloc de către Miazănoapte se vede galeriei lucrate şi era mai jos ; acoperişul turnului,
o grupă plastică : Isus de doisprezece ani aşezat ridicat după foc, are fireşte formă barocă.
pe tron, cu patru capete de preoţi la picioare, o Interiorul nu mai cuprinde lucru gotic în piatră
operă de artă de o neobişnuită putere şi gingăşie. decât la partea dinăuntru a pereţilor din afară, la
Contraforţii sunt mai bogat gătiţi decât la partea părţile de jos ale stâlpilor năvii din mijloc şi la pi-
centrală şi arată Ionii de sub prid­
o vânjoasă înti­ vorul orgii, dar
nerire în locurile osteneala meşte­
de sus care fi­ rilor, cari în se­
reşte că ar fi tre­ colul al X V III-
buit prelungite lea au lucrat din
peste galeria nou lăuntrul bi­
sculptată. D a r sericii, să menţie
începând de aici ideea spaţială go­
se dă de gol o tică, e de netă­
altă concepţie ar­ găduit. Bolţile se
hitectonică mai isprăvesc tot în
grosolană, care ogivă, dar fără
s’a mulţumit în nervuri, deşi ca­
caturile de sus cu pitelurile de de-
o puternică pris­ desupt sunt baro­
mă, numai cu fe­ ce. Cu toate a-
restre lungi în­ cestea, ei n’au
guste şi ca în- mai putut să a-
cheere deasupra jungă neasemă­
cu u n ciubuc nata frumuseţe a
sculptat. M eşte­ unei boltiri go­
rul şi-a adunat tice, care smulge
toată puterea de­ spre înălţimi gân­
corativă la poar­ dul omului, leagă
ta de Apus, care în chip minunat
e alcătuită din asprimea şi uşu­
felurite motive, rinţa, simţirea şi
arc cu firidă, arc judecata. Bolţile
frânt cu călcâiu, de căpetenie ră­
cu frunzătură şi mân goale şi
o mare floare în smerite. Cu mult
cruce, arc orb, mai mare înde­
cunună crestată, mânare, şi chiar
caneluri cu pin­ cu oarecare ge­
teni închenăr'aţi nialitate a lucrat
şi turnuleţe de în schimb meşte­
perete, o prive­ rul care a clădit
lişte care ia o- pridvoarele de
chii. Atât profe­ piatră despre ca­
sorul Kühlbrandt re am mai vorbit.
cât şi arhitectul El a zămislit din-
Fritz din Buda­ tr’o stare (artistic
pesta au arătat vorbind) gotică
că e vorba aici C o v o r de stâlpi Phol° Gus* Cu motive baroce
de minunate e- o gotică de pece­
couri ale goticii spaniole. te tot aşa de originală pe cât e de fantastică şi pito­
Uşile sunt la toate cele cinci porţi principale, de rească. Delà picior la picior a întins arcuri mari
lemn; poarta gotică amintită, delà 1477, care fu­ rotunde, care sunt înconjurate de pietre lucrate
sese pusă la început la intrarea dinăuntru, e împăr­ sprijinitoare, arcuri cu călcâiu, turnuleţe şi flori
ţită în câmpuri pătrate şi are ornamente de coarde în cruce, ca în gotică. Ornamentul baroc se apro­
şi de animale în cioplitură de mic relief. Celelalte pie adesea, în puterea naivă şi elementară a expre­
uşi au în chip caracteristic cioplituri Renaştere şi siei, de frumuseţile lucrului în piatră al romanicului
baroce de pe vremea dinaintea focului şi după. târziu. Pridvoarele însele, meşterul le-a boltit jos
 EDUARD M O RRES: B IS E R IC A NEAGRA 533

cu bolţi înstelate de stil gotic târziu. In cor, ca şi rământul consiliului comunal braşovean pe catehis­
în partea centrală, între ferestrele înguste şi foarte mul reformat al reformatorului transilvănean şi
lungi (12,8 m.), se văd căpătâele înmănunchiate preot al oraşului Braşov, Johannes Honterus.
pe care s’a rezemat altădată bolta gotică. Corul are Amvonul de piatră este o lucrare simplă barocă;
în partea de Miazăzi o poartă proprie, căreia împo­ de preţ din punct de vedere artistic sunt uraniscul
trivă se află uşa gingaş împodobit
la sacristie. cu figuri, şi uşa.
Sacristia era al­ Vrednice de amin­
cătuită la început tit mai sunt, prin
din două arcuri sculpturile lor, scu­
care mai târziu au tul regelui Matei
mai fost sporite cu Corvinul la stâl­
două. Un scrin pul din faţa am­
Renaştere mare de vonului, şi mai a-
piatră, o foarte les vechile pietre
frumoasă bucată de mormânt puse
in felul ei, slujea în sala de Miază­
pentru păstrarea noapte a turnului.
odoarelor litur­ Era din vechi o-
ghiei. Un mic du­ biceiul ca familiile
lap în perete dă la mai bune să fie
iveală în uşile lui îngropate în bise­
intarsii gotice. Cea rică, iar de capac
mai veche bucată de mormânt slu-
mişcătoare din în­ jau pietre adesea
zestrare e cazanul ^ogat împodobite.
de botez, un vas Din cele în fiinţă
de bronz din 1472, atrage luarea a-
în chipul unui po­ minte bustul plin
tir gotic (întâlnit de viăţă a\ , preo­
numai în Transil­ tului oraşului Si­
vania şi în Unga­ mon Albelius din
ria de Sus) bogat 1654. Un frumos
împodobit, o crea­ relief în aramă, în
ţie strălucită. E ţi­ culori, din Renaş­
nut în nişte zăbrele terea târzie, care
ie fier gingaşe, bă­ împodobea proba­
tute pe nicovală, bil mai înainte uri
din 1716. Restu­ epitaf şi arată pe
rile vechiului altar Isus la intrarea Ia­
Renaştere au fost dului, se găseşte
întregite după foc, astăzi în Muzeul
în stil baroc, şi săsesc a 1 Ţării
prevăzute cu fi­ Bârsei. T ot ca par­
guri. Părţi din a- te din biserică tre-
ceste frumoase lu­ bue privit şi mo-
crări alcătuesc as­ îumentul lui Hon­
tăzi altarul din terus ridicat în
sacristie. Noul al­ 1898 la piciorul
tar principal este turnului.
o operă de gotică Locurile din cu-
nouă cu îndreptări Covor cu capete 't _ •, prinsul bisericii e-
romantice, şi a d e Păsâri Phot° Gusi rau date, (după
fost ridicat după planurile inginerului orăşe­ o veche şi aspră rânduială, funcţiilor şi breslelor.,
nesc al Braşovului Bartsch la 1865. Pictura alta­ precum Şi câtorva familii de patricieni, pe când fe­
rului a făcut-o profesorul Martensteig. Cele opt meile şedeau singure în nava din mijloc. E uşor de
mari tablouri aşezate pe pereţii corului simt în înţeles că în gătirea scaunelor s’a născut o oarecare
parte din epoca dinaintea focului şi înfăţişază pati­ întrecere, căreia avem să-i mulţumim lucrări stră­
mile lui Isus, Deasupra Uşilcţr sacristiei se găseşte lucite ca strana-primarului şi a profesorilor. O po­
un tablou puternic de F. Schullerus, care arată ju­ doabă de seamă a băncilor o mai alcătuesc însă
534 B O A B E
T ezaurul
astăzi cele 117 covoare orientale vechi foarte pre­
ţioase, o colecţie care se bucură de o faimă euro­
peană şi alcătueşte farmecul oricărui cunoscător şi
iubitor de artă. Ele au venit la Braşov ca marfă şi
au fost trimese cu miile şi mai departe în Apus
Cele mai rari bucăţi ca desen şi culori sunt din se
colul al X V I-lea până în al X V III-lea ; se găsesc
între ele „covoare de firidă” şi „de stâlpi”, care au
fost făcute pentru rugăciune la mahomedani, aşa
zise „ardeleneşti”, şi bucăţi vechi cu motiv de vre­
juri ; se mai găsesc un preţios Uşac, apoi aşa nu­
mitele „covoare cu capete de păsări” şi altele, cum
sunt cele cu marele romb în câmpul din mijloc, în-
tr'un cuvânt, un fragment multicolor de Răsărit de
o rară bogăţie şi strălucire, şi în acelaş timp o do­
vadă cât de nestingherit ştiau străbunii să preţuia-
scă valorile sufleteşti ale frumosului.
însemnate, nu numai din punct de vedere artistic,
dar şi istoric, sunt vechile odăjdii liturgice, păs­
trate încă. Oricât au avut să sufere de dintele vre­
mii, ele au un mare preţ, atât prin stofele scumpe
cât şi prin crucile gotice cusute, cu motive florale.
Astăzi le adăposteşte acelaş muzeu săsesc al Ţării
D E G R A U
N
Bârsei. Intre perdelele altarului şi amvonului se
găseşte o catifea de mătase cu o cusătură frumoasă
turcească, o bucată foarte interesantă, care ar veni
delà Mihai Viteazul (1599).
Orga este o operă puternică a vestitei firme
Buchholz din Berlin, mult admirată din pricina bo­
găţiei şi frumuseţei registrelor, în număr de 76, cu
4000 de ţevi. Şi cine nu cunoaşte sunetul iubit al
marelui clopot, cel mai mare din ţară ?
Mai rămân câteva cuvinte de spus despre tezau­
rul bisericii, care a fost odinioară mult mai bogat şi
mai mare, dar cuprinde şi în alcătuirea de astăzi
câteva exemplare mândre de arta giuvaergeriei să­
seşti. Ca bucăţi de frunte trebue înşirate patru
foarte frumoase potire gotice din secolul al X V -lea
şi şase căni mari de argint aurit cu subiecte mă­
reţe, cu ornamente şi figuri, din Vechiul şi Noul
Testament în stil Renaştere şi baroc. De o deose­
bită frumuseţe este şi un cazan de botez de mână,
in stil Renaştere.
Prietenul frumosului şi cercetătorul de legături
istorice vor mai găsi multe întrebări, care depăşesc
 EDUARD M O RRES: B IS E R IC A NEAGRA 535

însă cadrul unui studiu modest. 1) O clădire, cum e
Biserica Neagră, în care se descopăr urmele a-
proape a şapte secole şi la a cărei înzestrare ne­
numărate generaţii au pus mâna, cu sfântă râvnă
şi deseori cu nespuse jertfe, este un document de
cultură şi de istoria minţii omeneşti, de care Saşii
1) Literatură: operă capitală: E. Kühlbrandt, „Catedrala
evanghelică de mărturisire augsburgică din Braşov”, 1898 şi
1927 ; Séraphin şi Kühlbrandt, „Călăuză prin catedrala evai.
ghelică”, 1913.
au tot dreptul să fie mândri. El e o mărturie de
adânca pătrundere, care a însufleţit felul lor de
gândire încă delà început, şi un simbol al stăruin­
ţei într’o tradiţie de înălţare şi înoire prin sine,
care n’au cunoscut întrerupere.
ED U A R D M O R R E S
Braşov, Noembrie 1930,
din limba germană de Em anoil Bucuţa

F . S ç h u l l e r u s : j u r ă m â n t u l c o n s i l i u l u i c o m u n a l b r a ş o v e a n p e cate=
h i s m u l r e f o r m a t al r e f o r m a t o r u l u i t r a n s i l v ă n e a n ş i p r e o t al
o r a şu lu i B r a ş o v , J o h a n n e s H o n t e r u s . ( S t a t u i a lu i se v e d e
lâ n g ă „ B i s e r i c a N e a g r ă “ la co if u l de M i a z ă z i )
 Crucea
Şi în trecutul depărtat şi în cel mai apropiat, în­
grijirea bolnavilor şi răniţilor se făcea până acum
puţină vreme numai în câteva spitale în care per­
sonalul medical era ajutat de un personal voluntar
alcătuit mai ales din călugări şi călugăriţe. Docu-
P a l a t u l C r u c i i R o ş i i , din B u c u r e ş t i
mentele ne arată că la noi primele spitale, bolniţe
cum se numiau, s’au creat în mânăstiri.
Organizarea eră şi sumară şi insuficientă. Dar
dacă era aşă în ceeace priveşte viaţa societăţii în
timpuri obişnuite, de pace, o putem consideră ca
inexistentă în timp de răsboiu. Până chiar în răs-
boiul Crimeei (1854— 1855), din această cauză,
prea puţini din cei răniţi şi bolnavi se vindecau.
Cauza mai cu seamă a acestei mari pierderi de
vieţi şi a suferinţelor următoare acesteia, păreâ a
fi o organizaţie insuficientă a serviciilor sanitare.
Roşie
In realitate eră şi aceasta, dar cauza primordială
eră alta : rănitul, bolnavul şi personalul care-1 în­
grijea erau consideraţi ca fiind duşmani şi deci,
când cădeau în mâinile celeilalte armate, erau tra­
taţi mai mult sau mai puţin ca atari.
Unui elveţian, Henri Dunant, care a asistat ca
spectator la bătălia delà Solferino (1859) şi a vă­
zut grozăveniile câmpului de luptă, după ce bătă­
lia s’a terminat, îi revine meritul de a fi schimbat
această stare de lucruri, întors la Geneva a con­
vins pe câţiva concetăţeni ai săi să formeze un co­
mitet care să îndrepte această stare de lucruri.
Ideile frumoase propovăduite de acest comitet
au fost aşă de elocvente, propaganda a fost aşă
de bine făcută, încât o conferinţă de experţi, de
toate neamurile, s’au întrunit delà 26 la 29 Oc-
 G en eral
e n r i D u n a n t, în te m e ie to r u l C r u c ii R o ş ii
8 M a iu 1 8 2 8 —3 0 O c t. 1910
tombrie 1863 la Geneva, pentru a căută cele mai
potrivite mijloace de a veni în ajutorul răniţilor,
acolo unde serviciile sanitare militare erau neîn­
destulătoare.
Conferinţa a elaborat o serie de rezoluţii care
au servit de bază la întemeierea unui mare număr
de instituţii menite a veni în ajutorul militarilor ră­
niţi.
Aceste rezoluţii au constituit statutele funda­
mentale ale tuturor instituţiilor care s’au întemeiat,
Iar comitetul de iniţiativă care provocase confe­
rinţa experţilor, a servit la început de legătură în­
tre aceste instituţii şi a devenit în urmă Comitetul
Internaţional al Crucii Roşii, cu sediul la Geneva-
Primul act internaţional, care a consacrat opera
începută şi prin care se recunoştea că rănitul şi
bolnavul nu mai erau beligeranţi şi că personalul
spitalicesc eră neutru, a fost convenţia delà Ge­
neva, delà 22 August 1864, la care au aderat 54
de State. România a dat adeziunea ei la 18/30
Noembrie 1874.
La 11 Iunie 1876, Ministrul de Răsboiu de a-
tunci, Colonelul G. Slăniceanu, a adresat Principe­
lui Dimitrie Gr. Ghika următoarea scrisoare :
,,Guvernul Român în anul 1874 a aderat la Con­
venţia delà Geneva, încheiată în 1864 între mai
multe State din Europa, în scopul de a veni în aju­
torul răniţilor şi bolnavilor militari în campanie.
„Mijloacele de care dispune administraţia Răs-
boiului fiind foarte restrânse, pentru a se puteâ
îndeplini scopul filantropic propus în toate Statele
semnatare ale acestei convenţii, s’a format prin ini­
ţiativa privată societăţi pentru ajutorul răniţilor şi
bolnavilor militari în răsboiu, cari prin subscripţii
RADU RO SETTI : CRUCEA R O Ş IE 537
PREŞEDINŢII CRUCII ROŞII
P r in c ip e le G r ig o r e G r . G h ic a G e o r g e G r . C a n ta c u z in o
15 I u lie 1 8 7 6 — 15 F e b r . 1897 9 M a r tie 1 8 9 7 — 23 M a r tie 1913
voluntare ce au adunat au fost singurele în stare a
procura ajutoarele suficiente.
„Consiliul de Miniştri, prin jurnalul încheiat la
7 crt. autorizând formarea unei asemenea Socie­
tăţi în România şi fiind cunoscut zelul şi devota­
mentul ce Dvs. aţi arătat totdeauna însemnatelor
instituţii de binefacere, care, sub luminata Dvs. di­
recţie, dau rezultate atât de satisfăcătoare, viu a
vă rugă să bine voiţi, Principe, a primi sarcina for­
mării acestei Societăţi şi în ţara noastră unde până
astăzi nu există nici una.
„In speranţa că Dvs. veţi binevoi a luă această
sarcină, am onoare a vă alătură un proect de sta­
tute pe care, adnotându-le, vă rog a le înapoiă spre
a obţine în urmă înalta aprobare.
„Bine voiţi vă rugăm, Principe” etc...
In urma acestei adrese, Principele Dimitrie Gr.
Ghika a convocat pe mai multe persoane de sea­
mă şi a format un Comitet provizoriu, care, prin
procesul verbal din 4 Iulie 1876, a hotărât orga­
nizarea unei societăţi de ajutor pentru militarii ră­
niţi în răsboiu, sub denumirea de societatea „Cru­
cea Roşie din România”.
La 15 Iulie 1876, membrii fondatori ai Societăţii,
întrunindu-se au ales primul consiliu general com­
pus din următoarele persoane : Dimitrie Gr. Ghika,
Nicolae Kretzulescu, Dimitrie A. Sturdza, C. A,
Rosetti, Ion Ghika, Dr. P. Iatropol, Dr. C, Da-
villa, George Gr. Cantacuzino, Gr. C. Cantacu-
zino, Dr. Ar. Fotino, Hillel Manoach, Dr. I. Theo-
dori, Colonel St. Fălcoianu, Colonel I. Algiu, Dr.
Athanasovici.
Preşedinte a fost ales Principele Dimitrie Gr.
Ghika.
Statutele Societăţii au fost promulgate prin Inai-
538 B O A B E
A le x a n d r u M a r g h ilo m a n
I o n K a lin d e r u
7 M a i 1 9 1 5 — 10 M a iu 1925
21 Iu n ie 1 9 1 3 — 11 D e c e m v r ie 1 9 1 3
tul Decret Domnesc No. 1744 din 8 Septemvrie
1876.
Prin legea din 30 Decemvrie 1906 s’a conferit
societăţii personalitatea juridică.
Statutele din 1876, ne mai corespunzând des-
voltării ce a luat societatea, au fost modificate, cu
aprobarea guvernului, în anul 1914.
Cu câteva zile înainte de a se fondé Crucea
Roşie Română a început, la 20 Iunie 1876, răs-
boiul Sârbo-Turc.
Comitetul central a căutat să răspundă imediat
scopului societăţii şi a decis formarea a două am­
bulanţe spre a íe trimite : una în ajutorul armatei
turce, iar cealaltă în ajutorul armatei sârbe.
Guvernul otoman comunicând ,,că nu poate pri­
mi în armata sa ambulanţele noastre pentrucă deşi
a aderat la convenţia delà Geneva, dar nu a luat
nici o măsură spre a iniţia armata la respectul ce
se datoreşte acestei instituţii şi ,,că ambulan­
ţele noastre pot merge în Serbia însă cu riscul şi
pericolul lor, deoarece guvernul nu ia asupră-şi
responsabilitatea de ceeace s’ar putea întâmplă din
cauza ignoranţei trupelor sale”, nu s a mai trimis
ambulanţă în Turcia.
Ambulanţa destinată Serbiei a plecat din Bucu­
reşti la 13 Iulie 1876 şi a ajuns la Cladova la 20
luíie ; de aci prin Negotin a pornit la Zaicear, so­
sind acolo la 24 Iulie. Colonelul Lechanin, care co­
manda armata din Timoc, a cerut ca ambulanţa
română să urmeze trupelor sale. După retragerea
acestei armate la Brestovaţca-Bania, ambulanţa a
primit ordin să trimită parte din personal la Alexi-
natz, iar parte la Ciupria, unde a funcţionat delà
1 August până la 10 Septembrie îngrijind de răniţii
D E G R A U
P R E Ş E D I N Ţ I I
Ir in a C â m p in e a n u P r e ş e d . d e o n o a re a so c .
C r u c e a R o ş ie 7 M a iu 1915— 2 N o e m . 1920
şi bolnavii aflaţi acolo. Personalul ambulanţei a
fost împărţit în două secţii :
O secţie a îngrijit spitalele din Ciupria, iar cea­
laltă secţie a lucrat la punctele Nerikev-Han şi
Bobovişte.
Ambulanţa a funcţionat neîntrerupt delà 1 Au­
gust până la 7 Decembrie, îngrijind 6832 răniţi şi
bolnavi.
Răsboiul Ruso-Turc a început la 12/24 Aprilie
1877.
Comitetul central a organizat 2 ambulanţe des­
tinate să urmeze armata română şi a înfiinţat spi­
tale temporare atât în apropiere de câmpul de ope­
raţie cât şi în Bucureşti, unde a construit, în gră­
dina spitalului Filantropia, 3 mari barăci cu 90 pa­
turi şi lângă Gara de Nord o baracă, spre a servi
de adăpost răniţilor în timp de aglomerare până
ce puteau fi transportaţi la diferite spitale.
In ajutorul societăţii, după intervenirea Comite­
tului central, au sosit din străinătate mai mulţi me­
dici şi chirurgi.
Eforia Spitalelor Civile, hotărînd să primească
răniţi şi bolnavi militari în spitalele sale, a pus la
dispoziţia Crucii Roşii următoarele paturi : 84 pa­
turi la spitalul Filantropia, 50 paturi la Colentina,
41 paturi la Colţea, 19 paturi la spitalul de copii
şi 30 paturi la spitalul Boldescu din Ploeşti.
La spitalul Colţei s’a deschis un curs de ban­
daje şi pansamente pentru doamnele care au dorit
să vină în ajutorul răniţilor.
Prima ambulanţă a pornit din Bucureşti la 11
Iunie 1877 şi a sosit a doua zi în gara Craiova, de
unde a pornit la Poiana. Acolo a îngrijit bolnavii
cari se trimeteau din lagărul delà Calafat precum
şi pe locuitorii civili bolnavi.
 539
G en eral RADU RÛ SETTI : CRU CEA R O Ş IE

CRUCII ROŞII

A le x a n d r u C o n s ia n tin e s c u G h. B a lş , P r e ş e d in t e le d e astă z i al
E c a t e r in a G h . C a n ta c u z in o
2 5 M a r tie 1 9 2 6 — 18 N dem b r ie 1926 S o c . C r u c e a R o ş ie
P r e ş e d . de o n o a r e a so c . C r u c e a R o ş ie
2 6 Iu n ie 1 9 2 1 - 1 S e p t . 1 9 2 3

Această ambulanţă a fost împărţită în trei secţii ţat 2 spitale-barăci locale cu 42 paturi, iar în urmă
şi anume : alte 4 spitale.
Secţia I, care a urmat Divizia I activă, a pornit Numărul bolnavilor şi răniţilor îngrijiţi de for­
în ziua de 14 Iulie la Calafat. De acolo a urmat di­ maţiile Crucii Roşii a fost :
vizia până la Radişevo în Bulgaria, iar la 29 Au­
N u m ăru l b o ln a v ilo r că u ta ţi
gust s a înapoiat la Verbiţa. La 9 Octomvrie sec­ F O R M A Ţ IA = = = = = = = = = = = =
ţia s a înapoiat la Griviţa, unde a stat până la 3 paturilor Români R u ş i T u r c i T o ta l
Decemvrie, când a părăsit Griviţa şi a retrecut
Dunărea la Turnu Măgurele. A m b u la n ta I 42 496 6 225 757
Secţia Il-a destinată a urma Divizia II, a pornit 42 881 — 212 1093
. ii
în ziua de 19 Iulie la Cetate.
» ni 70 770 10 86 866
Din Cetate a plecat la Calafat însoţind corpul
S p it a le - b a r . T r . M ă g u re le 130 64 4 20 223 877
de rezervă până la 22 August, când a plecat îm­
preună cu ambulanţa militară spre Plevna. După B a r ă c ile d in B u c . şi E f o r . 224 55 6 44 301 901
atacurile făcute de armatele noastre contra pozi­ T o ta l . 50 8 3347 80 1077 4504
ţiilor delà Griviţa, o parte din ambulanţă s’a re­ B o ln a v i c ä u ta fi în sp iţa»
întors la Mecica, formând acolo etapa de evacuare. le le a rm a te i d e là R a h o v a 142
Secţia IlI-a a pornit la Poiana, în ziua de 21 Iu­
lie, de unde a mers la Nicopole. Apoi a plecat la T o ta l g e n e r a l 4646
25 August şi s’a aşezat la Cerno-Selo, pe malul La isbucnirea răsboiului sârbo-bulgar din 1885-
drept al râului Osma. 1886 Crucea Roşie Română a trimis câte o secţie
De aci, un detaşament a plecat în ziua de 28 medicală, în fiecare ţară beligerantă.
August, spre Griviţa. Acolo a primit ordin, delà Pornite la 11 şi 12 Noemvrie 1885, secţiile au
D-rul Davilla, să înainteze spre locul ce se alesese sosit la Belgrad la 15 Noemvrie şi la Sofia la 19
pentru primele pansamente, în vederea luptei delà Noemvrie, unde au îngrijit de răniţi până în pri­
30 August. mele zile ale lunei Ianuarie 1886.
Restul secţiei II, stabilită la Cerno Selo, s a stră­ Secţia din Belgrad în timp delà 16 Noemvrie
mutat la 6 Septembrie la Mecica, unde se află 1885 până la 4 Ianuarie 1886, a avut în îngrijirea
etapa principală. sa 3 spitale. Numărul răniţilor îngrijiţi în aceste
A doua ambulanţă a pornit din Bucureşti la 20 spitale s’a urcat la 500.
August la Corabia, de acolo a plecat la Tr. M ă­ Secţiei din Sofia i s’a dat în îngrijire un singur
gurele, unde a construit 4 barăci cu 130 paturi. spital cu 50 patrui, în care delà 22 Noemvrie până
După cererea D-rului Davilla, comitetul a trimis la 30 Decemvrie 1885, a avut în căutare 125 ră­
şi o secţie la Rahova, secţie căreia i s’au încredin­ niţi.
540 B O A B E
D e p o z i tu l din B u c u r e ş t i al C r u c i i
In lunga perioadă de pace care a urmat după
1886, Crucea Roşie şi-a manifestat activitatea,
prin ajutoare date altor societăţi de Cruce Roşie
şi prin mărirea fondurilor sale.
In 1906 d-na Irina Câmpineanu înfiinţează
„Crucea Roşie a Doamnelor din România". Scopul
ei eră de a pregăti şi a dispune de personal pre­
gătit şi de materialul trebuitor spre a face faţă îm­
prejurărilor.
In anul 1913 în vederea campaniei din Bulgaria,
Societatea Crucea Roşie din România şi Societatea
Crucea Roşie a Doamnelor din România, au for­
mat un comitet comun de acţiune, pentru tot tim­
pul cât armata română eră să fie sub arme.
La 16 Iulie 1913 Ministerul de Răsboiu a hotă­
rât ca spitalul mobil al Societăţii Crucea Roşie, să
plece imediat pentru T r. Măgurele, aşteptând a-
colo noui dispoziţii.
Plecarea din Bucureşti a avut loc la 18 Iulie. La
Tr. Măgurele în ziua de 23 Iulie spitalul a primit
ordin să plece la Teliş în Bulgaria, unde bântuiă
holera asiatică.
In ziua de 30 Iulie s’a primit ordin ca „întreg
spitalul mobil cu tot materialul şi personalul" să
se transporte de îndată la Tr. Măgurele, unde a
sosit la 9 August. Aci s’a instalat, în curs de 2
zile, 14 barăci şi 12 corturi precum şi 4 gherete.
Spitalul mobil a funcţionat acolo, delà 11 August
până la 24 August.
In tot acest timp au fost căutaţi în spital 265
bolnavi, din care 255 bolnavi de holeră, iar restul
de 10 de diferite boale. Dintre bolnavi au murit 38.
restul au fost : parte evacuaţi, parte s’au însănă­
toşit. .
La 25 August personalul şi o parte din material
D E G R A U
R oşii
a plecat la Bucureşti, iar restul materialului a ră­
mas a fi adus în urmă cu calea ferată.
Cu întoarcerea armatelor din Bulgaria holera
asiatică s'a întins şi în ţara noastră.
Societatea a fost solicitată să vină în ajutorul
locuitorilor din judeţele molipsite (Teleorman, Ro-
manaţi, D olj). Comitetul de administraţie a trimis
16 corturi mari cu materialul şi personalul nece­
sar. S ’au îngrijit mai întâiu bolnavii din comunele
Cilieni, Jieni, Scărişoara şi alte localităţi din jude­
ţul Romanaţi. De acolo a trecut în judeţul Dolj în­
grijind de holericii din comunele : Giurgiţa, Afu­
maţi, Urzicuţa, Urzica Mare, Ionelele, Amzuleşti.
Portăreşti, etc.
Pentru judeţul Gorj, care aproape în întregime
era bântuit, s’au mai organizat alte 2 echipe cu
personalul şi materialul necesar.
In primăvara anul 1914 s’a trimis în Albania
tot materialul pentru instalarea şi funcţionarea unei
secţii de 10 bolnavi.
Imediat ce în anul 1914, a isbucnit marele răs­
boiu Societăţile noastre de Cruce Roşie şi-au in­
tensificat activitatea spre a fi gata pentru un caz
de nevoie. Una din primele acţiuni a fost conto­
pirea : Societăţii „Crucea Roşie din România" cu
„Societatea Crucea Roşie a Doamnelor din Ro­
mânia”, formându-se „Societatea Naţională de
Cruce Roşie a României" şi întrunind astfel, într’un
singur tot, toate bunele voinţe care alcătuiau cele
două societăţi anterioare.
Apoi, Crucea Roşie s’a ocupat cu organizarea
în întreaga ţară de spitale care până la 1 Aprilie
1916 dispuneau de 7.285 paturi.
Toate localurile în care urmau să se instaleze
spitalele de Cruce Roşie, au fost complet amena-
 541
G en eral RADU R O SÉTTI : CRUCEA R O Ş IE

jate cu tot ce le trebuia ca : apă, canal, lumină, băi, valul delà 12 Maiu 1915 până la 8 Maiu 1916 ur­
spălătorie, bucătărie, etuvă, etc. precum au fost mătoarele sume :
înzestrate şi cu tot materialul spitalicesc. 50.699 ruble 20 copeici pentru prizonierii cari se
S ’au organizat apoi şi cinci spitale destinate a aflau în Rusia ;
funcţiona pe câmpul de operaţie, spitale care dis­ 1.608 coroane pentru prizonierii cari se aflau
puneau de 1000 paturi. în Austria ;
In fine s’au organizat cursuri pentru pregătirea 811 coroane pentru prizonierii cari se aflau
infirmierelor necesare, cursuri care au fost urmate în Ungaria ;
268 mărci pen­
cu f o l o s de tru prizonierii
multe doamne cari se aflau în
şi domnişoare Germania ;
din toată ţara. 12 franci în
încă delà în­ Franţa ;
ceputul răsboiu- 5.540 dinari
lui mondial, d-1 pentru prizonie­
Gustave Ador, rii cari se aflau
Preşed. Comi­ în Serbia ;
tetului Interna­ 5.904 lire ita­
ţional al Crucii liene pentru
Roşii din Gene­ prizonierii cari
va, a atras a- se aflau în Ita­
tenţia Societăţii
lia ;
Crucea Roşie 150 lei unui
din România, refugiat în O-
asupra execu­ landa ;
tării deciziilor 5 lire turceşti
Conferinţei din în Turcia.
\V a s h i n g- Numărul co-
t o n, cu pri­ letelor tranzi­
vire la prizo­ tate se ridică la:
nierii de răs- 6.135 din Ru­
boiu. După pri­ sia în Austro-
mirea circulării Ungaria, trimi­
de mai sus, a- se prizonierilor
mândouă socie­ de către Crucea
tăţile noastre Roşie Rusă.
care erau atunci
70 din ţară
în fiinţă şi-au
organizat servi- sau din Germa­
viile necesare nia şi Austro-
Ungaria, pen­
pentru prizo­
tru prizonierii
nieri.
din Rusia.
Serviciul a In urma ocu­
dat rezultate pării Serbiei de
mulţumitoare şi către armatele
numeroase fa­ austro - ungare
milii şi-au găsit şi bulgare, o
mângâerea î n parte din popu­
scrisori primite laţia s â r b ă :
— prin acest
12.535 persoane din teritoriile limitrofe cu ţara
birou — delà prizonieri.
Serviciul a dat rezultate mulţumitoare şi nume­ noastră, s a refugiat la noi prin Tr. Severin, Gruia
roase familii şi-au găsit mângâerea în scrisori pri- şi alte localităţi.
mite — prin acest biurou — delà prizonieri. Crucea Roşie le-a venit în ajutor. La 31 Martie
Totalul corespondenţelor trimise delà începutul 1916 numărul’ lor se redusese la 396 persoane.
răsboiului mondial şi până în primăvara 1916 a Despre acţiunea Crucii Roşii în timpul răsboiu­
fost de 11.050. Deosebit au fost şi numeroase scri­ lui de întregire ar fi aşă de mult de spus în cât
sori de tranzit. s’ar umpleâ un volum. Cum totul este încă proas­
Afară de corespondenţă, s au expediat în inter­ păt în memoria tuturora, mă mărginesc a da rezu-
542 B O A B E D E G R A U

matul foarte succint ce urmează, menţionând că, este că, autorităţi şi particulari, instituţii şi oameni
la evacuarea Munteniei, Statul a trecut Crucii Ro­ de toate categoriile, au răspuns la apelul ei, nu nu­
şii toate spitalele din zona ocupată ulterior de ina­ mai dând cu generozitate bani şi obiecte, dar con­
mic. tribuind prin munca lor devotată, în spitale, în ta­
In cifre Crucea Roşie a adus în timpul răsboiu- bere, în birouri şi peste tot unde eră o durere de
lui, armatelor şi alinat, un ajutor
populaţiei civile, de dat.
următoarele servi­ Fără preget toţi
cii : şi toate, au dat şi
1. A adăpostit au dat din inimă.
în spitalele sale Delà răsboiu în­
peste 150.000 ră­ coace, activitatea
niţi şi bolnavi, re­ Crucii Roşii se
prezentând aproxi­ poate împărţi în
mativ 4.900.000 următoarele cate­
zile de ospitali- gorii de preocu­
zare. pări :
2. A distribuit, a) Strângerea
în cantinele sale de fonduri, nece­
din gări, militari­ sare pentru clădi­
lor în trecere, un rea unui local pro­
număr de porţii priu şi pentru rea­
(diferite alimente, lizarea m e n i r i i
ceaiuri, băuturi ră­ sale.
coritoare şi altele) In acest scop a-
care se pot evaluă tât comitetul cen­
la câte-va mi­ Ş c o a l a de in fir m ie r e tral cât şi filialele
lioane. Crucii Roşii au
3. In cantinele din Bucureşti, a distribuit la re­ făcut apel la Stat, la diferite instituţii şi la marele
fugiaţii cari au fost evacuaţi din Oltenia, Munte­ public. Ca rezultat al apelului atât comitetul cen­
nia şi Dobrogea şi au rămas în Bucureşti, cum şi tral cât şi filialele dispun azi de sume care le-ar
populaţiei sărace din Bucureşti, un număr de îngădui, în caz de nevoie, a începe o acţiune de
800.000 prânzuri, ajutorare. Vor mai
osebit de pâine. trebui însă foarte
4. A ajutat în multe fonduri pen­
teritoriul ocupat tru ca o asemenea
64.400 prizonieri acţiune să poată
cu hrană, îmbrăcă­ fi condusă pe sca­
minte sau bani. ra necesară şi pen-
5. A adăpostit •ru un timp mai
în Bucureşti 3000 îndelungat.
refugiaţi. Ca rezultat bă­
6. A transmis, nesc, cel mai mare
prin biurourile sale este acela al anu­
din Bucureşti şi lui 1926 când So­
Iaşi, mai mult de cietatea, împlinind
350.000 scrisori o jumătate de veac
sau informaţii pen­ de existenţă, s’au
tru prizonierii de donat Crucii Roşii
răsboiu şi pentru sume al căror to­
civili, fără a socoti tal este de circa
cele date prin. Bu­ 10.000.000 lei, cu
letinul Crucii Ro­ O a m b u la n fă p e n tru c o m b a te r e a fr ig u r ilo r d e b a ltă
care sumă s’a plă­
şii, alcătuind în tit în mare parte
total aproximativ 488.000 de fişe. costul clădirii, inaugurată în toamna anului 1927.
7. A transmis direct sau prin comenzi 58.000 co- b) Revederea, punerea la punct şi complectarea
lete pentru prizonierii români internaţi în lagărele materialului spitalelor mobile, care azi e terminată.
din ţările inamice ; cum a făcut şi transmiteri de c) Organizarea de alte formaţii de mobilizare, al
bani pentru aceiaşi prizonieri. căror număr se măreşte continuu şi a căror alcă­
Dacă Crucea Roşie a putut aduce aceste servicii tuire se desvoltă sistematic.
 G en eral RADU RO SETTI : CRU CEA R O Ş IE 54 3

d) Formarea unui corp de infirmiere voluntare, e) In vedere că desvoltarea Crucii Roşii în vii­
trebuincioase şi pentru formaţiile Crucii Roşii şi tor depinde mult de pregătirea viitoarelor generaţii,
pentru cele ale armatei. In acest scop s a făcut apel Crucea Roşie, urmând pilda altor societăţi de
la doamnele şi domnişoarele care cu atât devota­ Cruce Roşie, a organizat o secţie de Cruce Roşie
ment au servit în răsboiul trecut şi s au înfiinţat şi a tinerimii, a cărei menire este de a familiariza
cursuri speciale, nouile generaţii
de către Centra­ cu noţiunea de
ajutor mutual şi
lă şi de către fi­
de cunoaşterea
liale, pentru pre­
gătirea persoane­ reciprocă.
lor de bună voin­ In vederea rea­
lizării scopului
ţă, care doriau a
căpătă, de acum său, secţia tineri­
înainte, pregăti­ mii, în înţelegere
rea necesară, cu secţii de Cru­
spre a se puteă ce Roşie a tine­
devota la nevoie rimii din alte ţări,
îngrjirii şi alinării a organizat un
celor suferinzi. schimb de cores­
Trebuie să spun pondenţă şcola­
că, în această ră, care are con­
privinţă, Crucea cursul autorităţi­
Roşie a avut o lor şcolare.
mare deziluzie. De asemenea
Prea puţine Secţia Tinerimii
doamne şi dom­ organizează, în
nişoare au răs­ fiecare an, colo­
puns a p e l u l u i nii şcolare, gra­
său. Meritul celor care s au înscris este prin acea­ ţie cărora mulţi copii (circa 3000 în ultimii
sta cu atât mai mare. Marea majoritate pare a nu 11 ani) beneficiază de aerul delà munte şi delà
înţelege că azi când femeea cere drepturi ea are şi mare (110.000 zile) şi graţie cărora se desvoltă
datorii şi că, cu cât va arătă mai multă conştiinţă între copii şi simţul de solidaritate. Din acest din
in îndeplinirea datoriilor — între care îngrijirea se­ urmă punct de vedere s’a făcut o constatare foarte
menilor este una mulţumitoare cu
din cele mai fi­ ocazia strângerii
reşti — cu atât de fonduri pen­
va' convinge pe tru ajutorarea
mai mulţi de ne­ înfometaţilor din
voia de a li se a- Basarabia ; toţi
cordâ şi noui şcolarii din ţară
drepturi. Se trece au contribuit la
apoi cu vederea hrănirea c e l o r
f a p t u l că la din judeţele un­
cursurile de infir­ de eră lipsă, ară­
miere voluntare tând astfel celor
se capătă acele lipsiţi, în mod
noţiuni de higie- practic, ce este
nă cari sunt tre­ solidaritatea.
buincioase orică­ f)
rei femei pentru buit la îndrepta­
care rolul de ma­ rea stării sanitare
mă, de soţie şi de de după răsboiu,
gospodină, nu „ C r u c e a R o ş i e “ h r ă n in d co p iii în fo m e ta ţi din B a s a r a b ia trimiţând în mai
este numai ceva mulţi ani de-a-
plicticos şi puţin demn de o femee modernă. rândul, coloane volante în optsprezece judeţe, cari
O spun aceasta şi o spun cu atât mai tare cu cât au îngrijit 14. 124 sifilitici şi au dat 33.691 con­
personal în timpul răsboiului m’am putut convinge, sultaţii şi medicamente gratuite, pentru alte boli.
ca pacient, de chipul destoinic cum îngrijeau pe g) A ajutat diferiţi refugiaţi şi a contribuit a
bolnavi şi pe răniţi infirmierele voluntare din gene­ ajuta pe victimele nenorocirilor delà noi şi din alte
raţia precedentă şi cât folos au adus. ţări.
5 44 B O A B E D E G R Â U

In această privinţă acţiunea cea mai de seamă a In răstimp, prin comisariatul special creiat pe
fost acea întreprinsă în iarna 1928— 29. lângă Ministerul Muncii şi care conduceă acţiunea
Seceta din vara 1928, venind după câţiva ani iniţiată de Comitetul Central de aprovizionare de
agricoli răi, a fost pentru Basarabia de Sud o în­ pe lângă Ministerul Agriculturii, s’a cerut Crucii
cercare care eră peste puterile sale, toate rezervele Roşii să organizeze şi în judeţul Gorj o acţiune si­
locuitorilor, în bani şi în natură fiind sleite. milară celei din Basarabia, ceeace s'a şi făcut.
In asemenea Totalul strâns,
împrejurări Gu­ în bani şi ali­
vernul a crezut mente s’a urcat
că eră de abso­ la 32.082.895 lei
lută nevoie a a- . di n cari :
jutóra populaţia ; *“**''ir<ajJOT^ 1.048.000 lei
în ceeace privea daţi de Centrala
alimentarea co­ Crucii Roşii.
piilor şi a bătrâ­ 2.298.704 Iei
nilor neputihcic- de filialele Crucii
şi, a socotit că Roşii ;
această operă in­ 9.795.000 lei
tră în cadrul ac­ diferite ministere;
ţiunii Crucii Ro­ 1.115.689 lei
şii Române. s’a strâns prin
Cu toate că şcoli, iar restul
organizaţia sa în prin bănci şi ma­
Basarabia eră rele public.
mai tânără şi fi Ceeace nu se
C o lo n ia d e co p ii t r im e ş i de „ C r u c e a R o ş i e “ la M a r e
lialele sale de a poate vedea, sub
colo, de creaţie mai recentă, şi cu toate că îşi dă- formă de cifre, este însă maréle rezultat moral ob­
deâ seama limpede de greutatea de a organiză, în- ţinut prin inimoasa înălţare a celor chemaţi la a-
tr’un timp aşă de scurt, această acţiune, Crucea ceastă acţiune de într’ajutor, şi apropierea şi legă­
Roşie nu a pregetat să-şi asume răspunderea şi a tura sufletească ce s’au stabilit între copii din părţi
început imediat lucrul. aşă de depărtate ale ţării, depărtate numai prin
La început, s’a cerut să se organizeze cel mult distanţă, dar şi prin deosebiri etnice şi de gândiri.
150 cantine în Activităţii or­
punctele cele mai ganizatorilor can
încercate ale ju­ tinelor şi stăruin­
deţelor : Cetatea ţelor lor, se da-
Albă, Cahul, Is­ toreşte învinge­
mail, Tighina şi rea tuturor greu­
Lăpuşna. tăţilor. dintre ca­
P e n t r u a-şi re multe au fost
procură fondurile datorite rigorei
necesare, Crucea i e r n e i 1928—
Roşie a făcut a- 1929.
pel la marele pu­ Pentru ca să
blic, la toate ins­ poată venî la
tituţiile, la auto­ şcoală şi la can­
rităţi şi la parti­ tine copiii flă­
culari. In primul mânzi, Crucea
rând a subscris cea Roşie, în li­
şi ele. S ’a cerut mita mijloacelor
atât daruri în ba­ sale, à distribuit,
Col d e c o p ii t r im e ş i d e „ C r u c e R o ş i e " , pe o v e ra n d ă la M a r e p e ]â n g ă îmbră­
ni cât si daruri în
natură, iar presa a dat cel mai larg concurs acestei cămintea primită în dar, cam 11.000 perechi opinci
propagande. şi peste 2000 zăbune vătuite.
Toate ministerele au dat autorităţilor subordo­ Numărul cantinelor a crescut treptat precum a
nate din Sudul Basarabiei instrucţiile necesare crescut şi acela al gurilor hrănite. Astfel în loc de
pentru a sprijini acţiunea Crucii Roşii, iar C. F. R. 150 cantine prevăzute la început s’a ajuns la mai
a acordat transporturilor de alimente şi combusti­ mult ca 585 în Basarabia şi 64 în judeţul Gorj.
bile tariful cel mai redus. Raţiile erau-, compuse dintr’o supă sau o mân­
La 31 Decembrie 1928 funcţionau 200 cantine. care şi un sfert de kilogram de pâine-sau o-cantî-
 G en eral RADU
täte de mămăligă corespunzătoare. Această canti­
tate a fost mărită, pe măsură ce resursele proprii
ale locuitorilor se sleiau, cu începere delà mijlocul
lunii Ianuarie 1929, la 400 grame de pâine.
In a doua jumătate a lunii Februarie, din cauza
iernei excepţionale, fiind mulţi muncitori fără de
lucru. Ministerul Muncii a cerut Crucii Roşii să
organizeze, în oraşele Chişinău, Tighina, Cetatça
Albă şi Bolgrad ceainării cu distribuţie de pâine,
dând şi mijloacele necesare pentru acest surplus de
cheltueli. Şi ajutorarea aceasta s'a dat conform do­
rinţelor exprimate, organizându-se şase ceainării
în Chişinău şi câte una în Tighina, Cetatea Albă
şi Bolgrad şi mai târziu şi în localitatea Curci, de
lângă Bolgrad. ,4
In nici unul din satele în ç?ife a funcţionat o can­
tină a Crucii Roşii n’a muriCnici un copil de foa­
me. In ajutoare nu s’a făcut nici o deosebire de na­
ţionalitate sau de confesie.
In fine, în luna Martie, în urma cererii Primăriei
Orhei, s’a organizat de către filiala locală a Crucii
Roşii o cantină unde au mâncat 300 oameni, timp
de 6 săptămâni.
In rezumat, prin mijlocirea Crucii Roşii s’au pu­
tut hrăni, în 650 cantine sau ceainării, 58.913 co­
pii şi bătrâni dând 5.049.438 porţii cu o cheltuială
totală de 28.450.807 lei sau de 5,64 lei de porţie.
Trebue însă să ţinem seamă de faptul că un nu­
măr destul de mare de săraci au fost alimentaţi de
cantine, din ceeace rămânea delà copii şi că numă­
rul lor nu a fost trecut în statistică. După infor­
maţiile luate, acest număr se urcă la cel puţin 5%
din numărul celor trecuţi în socoteli. In cât se poate
spune că, în total, numărul celor ajutoraţi se urcă
la 61.860, iar numărul porţiilor servite la 5.301.914.
costul unei porţii fiind de 5.37 lei.
Ajutorul material ce s’a dat a avut un mare e-
fect moral. Prin sentimentul de întărire ce l-au a-
„ C r u c e a R o ş i e “ h ră n in d p o p u la ţia în fo m e ta tă d in B a s a r a b ia
R O SETTI : CRU CEA R O Ş IE 545
vut cei loviţi de nenorocire când au văzut că sunt
ajutaţi într’un mod frăţesc şi desinteresat, s’a con­
tribuit la înlăturarea prilejurilor de revoltă sufletea­
scă sau de neorândueli, care mai cu seamă în re-
.giuni ca acelea ce au fost ajutorate, puteau să aibă
aşa de rele răsfrângeri. S ’au întărit şi legăturile
între diferitele părţi ale ţării, nu numai între copii,
dar şi între adulţi, prin conştiinţa că din toate
părţile ţării, toţi s'au grăbit să le vină în ajutor
fără deosebire de neam şan de credinţă. S'a con­
tribuit astfel la' înfrăţirea şi între Români, dar şi
între naţionalităţile străine din aceste regiuni, şi
Români,
Ajutorul dat a fost şi un sprijin direct dat şcoa-
lei, căre, servind prin cantine de--centru-al ajuto­
rării, a devenit în mintea copiilor şi unkámból al
spiritului de ajutor frăţesc.
Voind % ajută moraliceşte pe bolnavii din spi­
tale, Crucea Roşie a dispus acum în urmă ca fi­
lialele sale,’ luând înţelegere cu medicii-şefi ai spi­
talelor, să organizeze pe lângă spitale, Asociaţii
de prieteni ai spitalului . . , cutare, asociaţie me­
nită, în limitele permise de medici, a distră pe bol­
navi, a-i încuraja şi a-i ajută, prin cărţi, scrieri de
scrisori, mici daruri, etc.
Această nouă ocupaţie arată spiritul de care este
însufleţită Crucea Roşie Română, care conştientă
că un organism trăeşte numai atâta timp cât se
desvoltă, îşi întinde şi intensifică activitatea şi
pentru a micşoră, în limitele posibilităţilor, sufe­
rinţele omeneşti, pentru a mări sentimentul de so­
lidaritate generală şi pentru a fi gata la orice ne­
voie, din cadrul ocupaţiilor sale, să acţioneze cu
material îndestulător şi cu un personal plin de un
desăvârşit dor de bine.
General RA DU R O S E T T I
31 Octomvrie 1930.
 L o c a lu l M u z e u lu i d u p ă r e p a r a ţia d in Iu n ie * N o e m b r ie 1929
Muzeul F ă l t i c e n i l o r
Sunt 16 ani, de când funcţionează în oraşul Făl­
ticeni un muzeu regional. Acest muzeu şi-a luat
fiinţă în toamna anului 1914, din iniţiativa scrii­
torului acestor rânduri, sub a cărui conducere di­
rectă, muzeul se găseşte şi astăzi.
Delà înfiinţarea lui, a fost adăpostit în câteva
săli din localul liceului ,,Nicu Gane , cu autori­
zaţia Onor. Minister al Instrucţiei, şi s’a mutat
la 1 Noembrie 1929, în localul său propriu, cum­
părat delà d-1 Cantacuzin-Paşcanu.
Muzeul Fălticenilor, aşa cum este înjghebat în
momentul de faţă, este rezultatul bogăţiei de mate­
rial istoric, preistoric, etnografic, ştiinţific, econo­
mic, atât din oraş cât şi din întregul ţinut.
Materialul acesta adunat şi studiat, poate fi con­
siderat ca începutul unei colecţii de mare însem­
nătate ştiinţifică şi culturală, atât pentru elevii de
astăzi, cât şi pentru marele public. Pe lângă acea­
sta, muzeul Fălticenilor mai are menirea să fie
o instituţie culturală de frunte, în această parte a
Moldovei. In el, să se adune tot ceeace a mai ră­
mas neînstrăinat şi neîmprăştiat din partea aceasta
a ţării, atât de bogată în amintiri istorice şi cultu­
rale.
Muzeul cuprinde 11 secţii, grupate în trei
mari grupe : istorică şi preistorică, etnografică
şi ştiinţifică ; la care se mai adaugă şi manifestarea
economică a timpului, reprezentată prin produsele
solului şi fabricilor din judeţ. O secţie destul de
bine reprezentată, este cea militară, în legătură cu
activitatea pe acest tărâm, a regimentului 16 inf.
azi în fiinţă, cât şi a reg. 56, desfiinţat după răz-
boiu.
Vom căuta să facem aici o scurtă enumerare a
secţiilor muzeului, dând pentru fiecare secţie, câte o
notă explicativă, asupra obiectelor mai importante.
I. Grupa istorică-preistorică are : I. Secţia docu ­
mentelor, cuprinzând diferite documente, referi­
toare la trecutul istoric al vechiului ţinut al Suce-
vii (astăzi jud. Baia), hotărnicia diferitelor moşii,
din timpul lui Vodă Sandu Sturdza, Mihail Sturdza
etc. Acte şi pitace de boierie a diferiţilor oameni
vechi, localnici. Zapise, chitanţe, manuscrise, foi
de dotă, etc.
Dintre urice, cu peceţi mari de ceară roşie şi le­
gate cu şnur de mătasă, este uricul din timpul lui
Alexandru cel Bun, 1424. Februarie 16, prin care
domnul Moldovei, hotărăşte cât şi a cui să fie mo­
şia Buciumeni, astăzi o suburbie a oraşului Făl­
ticeni.
Alt uric este din timpul domniei lui Petru-Ra-
reş, 1546, cu privire la nişte moşii moldoveneşti,
dincolo de Prut.
Un alt uric, din timpul domniei Movileştilor —
1599, etc. Gel dintâi e donaţia defunctei Catinca
Diaconu din Buciumeni ; al doilea e donat de d. Al.
Stamate şi cel de al treilea e donat de d. G. G.
Ghiţescu. avocat.
 547
V . C IU R E A : M U Z E U L F Ă L T IC E N IL O R

O frumoasă colecţie de documente, e dată mu­ Bucureşti. Un număr mare de monede moldoveneşti,
zeului de Matei Miilo, fost primar al târgului şi începând cu Petru fvîuşat, Alexandru cel Bun, etc.
nepot al marelui artist, M. Miilo, — precum şi de O frumoasă donaţie este colecţia d-lui prof. Dan
d. G. Ghiţescu. Protopopescu, formată din monede şi medalii ve­
2. Secţia fotografiilor cuprinde vederi din ju­ chi si de mare valoare numismatică.
deţ : biserică, şcoli, locuri istorice. Fotografiile a Tot în această secţie se mai cuprind şi diferite
diferiţi localnici dispăruţi şi cari au jucat rol în medalii, donate în cea mai mare parte. Cea mai
veche medalie este
viaţa socială din
una falsificată a
trecut. Locul de
lui Mihai Vitea­
frunte îl ocupă di­
zul din 1600 ; ce­
ferite fotografii
lelalte sunt puse
din viaţa Domni­
pe ani, reprezen­
torului Al. Ion tând evenimentele
Cuza şi a familiei
cele mai mari din
lui. viaţa Statului nos­
3. Secţia cărţi­
tru şi a diferiţilor
lor vechi, găsite pe
oameni mari ce i-a
la biserici şi la
avut acest neam.
diferite persoane,
Printre piesele,
aparţinând cărtu
care se găsesc în
rarilor de pe vre­
această secţie, sunt
muri. Cităm, între
patru, de o valoa­
altele, biblia lui
re şi artistică şi is­
Şerban Cantacu-
torică destul de
zino, din 1688 ;
mare. Este donaţia
precum şi alte di­
d-lui Alex. A.
ferite şi multe ti­
părituri la Mănăstirea Neamţului şi la Iaşi. Lambrino ( fiul decedatului G-ral Lambrino, fostul
4. Secţia antichităţilor. Pe teritoriul acestui ţi­ comandant al Corp. 4 de Armată din Iaşi, proprie­
nut se găsesc multe localităţi, cu bogate urme pre­ tarul moşiei Osoiu din acest judeţ şi nepotul Dom­
istorice. Majoritatea din ele, se cunosc de către lo­ niţei Elena Cuza).
calnici sub numele de „Cetăţui”. Făcându-se să­ Aceste piese sunt<••
a) Inelul de că­
pături în aceste
sătorie al Domni­
locuri, s’au găsit
torului Cuza-Vo­
multe şi variate o-
dă, cu Elena Ro-
biecte preistorice :
setti, având urmă­
topoare, ciocane,
toarea inscripţie
ceramică (olărie)
lăuntrică :
pictată, figurine
Flélène Rosetti.
(idoli), obiecte de
Avril 30 : 1844.
bronz, silex, os,
De aur, mai
etc.
Toate acestea subţire decât cele
formează o bogată actuale ; cântăreş­
colecţie, multe din te 3V2 9 r* Diame-
trul 3V2 La
ele fiind şi donate
exterior puţin
de diferite persoa­
bombat.
ne, printre care
b) Inelul de că­
trebue să cităm pe:
sătorie al Domni­
d-1 prof. C. Fe­
deleş, delà Uni­ ţei Elena, cu ins­
A r ip a stâ n g ă , în a in te şi d u p ă re p a ra ţie
versitatea din Iaşi, cripţia :
fraţii O. şi I. Luchian, ingineri, d-1 D. Drăguşeanu, Alexandre Cousa. Avril 30 : 1844.
învăţător, etc. Tot în secţia aceasta există o colec­ Tot de aur, tot atât de subţire şi aproape cu ace­
ţie interesantă de teracote şi ceramică găsite la bi­ leaşi dimensiuni.
sericile vechi din Baia. c) Sigiliul de argint al Domniţei Elena, cu ste­
5. Secţia numismatică, reprezentată printr o su­ ma ţării, pe care se pot ceti foarte bine, litera D în
mă considerabilă de monede vechi : romane, gre­ stânga şi litera E în dreapta (Elena Doamna).
ceşti, poloneze, etc. Intre aceste vechi, cităm o mo­ d ) Sigiliul mai mic tot al Domniţei, tot de ar­
nedă dacă, determinată de d. prof. C. Moisil din gint, cu iniţiale : H. C. (Hélène Cousa).
548 B O A B E D E G R A U

II. 6. Grupa etnografică. Este o bogată colecţie de gică, compusă din păsări regionale şi cele aclimati­
costume naţionale din cuprinsul acestui ţinut, vest­ zate prin această regiune ; mare parte din această
minte vechi, unelte de muncă şi meşteşuguri, o- colecţie este donată la 1916, de către Primăria ora­
biecte casnice, măsuri, greutăţi vechi, cântare din şului Fălticeni.
timpurile vechi ca şi măsuri de capacitate din tim­ Specimene de insecte, fluturi, cuiburi, adunate
pul lui Vodă Cuza. Lăzi şi mese vechi, fluere, beţe de elevii liceului. O atenţie merită craniul de Bison
ciobăneşti, buciume, linguri, etc. Priscus (Zimbru) bine conservat, aproape complect
In această grupă care s a găsit în
se cuprinde şi in­ albia Şomuzului-
teresanta colecţie Mare, în dreptul
de ouă înconde­ satului Dolheştii-
iate, adunate de Mici. Descrierea şi
prin satele ţinutu­ determinarea lui
lui nostru. ştiinţifică au fost
Se expun tot în făcute de d-1 prof.
această secţie şi A. Cardaş, delà
invenţiile unui bun Universitatea din
român, pentru ma­ Iaşi şi publicate în
joritatea publicului No. 1 al Buletinu­
chiar fălticean, ab­ lui Muzeului, apă­
solut necunoscut. rut în 1916. O fru­
E vorba de ones­ moasă colecţie de
tul şi harnicul gos­ păsări şi animale
podar al comunei împăiate este do­
Boteşti, d-1 Petre nată de d-1 C.
Gavrilescu. Sunt Sturdza proprieta­
mai bine de 30 ani, rul moşiei Cris-
de când el a arătat principiul aeroplanului, fără a fi teşti, de pe valea Moldovei.
luat de cineva în seamă. Tot el, fără nici o pregătire Muzeul a mai fost încurajat atât de Casa Re­
ştiinţifică, fără ateliere speciale, fără avere, fără a gală cât şi de Ad-ţia Domeniului Coroanei, căci i
căuta brevete şi diplome de inventator, dă la iveală s’a cedat întregul muzeu silvic, ce numita Ad-ţie îl
câteva obiecte, invenţii proprii, pe care mult mai avea la Mălini, donaţie făcută în 1918.
târziu le-am pri­ Actualmente, se
mit cu entusiasm lucrează în labo­
din străinătate. ratorul muzeului,
Printre aceste in­ la pregătirea co­
venţii cităm : un lecţiei de peşti, ce
sistem practic de trăiesc în apele ţi­
cursă, pentru ani­ nutului şi cari sunt
male, mari şi mici, în număr mare de
un revolver cu re­ specii.
petiţie, în între­ 8. Secţia bota­
gime lucrat de in­ nică şi agricolă cu­
ventator, un bas­ prinde exemplare
ton cu revolver as­ din speciile de ce­
cuns, o maşină d reale cultivate pe
topografie, cu întinsul judeţului,
taximetrul pentru precum şi un nu­
înregistrat distanţa măr de esenţe de
în metri, decametri arbori, depe do­
şi hectometri, cu meniul Coroanei
A rip a d re a p tă în a in te ş i d u p ă re p a ra ţie Borcea. Felurite
planşeta respectivă
pentru ridicat planuri pe teren. O piesă interesantă, seminţe şi fructe se cuprind tot în această seţie.
care s ar fi putut introduce în şcoalele noastre de 9. Secţia geologică, mineralogică şi paleon tolo­
fete sau profesionale, este maşina de tors care, cu gică. Structura geologică a vechiului ţinut al Su­
o repeziciune uimitoare, deapănă firul şi-l pregă­ cevei (azi schimbat în ,,Baia’ ) fiind destul de va­
teşte pentru suveică. Toate aceste obiecte, ce se riată, putându-se urmări aproape toate fazele ce
găsesc dăruite de inventator muzeului, îi fac o bine- intră în alcătuirea pământului, de aceea şi elemen­
cuvenită cinste. tele evoluţiei în timp a scoarţei pământeşti, din a-
III. Grupa ştiinţifică cuprinde : 7. Secţia zo olo­ cest judeţ, sunt variate. O colecţie complectă şi
V . C IU R E A : M U Z E U L F Ă L T IC E N IL O R 549

J ê> jé /

M e d a lii, d e c o ra ţii ş i i n s ig n e '

550 B O A B E D E G R A U

O b ie c te d elà V od ă=C u za : s c a u n , s u p o r tu ri de d ra p erii, c o rd o a n e de

C o lt d in s e c ţia ş tiin ţific ă p e rd e le , ta b lo u r i, o v itrin ă cu a lte o b ie c te d e là D o m n ita t l e n a

P a n o p lie d in p ie s e le c u le s e de pe câm p u l
S p ă t ă r e ş t ilo r d u p ă n o a p te a d e 14=15 Ia n . 1918
V it r in ă cu a rm e şi p is to a le v e c h i, ia ta g a n e t u r c e ş ti
 V . C IU R E A : M U Z E U L F Ă L T IC E N IL O R 551

bogată, din toate soiurile de roci şi minereuri, este d-1 prof. V . A. Gheorghiţă, sculptor din Tg.
donată de Institutul Geologic din Bucureşti, prin Neamţ.
d-1 profesor şi Ceeace atrage
geolog, Sava Ata- atenţia fiecărui vi­
nasiu. zitator de cum in­
Paleontologia, tră în muzeu, este
reprezentată prin opera lui Leon
frumoase exempla­ Comnino ( t a t ă l
re de vase şi mo­ d-lui N. Comnino,
lari de Mamut gă­ magistrat în Făl­
site în judeţ şi îm­ ticeni ) care timp
prejurimi ; prin fo­ de 35 ani (1857—
sile caracteristice 1892) numai cu
terenului, precum cuţitaş de buzunar
şi printr’o intere­ şi numai din lemn,
santă colecţie de a lucrat un cupei
coarne de Târând, căruia nu-i lipsesc
Elan şi Cerb, fo­ decât doar caii şi
silizate. vizitiul, întreg de
O bogată colec­ lemn. E o lucrare
ţie de minereuri de ce merită a fi vă­
fier cu pirită şi zută de oricine şi
mangan, din păr-1 care e un exemplu
ţile N .-Vest ale P i e s e p r e is to r ic e : C e r a m ic ă ş i co rn de zim b ru d in s ta ţiu n e a R ă d ă ş e n i :qde răbdare ome­
ţinutului, precum nească. Munca a-
şi minerale carac­ ceasta a fost cu­
teristice, în parte noscută de maes­
donaţia d-lui I. Ti- trul A. Vlahuţă şi
ron din Boureni- i-a consacrat nu­
Baia. vela : M o ş Peiu.
Pe lângă aceste Intr’un muzeu
secţii, mai cităm : regional trebuind
Secţia artistică, să se arăte care
compusă din o- este activitatea in­
biecte de artă : dustrială şi comer­
sculpturi în lemn. cială a ţinutului,
crestături, picturi unde se găseşte
regionale ale dife­ muzeul, m u z e u l
riţilor artişti : Şte Fălticenilor a r e
fan Şoldănescu, tocmai menirea să
Aurel Băeşu, I. cuprindă în el şi
Irimescu, N. Com- manifestarea p e
nino, Marie Vâr- cale economică a
nav, Vasile Vasi- judeţului acesta.
liu, N. Ionescu, Cităm în această
etc. privinţă, secţia e-
O frumoasă lu­ conomică.
crare este maesto- Aici se cuprind
sul bust, al Vitea- produsele fabrici­
zului-erou, d e l à lor mari din ţinu­
1877, maiorul Ne- tul vechiu al Su­
culai Ioan, execu­ cevei : fabrica de
tat de d-na M a­ sticlărie din Les­
ria Costescu, pro­ pezi, fabricile de
fesoară din Fălti­ cherestea, fabricile
ceni. de olărie ; facerea
Muzeul mai po­ C e r a m ic ă d in s ta ţiu n e a B r o ş te n i= D ră g u ş e n i
cofelor şi a cove-
sedă : bustul lui I. ţilor delà Bogata-
Dragoslav, scriitor, donat de d-1 prof. sculptor I. Maia, etc. De asemenea războiul nostru, pentru în
Dimitriu-Bârlad ; bustul lui Ion Creangă, donat de deplinirea idealului naţional şi făurirea României-
552 B O A B E D E G R A U

Mari, n’a rămas fără răsunet, în viaţa muzeului din Fălticeni, unde se găsesc şi astăzi în deplina lor
Fălticeni. siguranţă.
Vechiul ţinut a!
Cu toate greu­
Sucevei, fost Făl­
tăţile inerente tim­
ticeni, iar azi, Ba­
pului, s’au adunat
ia, prin oamenii de
obiecte, din dife­
cultură ce i-a avut
rite localităţi, unde
şi-i are încă, trece
au luptat cele două
ca un ţinut de sea­
regimente 56 şi
mă, în viaţa litera­
16, ce-au făcut
turii noastre.
parte din garni­
De aceea, s’a
zoana locală.
Prin bunăvoinţa căutat să se în­
multora din per­ fiinţeze pe lângă
soanele, ce-au luat C e r a m ic a , fig u rin e (id o li în fo rm ă d e o a m en i şi a n im a le ) muzeu şi o biblio­
parte activă la des­ d e là s ta fiu n e a B r o ş te n iJD r ă g u ş e n i tecă, unde să se
făşurarea eveni­ colecţioneze toate
mentelor de pe scrierile Fălticene-
front, s’a îmbogă­ nilor. Numărăm
ţit muzeul cu piese astăzi, lucrările lui
foarte interesante. N. Gane, N. Bel-
O tristă amintire, diceanu, N. N.
din prietenia noa­ B e l d i c e a n u , I.
stră cu Ruşii, o Dragoslav, trecuţi
găsim în panoplia acum î n lumea
drepţilor, precum
alcătuită, cu tot ce
s’a putut culege, şi ale d-lor A. Go-
după lupta d i n rovei, V . Savel,
noaptea de 14 spre M. Sadoveanu, E.
15 Ianuarie 1918, Lovinescu, c a r i
cinstesc literatura
de pe dealul Spă-
tăreştilor, între o românească.
mână de oameni Donatori pentru
din reg. 2 grăni­ bibliotecă sunt :
ceri şi miile de bol­ Academia Româ­
şevici. Aceştia îşi nă, Casa Şcoale-
puseseră în gând lor, Cartea Româ­
să distrugă oraşul U r ic u l lu i A le x a n d r u cel B u n d in 1424 nească, precum şi
Fălticeni, şi poate m u l t e persoane
reuşeau, dat fiind particulare, printre
numărul lor mare, care cităm, dona­
dacă nu erau vite­ ţia d-nei Maria D.
jii grăniceri cari, Cădere, profesoa­
cu viaţa lor, l-au a- ră din Iaşi care în
părat cu eroism. amintirea părinte­
Tot de bolşevici, lui său, Costin
într’un moment Cocea, fost insti­
dat, era ameninţat tutor în Fălticeni,
şi satul Baia. A- a dăruit întreaga
colo, se ’ncepuse lui bibliotecă mu­
un muzeu la Casa zeului. D-na N a­
de sfat şi cetire, de tália G. T . Ione-
către vrednicul în­ scu, a binevoit să
tre vrednici, învă­ doneze biblioteca
ţătorul N. Stole- î n t r e a g ă , a de­
riu, mort în răz- functului său soţ.
boiu (12 Septem­ Gh, T . Ionescu,
C u p e u în tr e g de lem n lu c r a t în 35 d e a n i d e L e o n fost inspector şco­
bre 1917 pe Căli-
man). Pentru asigurarea pieselor adunate de N. lar şi fiu al acestui judeţ ; după cum fosta insti­
Stoleriu, s’a reuşit a se aduce toate la muzeul din tutoare şi directoare, Safta G. Apostoleanu, şi-a dat
 V . C IU R E A : M U Z E U L F Ă L T IC E N IL O R 553

biblioteca sa, în viaţă fiind (a decedat la Noem- bani adunaţi din subvenţii şi donaţii, în aceşti 16
brie 1922), muzeului. ani de existenţă a muzeului. Localul avea însă ne­
Comisia Monumentelor Istorice prin d-1 V . voi mari şi urgente de reparaţii, în vederea instală­
Drăghiceanu, făcând săpături în luna Maiu acest rii muzeului şi a bibliotecei orăşeneşti. Aceste re­
an, la biserica catolică din Baia, vechea cti­ paraţii au costat peste 340.000 lei ; s’au plătit
torie a lui Alexandru cel ceva peste 200.000 din
Bun, a binevoit să împo­ diferite ajutoare primite,
dobească muzeul cu toa­ rămânând încă 140.000
te obiectele găsite în a- lei, de achitat. Şi tocmai
ceste săpături, mărind în acest an, muzeului i-a
astfel colecţia de pietre fost dat să n’aibă nici o
funerare pe care le po­ subvenţie.
sedă. De asemenea, ca o Ţinem de a noastră
încurajare şi mai mult a datorie să mulţumim
acestei instituţii cultura­ d-lor : Prof. I. Simiones-
le, a dat încuviinţare ca cu, pentru deosebita a-
prin directorul lui, auto­ tenţie ce-a avut-o tot­
rul acestor rânduri, să deauna pentru muzeu ;
se întreprindă săpături de asemenea d-lui Şte­
la presupusa ,,Cetate a fan C. Ioan, prin a cărui
Băiei” din Plopi, iar o- stăruinţă, muzeul s’a bu­
biectele găsite, să rămâ­ curat în aceşti ani din
nă în păstrarea muzeu­ urmă, de subvenţii din
lui. Din lipsă de fonduri, partea Ministerului de
aceste săpături nu s’au Instrucţie şi Culte. Căl­
putut face în vara aces­ duroase mulţumiri adu­
tui an, sperăm însă că cem şi pe această cale
vara viitoare va fi mai d-lor : Al. N. Gane, C.
norocoasă în asemenea Sturdza-Cristeşti, Ad.
întreprinderi culturale. Bayer-Fălticeni, Nec.
Din toate cele arătate, Gheorghian, G. Miro-
reiese că prin înjgheba­ nescu, Bucureşti, cari au
rea acestui muzeu s a ajutat muzeul cu sume
înţeles că această insti­ mai mari de 10.000 lei.
tuţie este şi va rămâne o Muzeul Fălticenilor a
podoabă culturală a ju­ publicat şi două buletine,
deţului. cu activitatea lui, în a-
Astăzi, viitorul muzeu­ nii 1916 şi 1918 ; lipsa
lui putem spune că este de fonduri a făcut însă
asigurat; desvoltarea lui ca aceste publicaţii să
nu atârnă acuma decât fie suspendate.
In e le le d e lo g o d n ă ş i s ig iliile lu i V o d ă C u za ş i a le Această instituţie, este
de bunăvoinţa oamenilor D o a m n e i E le n a
puşi în fruntea culturii recunoscută ca persoană
şi a educaţiei poporului nostru. Cu mari sacrifi­ juridică, prin legea votată în 1918 şi reînoită în
cii şi morale şi materiale, întemeietorul lui a reuşit anul 1919, prin Decretul-Lege No. 2398 din 17
să-l aşeze în localul său propriu, la 1 Noembrie Iunie, acelas an.
1929. Acest local s'a cumpărat la 1 Martie acelaş V. C IU R EA
an, delà d-1 A. Cantacuzin, cu suma de lei 850.000. Fălticeni, Sept. 1930. D irectorul Muzeului
 C r o n i c a
Cărţi, conferinţe, congrese, expozifii.
A S T R A L A C A R A N S E B E Ş . Adunarea generală de anul
acesta a „Astrei" a ales Caransebeşul. Trebuia să fie şi în­
tâia şedinţă, de nouă domnie, fiind faţă preşedintele de
onoare, Regele Carol al II-lea. A fost o zi din cele rare, de
care se bucură sufletul multă vreme. E u am plecat cu icoana
ei, ca un fur, sub luminile vechi ale sfeşnicilor două câte
două, aprinse pe pervazul tuturor ferestrelor, în seara care
se lăsa. Stele tari de diamant, pe un cer rece, podeau dea­
supra drumul prin singurătate, al gării. Ziua cealaltă, o zi
fără rege, a fost lăsată lucrurilor mai mărunte de gospodă­
rie lăuntrică. Se pare că, pentru îndrăgostitul cel adevărat
de „Astra”, n’a fost nicio pagubă lipsa delà ele. Dragostea
s’a dovedit încă odată bună sfătuitoare.
Preşedintele de onoare a vorbit frumos şi adânc, despre
rosturile culturii şi ale societăţilor închinate ei. Pentru în­
tâia oară, poate, s ’a despicat aşa de limpede, deoparte, şcoala
cu însărcinările programatice şi, de alta, activitatea cultu­
rală cu adausul de orizont deschis şi de frumuseţe pus vieţii.
Răspunsul, care să năzuiască spre o asemenea înălţare a
gândului, trebuia să vie abia după amiază, din comunică­
rile, cele două, ale secţiilor ştiinţifice delà Cluj. ,Are să mă
urmărească imagina de înaltă poezie, din încheerea lămuri­
rilor despre oarecare legături ale Voevozilor ardeleni şi
despre înfrângerea din 1330 delà Posada a fălosului rege
ungur, Carol Robert. O vorbea, mai cald şi mai puţin pro­
fesoral decât de obiceiu, părintele Lupaş. In anii când R o ­
mânii au văzut căzând hotarele dintre ei, spunea istoricul
academician, a ieşit la iveală de sub lespezile Bisericii Dom ­
neşti delà Curtea de Argeş, îmbrăcat în mantie înflorită şi
cu coroana de aur şi însemnele puterii cavalereşti şi voe-
vodale alături, Domnul de demult, Basaraba. Aştpetase şase
sute de ani, adormit în întuneric, ziua aceasta de lumină.
Dar Banatului nu-i place numai strălucirea unei adunări
cu oaspeţi atât de neasemănaţi. Uliţele se umpluseră nu nu­
mai de steaguri şi de oprege însorite, dar şi de vedenia albă
a Ţarcului plin de zăpadă. Ţara înţelegea să vie întreagă
la serbare, cu munţi şi cu gânduri. Corurile au cântat atunci
pline de cutremur, fanfarele ţărăneşti au trecut mândre cu
sonorităţi de alămuri şi de tobe, expoziţia şi-a deschis por­
ţile cu bogăţii de lemn şi de fier, de frământătură meşteşu­
gită de lut şi de ţesături subţiri, cu picturile şi comoara de
artă a Muzeului din Timişoara, Drăgoi şi Brediceanu, De-
mian, Ciupe şi Miloia, erau de faţă, Banatul artistic, visă­
tor şi cântăreţ, agăţat de râpi şi poposit între holde. Era
cadrul măreţ, în care „Astra” se putea desvolta în voe.
Puţine locuri i-1 puteau da, mai vânjos şi mai zâmbitor.
Caransebeşul, prin ce-a împrumutat el serbărilor, s’a arătat
vrednic de alegere. Dacă o năvală din afară l-a aburit o
clipă, nu e vina lui şi n'avem dreptul să-l certăm.
Ţarcul sclipeşte în zare de sub căciula de zăpadă şi stă
de pază ca un cioban de argint, delà strămoşii cei din vre­
muri uitate, de carne şi de piatră. Priveşte şi el la alaiul
domnesc şi la revărsarea de sate pe o pârtie de Soare, ca
un simbol al celor mari şi statornice.
C Â N D M IH A IL S A D O V E A N U Î M P L I N E Ş T E C I N C I ­
Z E C I D E A N I. Literatura, ca orice putere ideală, trebue să
se toarne în anumite tipare ca să ajungă pipăită pentru
toate degetele. E drept că sângele întrupării a fost mai
dinainte luat în vreun potir de Sfânt Graal şi îndepărtat pe
culmi ezoterice. U n asemenea tipar poate fi o carte, fireşte,
dar poate fi şi un fapt care să descopere pe scriitorul în-
suş. Serbarea unei aniversări ajunge astfel şi un prilej de
coborîre între noi a literaturii celei cu sălaşul în lumea
arhetipurilor şi a Mamelor.
începând aşa de sus, cele câteva cuvinte pe care vream
să le scriu la împlinirea a cincizeci de ani de când ne-a
fost dăruit Mihail Sadoveanu, mă las fără să vreau înrâu-
rie de el. E poate un chip, ca un greu decor, să ne as­
cundem şi unul şi altul înduioşarea. întâia oară când l-am
auzit pe Sadoveanu, citea. Era la Academia Română şi-şi
tremura în degete discursul de recepţie. In faţă aştepta, gata
să-l ia în braţele mari şi să-l ridice în cerurile istoriei lite­
rare, cu răspunsul îndătinat, un membru al învăţatei adunări
tot aşa de voinic, mi se pare d-1 Bogdan Duică. M i se pare,
pentrucă a fost chiar aşa, dar e mult de atunci, sau pentrucă
imagina se rotunjeşte mai bine în felul acesta, — nu ştiu şi
nu mai cercetez altceva decât amintirea. Ceeace m'a izbit
era tonul înalt al discursului. Povestitorul potolit îşi căuta
formulele de cristalizare ale personalităţii, poate dintr’o por­
nire de haz, ca să ia înainte omului de ştiinţă care urma,
dar poate şi dintr’o pornire de sfială, care se îmbrăca în
armură străină. Delà focul de vreascuri într’o pădure din
Neamţ, cu puşca alături şi cu atâtea imagini încurcate Tn
crăcile întunericului, până la sala cu atâtea Minerve sub
coif, era oarecare depărtare. Dar eu m’am mirat. Stejarul
delà Orhei era bun, ca să ţie cu rădăcinile lui fărâmele unui
discurs de recepţie, dar ce vrea să zică filiaţia prin cei doi
Ioni, Neculce şi Creangă ? Oricât mă sileam, nu se neme-
rea. Pateticul sau umorul celor doi Moldoveni, cantemireşti
sau emineştieni, era cu totul de altă esenţă.
La cina dată de Societatea Scriitorilor Români, în cinstea
aceleeaş zile din Noembrie 1880, am. auzit din nou ca un
leit-motiv, filiaţia academică, şi cei doi Ioni, Neculce şi
Creangă, au trecut iară printre noi, unul în caftanul lui
boeresc şi cu faţa brăzdată de focul unei firi iuţi, iar celălalt,
rotund şi vesel, în surtucul încreţit, de om gras, şi cu pan­
talonii bulbucaţi de genunchii îndoiţi sub catedră. Dante a
fost chemat şi el, cu vestitul „mijloc al vieţii noastre" —
nel mezzo del cammin di nostra vita”, care e întâiul vers al
Infernului şi al Divinei Comedii, dar nu înseamnă deloc
jumătate din sută, ci treizecişicinci de ani. Sunt sigur că
era tot un decor măreţ, în care se acoperea o stare de afect.
Iată-mă însă molipsit şi începând şi continuând cum am în­
ceput şi continuu, în loc de câteva cuvinte simple şi calde.
Sfânt Graal, arhetipuri, Neculce, Creangă, Dante, o adevă­
rată zburleală de frig, iar în fund, faţa monumentală şi
atentă, ca la un cântec de şipot lăuntric, a celui mai mare
povestitor pe care îl avem.
 C R O N I C A 555

A ş fi vrut ca, la amintirea multelor lucruri din operă sau puţin o expoziţie industrială sau de artă. S ’au cheltuit pen­
din trecut, menite să ni-1 aducă mai aproape pe sărbătorit, tru clădirea palatului 50 de milioane de mărci, iar pentru
să nu se fi uitat un om şi o epocă. Mulţi ne-am trezit au- publicitate, 30 de milioane. 125 de milioane de lei, o opti­
zindu-i glasul şi am ieşit din ea. Cel mai de seamă e fără me de miliard, ca să se pună în lumină şi să se cheme la o
îndoială Sadoveanu. Omul se chiamă Iorga, iar epoca, să­ ispravă aproape egală ca valoare bănească! E vorba de ex­
mănătorismul. Oricâte prefaceri, de creştere şi de înrâurire, poziţia internaţională de igienă delà Dresda. Rezultatele au
a încercat mai târziu, voit sau nu, Sadoveanu rămâne cel fost în măsura mijloacelor de propagandă puse la îndemână.
mai puternic şi mai statornic povestitor sămănătorist, pe Oaspeţii s’au numărat cu milioanele şi cheltuelile au fost
care mişcarea l-a creat. Atâţia fac legătura, atât de strânsă, acoperite. E un semn că trăim în veacul publicităţii.
între „Şoimii” şi „Neamul Şoimăreştilor”, sau chiar „Zodia N o i mai de grabă dispreţuim mijlocul sau îl întrebuinţăm
Cancerului”, fragmente din aceeaş mare frescă eroică, şi uită fără convingere. Mi-aduc aminte că la o întoarcere din Ger­
sau nu vor să mărturisească acest adevăr. In lumina lui, mania, unde studiasem puţin problema editorială şi piaţa
Sadoveanu nu scade, ci dimpotrivă. E l capătă atmosfera, pe cărţii, am încercat să vorbesc unui editor de un element de
care altfel n'o mai are. calcul, neprevăzut în
iar, fără atmosferă, contractul sau în acea
foşnetul de frunze al scrisoare de editură
stejarului delà Orhei schimbată cu scriitorul
rămâne fără glas şi român a doua zi după
numai o proiecţie zim­ ce i s'a primit un ma­
ţată, artistică şi mută, nuscris. Acest element
pe orizont. se chiamă publicitatea
Ce-a însemnat apoi şi urcă până la zece la
jicnirea, care a înfierat sută din cheltuelile
pe aducători, a Univer­ cărţii. Se va răspunde,
sităţii, a unei părţi a ce-a răspuns şi editorul
Universităţii din Iaşi şi român, că împrejurările
respingerea să sărbă­ la noi sunt altele. N u
torească pe un mare cred, Şi o dovadă e că
român pentrucă n’ar răspunsul, bun poate
avea titluri academice ? anul trecut, când mi s’a
Mijlocul le era la înde­ dat, nu mai e bun as­
mână, ca să respecte la tăzi. Editorii noştri au
urma urmei şi acest ne­ trebuit să descopere pu­
respectabil motiv, îm- blicitatea cărţii, de ne-
plinindu-şi în acelaş voe sau prin imitaţie,
timp adevărata datorie: şi ea a început să-i
să confere lui Sado­ coste. Cu cât acest cost
veanu titlul, cu acest creşte, cresc şi tirajele.
prilej, de doctor ho­ Era scopul şi mai îna­
noris causa, şi să săr­ inte urmărit, dar nu i
bătorească un coleg. se găsise vehiculul.
Singuraticul delà Co- Iată însă un fapt cu
pou, cum trebue să adevărat nou şi care
râdă, dintre stâlpii ş: arată că ştim să mer­
orătăniile lui de aleasf M . Sadoveanu gem cu vremea, cel pu­
viţă ! ţin pe unele cărări
In schimb, laşul literar şi artistic l-a înconjurat cu un tăiate cu îndrăsneală prin tufărişuri, de oameni fără preju­
brâu de iubire şi de lumini. Poate că locul lui Sadoveanu decăţi. E l trebue ridicat din grămada celorlalte şi pus în
în literatura română întreagă e mai greu de hotărât sau nu văz, ca un vânat rar.
e un prilej de grabă : Scriitorul ne dă doar în fiecare an Anul acesta se face numărătoarea populaţiei. Specialişti
cel puţin câte un volum nou ; dar ce înseamnă el pentru pregătiţi şi cu râvnă şi organe administrative de pe toate
Moldova şi duhul ei, e limpede pentru toţi, de pe-acum. treptele pun la cale de luni de zile lucrările cerute. O şcoală
fără putinţă de schimbare. specială scoate recenzori. Maşinele celei mai mari tipografii
trag zi şi noapte după şaisprezece stereotipii sutele de mii
P U B L I C I T A T E . — Citeam de curând o informaţie sta­ şi miloanele de formulare ale recensământului. Acţiunea sta
tistică în legătură cu o expoziţie. Era o cifră de spaimă şi să înceapă. A mai stat să înceapă şi a mai început la noi
reprezentativă pentru epocă, aşa cum e coturnul şi masca şi în 1912. Pilda era dată. Puteam s ’o urmăm. Atunci vre­
pentru arta dramatică veche, bolta pentru stilul bizantin, mea, care e alta, a apărut şi a cerut ceva pentru ea. Vremea
crizantema pentru Japonia. Expoziţia s’a închis abia, nu la a trebuit să fie ascultată.
noi, ci pe Elba, în capitala barocă a Saxoniei. N ’a fost cel Alături de rotiţele unei administraţii, mişcate de un singur
556 B O A B E
robinet până la capetele ţării şi până în cel mai pierdut a-
mănunt, şi-a făcut loc un străin. E l era adus şi înţelegea să
se interpue, ca să învioreze şi să avânte. Direcţia recensă­
mântului şi-a dat un serviciu al propagandei. Principiul biu-
rocratic al circulării, care priveşte ţara ca o mulţime su­
pusă, a dat îndărăt în faţa principiului social, care ştie că
are înainte un public şi că el cere să fie câştigat prin con­
vingere. Vom vedea foarte curând căile acestei convingeri.
Ele vor putea fi mai mult sau mai puţin isbutite. Ceeace ră­
mâne va fi gândul. Statul îşi însuşeşte publicitatea. Amenin­
ţările şi pedeapsa se arată a fi mai greu de mânuit, şi în tot
cazul cu mult mai slabe roade, decât buna învoială şi zâm­
betul. Afiş, broşură, cinematograf, radio vor netezi, cu tă-
vălugele lor meşteşugite, căile recensământului.
Ridicăm cu dreapta faptul în vedere, ca pe un vânat rar.
A M I N T I R E A L U I V 1R G IL 1U . — Se poate ca zeilor să
le fie câte odată sete ; un mare scriitor, care astăzi se găseşte
în lumea lor, a scris-o. Cred însă că de cele mai multe ori
ei glumesc. Faţa veşniciei nu poate fi încruntarea, ci zâm­
betul. Glumesc pe seama clipei, adică pe a noastră, a oa­
menilor.
M ă găseam de curând pe drumul de apă al celei din urmă
călătorii a lui Virgiliu. Vaporul, cu nume grecesc, plutea în­
tre Brindisi şi Corint. Era o noapte caldă de Octombrie, cu
luna plină ca un fanar clătinat la catarg. Spuneam încet ver­
surile catifelate, ca un întâiu suspin romantic, ale marelui
poet latin, bolnav de piept şi îndrăgostit de tăcere. Eram
pe puntea de sus, singur sau numai cu umbre. In scaunele
lungi dormeau sau visau sub învelitori, îndărătul meu, câ­
ţiva din tovarăşii de drum. Ne apropiam de Parnas, care îşi
punea pe creste un chenar trandafiriu. Corabia trecea virgi-
'.iană, cu funii şi cu proră de argint.
Trebuia să coborim peste-câteva ceasuri la Iţea, ca să
mergem la Delfi. Atunci s'a apropiat, călcând greoiu, o mo-
gâldeaţă de întuneric. U n biet om mă găsise pe mine treaz,
dupăce colindase tot vasul, ca să-şi spue necazurile. Ii era
frică de apă. Trecuse la Pireu puntea împins din urmă, dar
acum avea de gând să se ascundă într'o cabină sau să se
ţie de drugii parapetului şi nici cu boii n aveau să-l mai
i-i-agă. Inebunea, numai când vedea, jos , sub scară, apa al­
bastră. Ii venea să se arunce. Căutam să-l liniştesc, dar
mi-era ruşine de ameţeala mea de-adineauri, în bătaia lunii.
Zeii îmi întinseseră o cursă. Glumeau.
Acum câteva zile mă întorceam dintr'un sat din fosta
Vlăsie, într'un automobil acoperit, cam către miezul nopţii.
Ploaia râpâia în învelitoare şi plângea pe geamuri. La ho-
puri săream în sus, ca mişcaţi de sfori. Aveam cu noi un
aparat de radio. Am alergat atunci prin noapte şi prin pus­
tietate, după diferite posturi. Iată Roma ! Cineva vobeşte,
S aude mai limpede decât dacă ar vorbi un vecin. Zeii glu­
mesc. încercăm după câtva timp altceva. Sunt turburări at­
mosferice sau alte piedici şi chemăm Bucureştiul. Iată Bu-
cureştiul, nu undeva după vreo geană neagră de camp arat,
încotro ne îndreptăm cu toată puterea motorului, ci aci, în­
tre noi ! Zeii glumesc. In hurducăturile desnădăjduite ale
automobilului, prin furtună şi apă, un conferenţiar nevăzut
face, cu tremurări în glas, lauda lui Virgiliu. După el, un
actor tragic povesteşte înaintea Didonei isprăvile celor din
D E G R Â U
urmă Troeni pe undele nesigure ale lui Neptun, în tradu­
cerea cam bolovănoasă a lui Coşbuc. Văzduhul e plin de
amintirea şi de versurile magului din Georgice şi din Eneida.
Zeii glumesc. Zeii glumesc. E noaptea lui Virgiliu, două mii
de ani de când s’a născut, şi din toate părţile se încrucişează
sub cer vorbele care îl preamăresc. A ş vrea să spuiu două
versuri şi nu pot. Scuturăturile şoselei desfundate sunt prea
vrăşmaşe. Ce versuri am tradus şi eu odată, acum un sfert
de secol ? „înotătorii rari în larga genune ... Un nou salt şi
clasa de pe vremuri, cu toţi colegii, unii ajunşi, alţii ruini
omeneşti şi atâţia morţi, se dărâmă peste mine. Zeii glu­
mesc.
Pe urmă am luat parte la ziua lui Vergiliu delà Ateneul
Român. Ministrul Italiei i-a pus în jurul capului cununa de
vorbe aproape latine, cu o mişcare, neobişnuită la un diplo­
mat, care e o întrupare a stăpânirii de sine, dar stându-i acum
şi aici cu atât mai bine. Am ascultat o conferinţă învăţată,
cu istoria vieţii şi a operei, delà copilăria de lângă lacul
lombard până în străzile de marmură ale Romei. Versurile
sau împletit şi sau despletit, în jurul prilejurilor şi al zeiloi
din ajunul naşterii lui Cristos. Erau citate, dar citate în
limba şi cu cadenţa poetului chemat să primească închină­
ciunea urmaşilor debarcaţi la ţărmul tracic. Şi la sfârşit un
imn de preamărire s’a înălţat, al unui îndrăgostit de clasi­
cism, care a pus din flacăra lui o scântee şi în mine în anii
studenţiei. Era acelaş glas din aparatul de radio de pe dru­
murile de noapte şi de ploae ale Vlăsiei. Zeii glumesc.
A M B U L A N Ţ A C U L T U R A L Ă . — De câtva timp o apa­
riţie neaşteptată a îmbogăţit viaţa satelor, mai ales din îm­
prejurimile Bucuretşilor. Şi-a făcut întâele drumuri la Dră-
găneşti, Comana şi Toporu în Vlaşca, apoi s a arătat la C io­
căneşti, Cocioc şi Brăneşti în Ilfov. E un vis vechiu al oa­
menilor cari ciocănesc de vre-o douăzeci de ani la organi­
zarea culturală a ţării. A trecut ca proiect pe la Casa Şcoa-
lelor, a întârziat ca plan cu un început de realizare pe la
fosta Fundaţie Culturală Principele Carol, şi a căpătat acum
roate, o librărie cu vitrine călătoare, un aparat de radio, al­
tul de cinematograf, o cutie de medicamente, o echipă de
specialişti. Cine vede marele automobil închis, cu totul şi cu
totul galben, fie strecurându-se cu toată stângăcia prin Bu­
cureştii, pentru care n’a fost gândit, fie pe şoseluţe de ţară,
cu hopuri, cu praf şi cu puţuri cu cumpănă, să nu se apuce
a gândi că e o năzbâtie românească, fără pildă în altă parte
şi menită să se împotmolească la vreo cotitură, geografică
sau bugetară.
Am mai spus-o, şi mi se pare că nu stăruiu niciodată în
destul. împărtăşirea culturii a ajuns astăzi o tehnică, pretu­
tindeni aproape aceeaş. Schimbările, de potrivire cu locurile
şi cu oamenii, sunt fireşti, dar nu înlătură uneltele acestei
tehnice. Dacă am lua numai biblioteca populară, una din cele
mai însemnate. Cum se înfiinţează şi se conduce, local, bi­
bliotecar, buget propriu, sunt cerinţe în toate părţile valabile.
In ce priveşte înzestrarea propriu zisă cu ce anume cărţi,
orele de deschidere, sistemul, al sălii de lectură sau al îm­
prumutării acasă, aici pot să-şi spună cuvântul împrejurările
deosebite ale pământului. La fel şi cu ambulanţa culturală.
Dacă v ’aş spune că Bulgaria are câteva, prevăzute într o
lege, aceea a cinematografelor, că am văzut profesori uni­
versitari, îndrăgostiţi de ele şi însoţindu-le de câte ori pu-

A m b u la n ta
teau, şi că e vorba să li se sporească numărul, n'aş aduce la
cunoştinţă decât una din formele delà vecini ale ambulanţei
culturale. S'ar putea înşira şi ţări mai mari, cu o organizaţie
veche şi bogată de pătrundere în sate cu ajutorul unui au­
tomobil sau al unui vagon dichisit ca o expoziţie, ca o bi­
bliotecă şi chiar ca o sală de conferinţe şi de concerte. N 'a ş
urmări cu această amintire o punere alături a ceeace au alţii
şi a ceeace începem să avem noi. A ş vrea numai să arăt că
lucrul nu e luat din închipuire şi că putem avea încredere. El
face parte din tehnica, despre care am vorbit, a culturii şi a
venit între noi poate cam târziu. O datorie pe deasupra, să-l
folosim cât mai des şi mai din plin.
Iată, maşina cea galbenă s a oprit. A făcut treizeci sau
patruzeci de kilometri fără să bage de seamă. Aici e şcoala.
Lumea a fost înştiinţată dinainte, prin poştă, afişe stau lipite
la locuri văzute, şi s'a adunat. Copii se înghesue şi râd. Loc !
Omul cel negru s a urcat pe scăricica de fier din faţă şi
desface sus pe acoperiş o pânză ceruită. Din rafturile şi tej-
ghelile de-acolo, un ajutor ai lui aşază într un colţ librăria,
sub un cort portocaliu. Cărţile de sfat şi de petrecere, „Cu­
noştinţe folositoare", ,,Din scriitorii români", „Vatra”, „Boa-
be-de-grâu", alte publicaţii, răsar în rând şi ispitesc. Micii
cumpărători încep să se îndemne. In clasa cea mai mare,
ţoale şi velinţe acopăr ferestrele. Se fac pregătirile şedinţei
de cinematograf. Până atunci, pentruca lumea, care creşte
F o to B crm an
cu ltu ra lă
mereu, să nu stea de geaba, se dă drumul aparatului de ra­
dio. E Duminică şi predica sau corurile de dimineaţă, ţinute
sau cântate într’o odae depărtată, cu draperii închise, din
Str. General Berthelot, răsună din discul electric, peste tot
satul, ca şi cum ar fi numai pentru el. Bolnavii stau mai la
o parte şi aşteaptă. E i cei dintâi au aflat, care dintre oaspeţii
ieşiţi din marea cutie galbenă cu minuni, e medicul.
Ambulanţa culturală a Educaţiei Poporului e numai un
model, şi expediţiile ei, încercări de probă. Societăţile cul­
turale şi judeţele trebue să se lase convinse şi să găsească
mijloace, ca să desvolte şi să ducă mai departe acest înce­
put. Unele au şi făcut-o. E vorba în atâtea locuri uitate de
crearea, şi în toate, de înviorarea vieţii culturale la sate.
Dacă în fiecare Duminică, sute de ambulanţe ar porni pe tot
întinsul ţării, ducând cu ele cântecul alături de leac şi cu­
vântul bun odată cu încântările proiecţiilor luminoase mişcă­
toare, România ar câştiga după câtva timp o altă înfăţişare.
In fruntea ambulanţelor care vor veni, ambulanţa Educaţiei
Poporului a deschis drumul şi merge către Răsărit.
„ V A T R A ” . — Gândul „Ramurilor” să scoată o foaie
pentru popor, ceeace la noi înseamnă o foaie pentru sate.
a ajuns la forma „Vatrei” lunare, cu mărime de ziar. cu ar­
ticole din toate ramurile vieţii ţărăneşti şi cu multe şi artis­
tice ilustraţii. O primeam totdeauna cu drag. Era ca lucru-
558 B O A B E DE G R A U

rile într'adevăr bune, care sunt alcătuite pentru o întrebuin­
ţare anumită şi pe urmă sunt căutate de toţi. O scoarţă ol­
tenească sau basarabeană, e ţesută ca să fie învelitoare de
pat sau ca să stea pe peretele unde aşteaptă maldăr zestrea
fetei casei, acolo la ţară, şi iat’o că pătrunde în dormitoa­
rele sau în salonaşele oraşelor ! M a i târziu „Vatra ’ nu mi-a
mai venit. O stinsese vântul de lipsă al vremurilor. Craiova
culturală pierdea o lumină din cununa ei.
Direcţia Educaţiei
Poporului a crezut
încă din întâile zile,
felul, a sănătăţii. Se vorbeşte despre lucruri româneşti, dar
faptele străinătăţii, potrivite să dea un îndemn sau o învă­
ţătură, se întâlnesc şi ele. U n loc deosebit li s’a dat vecini­
lor noştri, pe cari suntem în întâiul rând datori să-i cunoaş­
tem. începutul îl face Bulgaria, cu ţăranii ei întreprinzători
şi dârji.
„Vatra” s'a aprins din nou. Atâţia se vor apropia de lu­
mina şi de căldura ei. Focul a pâlpâit sus şi trebue păstrat.
Z IL E DE SER ­
B A R E . — Strada Să ­

V AT R A
că una din marile ei rindar, care e un fel
datorii e să se îndrep­ de cetate a presei, şi-a
te cu munca spre sa­ căpătat un fund vred­
te. O foaie scrisă aşa REVISTĂ LUNARĂ PENTRU POPOR nic de rosturile şi de
încât să se ridice faima ei. Cele două
«HUI. »T- feru l 1. I ««aaltOBi ion B Q H C Q g Q Z I | OCTOMBRIE 1930.

peste deosebirile lo­ aripi de case, cu tipo­

cale şi să vorbească grafii şi cu redacţii,
tuturor i s’a părut nu­ care pornesc din C a ­
maidecât trebuincioa­ lea Victoriei şi se în-
să. Celelalte foi, care chee acolo, parcă sunt
ies şi astăzi anume numai laturile unei
pentru săteni, atât la alei triumfale. Ziarul
noi cât şi în Ardeal, „Universul” şi-o me­
îşi împlinesc, unele, rită. Cine a fost în
menirea lor spre toa­ ziua inaugurării nou­
tă lauda şi spre toată lui local s’a încredin­
pilda. Ele se îndreap­ ţat din cuvintele di­
tă însă cele mai multe rectorului lui, care
către grupuri mărgi­ măsura mişcat depăr­
nite, geografice sau tările delà smerenia
sociale. E ceeace dă, începutului până la
de altminteri, puterea, îndrăsneala şi avân­
înăuntru, de vorbă tul de astăzi. Vorbi­
răspicată şi cunoscă­ torii ceilalţi lăsau să
toare, iar în afară, în­ se întrevadă şi ei ce­
tre cititori, de mare va. Unul în deosebi,
răsunet. gazetar vechiu, în­
N u era nevoe să se drăgostit până la
înjghebeze o nouă umor de curăţenia
publicaţie. Una din limbii, a schiţat o pa­
cele vechi, lărgită cu gină din istoria pre­
acest orizont de ge­ sei române, cu amin­
neralitate, putea să tiri numai de treizeci,
împlinească foarte bi­ patruzeci de ani, care,
ne un asemenea rost. din sala boltită de
„Vatra” se oprise. deasupra oraşului, re­
E a înfăţişa o fru­ zemată pe stâlpi de
moasă tradiţie. Se beton de zeci de me­
făcea o îndoită faptă tri înălţime, limpe­
bună ajutându-i să-şi zeau şi mai ascuţit
reia apariţia. E ceeace s a făcut. Iată, întâiul număr stă îna­ deosebirea între cele două timpuri.
intea noastră! „Vatra” parcă nici n’a încetat vreodată să-şi E u mi-aduceam aminte. Era calea cea mai bună să gă­
trimeată foile pline de credinţă spre satele în aşteptarea unui sesc singur ceeace se sileau să-mi descopere ceilalţi. Mi-adu-
cuvânt bun. ceam aminte cum am învăţat, acum peste treizeci şi cinci de
Numărul este neaşteptat de bogat. N u ştiu dacă e vre-o ani, să citesc în Universul. Avea, cred, aceiaşi ghiocei de
preocupare a vieţii ţărăneşti sau a simplei vieţi omeneşti, în cănuţe ae telefon deadreapta şi deastânga titlului. Acolo am
deobşte, care să lipsească. De grija sufletului vede pagina buchisit întâiu, înainte să mă duc la şcoală, pentru un bă­
Bibliei, sau a povestirii, sau a ilustraţiei ; de grija pămân­ trân care nu mai vedea sau poate nu citise el, niciodată,
tului din noi, pagina muncii câmpului, a gospodăriei de tot ştirile mărunte sau hazurile „Universului” celui vechiu. M ai
 C R O N I C A 559

târziu i-am cunoscut literatura de traduceri după romane sen­ care se uită puţin dintr’o parte, cu o privire fără nici o
zaţionale franţuzeşti. Cei patru muşchetari n'au izbutit nicio­ problemă in ea şi cu toate acestea încărcată parcă de părere
dată să-mi placă pentrucă mi-au rămas în minte eroii fără de rău, poate după viaţa în neoprită scurgere, supraveghează,
pată din Regii Apusului sau Treptele tronului. Fireşte că într'o tonalitate de ocră stinsă, toate celelalte lucrări. Alături
nu i-am recitit şi nu mai ştiu decât foarte tulbure ce erau, deosebit cu totul, ca viziune şi mijloace, stă Pătraşcu. N u
dar dau până acum de urmele lor în mine. A venit apoi lipsesc Ştefan Popescu, Steriade, Bunescu, marile pictori fe­
Ziarul Călătoriilor, cu altă lume, cu orizonturi neaşteptate, mei. Fierb mai ales oamenii, cu cari ţi-e drag să vorbeşti şi
nu spre vis şi spre închipuire, ci spre pământul de sub pi­ pe cari anevoe să-i mai aducă alt prilej atâţia la un loc.
cioare şi tainele lui. Mulţi vin pentru „Universul" de astăzi, dar sunt destui cari
Mi-aduceam aminte de drumul meu dintâiu la casa „Uni­ vin pentru „Universul” de odinioară şi ca mine, pentru co­
versului”. Cerusem pilăria lor şi anii
să fiu dus. Eram cei frumoşi, fără
într’o clasă oarecare întoarcere. E mai
primară. M i s'a pă­ mult decât serbarea
rut la început că unui ziar, serbarea
sunt înşelat. N u se unui crâmpeiu de
putea, după mintea istorie din cele mai
mea de-atunci, ca o neînchipuite şi a
asemenea minune de unei râvne de cul­
foaie şi atâtea fas­ tură fără pereche.
cicole fermecate, cu Suntem toţi ilustra­
lupte de Indieni şi ţii într'un cadru de
lovituri de tomaha- tipografie luaţi din
vacuri, să se ticlu­ această istorie şi
iască într’o casă ca din această cultură.
toate casele. M ’aş- Steaguri fâlfâe peste
teptasem cu totul la noi şi de departe ne
altceva. Am rămas ajunge freamătul de
mult timp în gang, cântec al oraşului.
până să mă conving,
plin de obidă şi L IT E R A T U R A
scârbit, că acesta R O M Â N Ă IN C Ă ­
era adevărul. Copi­ L Ă T O R I E . — Ca­
lul din mine s ’a îm­ pitalele germane,
păcat cu un ou de Berna, Viena, Ber­
tablă delà una din linkor primi în cu­
găinile automate, rând oaspeţi. Oas­
care ouau pentru peţii se vor desface
cine le punea zece din poezia noastră
bani în puşculiţă. populară şi din poe­
Pe urmă „Univer­ zia cultă : Cântece
sul” a intrat şi el bătrâneşti, Ce te le­
în rândul celorlalte geni codrule, sau
ziare, sau cu mine Hanul lui Mânjoală.
numai s ’au petrecut Arghezi, Bacovia,
schimbări. Legătura Crainic, Pillât, Bar­
cu copilăria însă bu, Maniu, Vinea şi
nu se mai putea vor trece cu sono-
desface. Palatul „U n iv e rsu lu i“ rităţi împrumutate
Casa „Universului” e astăzi un adevărat palat, cu săli limbii germane, prin sălile de recitări. Doamna Theamaria
uriaşe, pline de lumină, aşa cum, dacă ar fi fost odinioară, Lenz, care îi poartă în toate aceste locuri, „trece astăzi drept
mi-ar fi mulţumit dorul meu de copil hrănit cu basme. cea mai bună recitatoare din Germania". Sunt chiar cuvin­
Aripa din stânga intrăriii a adăpostit acum, la inaugurare, tele lui Lucian Blaga şi putem avea încredere.
una din cele mai frumoase expoziţii retrospective de artă Iniţiativa a pornit poate din oraşul în care-şi împlineşte,
românească. Iată, a ieşit şi Grigorescu din ascunzători şi atât de mulţumitor, rosturile de ataşat de presă, şi îşi spo­
bucăţi, încă neapărute în public, stau aici pe un întreg pe­ reşte, atât de frumos, opera literară, autorul lui Zamolxe. E
rete. Sunt între ele şi pânze cunoscute, dintre cele mai sub­ încă un cuvânt să fim liniştiţi. întreprinderea va fi bine or­
ţiri ale pensulei lui. Hanul la drum e dintre ele, cu o gin­ ganizată şi câştigul pentru ţară, în crearea unei atmosfere
găşie aproape japoneză, dinaintea japonezismului de caligra­ de artă, sau pentru scriitori, în punerea în circulaţie euro­
fie şi de lac, din pictură. Autoportretul, cu capul cel înalt peană a unor fiori şi nume de departe, va fi real. Dovada
560 B O A B E DE G R Â U

ne-o dau fie şi numai lămuririle, după care putem judeca Urmărim mişcaţi această călătorie a poeziei româneşti în
de-aici. Traducerile, dinainte avute sau făcute acum, sunt trei din cele mai luminate ţări, şi umbra subţire a celei care
de mânuitori de nădejde ai celor două graiuri. Cisek şi Bla- o poartă, florală pe braţe.
ga se găsesc printre ei. Criteriile, după care sunt alese bu­ M ai ales acum, dupăce am putut-o auzi şi în Bucureşti,
căţile, corespund unui modernism luminat şi cu răsunet în atât în Aula Fundaţiei Carol, pentru un public numeros ca
Apusul germanic : deoparte cântecul primitiv, poezia naivă la foarte rari prilejuri, cât şi la cina dată în cinstea ei de
a poporului, şi de alta produsele celor mai năvalnice sensi­ P. E. N. Club, pentru scriitori, între cari d-na Theamaria
Lenz descoperea, la
bilităţi sau ale re­
fiece prezentare, un
prezentanţilor de cu­
A U LĂ nume cunoscut.
rente. Cei cari vor
dori să audă isprăvi des NEUEN G
Gymnasiums WJ PLANURI DE
singulare le vor a-
vea, dar nu vor K irch e « je R t ^ 3 » F E D E R A L IZ A R E
L B A L C A N IC Ă . —
pleca numai cu do­
Planuri de federa­
rul nici cei cari vor
lizare balcanică au
veni pentru desco­
apărut de mult şi în
perirea, de caracter
toate ţările penin­
mai etnografic, a
sulei. Le-au avut şi
firii şi judecăţii este­
oameni politici ro­
tice naţionale.
mâni, încă din zi­
Afişul, care por­
lele romantismului
neşte înaintea artis­
nostru politic. N u
tei prietene, a fost:
de un istoric al lor
lucrat de Mathéy.
o vorba. De altmin­
E l ne leagă de o
teri, faţă de schim­
muncă instelată,
bările aduse cu el
pierdută în cerul
de răsboiu, între
germanic. Această
ce-a fost şi ce este
femee, care îşi de­
prăpastia e mai a-
părtează puţin mas­
desea fără punţi.
ca anume ca să ne
Depărtările nu sunt
privească, spune
în materie, ci în
sau, dacă nu le spu­
duh. Cum să poţi
ne tuturor, ne spu­
sări peste acestea :
ne nouă, mai mult
Vechile planuri
decât străinilor, fer­
de federalizare se
mecaţi numai de
năşteau printr'o con- ■
gândul compoziţiei
strângere din afară.
şi de linie. E privi­
Ţările din Balcani,
rea împrumutată, a
abia scoase de sub
însuş artistului rupt
acelaş jug, se ve­
de noi, când o che­
deau primejduite de
mare carpatică i-a
altele. Fiecare în
adus aminte de lo­
parte îşi dădea
curile şi de legătu­
seama că e o pradă
rile copilăriei. O ,N o v . - 7 9 3 0 , a b e n d s b U h t uşoară; scăparea nu
pornire gingaşă a
fost şi din partea J i ' * ' K A R T E N z u Fr. Z f U.3./ PLUS »STEUER putea veni decât
dintr’o apropiere. In
iniţiatorilor, că s'au beiFr.Gilgien,H<rteffaube4 und ander AhcndKäösc. unele cazuri ea a
gândit la el, cum a
luat chiar forma u-
fost şi din • partea
A f i ş u l c o n f e r i n ţ e l o r c u r e c i t ă r i d in s c r i i t o r i i r o m â n i d e d > n a T h e a m a r ia L e n z nei propuneri de
lui, că a primit,
înainte să deştepte pe străini, marea vrăjitoare, poezia, a uniune personală, adusă de acelaş suveran unic pe două tro­
adunat împrejur pe Românii împrăştiaţi vremelnic sau pen­ nuri. Se visa realizarea unei unităţi politice, a cărei formulă
tru totdeauna, prin lumea germanică. Afişul e numai într a- rămânea să se caute, anume ca să se creeze un tot în mij­
tâta pictural, cât să se ridice peste ilustrarea unei veşti tre­ locul celor trei imperii aşezate pe margine şi cu tendinţe sau
cătoare. Factura lui Mathéy, jumătate de vis şi jumătate de tradiţii de cucerire. .
energie, ceeace adică a adus de-acasă prelucrat în tehnica Astăzi împrejurările sunt altele. Pe deoparte, cele trei im­
ţării de înfiere, se deosebeşte şi aici, nu ca o luptă, ci ca o perii au dispărut: Austro-Ungaria s a împărţit între diferi­
împăcare. Modernismul şi-a cucerit formele clasice. tele naţionalităţi, Rusia ş'a sovietizat şi e deocamdată scoasă
 C R O N
din comunitatea statelor europene, Turcia e o republică mai
mult asiatică. Primejdiile nu mai pândesc la vreuna din la­
turile triunghiului balcanic. Ele s'au mutat înăuntru. In două
rânduri, în mai pufin de douăzeci de ani, toate ţările de-aici,
afară de Albania, s'au bătut între ele cu toată patima dis­
trugerii. Rănile sunt încă mari şi sângerânde. Pe de altă
parte, în urmele călcate de Societatea Naţiunilor, Franţa a
scos chemarea unei uniuni europene. Gândul era aproape ca
întâia încercare să se facă în Balcani. Trebuinţa ei nu mai
venea de afară. Toate cele şase ţări s’au ridicat atente. Des-
binările erau mari şi uneori de neîmpăcat. Răsboiul le pri­
cinuise sau le adâncise, răsboiul loviturilor armate sau al
loviturilor diplomatice. Poate că venise în sfârşit rândul
păcii prin bună învoială, pentru o deslegare. Putinţele ei
s'au cercetat in întâia conferinţă balcanică delà Atena.
Capitala Greciei a dat acestei întâe conferinţe măreţia ca­
drului şi oamenii ei isteţi. Era ca o întoarcere pentru toţi la
izvoare. Cultura elenă şi ateniană ne stăpâneşte încă. O ri­
cât s’ar închide cineva în cămări ferite sau în păreri strimte,
amintirea Partenonului pluteşte peste tot şi lumea veche în
ruinele ei sfinte, e pretutindeni. De-aici a vorbit Pericle, pe-
acolo a trecut Socrate, iată teatrul unde s'a jucat Eschil,
Areopagul, unde Praxitel ca să scape pe Frine a desvelit-o
deodată în faţa judecătorilor. Niciun oraş din peninsulă nu
era mai potrivit să vorbească în numele unei unităţi cu pu­
tinţă, decât oraşul care a realizat-o pe vremuri pe cea spi­
rituală. La anul, conferinţa se va aduna la Constantinopol,
oraşul care a relizat-o mai ales pe cea politică, pentrucă pe
cea creştină ortodoxă a împărtăşit-o şi cu altele, iar delà o
vreme, delà pângărirea Sfintei Sofii, a pierdut-o. Cine nu
simte însă că domnia Atenei e mai bună, mai adâncă şi mai
primită ? Că de-aici trebuia început ?
A ş vrea să atrag de-acum luarea aminte asupra unei slă­
biciuni a întâei conferinţe, care e însă şi cea mai mare tărie
a ei. Punctul de vedere politic mă tem că în cele din urmă
va fi mai puternic şi va birui. Să ne oprim la stările de
astăzi cât mai avem răgazul. Simt că de pe-acum ele ne fug
pe dinaintea ochilor.
Conferinţa interbalcanică s’a ţinut cu participarea delega­
ţilor a tot felul de asociaţii culturale, economice, tehnice, dar
nu a guvernelor. Acestea au trimis numai câte un observa­
tor, care n’au luat cuvântul ca atare, deşi avea dreptul prin
regulament. Eu cel puţin, care n'am rămas încătuşat numai
în comisia pentru apropierea intelectuală, nu i-am auzit.
Iată, s’a zis, slăbiciunea, şi ea trebue cât mai curând înlătu­
rată. Să vedem dacă e aşa, sau, cel puţin, dacă nu există
şi alt punct de vedere.
Marile probleme politice de astăzi sunt tot pe atât o pre­
ocupare a guvernelor, privite ca nişte organe tehnice de des­
legare a lor, pe cât sunt o preocupare a opiniei publice, care
înţelege după răsboiu să pună ea în mişcare, aşa cum i se
pare, acele organe. De-aici, chiar dacă nu participarea tot­
deauna la adunările care hotărăsc în acele mari probleme po­
litice, a opiniei publice, deadreptul, dar partea tot mai în­
semnată făcută propagandei şi presei, care nu e în ultimă
analiză, decât o participare indirectă. Indirectă, dar hotărî-
toare.
Atunci când a fost vorba de proiectul unei uniuni euro­
pene, Franţa a luat întâia, cale, adresându-se guvernelor şi-
cerând prioritate punctului de vedere politic. Răspunsul ce­
I C A 561
lor mai multe guverne a venit şi întâia adunare la Geneva,
care se arată a trebui să mai fie urmată de atâtea altele, a
avut loc. Pentru ideea, mai mult decât propunerea unei a-
propieri a Statelor balcanice, s’a luat cealaltă cale. Se va
putea zice că dintr’o pricină de tactică şi de oportunitate,
care poate foarte uşor cădea, sau a şi căzut după întâia con­
ferinţă : teama sau că guvernele nu vor primi asemenea
sarcină sau că delà început conferinţa va da greş şi că va
strica mai mult decât îndrepta legăturile, de bine, de rău
existente între guvernele diferitelor State balcanice. întâiul
rost al conferinţei, în afară, de împlinirea unei ordine de zi,
culmea cu prăpăstii numai de câţiva ochi văzută şi urmărită
tot timpul cu spaimă cât conferinţa a făcut drumul până la
ea, era dovada posibilităţii ei materiale. Se credea că e ne-
voe acolo de un Iason care să fie în stare să înhame la a-
ceeaş osie lei şi tauri sau tauri Scuipând foc pe nări şi cu
copite de aramă. Posibilitatea materială a adunării unei con­
ferinţe cu delegaţi din toate Statele, cari să discute progra­
mul unei apropieri reciproce, a fost dovedită. Guvernele pot
să treacă, din ascunzişul lor, pe întâiul plan şi să ia frânele
în mâini cu răspundere. Este un punct de vedere, şi el
începe să-şi facă drum. Poate că în curând îl vom vedea
realizat. Să rămânem deocamdată aproape de celălalt.
' In problema unei uniuni balcanice diferitele asociaţii de
specialitate sau personalităţi ştiinţifice şi culturale n’au nu­
mai valoarea unor organe de experţi, la care şi aşa guver­
nele pot, oricând ar fi nevoe, să se adreseze. Ele reprezintă
opinia publică organizată. Ideea unei apropieri balcanice
oricât de veche ar fi, în marginnile vieţii politice de altă
dată, are nevoe în întâiul rând de popularizare în toate cer­
curile. Lumea trebue s’o descopere şi să se împrietenească
cu ea, auzind şi citind, în presă, în studii sau în conferinţe,
care îi sunt elementele şi perspectivele. O acţiune de reali­
zare imediată, începută şi menţinută în cabinetele oficiali­
tăţii, e mai în primejdie să se fărâme decât în oricare parte
a Europei. Lucrările de pregătire nu există şi Statele balca­
nice n’au deprinderea şi încrederea conlucrărilor diploma­
tice, decât foarte palid, de a doua mână, prin Societatea
Naţiunilor. Ocolirea guvernelor de către întâia conferinţă
balcanică alcătueşte astfel puterea ei. Drumul e organic şi
de aceea de încredere. C ă atâtea din moţiuni nu s ’ar putea
realiza decât printr'o acceptare şi acţiune de guvern, aceasta
e altceva. Deocamdată realizarea în sine e mai puţin în­
semnată, decât pregătirea ei morală. Organizarea, după cri­
teriile în fiinţă, a întâei conferinţe interbalcanice, era însă
cum nu se poate mai nimerită tocmai pentru ajungerea ace­
stei pregătiri morale. In Grecia sarcina ei şi-a luat-o „Socie­
tatea greacă a prietenilor păcii”, iar în România, partea de
alcătuire a delegaţiei şi de participare efectivă, Institutul So­
cial Român.
Pentru cercetarea tuturor putinţelor de apropiere, confe­
rinţa a lucrat în şase comisii, care arată prin câmpul de
competinţă scopurile urmărite, oricât'de întâmplător s’ar fi
făcut clasificarea, ca să se poată da fiecărei ţări reprezen­
tate satisfacţia prezidării câte unei comisii r o comisie de
organizare, una de apropiere politică, una economică, una
de comunicaţii, alta de politică socială şi cea din urmă de
apropiere intelectuală.
Discuţiile şi moţiunile la care s’a ajuns în cele cinci1co­
misii dintâi sunt dintre cele mai însemnate. Iată de pildă în’
562 B O A B E
S a lo n u l de d e s e n ş i g ra v u ră , S a la 1
ce aureolă ni se arată toată conferinţa cu ajutorul numai al
rezoluţiei în legătură cu înfiinţarea unei uniuni balcanice.
Sunt printre formulele de diplomaţie curentă şi trâmbiţe sub­
ţiri şi line de îngeri ai păcii plutitori deasupra.
„întâia conferinţă balcanică, ţinând seamă de hotărîrea
celui de-al 27-lea congres al păcii care a dovedit că pentru
întărirea păcii, pentru sprijinirea operei Societăţii Naţiuni­
lor, pentru înaintarea intereselor civilizatoare şi economice
ale popoarelor balcanice, uniunea lor se impune în mod ab­
solut ;
Tălmăcind dorinţele acestor popoare şi ţinând socoteală
de voinţa lor să-şi menţie fiinţa naţională şi neatârnarea po­
litică ;
încuviinţează călduros ideea Uniunii balcanice, mulţumită
căreia se vor pune temeliile sigure ale propăşirii popoarelor
din Balcani ;
Declară că Uniunea lor trebue să aibă caracterul unei
grupări de naţionalităţi neatârnate, să nu aducă vătămare
suveranităţii Statelor participante, să nu năzuiască la înă­
buşirea entităţilor etnice existente, ci numai să întărească pa­
cea dintre ele şi, printr’un contact liber şi mai strâns, prin-
tr’o înţelegere directă şi o colaborare mai sistematică, să
înmulţească elementele comune de civilizaţie şi să-şi armo­
nizeze puterile spre binele tuturor, fără deosebire ; ba mai
mult, să se constitue în cadrul şi în spiritul Societăţii Naţiu­
nilor ;
Pentru izbândirea acestui scop măreţ, atât de binefăcător
popoarelor balcanice, ea face apel la aceste popoare şi în
deosebi la conducătorii lor să dea uitării neînţelegerile tre­
cute şi să lucreze sistematic, însuflându-se delà simţiri uma­
nitare şi de solidaritate, la Uniune, care va alcătui un popas
de seamă în istoria lor şi locul de plecare a unei stări cu
totul noui în Balcani, semn bun pentru viitor ;
Consiliul conferinţei este însărcinat să trimeată tuturor de­
legaţiilor naţionale un chestionar privitor la forma anume
şi la amănuntele organizării uniunii balcanice, poftindu-le să
DE G R Â U
dea răspunsul înaintea întrunirii celei de-a doua conferinţe
balcanice”.
E ca un fel de pisanie pusă pe clădire. Oricine va intra
în Uniunea balcanică, atunci când se va face, va citi-o, ori­
cât de lungă şi de nelămurită rămâne ea, cu tot fiorul.
Voiu aminti numai în treacăt hotărârile luate de comisii.
Iată pe acelea în legătură cu înţelegerea politică balcanică
şi pactele de neagresiune, cu problema unificării treptate a
dreptului ţărilor balcanice şi cu trebuinţa unui tratat multi­
lateral în materie de extrădare şi de asistenţă judiciară. Sunt
toate lucrări ale comisiei politice, unde au clocotit cele mai
repezi lupte. Iată ho'tărîrile comisiei economice în legătură
cu faptul unităţii geografice a peninsulei care duce şi la o
unitate pentru organizarea economică a ei, atitudinea faţă de
criza agricolă a unor ţări de plugari, înfiinţarea unui Insti­
tut Central de Studii şi de informaţii economice din Oficii
naţionale cu acest obiect, înlăturarea piedicilor comerţului,
nomenclatură vamală, clasare tarifară a mărfurilor, ajutare a
cooperaţiei, uniune monetară, colaborare a aşezămintelor de
credit. Sunt toate lucrări ale comisiei politice, delà care sa
aşteptat atât de mult. Dacă politicul şi economicul sunt as­
tăzi singurele categorii care au drept la existenţă şi lumea
nu e decât o întrecere de precumpănire între ele, obiectul
conferinţei, cel de mare interes, s’ar găsi sleit în ele. N u e
însă de loc aşa. Chiar lăsând deoparte chestiile de comuni­
caţii, transport pe mare şi pe uscat între ţările balcanice,
poduri peste fluvii sau legături de telegraf, telefon şi de a-
viaţie, ca făcând parte propriu zis din preocupările econo­
mice ; sau lăsând deoparte şi chestiile sociale, îmbunătăţirea
comună a orelor şi a împrejurărilor muncii, a asigurărilor,
convenţiilor, liberei circulaţii, ca făcând parte din preocu­
pările politice ; şi tot de-acolo, chestia organizării viitoarelor
conferinţe balcanice şi â statutului lor ; rămân curate şi a-
parte, problemele de apropiere şi de colaborare intelectuală
între ţările şi popoarele din Balcani.
întâia condiţie a unei înţelegeri este cunoaşterea ; cea mai
 C R O N
S a lo n u l d e d e se n ş i g rav u ră, S a la 2
tare chezăşie a înţelegerii însfârşit făptuite, legăturile sufle­
teşti. La unele şi la altele nu se poate ajunge decât pe căile
activităţii intelectuale. Cercetarea datelor politice şi econo­
mice nu e decât o intrare în tehnică, de covârşitoare însem­
nătate, nici vorbă, dar în al doilea rând. Pentru descoperirea
acestui suflet comun şi pentru pătrunderea până la el, pro­
fesori, scriitori, ziarişti, cu ştiinţă de acasă sau cu adevăruri
scăpărate din ciocnirea discuţiei, cu orizontul delà Ankara
sau delà Scutari, delà Atena sau delà Bucureşti, delà Bel­
grad sau delà Sofia, mai înceţoşat decât celelalte, s’au stră­
duit în comisia intelectuală. S'a vorbit despre spiritul cărţi­
lor şcolare şi despre noul învăţământ al istoriei, despre schim­
bul de profesori şi de elevi, despre traduceri de literatură, ju-
cări de piese de teatru pe scenele diferitelor ţări, conferen­
ţiari deoparte şi de alta, expoziţii de pictură, turneuri orhe-
strale şi echipe atletice. S ’au dat lupte aprige în jurul în­
fiinţării unui Institut de cooperaţie balcanică. S ’a ajuns la o
moţiune deosebită pentru presă. De altminteri asociaţia pre­
sei balcanice s’a şi constituit şi întâia ei adunare are loc la
Sofia, la 1 Decemvrie. E singura închegare a conferinţei,
care a şi început să lucreze. E destul de caracteristic că ea
se întâlneşte în domeniul conlucrării intelectuale.
Conferinţa şi-a avut apoteoza între ruinele fără moarte
delà Delfi. Acolo a fost găsit singurul text de muzică al ce­
lor vechi, imnul lui Apollo. Am stat mult timp înaintea plăcii
de piatră în care e săpat. Aud încă peste tot lucrul nostru
notele lui înalte.
S A L O N U L D E D E S E N § I G R A V U R Ă 1930.— Salonul
nostru oficial a intrat în făgaşe de organizare, care sunt li­
niştitoare. N u ne mai închipuim salturi şi întreruperi. Pri­
măvara, odată cu întoarcerea păsărilor şi a florilor, sălile
din şoseaua Kiselev se acopăr de pânze culorate în toată
strălucirea uleiurilor ; toamna, în despoerea de podoabe a
naturii, prin căderea frunzelor, ele îşi pun podoaba mai li­
neară şi mai aspră a desenului şi a gravurii de alb şi negru.
Cine trece printre pereţii plini de vedenia artei pictorilor şi
I C A 563
sculptorilor se lasă furat de toate darurile pe care ei le re­
varsă ca dintr’un corn al belşugului. La cei mai simţitori,
această trecere se face ca un drum de evlavie într o cate­
drală laică, slujind unui zeu mai vechiu decât toţi zeii, pre­
zent în peşterile oamenilor delà început şi tovarăş până la
urmă a lor, în năruirea cosmică a pământului. A r fi ne­
drept să se uite însă şi mâna de ajutor a unor nevăzuţi.
Cine a chemat pe toţi artiştii, a privit, a pus deoparte din
tot ce-a sosit ceeace era mai vrednic şi a aşezat într’o cât
mai bună stare alături ? E o comisie de artişti şi, în ea, ca
un executor din partea Ministerului Instrucţiei, Cultelor şi
Artelor, „poetul” Minulescu. Aşezământul Saloanelor oficiale
va rămâne legat şi de numele lui, fireşte delà răsboiu în­
coace, adică de-atunci de când ele au început să însemneze
mai mult în viaţa noastră artistică. Plin de acest foc plas­
tic l-am cunoscut de altminteri pe Minulescu, atunci când
l-am cunoscut întâia oară. Theodorescu-Sion era la Isuşii
lui de galben tare şi de roşu de cârmuz. Ii văd pe toţi, preo­
ţii şi închinătorii artei de pe vremuri, în sala rotundă a Pa­
noramei din strada Colţii, de lângă fosta Primărie, poate Ia
o expoziţie a Tinerimii artistice, şi pe Minulescu în mijloc,
judecând şi gesticulând. In jurul lui se aşeza, de pe atunci,
elementele de pânză şi de zid, ale Saloanelor oficiale de mai
târziu. Era fără să ştie un predestinat, care trebuia numai
să se aplece, ca să încapă, pe uşa mai joasă a biurocraţiei.
Iată-1 dincoace de poartă, creator tot pe atât cât organi­
zator.
Saloanele de alb şi negru încep să atragă luarea aminte
atât a artiştilor cât şi a publicului. Ele se fac tot mai bogate.
Ceeace era mai înainte, de cele mai multe ori, produsul unei
arte minore şi introductive, schiţă şi desen de studiu al com­
poziţiei propriu zise care trebuia să urmeze, se face acum
artă în sine, cu noui putinţe şi farmece mai adânci, pentrucă
mai discrete. Las deoparte pe toţi reprezentanţii mai de de­
mult ai desenului şi gravurii ; nu lipsea aproape niciunul din
cei cari mai lucrează. N u cu ei pot să exemplific. N u mă
opresc nici la felurimea de mijloace, delà gravitatea de pete
564 B O A B E
A f iş u l e x p o z ifie i c e h o s lo v a c e
mari de negru ale xilografiei sau linoleului doamnei Pană
Buescu până la guaşurile Miliţei Pătraşcu, şi delà creionul
uşor al lui Hrant până la acul de aramă al lui Steriade. N i
s’au părut mai caracteristice, pentru ceeace poate da arta
aceasta de precizie şi de subliniere, cartoanele unui culorist în
căutare şi ale unui alhimist al culorii, ca d-1 Fr. Şirato. De­
senul se desfăcea, ca o construcţie de mătase călătoare sau
de fulgi de păpădie, şi pleca din hârtie cu atmosfera lui pro­
prie, născută la suflarea pe două ţevi de naiu ale întretăerii
a doua linii. Hlamidele de lumină de dincolo, ţesute cu tot
felul de motive şi grele pe umeri, erau aici un borangic stră­
veziu prin care formele se arătau curate şi adamantine.
E X P O Z IŢ IA D E A R H IT E C T U R Ă C E H O SL O V A C Ă .
După Salonul de alb şi negru de luna trecută, Casa albă a
artei, delà şoseaua Kiselev, a adăpostit o expoziţie a arhi­
tecturii cehoslovace. Dintre toţi vecinii, mai mult sau mai
puţin prieteni, Cehoslovacia se aşează în fruntea celor cari
vor să fie cunoscuţi la noi, cât mai bine şi cu ce au mai
bun, din toate ramurile vieţii materiale sau spirituale. In al
doilea rând vine până astăzi Polonia.
M i-a plăcut din cele două afişe, menite să înştiinţeze şi
să cheme publicul bucureştean, pe cel cu podul cu sfinţi delà
Praga. E într'o tonalitate cenuşie. Hracinui şi arcurile de
DE GRAD.
piatră de peste Vltava sunt albe de răsfrângerea felinarelor
şi a farurilor. Oraşul a fost prins într’o noapte de serbări.
Desenul e desăvârşit, scrisul mai puţin. Caracterele sunt
prea mici, roşii. Textul nu e fericit. De ce s ’a zis : „Industrie
relativă la construcţiuni”, în loc, poate, de industria construc­
ţiilor ? Afişul a fost tipărit şi trimes de-acasă, din Cehoslo­
vacia. Iată, pe podul lui Carol al IV-lea, podul cu sfinţi,
trece Mihai Viteazul pe armăsarul lui alb, urmat de boeri,
şi trece regimentul Sibiului, ca să ajute revoluţia cehoslo­
vacă ! Pe-aici nu suntem străini.
Expoziţia a folosit frumos spaţiile cunoscute ale Salonului
delà Şosea. Două paravane, acoperite cu reproduceri mari
fotografice după clădiri istorice sau moderne, pun un fel de
uşi îndărătul deschizăturilor care fac, de obiceiu, fără nici o
discreţie, o singură sală din cele trei încăperi. U n ochiu de
arhitect a împărţit şi a aşezat. E ra vorba de lăsat impresia
unor interioruri în care roatele de dantelă puse sub sticlă
să fie la locul lor, şi la fel cupele şi paharele de cristal, je­
ţurile, borangicurile sau pânzele colorate, jucăriile. Trecem
acum numai printre nişte cartoane prinse în eue de planşetă
pe pereţi, mai mult de jumătate din toată expoziţia, şi cu
toate acestea ceva din veselia lor barocă sau din siguranţa
lineară şi betonată, după cum sunt din secolele împărăteşti
sau republicane, învălue şi fură.
 C R O N
Minune a punerii în scenă ! Sau minune a amintirii,
şi nu chiar în toţi privitorii prezentă ! M ă simt, strecurându-
mă prin străzi din M ala Strana, cu palatele cu pajuri de
familii eroice moarte sau împrăştiate în lupta pentru cre­
dinţă. La poarta lor fâlfâe steaguri străine. In această sin­
gurătate mândră, diplomaţii au crezut că e locul lor şi legaţie
lângă legaţie a pătruns în cartierul plin de istorie. Pe mar­
ginea drumurilor, pardosite cu calupuri de piatră veche,
creşte iarba. Drumeţul trece, stă, citeşte un nume şi coteşte
în altă răspântie tot aşa de evocatoare. Pe marile bulevarde,
în Capitală, sau pe locurile expoziţiei la Brno, s au ridicat
casele toate de beton şi de sticlă, ale nouei arte arhitectonice.
Meşteri sunt Cehii şi ne-o arată în planuri de tot felul de
clădiri, cari ispitesc. Parcă aş fi acolo, în forfota pieţii lui
Vladislav cu sfântul călare, în fund, pe bulevardul suitor.
Seara se lasă, vitrinele strălucesc şi toate faţadele se aprind
de reclamele luminoase. Porţelanul se netezeşte în farfurii şi
ceşti sau se răsuceşte în dansatoare, cu veşminte subţiri co­
lorate, sau în urşi albi, cu gura numai atâta rânjită cât să
pună puţin roşu în atâta răceală de zăpadă.
Expoziţia de arhitectură cehoslovacă parcă nici n a fost
scoasă din cele câteva lăzi, şi înşirată în cele trei săli ale
Salonului, decât ca să întoarcă pe călătorii prin ţara delà
Miazănoapte, în amintirile şi în locurile călcate odată. E a
nu e bogată, ceeace ar fi fost mai uşor de realizat, ci su­
gestivă. Alcătuitorii au fost oameni de gust şi oameni cari
ne cunosc. E i au izbutit să ne câştige şi cu acest puţin, pe
care ni l-au dat. Preşedintele de bronz al ţării, cu mişcarea
de braţ de semănător cu ochelari, primea din anti-cameră.
Cehoslovacia era pretutindeni de faţă, curată şi dreaptă.
D E P O Z I T U L L E G A L . — A vorbi despre depozitul le­
gal către o adunare mai mare de oameni, înseamnă în în­
tâiul rând a face pe toţi de-o părere, atât pe cunoscătorii
problemei, puţini, cât şi pe ceilalţi : că e zadarnic. Dacă e
o artă să-ţi acordezi delà început unanim ascultătorii, iată
că această artă am ajuns-o ! Cunoscătorii au să spună că
problema e prea specială şi aspră, iar ceilalţi au să se gră­
bească să dea dreptate cunoscătorilor. Să mi se dea voe să
arăt că nici unii şi prin urmare nici alţii nu văd adevărul.
Lucrul are să-mi fie mai uşor decât se închipue.
Semnul deosebitor al civilizaţiei noastre rămâne tiparul.
In pragul vremii moderne stă tot Gutenberg. C a mijloc de
păstrare a cunoştinţelor şi apoi de răspândire a lor, cele
două trăsături temeinice ale oricărei culturi, n am descope­
rit ceva mai bun decât cartea şi adausul ei de formaţie
uşoară şi repede mişcătoare, publicaţia periodică şi ziarul.
Delà ieşirea din Evul Mediu atâtea monumente şi creaţii
ale inteligenţii au pierit, zdrobite de talpa nepăsătoare a
răsboiului sau de trecerea secolelor, au pierit pentru tot­
deauna, fie că erau de piatră, sau de uleiu şi ape colorate,
sau de aţă şi de fir. Aproape nimic, în schimb, din ce a pă­
truns în tipar, ca într’o Akropole sau într un forum de veş­
nicie, nu s a pierdut. Acolo totul se găseşte la îndemâna ori­
cui, ori din ce vreme şi ori din ce loc ar veni. O foae pe
care o întorci dintr’o carte de multe ştiutoare, e ca tichia
din basme care te face nevăzut şi ca încălţările minunate,
care te poartă ca gândul prin palate de zâne şi împărăţii
de pe celălalt tărâm.
Organizarea păstrării tuturor produselor tiparului dintr o
I C A 565
ţară nu înseamnă însă altceva decât depozitul legal. Numai
forma în care ea apare şi poate fi folosită e biblioteca. Ia-
tă-ne atunci înaintea unei probleme care ne priveşte pe toţi
.deopotrivă şi între ale cărei elemente ne mişcăm zilnic. Ea
nu e zădarnic să fie cunoscută. Această dovadă cred că am
făcut-o. Câteva amănunte, care vor urma, vor întări încă
întâia dovadă. Şi voiu stărui să vreau să conving, mai ales,
că nu e nici anevoe de urmărit şi de înţeles în diferitele ei
înfăţişări.
In cele mai multe ţări putinţa strângerii la un loc a tot ce
se publică e asigurată printr'o lege care se chiamă sau le­
gea depozitului legal sau legea exemplarului sau exempla­
relor obligatorii. Legea se aplică fireşte în folosul unei bi­
blioteci, care chiar prin aceasta urmează delà sine că e o
bibliotecă de Stat sau echivalată. E a impune două obligaţii :
una pieţei producătoare, reprezentată de tipograf, de edi­
tor, de autor, fie în parte, fie în diferite împerecheri, şi se
realizează prin trimeterea la una sau mai multe instituţii
hotărîte, a câte unui exemplar sau a mai multor exemplare
din tot ce se tipăreşte sau din anumite categorii de publi­
caţii ; a doua obligaţie priveşte aceste instituţii, care trebue
să primească şi să păstreze, într o formă organizată şi uşor
de consultat, tot ceeace li se trimete gratuit şi cu acest ti­
tlu. Exemplarul obligatoriu ilustrează întâia obligaţie, de­
pozitul legal, a doua. Urmărirea trebue făcută pe două căi :
la locul de producţie, dacă tipăriturile pleacă într'adevăr, şi
la bibliotecile prevăzute de lege, dacă acele tipărituri se
păstrează.
România, încă de mulţi ani, aproape de cincizeci, e ocro­
tită prin lege de risipirea publicaţiilor delà noi. Cine se duce
la biblioteca Academiei Române sau la a Fundaţiei univer­
sitare Carol I în Bucureşti, la Cluj la biblioteca Universităţii,
ca şi la Iaşi sau la Cernăuţi, sau la Biblioteca „Astrei la
Sibiiu, poate să se convingă de binefacerile ei. In acelaş
timp îşi poate însă da seama, oprindu-se şi întrebând, şi de
anumite lipsuri sau de laturi vitale ale problemei.
Ceeace izbeşte întâiu la legea românească, este marele
număr de locuri hotărîte ca depozite şi prin urmare şi marele
număr de publicaţii cerute. La noi obligaţia legală priveşte
în întâiul rând şi mai ales pe tipograf. Din fiecare carte sau
foae tipărită sau produs de orice tehnică, al tiparului, el e
dator să retragă aproape douăzeci de exemplare şi să le ex­
pedieze în mai multe părţi de ţară bibliotecilor legale. In
această simplă operaţie se ascund cel puţin cinci probleme
şi se cuibăreşte toată criza, pentrucă o criză este !, a depo­
zitului legal din România.
Legea nu e limpede cel puţin în două puncte : lasă con­
trolul tipografiilor pentru împlinirea îndatoririlor lor, în sea­
ma fiecărei biblioteci, şi nu prevede răstimpul minim în care
tipăriturile trebue să ajungă în depozite.
In ce priveşte întâia scăpare, ea înseamnă o primejduire
a gândului însuş, atunci când controlul sa r face slab, şi în­
seamnă, în tot cazul, în starea de azi, o sforţare prea mare.
Biuroul de urmăriri, care e organizat şi funcţionează mai de
mult şi mai vioiu, este acela al Bibliotecii Academiei R o ­
mâne. După el poate vin Clujul şi Cernăuţul. Cărţi şi pu­
blicaţii, vreo zece dintr’o sută, cu toţi aceşti ochi atenţi,
scapă neintrate. Cultura noastră e păgubită cu acest pro­
cent, dacă nu în valori reale, pentrucă tipăriturile acestei ca­
tegorii nu sunt de obiceiu de întâia mână, dar negreşit în
566 B O A B E
inventarul propriu zis şi în putinţele de cercetare ale viito­
rului. Urmărirea se face după bibliografiile care apar, după
cataloagele de editură sau de librărie, după recenzii sau pu­
blicitate. Ceeace nu e expediat curent şi nu se dă de gol nici
în aceste mijloace de aducere la cunoştinţă, rămâne nedes­
coperit. Controlul, adică, încetează tocmai acolo de unde ar
urma să aducă cele mai preţioase roade. Dar chiar când
s ar putea să nu fie aşa şi când fiecare bibliotecă şi-ar în­
tocmi un birou fără greş, sistemul de azi ar fi fără înţeles.
Legea fiind una, oricât de mulţi ar fi beneficiarii, controlul
trebue să fie şi el unul. Altminteri e păcat de osteneală şi
de atâtea ori şi de cheltuială, pentrucă de atâtea ori e vorba
de un funcţionar anume şi plătit. Biuroul de urmărire trebue
organizat o singură dată şi pe lângă lege, nu pe lângă fiecare
bibliotecă.
Lipsurile controlului, ajutate şi de o redactare prea largă
a legii, duc la urmări care împiedică o activitate cu toate
funcţiunile lui, a depozitului legal. Astăzi tipăriturile vin,
chiar şi Academiei Române, la date, după ziua când au ieşit
din maşini, dintre cele mai fanteziste. In loc de pildă, ca ti­
pografiile să strângă tot ce tipăresc în fiecare săptămână
sau în fiecare lună şi să trimeată chiar în ziua când se în-
chee săptămâna sau luna, ele, din comoditate sau din negli­
jenţă, nu fac această operaţie decât la date întâmplătoare.
N u e rar ca publicaţii apărute cu doi, trei ani în urmă să
sosească în corespondenţa obişnuită a bibliotecilor. Dacă a-
cest lucru s a r părea că nu înseamnă o pagubă atunci când
depozitul legal se priveşte sub unghiul veşniciei — odată ce
cartea intră în el şi se păstrează, calendarul de zile şi de
luni îngrijeşte prea puţin ! — nu e tot aşa din alt punct de
vedere.
Intre multe altele, în domeniul cultural, România e lipsită
de o bibliografie românească. Informaţia bibliografică ră­
mâne fragmentară. Se întâlnesc liste de cărţi sau periodice
venite revistelor, la pagina a treia sau a patra a copertei,
arătări de cele mai multe ori neîndestulătoare sau greşite.
Uneori, ca în „Societatea de mâine" delà Cluj, un bibliotecar
publică, cu toată grija, atât în date bibliografice cât şi în
clasificaţie, tablouri lunare de intrările depozitului legal la
una din bibliotecile beneficiare. Dar nici asemenea contri­
buţii, foarte meritoase, nu ne pot mulţumi şi nu sunt maicu-
seamă ceeace suntem în drept să aşteptăm. Ca şi controlul,
aşa şi bibliografia românească, trebue să fie una singură şi
aşezată deopotrivă pe lângă legea depozitului legal. In sta­
rea de astăzi ea nu e cu putinţă. Publicaţiile mari, cu carac­
ter asemănător, cum sunt „Creşterile” cunoscute ale Biblio­
tecii Academiei Române, sunt altceva. Statistica tiparului şi
bibliografia românească trebue să mai aştepte.
Pentru un început de îndreptare, în acest domeniu mai
restrâns al problemei, o nouă lege, cu întregiri pe care prac­
tica de aproape cinci decenii în România le-a arătat de tre­
buinţă, ar fi foarte folositoare. Institutul Social Român a
luat în cercetare, prin secţia lui bibliologică, un anteproiect
de lege. Pentru câştigarea şi a bunăvoinţei publice s a înj­
ghebat un ciclu de patru conferinţe care să pue în lumină
prin cei mai familiarizaţi cu subiectul, istoricul depozitului
legal, aplicarea la Academie, punctul de plecare pentru o
bibliografie românească şi, ca încoronare, noul text care
s’ar propune.
Noua lege ar avea de hotărât în folosul cui fiinţează. Sta­
D E G R A U
rea de astăzi nu se mai poate prelungi. E a are aproape înţe­
lesul unei măsuri de binefacere pentru câteva biblioteci,
al căror număr e în tendinţă de creştere. Cu cel mai mare
rost pentru biblioteca Academiei Române sau a Universităţii
din Cluj, ea n’are niciunul pentru două treimi din benefi­
ciarii regimului actual. Legea nu dă numai înlesniri, dar şi
sarcini. Pentru păstrarea tipăriturilor e nevoe de un local
de bibliotecă, în care să se poată depozita, pentru veşnicie,
zeci şi sute de mii de publicaţii. Cele mai multe din ele au
o valoare numai documentară şi istorică şi n’au să intre ni­
ciodată în circulaţia publică. Dacă s’ar socoti ce înseamnă
chiria unui asemenea local s’ar ajunge la multe sute de mii
de lei anual. Alte sute de mii cere personalul, fie el şi cât de
răstrâns, dar cu o pregătire cât de puţin de specialitate. Din
pricina acestor sarcini, bibliotecile, pe care le-am amintit, be­
neficiază de legea depozitului legal, fără să fi înfiinţat şi să
aibă acel depozit. Orice control ar putea să descopere lu­
crul. Sunt 6— 7000 de imprimate în fiecare an la toate ti­
pografiile din România. 500 din ele sunt cărţi şi broşuri şi
alte 500 ziare şi reviste, vrednice să pătrundă într’o biblio­
tecă şi să li se găsească loc în ea. Celelalte, mai mult de
cinci şesimi, se aruncă sau se vând ca maculatură. Dacă nu
există alt organ de supraveghere a aplicării legii, de către
ambele părţi, orice tipograf ar putea să stârnească darea de
gol a acestor ilegalităţi, prin refuz de trimetere şi prin des-
velirea motivelor, la proces. Legea trebue să existe numai în
folosul celor cari sunt în stare s’o aplice ; restul s'a înlăturat
singur, prin procedeurile de acum, delà beneficiul ei. Trei
biblioteci ca depozite legale pentru toată ţara, ar fi prea de­
stul faţă de cele nouă de astăzi. Scăderea trebue să fie de
două treimi.
Dintr’o asemenea simplificare vor câştiga întâiu tipo­
grafii, editorii şi autorii. Aplicarea legii depozitului nu e
altceva decât un impozit în natură pus asupra lor. Nimeni
nu murmură, atât cât el e în slujba culturii naţionale. Astăzi
nu-i aşa. Pentrucă încă şase biblioteci să aleagă din tot ce
le trimet tipografiile din toate unghiurile pământului româ­
nesc, numai câteva volume sau publicaţii de citit, se zdro­
besc atâţia oameni, se cheltueşte atâta material de împa­
chetat, se dă atâta de lucru poştei. Tipăriturile româneşti
dintr’un an, potrivite să fie puse în circulaţia unui număr
mai mare de cititori, nu trec peste 25— 30.000 de lei. E a-
proape răutate să se ceară, numai pentru atât, trecerea în­
tre bibliotecile depozitului legal, a unei biblioteci, care în
fapt nu-1 poate realiza. O risipă materială şi o falsificare de
înţeles, foarte strict în ţările de cultură, e în tot cazul.
D ar din aceeaş simplificare vor avea de câştigat şi bi­
bliotecile prevăzute în lege. Caracterul de depozit legal se
va limpezi şi localiza. Chiar prin aceasta beneficiarii, mai
puţini, vor fi căutaţi cu mai multă bunăvoinţă. E i înşişi,
mai pătrunşi de o înaltă menire şi mai încărcaţi în acelaş
timp de răspundere, se vor osteni să se organizeze cât mai
corespunzător. Serviciul de control se va exercita de un
singur organ, fie că va fi în afară de biblioteci şi numai în
folosul lor, fie că se va alipi uneia din ele. La fel şi cu pu­
blicaţia de bibliografie a ţării, care tnu poate ieşi decât pe
lângă o bibliotecă a depozitului legal şi după îndreptarea
legii.
D in ţările care ne înconjoară sau care ne pot fi călăuze,
Bulgaria are o lege mai bună decât a noastră. Piaţa cărţii
 C R O N
bulgare, mult mai pufin bogată, ar fi făcut poate şi altfel,
uşor cu putinţă urmărirea şi controlul. Aşa ele sunt aproape
desăvârşite. Biblioteca Naţională din Sofia, pe care am cer­
cetat-o şi din acest punct de vedere, funcţionează fără grijile
şi nemulţumirile delà noi. In fiecare lună tipografiile sunt
controlate automat, fie direct, prin inspectorii şcolari, fie in­
direct, prin registre de tipografie ţinute la zi şi trimese la re­
vizie. O îndrăsneală a legii bulgare e impunerea arătării
tirajului, ceeace crează statistica tiparului, care la noi nici
nu poate fi visată.
In Rusia, ceeace izbeşte e numărul mare de volume, până
la 60, pe care tipografiile trebue să-l dea, din fiecare lu­
crare. Regimul e aproape acelaş, numai cu mici variaţii,
pentru toate republicile mari ale Uniunii Sovietelor. E vorba
insă de o ţară unde tiparul aparţine Statului, care poate să
ridice atunci dintr'un produs care-i al lui, orice cantitate. O
parte din aceste publicaţii merge în depozitele legale, iar altă
parte foloseşte ca schimb cu publicaţii asemănătoare din
străinătate.
Germania se bucură de o stare aparte. E a are cel mai bun
serviciu de strângere, de păstrare şi de consultare a tuturor
publicaţiilor de limbă germană, fie că ies în ţară, fie că vin
din alte ţări sau continente populate cu Germani. Literatura
şi ştiinţa Austriei şi Elveţiei se găsesc deopotrivă, alături
de toate tipăriturile Saşilor, Şvabilor şi Germanilor din R o ­
mânia. Toate acestea însă fără lege ! Legea n'a mai fost
trebuincioasă. Depozitul nu e propriu zis legal, ci înfiinţat
de Asociaţia editorilor şi se chiamă Biblioteca Ger­
mană (Die deutsche Bücherei) delà Lipsea, în care in­
tră, trimese de bună voe de editori, imediat după apariţie,
toate publicaţiile mari şi mici. Am întârziat cu drag prin
sălile măreţe ale Bibliotecii, care avea atunci, când am vi­
zitat-o, câteva sute de mii de volume şi creştea în fiecare zi.
Dacă publicaţiile germane se cifrează la 39— 40.000 anual,
cel mai mare număr din toate ţările, se poate foarte uşor cal­
cula ce înseamnă, pentru creşterea bibliotecii, o trecere numai
de câţiva ani. Publicaţiile editorilor care nu sunt în aso­
ciaţie se procură pe altă cale. Serviciul de control funcţio­
nează cu o siguranţă germanică. Bibliografia se găseşte şi ea
realizată tot acolo. E vorba de faimosul „Börsenkurier’’,
care iese zilnic şi are un caracter general, cu articole de spe­
cialişti despre problemele cărţii, ale editurii şi ale librăriei,
şi cu liste organizate de publicaţii. Cărţile venite sunt în
aceeaş zi trecute în fişe şi fişele trimese propriei tipografii,
din subsolurile palatului. In cel mult patru zile listele biblio­
grafice, în care şi acele cărţi sunt cuprinse, ajung până în
cele mai depărtate colţuri ale ţării. Listele se tipăresc pentru
cititorii obişnuiţi, pe două pagini, iar pentru bibliografi şi
biblioteci pe o singură pagină, aşa că fiecare carte poate fi
tăiată de-acolo, lipită pe un carton şi pusă în fişier. La cinci
zile după apariţie o carte poate să intre astfel în circulaţia
bibliotecară a miilor şi zecilor de mii de biblioteci din Ger­
mania. Ţara cărţii nici nu se putea să gândească şi să rea­
lizeze ceva mai frumos şi mai practic, în oraşul care o ti­
păreşte şi o desface mai bună şi mai multă.
Acesta e înţelesul şi câteva din înfăţişările depozitului le­
gal la noi şi în străinătate. Mijloacele de-adreptul, de edu­
caţie şi de înţelegere a vieţii, s ’au înmulţit, conferinţe, teatru,
cinematograf, radio, expoziţii, vitrină şi stradă. Cartea însă
rămâne cea mai tainică şi puternică mijlocitoare între minte
I C A 567
şi lume, locul unde fugim cu cele mai de preţ visuri sau des­
coperiri, Cristoforul căruia ne încredinţăm peste apă, co­
morile cele fără moarte. Depozitul legal este o măsură me­
nită să ne-o păstreze. De multe ori nici nu-1 cunoaştem, în
rosturile şi în rânduelile lui. Iată-1 ! Pe braţele lui stă tot ti­
parul. Să dăruim pe cel care ne aduce darul ! N e trebue o
lege mai bună a depozitului legal.
R E G IM U S C A T Ş I R E G IM U D . Ceeace deosebeşte pe
Englezi şi pe Anglosaxoni în deobşte de alte popoare este
umorul. E gluma unor oameni cari nu ştiu sau nu vor să
râdă şi cari aruncă asupra vieţii şi a lucrurilor, pe neaştep­
tate, o lumină hazlie. Râsul e o descărcare de-o clipă, pe
când umorul ţine şi poate fi turnat în adevărate instituţii.
Cea mai însemnată, aş zice întâia instituţie a unui popor,
este însă limba lui, tiparul în care îşi toarnă gândul şi chivo­
tul în care îşi păstrează prin secole, sufletul. Nicăeri ca în
limba engleză expresiile cele mai concrete şi mai proaspete
nu apar, fără nicio căutare, alături de expresii abstracte
sau tehnice, secate de mult de orice măduvă. Sunt limbi
asiatice sau africane, de popoare foarte vechi şi culte sau
primitive, cu întorsături poate şi mai rupte din viaţă şi care
fac din propoziţie o adevărată grădină sau un cer senin de
vară. D ar împletirea aceasta, de cultură rafinată şi de fapt
de toată ziua, gol de orice prelucrare şi artificiu, cred că
rămâne o însuşire a limbii engleze. E o trăsătură de umor,
cu atât mai vădită cu cât n’are în ea nimic voit. Ceva ase­
mănător mi se pare că se găseşte şi în expresia „regim uscat
şi regim ud” sau State uscate şi State ude, cu care se cali­
fică situaţia faţă de legea prohibirii băuturilor spirtoase în
Statele Unite ale Americii. Ca să ajungem s'o rostim a fost
nevoe la noi de toată această introducere, şi încă nu sunt
sigur că aşa chiar n’a stârnit zâmbete. E în sine un lucru
foarte serios, cum voiu încerca să arăt, şi experienţa cea mai
îndrăzneaţă care s ’a încercat vreodată în aşa uriaşă măsură,
în domeniul finanţelor, sănătăţii şi al moralităţii publice. Stu-
diind-o, la capătul studiului se va lămuri, cred, nu numai
un regim oarecare legal, dar şi un spirit aparte, rămas ne­
înţeles, spiritul nord american.
U n amendament, 18, la Constituţia Statelor Unite, între
toate faimos, a hotărât încă din 1919, într’un limbaj greu
de logică biblică, prohibirea băuturilor spirtoase din tot
cuprinsul ţării. Iată întâiul aliniat : „După un an delà rati­
ficarea acestui articol, fabricarea, vânzarea sau transportul
de lichide otrăvitoare ca şi importul sau exportul din Sta­
tele Unite şi toate teritoriile supuse jurisdicţiei de faţă, în
scop de băutură, sunt oprite". încă din Ianuarie 1919 amen­
damentul fusese ratificat de 36 de State, adică întrunise cele
trei treimi de State, cerute. M ai târziu a venit şi ratificarea
altor zece. Şase State îl votaseră cu unanimitatea voturilor
în cele două camere. Intre ele mai cunoscut e Statul
Washington.
Ca să se înţeleagă acest fapt, rămas altfel o taină şi un
prilej de tot felul de comentarii europene, duse până la bâr-
fire, e nevoe de câteva lămuriri. Hotărârea, întâiu, n’a căzut
pe neaşteptate şi nici n’a fost luată decât în deplină cunoş­
tinţă de cauză şi de către majoritatea cetăţenilor. Protes­
tele sau pacostea contrabandelor, care a reînviat vremea
haiduciei indiene şi a dat naştere până şi la o literatură
anumită — vizitatorul teatrelor noastre n’are decât să-şi amin-
 b o a b e d e g r a u
568

prohibirii. Prohibirea era de atunci un cuvânt de ordine.

tească de Vasul fantomă al unui autor american, jucat la Stu­
Dacă se ştie acest lucru, se înţelege mai bine şi legea Sta­
dioul Teatrului Naţional din Bucureşti, — sunt numai nişte
fenomene întovărăşitoare, fără însemnătatea care li se atri- telor Unite.
Timp de 75 de ani opinia publică de-acolo a fost necon­
bue de departe. tenit lucrată. Legea prohibirii a venit după o lungă expe­
Istoricul prohibiţiei băuturilor în Statele Unite ne duce
rienţă, pe care o făcuse mai cu seamă poporul. Societăţi de
puţin şi în istoria culturală a României din ultimele decenii.
tot felul o propovăruiseră şi o încercaseră. Statul s a ivit la-
Noutatea e mai veche decât se crede şi pregătirea, mai lunga
urmă şi pe căi trase. E l a început s'o aplice în mic, în opriri
şi cu mai multe ramuri. locale ale fabricării şi consumului băuturilor spirtoase. Ştia
Prin anul 1905 România cunoştea o mică mişcare antial-
astfel la ce avea să se aştepte, ca binefaceri şi ca piedici,
coolică, mai . mult de convingere teoretică. Aveam atunci
printr'o aplicare generalizată, şi n a fost mirat nici de unele
si o revistă „Antialcoolul", înfiinţată de doctorul Minovici
nici de altele. Legea n’a trecut numai prin fanatismul unei
şi căreia pe când eram în liceu Ram putut fi vreun an, doi
minorităţi, ci abia după o largă discuţie şi cu mari majo­
un fel de secretar de redacţie şi colaborator. Mi-aduc aminte
rităţi, ridicate în unele cazuri, precum s’a văzut, până la
că izbânda cea mai falnică a ligii din jurul revistei, fusese
unanimităţi. Şi cu toate acestea n'a fost problemă mai con­
înlocuirea cu cafea neagră a ţuicii care se pare că li se dă­
troversată în Statele Unite, delà robia negrilor dinaintea
dea înainte soldaţilor în cazărmi în fiecare dimineaţă. La
răsboiului civil, decât aceasta.
unele şcoli primare sa u mai păstrat apoi pe pereţi câteva
Era vorba de o lege fără precedent, într'o aşa asprime,
tablouri ieşite din aceeaş iniţiativă.
pentru un asemenea teritoriu continental, cât Europa în­
Atunci a venit până la noi un val antialcoolic din Statele
treagă, şi atâta populaţie, 125.000.000 de oameni. Unele îm­
Unite. E l îndemna însă nu numai la o convingere teoretică
potriviri sunt de ordin principial. Constituţia americană s ar
binevoitoare, ci la o altă disciplină de viaţă, la hotărâri
găsi micşorată prin acest al 18-lea amendament, care nare
mari şi la cucerirea mulţimii pentru nouile idei. Foarte mult
ce căuta şi trebue înlăturat cu toate regulamentele şi ordi­
din misionariatul social al protestanţilor îşi făcea loc in
nele urmate. Altele sunt de ordin practic şi cer o lărgire,
acelaş timp. Aceasta în România şi încă din 1905, cu 15
care să cuprindă vinurile uşoare şi berea, a vestitului amen­
ani prin urmare înaintea legii prohibiţiei.
dament. Oameni politici şi ligi, fie de cumpătare fie dea-
Deosebirea dintre cele două tendinţe a apărut numai de­ dreptul împotriva legii prohibirii, le îmbrăţişează. Sprijini­
cât. Mişcarea americană se chema a Bunilor Templieri. Ea torii legii intră şi ei în două categori : unii sunt neîmlădiaţi
se născuse pe la 1850 într’un oraş Atlantic din Statele Unite, delà început, deputaţi de mare trecere şi membri ai legii
se desvoltase întâiu acasă şi trecuse apoi Oceanul. La noi împotriva cârciumilor, cari cer o aplicare cât mai largă şi
pătrundea într'o traducere germană şi prin colonia de Ger­ mai strictă ; alţii, şi cei mai numeroşi, sunt prohibiţioniştii
mani şi de Saşi din Bucureşti. E i au înfiinţat întâia lojă sub mai cumpătaţi, între cari se numără Fofd şi actualul preşe­
înrâurirea unui German din imperiu Bun Templier şi venit dinte al Statelor Unite, cari îşi dau însă seama că experienţa
la noi ca funcţionar de biurou. Mişcarea a prins repede. începută e aşa de înfricoşată încât nu poate fi părăsită şi că
După lojile germane pentru adulţi şi tineri, au urmat lojile trebue făcut totul pentrucă împrejurările aplicării ei să fie
româneşti, în mult mai maré număr, atât în Capitală cât şi
îmbunătăţite.
în oraşele de provincie. O întreagă operă de propagandă,
Fireşte că nu mici sunt greutăţile acestei aplicări. Prmtr o
prin conferinţe şi publicaţii, a urmat. întâia cerinţă pe care
lege din Martie 1927 s'a înfiinţat un Biurou al Prohibirii în
trebuiau s'o împlinească membrii, era un legământ de abţi­
Ministerul Tezaurului, cu un comisar al prohibiţiei, răspun­
nere deplină delà orice băuturi spirtoase. America prohibi-
zător faţă de ministru. Toate cazurile de călcare a legii,
ţionistă, înainte de orice lege, îşi spunea cuvântul şi stârnea
care nu sunt puţine, înmulţesc lucrul Ministerului de Justiţie.
imitaţia până în colţul nostru de lume, cu atât de slabe
Cu toate acestea, legea nu e scumpă sau îşi scoate toate
mişcări în adâncime de opinie publică.
cheltuelile. In anul fiscal 1927— 28 venitul din taxele pe
In faţa unei organizaţii întinse în toate ţările şi cu sute
spirtul pentru scopuri medicale şi industriale, supraveghiat
de mii de credincioşi, oamenii noştri de ştiinţă şi următorii
de acelaş biurou cu un personal de 3800 de oameni, a fost
lor, părtaşi ai unei cumpătări anevoe de îngrădit şi de men­
de 11.396.173.47 de dolari, adică vre 1.830.000.000. Acelaş
ţinut, păreau nişte diletanţi cari se aflau în treaba. Ştiu ca
biurou a dat în judecată în acelaş răstimp, 40.789 de ca­
la una din consfătuirile partidului naţionalist, care avea în
zuri, cu 31.717 condamnări şi 949 achitări şi cu amenzi de
program o activitate antialcoolică, sa u dus şi câţiva repre­
5.716.708 dolari sau vreo 915.000.000 lei. Din Iulie 1920
zentanţi ai curentului absolut. Dacă ar fi fost numai zefle-
până în Iunie 1924 sa u înregistrat 203.608 cazuri de căl­
misiţi n’ar fi .însemnat mare lucru, dar râvna lor de neofiţi
care a legii prohibirii şi 14.383 procese la juraţi ; 153.035
s’a găsit jicnită mai ales pentrucă şefii îi primiseră la un
inşi condamnaţi şi 5609 achitaţi ; amenzi în valoare de
ospăţ de unde nu lipseau băuturile cele mai alese. Boirebista,
21.326.806.79 dolari sau vreo 3.420.000.000 lei. Cheltuelile
regele dac de odinioară, care, fără vreun amendament la
pentru aplicarea legii prohibiri au fost în anii 1921 28 :
Constituţia ţării lui, pusese să se smulgă viţa de vie, vorbea
6.3 milioane dolari; 6.5; 8.1; 7.5; 9.2; 9.5; 11.7 şi 11.6
acum din gura Americanilor sau a înfăţişătorilor lor între
adică delà vreun miliard până la aproape două miliarde lei :
Români, iar ai noştri se mulţumeau cu bunăvoinţa de tutela
iar veniturile din amenzi în aceiaşi ani 4.5 milioane dolari;
pentru cei mulţi şi slabi. Din ea a ieşit legea cârciumilor a
4.3 ; 5.0 ; 6.5; 5.8 ; 5.6 ; 5.1 şi 6.1 adică între vreo 750 mi­
lui Costinescu, numai la sate şi călcată delà început chiar
lioane şi aproape un miliard lei. La acestea se adaugă însă
de autorităţi ; dincolo, din toată munca evanghelică, al cărei
veniturile taxei amintite asupra spirtului distilat folosit în
răsunet se strecurase până la noi, a ieşit legea americană a
 C R O
medicină şi în industrie care s'a ridicat în 192? la 21.1 mi­
lioane de dolari sau vrei trei miliarde jumătate lei. Birmcul
american ar putea spori cheltuelile trebuincioase aplicării
legii prohibirii fără să se privească mai încărcat de
sarcinii faţă de beneficiile economice crescânde, de pe urma
adestei aplicări;
Dar legea nu trebue judecată numai din acest punct de
vedere. E a caută să deslege o problemă socială şi econo­
mică, şi trebue cercetată ca atare. N u e om în Statele Unite,
cu oarecare răspundere faţă de sine sau de comunitate, care
să nu ştie că închiderea cârciumilor i se datoreşte legii pro­
hibirii şi că la oricâte rele ar fi dat naştere contrabanda şi
excesele, acestea sunt mult mai uşor de îngrădit. Bună-sta-
rea materială în schimb, urcarea averii fiecăruia, sporul chel-
tuelilor pentru îmbunătăţirea vieţii, economiile în bănci, care
se ridică la miliarde şi miliarde, automobilul pentru fiecare,
casa proprie pentru mii de familii, sunt datorite numai legii
prohibirii. De aici teama, chiar a prohibiţioniştilor mai largi,
de orice schimbare, afară de una care să ducă la o şi mai
strictă aplicare a legiiâ
Intre atâtea invenţii, care au deschis deodată orizontul
omenirii, şi atâtea mişcări de mângâere sau de înălţare a
omului, pământul tuturor putinţelor, agonisita de încredere în
valvârtejul de astăzi al vechilor alcătuiri de Stat, America,
Teatru, muzică, cinematograf, radio
C. 7. D . A . L .C. — Prescurtarea aceasta, întinsă pe un
glob cu toate continentele ţinute în plasa meridianelor şi a
paralelelor, cu înţelesul de nou alfabet al păcii, înseamnă în
traducere, din franţuzeşte, Comitetul Internaţional de Difu­
ziune Artistică şi Literară prin Cinematograf. A r trebui să
traduc şi cuvintele inspirate ale d-şoarei Elena Văcărescu,
dintr’o frumoasă broşură, cu lista aderenţilor şi cu statutele,
venită delà Paris. Pentru orice informaţii şi comunicări de
folos, în legătură cu scopurile urmărite, adresa Secretaria­
tului general C. I. D. A. L. C. este Paris V III, Avenue des
Champs Elysêes, 92. Iată cum lămureşte naşterea şi scopu­
rile Comitetului, d-şoara Văcărescu însăş, mai limpede şi
deplin decât ar putea-o izbuti orice glosă a noastră :
„Cinematograful a stârnit încă dinainte o mulţime de or­
ganizaţii şi de organisme care văd de soarta lui. N u se gân­
dise însă nimeni până acum să dea întinderii uriaşe a cine­
matografului un punct de sprijin internaţional atât de pu­
ternic pe cât e C. I. D. A. L. C.
„ A face din cinematograf o unealtă de pace, desbrăcân-
du-i manifestările de orice caracter de propagandă politică,
iată scopul de căpetenie al C. D. A. L. C.-ului, care s a să­
lăşluit delà început, în spiritul şi cadrul Societăţii Naţiu­
nilor.
„Cinematograful are un loc de frunte între factorii chemaţi
să hotărască drumul sufletului modern. E l s’a priceput să
răspundă la cerinţele cele dintâi ale vremii noastre şi mai
cu seamă trebuinţei de iuţeală. E l face cu putinţă vedenia
ascuţită a lucrurilor aevea. A şa de mare-i e înrâurirea, în­
cât se descopere pretutindeni. In scurt timp sufletul mulţi­
milor va fi ceeace l-a făcut cinematograful.
„Să ne gândim deopotrivă şi la neînchipuita răspândire a
N I C A 569
ne-a trimis şi pilda înaltă a legii prohibirii. Niciun alt popoi
decât acela al Statelor Unite nu era în stare s'o facă. Ţările
scandinave au fost foarte aproape, dar n au îndrăznit să
calce şi cel din urmă pas. Farurile, care se aprind deodată
pe ţărmii pustii ai Statelor Unite ca să caute în larg vasele
plutind cu întunericul, ale contrabandei alcoolului, stau de
veghe acolo pentru apărarea de ispită a zeci de milioane de
slabi. Ţara ţine Ia hotarele ei o veghe biblică de iubire. Ca
după un zăgaz, poporul se desvoltă în umbra acestei griji,
mai sănătos şi mai curat. Oraşele mari cu lacomii lor de
plăceri, cu străinii căzuţi deodată în plin regim uscat, cu
atâtea interese potrivnice şi oameni politici gata să le repre­
zinte, pot cânta mai departe cântecul lor de batjocură sau
de protest cacofonic. Aduceţi-vă aminte de Statuia libertăţii,
cu făclia aprinsă ridicată peste ape, delà intrarea New-
Yorkului. Sirenele ţipă pe sub ea, fumul, ca o trăsătură dc
umor, din coşurile transatlanticelor încearcă s'o ajungă şi
s'o acopere. E a vine din ideal şi îl întrupează, înfăşurată
în albastru. Hotărârea de bunăvoe a lepădării de o desfă­
tare, care se făcea primejdioasă prin urmările ei, cum sunt
băuturile spirtoase, e o însuşire a libertăţii. De unde ne putea
veni, decât din ţara care a aşezat libertatea în bronz la
porţile de intrare ?
vedeniilor lui, la puterea de închegare a visurilor, de întru­
pare a mişcărilor celor mai tulburi ale psihologiei. Intr’un
cuvânt, cinematograful nici nu e decât sinteza ultimă între
spiritul omenesc şi lume.
„Poezia, romanul, teatrul şi poate pictura şi muzica în­
sele, sunt în primejdie să se înece în largul ocean al cine­
matografului, astăzi vorbitor şi mâine colorat şi în relief.
„Acum, cinematograful năzueşte să înfăţişeze arta în­
treagă şi singură, care se îndreaptă în acelaş timp ochilor,
urechii, închipuirii şi simţirii. Pe când înainte de cinemato­
graf, lumea îşi arăta o faţă neclintită şi înţeleaptă, iată că,
mulţumită cinematografului, începe să se mişte, să zămislea­
scă, să învie, să se facă dinamică, de neîmpotrivit prin în­
tinderea şi repeziciunea cuceririlor.
„Faţă de puterea pe care o are la îndemână, cinemato­
graful trebue să-şi ia şi răspunderile, să conlucreze larg la
înfiriparea nouei dogme, lucrătoare spre cel mai mare bine
al popoarelor şi apropierea dintre ele, prin urmare pentri;
PACE.
„Această dogmă se va aşeza în ordinea tehnică, artistică
şi pedagogică şi totdeauna însufleţită de aceeaş grijă : con­
lucrarea, printr'un comitet de patronaj alcătuit din elitele in­
ternaţionale din toate ramurile şi elementele în stare să a-
ducă armonia şi să pue temelia bunei învoeli.
„Comitetul acesta visat şi realizat cu o râvnă la fel, e
la treabă de pe acum. C. I. D. A. L. C.-ul s ’a născut, se
desvoltă fremătător, lucrează, va lucra”...
Aşa a vorbit Elena Văcărescu ! Dragă mi-e isprava pusă
la cale, dar şi mai drag decât ea, că începătoarea şi craini­
cul e poéta băjenită pe malurile Senei, şi care nu ne uită. C
uităm şi noi tot atât de puţin.
570 B O A B E
Turism, sport, educaţie fizică
C Ă L Ă U Z E R O M Â N E Ş T I . — Cea mai mare şi mai fru­
moasă călăuză de ţară în limba noastră n'a fost nici făcută
nici tipărită la noi. Ea a avut ca obiect Elveţia şi a fost
scoasă la Budapesta de casa editoare Lloyd. Textul e nu
numai tradus, dar probabil scris pentru mai multe limbi deo­
dată. Traducătorul român e dr. Gheorghe Alexici, un nume
căzut într'o dreaptă uitare. E l însemna ceva în istoria ro­
mânilor din Ungaria, dar se legase prea strâns de Budapesta,
ca de un simbol politic, pentruca să se mai poată desface.
Când podurile s’au rupt, a rămas dincolo, profesor poate şi
mai departe de limbă şi literatură română la o universitate
maghiară.
„Elveţia”, care are 400 de pagini, fotografii nenumărate şi
multe hărţi, e întâiu o carte frumoasă. De format de buzu­
nar, într'o copertă de pânză verde cu litere de aur, cu hâr­
tie bună, e o bucurie s'o iei în mână şi s’o răsfoeşti. E apoi
o carte bună. Materialul e clasificat şi mărunţit aşa, pe preo­
cupări sau pe regiuni geografice, încât nimic nu scapă. Pe
lângă enumărările sau descrierile uscate de turism propriu
zis, nu lipsesc, pentru regiunile unice sau pentru mari clipe
istorice, rândurile inspirate. E însă, în acelaş timp, o carte
cu drumurile spre public închise.
In Bucureşti, ea n’a prins. Poate să fie altfel la hotelurile
internaţionale din Elveţia. Dar mă îndoesc... Tradiţia şi ca­
litatea călătorului român în străinătate sunt piedică. El e
învăţat să întrebuinţeze călăuze în limbă străină, germană
sau franceză, pe care de obiceiu le stăpâneşte. Cazul îm­
potrivă nu e decât cu totul excepţional. Cu cititori excepţio­
nali nu se poate însă sprijini o publicaţie, cum e călăuza,
gândită tocmai pentru mare răspândire. Dar în afară de a-
ceastă piedică, de fapt, mai e una, sentimentală. Oricât de
larg în vederi ar fi, şi cel puţin din neobişnuinţă sau din ciu­
dăţenie, şi nu din vre-o duşmănie, ar trebui căutat cu lumâ­
narea cititorul român, care să cumpere şi să se întovărăşea­
scă pe un întreg drum, pentru luni de zile, cu o carte tipă­
rită la Budapesta. Poate că Ardelenilor de odinioară lucrul
li s'a mai întâmplat. Dar chiar Ardelenii dinainte de război
nu mai sunt Ardelenii de după. Cât despre Românii din ţara
veche, lucrul nici nu mai trebue amintit. M a i rar carte care
să apară în vitrinele librăriilor româneşti ca o minune, decât
aceasta.
D E G R Â U
Dar chiar dacă aceste pricini ar lipsi „Elveţia" n'ar fi mai
puţin ocolită de călătorul român. Traducerea întrebuinţează
întorsături sau are alunecări, de obârşie veche, ardelenească,
de care Românii au făcut totdeauna haz, iar Românii din
Ardeal, după unire, se feresc. Iată câteva pilde alese la în­
tâmplare :
„ P e când sosiţi la locul unde călătoriţi, ştiţi deja toate”.
„De unde trenul duce în internul Elveţiei” ;
„De aci trenuşorul se slobode (sloboade, nota red. ) pieziş
pe coastele munţilor" ;
„Răsunetul istoriei se contopeşte cu bălăcitul apelor la­
cului” ;
„Berghaus Jungfraujoch este locul unde se află hotelul cel
mai mare şi zace (liegt, nota red.) atât de înalt ca niciun
alt hotel din Europa”;
„Lugano zace în centrul al trei lacuri" ;
„Prospecte stau la dispoziţia interesanţilor" ;
„Jungfraujoch e în în împărăţia glecerilo r" (gheţarilor,
nota red.) ;
„Ture de munte şi la gleceri" ;
„Pe vârfurile stâncilor trăesc căprioare, cerbi şi capre de
munte, neconturbate ’’;
„V â n sla re" (vâslire, nota red.) ; garage cu boxuri (boxe,
nota red.) ; ş. m. d.
Am lăsat deoparte nenumăratele greşeli de tipar, care în­
tâmpină încă din titlu : hârţi în loc de hărţi. Românii încep
să aibă simţul şi mândria limbii. E i nu mai primesc astăzi
cărţi asemenea.
Călăuzele româneşti scoase de noi rămân însă puţine. A-
ceste puţine se mărginesc la regiuni restrânse, oraşe sau re­
giuni. Pentru ţara întreagă n'avera nimic. Frumoasa lucrare
a lui Sigerus e în limba germană şi a pornit delà o călăuză
mai veche a Transilvaniei, ceeace o duce la aplicări şi des-
voltări parţiale delà sine înţelese.
O editură sau un serviciu de Stat, Direcţia Educaţiei Po­
porului sau Direcţia Presei şi a Informaţiilor, sunt datoare
să încerce o schimbare. Se poate zice că fără o asemenea
călăuză ţara rămâne necunoscută, iar dorul să fie cunoscută,
în fiii ei, se dovedeşte slab. E a e aşa de trebuincioasă şi de
firească încât, dacă vom mai amâna-o noi, ne vor da-o
străinii, vreun Mosse-Baedeker oarecare.
Educaţia poporului în alte tari — A d a u s
Educaţia liberă a adulţilor în Germania
(introducere)
In Germania termenul de „Educaţia adulţilor cuprinde
toată activitatea de educaţie al cărei scop e să lărgească şi
să îmbogăţească experienţa şi viaţa intelectuală a individu­
lui adult. Pregătirea tineretului în şcolile secundare sau pro­
fesionale nu trebue să intre în acest capitol. In schimb,
câmpul întins al recreaţiei întrucât năzueşte să exercite o
înrâurire de îndemn şi de înaintare într'un înţeles mai înalt,
da. Reiese din aceasta limpede că, recunoscând rostul însem­
nat pe care cunoştinţele îl vor avea totdeauna, scopul edu­
caţiei adulţilor nu e să dea numai cunoştinţe. Scopul ei cel
dintâi e să ajute la plămădirea acelui tipar de om care să
se poată dovedi, în munca, familia, comunitatea şi neamul
lui, un contribuitor la binele propriu şi general.
Educaţia adulţilor nu poate fi înţeleasă, în nicio ţară, dacă
e privită ca un fenomen răsleţ. Pentrucă ea e înrâurită de
anumiţi factori, nu numai în scopurile şi cuprinsul ei, dar
până în cel din urmă amănunt de metodă. Ca să încep cu
aceasta, ţinta operei e hotărîtă mai întâiu de starea edu­
caţiei regulate a tineretului, cerută de Stat. Intr o ţară, de
pildă, unde sunt mulţi neştiutori de carte, educaţia adulţilor
trebue să îmbrăţişeze şi scris-cititul ; iar acolo unde nu s au
luat măsuri pentru pregătirea profesională, educaţia adulţi­
lor e datoare să răspundă acestei trebuinţe. Pe de altă parte,
in ţările care au un sistem foarte desvoltat de învăţământ
secundar, educaţia adulţilor e liberă să-şi închine puterile
unor scopuri de educaţie mai înalte.
U n alt factor care hotărăşte îndreptarea educaţiei adulţi­
lor, chiar în mai mare măsură decât sistemul şcolar, e aşe­
zământul politic al unei ţări. De 'oarece constituţia, jocul de.
cumpănă între partide şi factori asemănători exercită o în­
râurire puternică asupra şcolilor secundare ele însele. Şi
destul de adesea ele ating, direct sau indirect, activitatea
educaţiei adulţilor. După cum se ştie, instituţiile sau activi­
tatea educaţiei pot să fie împiedicate prin lege sau între­
buinţate pentru propaganda politică a unor interese de
grup. Asemenea pilde sunt destul de obişnuite şi au însem­
nat adesea zile negre în istoria educaţiei adulţilor.
Mersul educaţiei adulţilor mai e înrâurit apoi de împre­
jurările economice. Acolo unde apăsarea unui prea lung
timp de muncă, locuinţa proastă şi hrana neîndestulătoare
sunt regulă, foloasele educaţiei au puţină trecere. Pentrucă,
odată smulse din toropeala lor, mulţimile îşi încordează
puterile pentru îmbunătăţirea stării economice. Intr adevăr,
chiar o depresiune trecătoare în starea economică, cum ar
fi stăruinţa lipsei de lucru sau a scumpetei vieţii, poate lovi
adânc această activitate de educaţie. Ca o urmare, educaţia
adulţilor atârnă şi de atmosfera spirituală predomnitoare.
Intr'o ţară unde nu e o învoială între ttoţi în ce priveşte
scopurile cele din urmă ale oricărei educaţii, partidele au
să-şi pună reciproc piedici silinţelor şi au să caute chiar
să-şi dărâme unora altora opera, şi aceasta din motive poli­
tice sau din alte consideraţii vitale.
—
D ar o altă putere hotărîtoare în educaţia adulţilor e aceea
care ţâşneşte din pornirile înăscute caracteristice ale naţiei
însăş. Luaţi, de pildă, formele diferite pe care le arată lu­
crarea în ţările latine şi germane şi observaţi trăsătura indi­
viduală din lucrarea Anglo-Saxonă. U n alt rând de puneri
alături ar da la iveală o deosebire chiar mai adâncă înrădă­
cinată în nepotrivelile caracterului naţional şi hotărând nu
numai metodele, dar chiar scopurile însele.
Aceste puţine puncte vor fi probabil îndestulătoare ca să
dea o părere despre unghiul din care e privită educaţia
poporului în Germania. Fapt e că în Germania lucrul stă
intr’o mare măsură tocmai sub acele înrâuriri şi nimeni nu
poate pretinde să-i priceapă desvoltarea şi starea de acum
fără recunoaşterea cuvenită a acestei împrejurări.
I.
înfiinţarea Societăţii pentru răspândirea educaţiei populare
(Gesellschaft für die Verbreitung von Volksbildung), pro­
babil cea mai mare de acest fel din lume, înseamnă începu­
tul unei mişcări chemate la viaţă de scopuri şi dorinţe lim­
pede formulate. Tot ce a existat înainte de 1871 a fost
de însemnătate locală şi căuta să ajungă numai anumite
grupe, ca de pildă prin activitatea religioasă, sau prin pre
gătirea de luminare şi profesională din Aşezămintele me­
canice. Aceasta a culminat în cele din urmă într’o mişcare
pentru crearea unui singur popor unit care trebuia să aibă
aceleaşi idealuri şi să sprijine astfel o Germanie unită.
Pentru a ajunge aici se socotea trebuincioasă, nu numai
o împotrivire, dar chiar un atac împotriva social democra­
ţiei, care tocmai ajunsese în acele timpuri o putere, şi ne­
socotirea oricărui coflict religios şi politic. începutul mişcării
germane de educaţia adulţilor a urmărit astfel o
neutralitate deplină prin îndepărtarea atât a politicii
cât ţi a religiei din planul de lucru. Această contrazicere
lăuntrică a dus la decăderea în cele din urmă a mişcării,
datorită neputinţei să ia parte la luptele spirituale ale
timpului (legile anti-socialiste ; lupta pentru luminare). O
mişcare de viaţă pentru popor nu poate să ia naştere, dacă
nesocoteşte tocmai acele pricini privind mai de aproape
poporul pe care vrea să-l ajungă. Activitatea educativă
începuse cu mult înainte în sânul bisericii, loând astfel ati­
tudine limpede împotriva mişcării neutre, şi la urmă, după
ce legile anti-socialiste au fost înlăturate, muncitorul şi-a
înfiinţat propriile aşezăminte de educaţie cu scopul mai
cu seamă să educe elementele de conducere a partidului.
Societatea pentru răspândirea educaţiei poporului a ţinut
cu toate acestea dârz la principiile ei delà început de neu­
tralitate faţă de chestiile religioase şi politice. Câmpul de
acţiune i-a fost prin aceasta strict mărginit şi a rămas la fel
până astăzi. Această instituţie şi altele cu scopuri asemă­
nătoare — mai presus de toate Academia Humboldt din
Berlin, care a serbat în 1928 a cincizecea aniversare —
s’au pus în serviciul luminării şi al educaţiei populare în
572 B O A B E
înţelesul de împărtăşire de cunoştinţe. Şi deopotrivă, prin
punerea la îndemână de mijloace de petrecere înaltă, a aju­
tat cu muzică şi alte arte. Cele mai însemnate mijloace de
educaţie întrebuinţate au fost conferinţele şi serbările artis­
tice. Ţinta avută în minte în urmărirea acestor lucrări, o Ger­
manie unită, unde toţi să aibă aceleaşi idealuri, n'a putut fi
ajunsă pe aceste căi, iar pe de altă parte, Societatea n’a fost
în stare să se înmlădieze după marea prefacere întâmplată
după 1890. Şi aceasta în ciuda faptului că, după înlăturarea
legii antisocialiste, muncitorul şi-a ridicat glasul destul ce
să i se audă cererea de foloase culturale ca un drept şi nu
ca o pomană. E l n'a mai primit să fie tratat ca un minor
şi şi-a cerut dreptul să conlucreze la crearea unei noui cul­
turi, la care se simţea destoinic să aducă o contribuţie pro­
prie. De la această răspântie educaţia adulţilor a luat o
nouă înfăţişare. Vechile metode, după care organizaţiile
vechi de educaţie speraseră să facă buni cetăţeni prin răs­
pândirea cunoş­
tinţelor, au fost
lăsate să cadă.
Dacă judecăm lu­
crul de până a-
cum ca fiind înte­
meiat mai cu sea­
mă pe idealul Sta­
tului, noua întor­
sătură şi-a luat
îndreptarea delà
idealul culturii ge­
nerale. Toate bi­
nefacerile culturii
trebuiau să fie a-
duse înaintea unei
cât mai mari mul­
ţimi. îndărătul a-
cestei hotărâri se
ascundea credin­
ţa, trebue mărtu­
risit, că prin noua
metodă avea să se
facă un popor unit din punct de vedere sufletesc şi orice
primejdie de revoluţie să fie înlăturată.
In aceşti ani s'a înfiinţat un mare număr de instituţii
pentru educaţia adulţilor şi în unele cazuri procesul conti­
nuă. Tendinţa era spre descentralizarea lucrului şi stabilirea
de centre de Stat şi comune în ramuri anumite, cum sunt
bibliotecile populare, conferinţele, teatrele, concertele, ş. a.
Cursurile extensiunii Universitare, premergătoare ale Cole­
giilor muncitoreşti, au fost înjghebate cam pe atunci şi au
la activul lor un neobişnuit de mare procent de activitate.
însemnătatea acestei mişcări nu trebue să fie nesocotită.
Cu tot criticismul care a lovit-o, chiar în acel timp, în ideea
ei fundamentală, rămâne fapt că mişcarea a avut un mare
rost în răspândirea de luminare şi de cunoştinţe generale. Şi
într'adevăr, orice mişcare de educaţie, care vrea să fie luată
in serios, trebue să le cuprindă pe amândouă.
înainte de răsboiu era, după cum am amintit, o mare ne­
încredere în educaţia poporului. Cu toate că nu e rostită
în cuvinte multe, era o credinţă generală că educaţia şi
DE G R A U
cunoştinţele sunt echivalente. împotriva acestei păreri, îşi
făcea loc o nouă, sau mai bine zis o foarte veche idee, că
educaţia nu trebue să însemne o îngrămădire de cunoştinţe,
ci liberarea acelui principiu vital mai mult sau mai puţin
adăpostit în fiecare ins şi ajutarea lui ca să-şi găsească
expresie în forme potrivite şi mai fericite de viaţă. Cunoş­
tinţele, se zicea, sunt de dorit numai întrucât ajută să se
ajungă aceste scopuri. Cunoştinţele, după vorba lui Ruskin,
trebue nu numai să aducă omului ceva, dar să facă din el
ceva ce n'a fost înainte. In această privinţă răsboiul din
urmă a dat la iveală ceva îngrozitor. Când poporul german
a fost îndemnat să se ridice şi să-şi apere cultura lui naţio­
nală, s’a dovedit că nu există o naţiune germană unită
conştientă de sine însăş ca purtătoarea unei astfel de cul­
turi. Faptul acesta s’a dat la iveală şi mai limpede după
războiu. Astfel s ’a născut nu numai un scepticism faţă de
această cultură, dar chiar o oboseală şi în cele din urmă o
hotărâtă lepădare
de nişte forme
speciale de cul­
tură menite să
deştepte înţelege­
rea în mulţime a
c e e a c e educaţia
poporului s’a os­
tenit cincizeci de
ani să realizeze.
In asemenea îm­
prejurări s’a văzut
trebuinţa să se
reia lucrul delà
temelie. Criticis­
mul care se ivise
la începutul noului
secol a venit îr
ajutor şi a fost la
rându-i puternic
sprijinit de gene­
raţia care se în­
torcea zguduită de
noua experienţă a răsboiului. Noua mişcare pornită acum în
educaţia adulţilor nu s’a mai uitat la ceeace se înfăptuise
până atunci în acest domeniu, ca fiind fără folos sau fără va­
loare.
Dacă forma căutată de educaţie n’avea încă fiinţă, ea urma
să fie înjghebată pentru toţi cei cari doreau să-şi însuşească
ceeace poate fi învăţat prin metodele întrebuinţate în şcoli şi
în universităţi. Cu toate acestea nu trebue să se uite că anu­
mite lucruri fundamentale în educaţia poporului nu pot fi
împărtăşite prin aceleaşi metode ale instrucţiei, darnica
punere la îndemână de produse culturale.
Societatea pentru răspândirea de cunoştinţe populare în­
tre adulţi (faptul că şi-a schimbat numele în acela de „So­
cietate pentru educaţia adulţilor” nu înseamnă nicio schim­
bare de metode) are o sarcină comparativ uşoară. Bunurile
culturale pe care ea vrea să le dea, sunt la îndemână, gata
să fie trecute mai departe. Societatea nu trebue să caute
să cearnă acest material din vreun punct de vedere ştiinţi­
fic, politic sau estetic. Fiecare e liber să vadă ce poate să
 ED UCA ŢIA POPORULUI ÎN A L TE TÄ RI
facă din comorile împrăştiate înaintea lui şi întrucât poate
izbuti să le schimbe în valori permanente pentru propria
viată.
II.
„Noua Mişcare pentru educaţia adulţilor" a fost caracte­
rizată drept „formativă”. Aceasta înseamnă că ea urmă­
reşte un anumit ideal, adică descătuşarea şi deprinderea unoi
puteri în scopuri precise ; şi pentru aceasta se simte liberă
să supună toată cultura în fiinţă, fără excepţia nici unei
ramuri, punctului de vedere al potrivirii sau nepotrivirii cu
împlinirea unor atari scopuri. Legătura trebue făcută cât
mai generală şi nedefinită, de oarece orice legătură finită şi
mai mult concretă s'ar dovedi prea mărginită ca să închidă
nesfârşita felurime de forme în care se manifestă această
mişcare formativă sau constructivă. De aceea educaţia for­
mativă e în neputinţă să înfăţişeze aceeaş unitate de aspect
caracteristică ve-
chei mişcări. D a ­
că o atitudine
critică în ce pri­
veşte valoarea,
însemnătatea şi
funcţiile educa-
caţiei adulţilor e
îndreptăţită, re­
zultatul are să
fie o mare felu­
rime de păreri.
Dacă scopul a-
cestei activităţi
este să ajute pe
individ să-şi des-
volte putinţele
ascunse potrivit
cu cea mai
înaltă treaptă de
bine, şi apoi să-l
pună în legătură
cu membrii pro­
priului grup şi
să închege aceste grupuri într'o naţiune, atunci religia şi
politica ştiu multe căi pe care asemenea scop poate fi ur­
mărit.
Nicio mirare, aşa dar, dacă noua mişcare din Germania,
din care a odrăslit un număr de aşezăminte de educaţie
(şcoli superioare de sat ale poporului) şi a desvoltat mijloace
şi metode proaspete în legătură cu bibliotecile populare, este
desbinată în sine. Nicio mirare, mai cu seamă în Germania
de astăzi, care a avut după răsboiu nu numai să-şi modeleze
din nou formele de guvernare, dar să-şi aşeze din temelie
toate ramurile vieţii culturale. Dacă înainte de răsboiu bi­
serica şi partidele politice recunoscuseră în educaţia poporu­
lui o unealtă pe care o puteau întrebuinţa pentru scopurile
lor, urmează delà sine că după răsboiu ele s’au gândit cu
atât mai mult la acelaş lucru. Aceasta nu se poate îngădui,
pentrucă tendinţa se împotriveşte scopului general recunos­
cut ca atare la începutul rândurilor de faţă, şi anume topi­
rea grupurilor individuale într’o naţiune. E, cu toate acestea,
o mare deosebire între a folosi conştient un lucru într’un
573
scop, sub masca altuia, şi între a lupta vitejeşte pe singurul
drum spre ţintă, chiar dacă ar fi un drum, care trece în ochii
altora drept o rătăcire. Educaţia poporului nu se poate
numi pe sine liberală când stă să explice legea în amănunt
şi să aştepte ca rânduelile şi îndreptările ei să fie recunos­
cute de toată lumea ca singurele bune. Trebue, dimpotrivă,
cerut ca fiecare aşezământ de educaţie să fie gata să se
expună criticii şi să nu aştepte recunoaştere până când nu
şi-a făcut dovada. E tragedia educaţiei poporului să nu stă­
pânească un criteriu întemeiat pe recunoaşterea unui ideal
de toţi primit.
Această stare de lucruri nu poate să se prelungească şi c
firesc să se fi făcut încercări pentrucă mişcarea să preîn­
tâmpine o asemenea stare. In 1909 s a publicat o revistă,
„Volksbildungsarchiv” (Arhiva educaţiei poporului) cu scop
să cerceteze ştiinţific aceste probleme şi de atunci a fost
un neîntrerupt
şir de astfel de
întreprinderi. In
1914 s'a înfiin­
ţat „Oficiul cen­
tral al bibliote­
cilor populare”,
iar în 1927 „Ins­
titutul german
pentru studiul ca­
racteristicilor na­
ţionale şi al edu­
caţiei poporului”.
Aceste două ins­
tituţii stau în
strânsă legătură.
Scopul lor este,
ca să-l spunem
pe scurt, să des­
copere cu cât
mai mare sigu­
ranţă ce împre
jurări se cer da­
că este ca edu­
caţia poporului să se desvolte aşa încât să-şi ia locul cu­
venit în sistemul general de educaţie recunoscută din Ger­
mania. Guvernul îşi arată interesul faţă de aşezămintele de
educaţie prin ajutorul moral şi financiar.
Aceasta realizează deplin adevărul, potrivit cu îm­
prejurările anumite arătate, că orice amestec din parte-i sau
încercare de îndrumat aşezămintele amintite din afară nu
sunt de dorit, şi că în vederea legăturii stabilite între el şi
aceste aşezăminte, prin ajutorul în bani şi prin angajarea,
numaidecât înaintea răsboiului, de reprezentanţi ai educa­
ţiei poporului în serviciile de educaţie ale Statului, trebue
să se creeze stări speciale dacă este ca ele să funcţioneze.
Să mi se dea voe să încheiu cu o privire generală scurtă
asupra stării de astăzi a educaţiei poporului. Există, mai
întâiu, cele două grupe deosebite de educaţia poporului
„extensivă” şi „formativă” (veche şi nouă, sau educaţia
poporului extensivă şi intensivă, cum li s’a zis), cu adausu­
rile lor.
Educaţia poporului „formativă” cuprinde :
574 B O A B E
1. Activitatea educativă de caracter hotărât religios sau
politic (operele de educaţie catolică, protestantă, socialistă,
naţionalistă).
2. Aşezăminte întemeiate pe împrejurările economice
(şcoli muncitoreşti, activitatea delà ţară).
3. Aşezăminte centrale (şcoli de seară pentru adulţi, şcoli
superioare pentru săteni).
4. Activitatea extensivă a bibliotecilor populare.
N u trebue să se creadă că formele de educaţie puse în
parenteză fac parte numai din diviziunea unde au fost tre­
cute. Şcolile delà ţară în deosebi slujesc toate scopurile bise­
riceşti, politice, economice şi neutre.
N u e aici locul unei comparaţii, din punctul de vedere al
valorii lor, între diferitele forme de educaţie a poporului în
Germania. Şi dacă am stăruit asupra celei mai mari greu­
tăţi de care se izbeşte astăzi educaţia poporului în Germa­
DE G R A U
nia, lucrul nu trebue privit ca o încercare în acest înţeles.
Avem conflictul între educaţia care doreşte să întipărească
anumite păreri şi aceea care crede că un om trebue dus,
prin desvoltarea facultăţilor lui critice şi a preţuirii desinte-
resate, să-şi făurească propriile păreri de sine stătătoare.
Dar orice mijloace de luminare şi orice putinţe trebue să i
se pue la îndemână ca să câştige cunoaşterea care-i trebue
şi să ajungă la încheeri cuminţi prin sine însuş, în acea ra­
mură de viaţă unde s'a nemerit să fie aşezat.
Minţilor cugetătoare le e vădit că aceasta nu e o măsură
menită să birue toate greutăţile, ci abia o rostire a sarcinei
într'adevăr anevoioase, pentru a cărei împlinire trebue gă­
site, într’un fel sau altul, căile şi mijloacele.
International H andbook.
ROBERT VO N ERDBERG
din limba engleză de Em anoil Bucuţa