Georg Wilhelm Friedrich Hegel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart - d.
Georg Wilhelm Friedrich
14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal
reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea.
Hegel

Cuprins
Biografie
Familie și mediu 1770-1788
Studii 1788-1793
Opera filozofică
Dialectica
Fenomenologia spiritului
Conștiința în general
Conștiința de sine
Rațiunea
Filozofia istoriei
Portret de Jakob Schlesinger, 1831, anul morții
Interpretările și influențele filozofiei lui Hegel lui Hegel
Opere principale Date personale
Note
Născut 27 august 1770[1][2][3][4][5][6][7]
Bibliografie Stuttgart, Ducatul de
Legături externe Württemberg[*][8][9]
Decedat 14 noiembrie 1831 (61 de
ani)[1][2][3][4][5][10][6][7]
Berlin, Regatul Prusiei[11][9]
Biografie Înmormântat cimitirul din Dorotheenstadt[*]

Părinți Georg Ludwig Hegel[*]

Familie și mediu 1770-1788 Căsătorit cu Marie von Tucher[*] (din 15
Hegel s-a născut în 27 august 1770 la Stuttgart/Württemberg, într-o septembrie 1811)[12]
familie protestantă. Tatăl său, Georg Ludwig Hegel (1733-1799), era Copii Karl von Hegel[*]
înalt funcționar la curtea de conturi a ducelui de Wurtemberg. Mama Cetățenie Germania
sa, Maria Magdalena Fromm (1741- 1783) provine dintr-o familie Etnie german
cultivată de juriști și a participat la formarea intelectuală a fiilor săi Religie luteranism
până în pragul morții sale premature. Sora sa, Christiane va preda
Ocupație filozof
profesor universitar
mai târziu la Stuttgart și a fost internată într-un azil psihiatric. Fratele philosophy historian[*]
său mai mic a fost căpitan în armata napoleoniană, în perioada Filozofi occidentali
campaniei din Rusia. Filozofia secolului XIX
Școală/tradiție fondator al hegelianismului
Interese principale
logică, filozofia istoriei, estetică, religie,
metafizică, epistemologie, științe politice
Wilhelm va studia în gymnasium- ul din orașul său natal, unde va fi Idei importante
un școlar model. Sora sa mărturisește că el învățase prima declinare idealism absolut, dialectică
latină la vârsta de cinci ani și că perceptorul său i- a oferit o ediție a Influențe A influențat
dramelor lui Shakespeare la aniversarea vârstei de 8 ani. La 10 ani Aristotel, Anselm, Feuerbach, Marx,
Descartes, Goethe, Engels, Bauer,
tatăl său îi dă primele lecții de geometrie și astronomie. Tragediile Bradley, Lenin, Troțki,
Spinoza, Rousseau,
grecești erau lectura sa favorită. La fel de mult îl interesau fizica și Boehme, Kant, Fichte, Heidegger, Sartre,
botanica. Hegel însuși își amintea că învățase, la 11 ani, definițiile lui Schelling Barth, Küng,
Habermas, Gadamer
Christian Wolf, astfel că figurile și legile silogismului, care stau baza
Semnătură
logicii (iar acest fapt este luat de Jacques Derrida ca un argument în
polemicile privitoare la vârsta potrivită pentru o educație filosofică.

Formarea sa la Stuttgart stă sub principiile iluminismului și se Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel&action=edit&
bazează pe textele clasice ale Antichității. Hegel arată o preferință
section=0)
pentru limba și cultura greacă. Traduce tratatul Asupra sublimului de
Longin, Manualul lui Epictet și Antigona lui Sofocle. Face note de
lectură de literatură, estetică, fiziognomie, matematici, fizică (teoria culorilor), pedagogie, psihologie, teologie și filozofie. Scrie
bine în franceză când redactează note asupra lui Rousseau.

Studii 1788-1793
Hegel se dăruiește teologiei și intră, la vârsta de 18 ani, la seminarul din Tübingen (numit Stift) pentru a-și realiza studiile
universitare. Aici studiază filozofia, istoria, teologia și limbile clasice, latina și greaca, matematică și fizică. În 1788 redactează
un articol Despre avantajele pe care ni le procură lectura scriitorilor antici clasici greci și romani. Aici îi cunoaște pe Friedrich
Hölderlin și pe Friedrich Wilhelm Schelling, cu care leagă o strânsă prietenie. Este fascinat de lucrările lui Spinoza, Kant,
Rousseau și urmărește cu entuziasm evenimentele Revoluției franceze. În 1790 obține titlul der "Magister der Philosophie" cu o
lucrare asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea. Apoi se
înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia
stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de
anatomie.

Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când devine
docent la Universitatea din Jena și scrie lucrarea "Diferența între sistemele lui Fichte și Schelling". Împreună cu Schelling
fondează revista "Kritische Zeitschrift der Philosophie". În 1807 publică lucrarea sa fundamentală "Fenomenologia spiritului"
(Phänomenologie des Geistes]]. Între 1808 și 1816 este rectorul gimnaziului din Nürnberg și publică lucrarea "Știința logicii"
(Wissenschaft de Logik, 1812-1816). În 1818, după o scurtă activitate la Universitatea din Heidelberg, ocupă catedra de filozofie
la Universitatea din Berlin, care aparținuse lui Fichte, și începe, în prelegerile ținute, să propage propria sa filozofie, ce va fi
succesiv publicată în "Enciclopedia științelor filozofice" (Enzyklopädie der philosophischen Wissenschaften, 1817-1830),
cuprinzând filozofia dreptului, a istoriei, religiei, istoria filozofiei etc. Hegel moare la 14 noiembrie 1831 în Berlin, victimă a unei
epidemii de holeră.

Opera filozofică
Filozofia lui Hegel este o filozofie a spiritului absolut și a dezvoltării sale dialectice, care constituie realitatea și evoluția sa.
Această filozofie este în mod esențial determinată de noțiunea de "dialectică", care este în același timp un concept, un principiu al
cunoașterii și al mișcării reale care guvernează existența lumii sau, după Hegel, istoria "Ideii", care după ce s-a exteriorizat în
natură, revine la sine pentru a se realiza în formele culturale, urmând o ierarhie formală a unui conținut identic: artă, religie,
filozofie.
Dialectica
Dialectica cu cele trei momente - teză, antiteză, sinteză - nu este o metodă, ea decurge logic din dezvoltarea și evoluția realității.
Dialectica este însăși natura lucrurilor, filozofia descrie realitatea și o reflectă. În domeniul spiritului, dialectica este istoria
contradicțiilor gândirii, pe care ea le depășește trecând de la afirmație la negație și de aici la negarea negației. Această concepție
asupra contradicției presupune că, între elementele opuse, există totdeauna o relație: ceea ce exclude trebuie să includă contrariul
care îi este opus. Totul se dezvoltă prin unitatea contrariilor, și această mișcare reprezintă existența în totalitate.

Fenomenologia spiritului
După Hegel, fenomenologia este "știința experienței conștiinței". În acestă operă se descrie evoluția progresivă și dialectică a
conștiinței, de la prima opoziție imediată între ea și obiect, la conștiința de sine, rațiune, spirit și religie, până la cunoașterea
absolută în care "noțiunea corespunde obiectului și obiectul noțiunei". Fenomenologia începe deci prin descrierea conștiinței în
general, opusă unui obiect. Un moment al dialecticei conștiinței poate fi adevărat în el însuși, sau fals pentru cel care unifică toate
momentele într-o singură totalitate. Astfel spus, orice act de conștiință începe prin eroare, dar accede la adevăr în totalitatea
istoriei sale. Scopul fenomenologiei este deci descrierea esenței integrale a omului în totalitate, cu posibilitățile lui cognitive și
afective.

Fenomenologia este divizată în trei părți: studiul conștiinței în general, conștiința de sine și rațiunea.

Conștiința în general
Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii. Există trei nivele de conștiință:

Sensibilitatea sau certitudinea imediată a unui obiect exterior.

Percepția sau confirmarea sensibilității.
Înțelegerea sau sesizarea esențialului din obiecte.

Conștiința de sine
Omul ia cunoștință de el însuși prin opoziție față de lumea exterioară, conștiința de sine este intuiția "eului" ca persoană.

Rațiunea
Rațiunea este conștiința revenită la ea însăși din lumea transcendentală, în măsura în care devine interesată la observația naturii.
Ea este expresia științei moderne, dorința de a descrie fenomenele și de a le descoperii legile.

Filozofia istoriei
După Hegel, rațiunea guvernează lumea și se realizează în istorie. Această raționalitate integrală a istoriei implică afirmarea că
dezvoltarea sa realizează în forma cea mai completă morala și libertatea. Obiectivul istoriei nu îl constituie indivizii în existența
lor singulară, ci totalitatea poporului și spiritul său (Volksgeist). Evoluția dialectică a spiritului universal parvine în final la ideea
de Stat, în care se găsesc reunite moravurile, arta și dreptul. Obiectivul istoriei este deci Statul și libertatea pe care el o realizează.

Interpretările și influențele filozofiei lui Hegel

După moartea lui Hegel, discipolii lui s-au divizat în două tabere. Hegelianii de "dreapta" erau grupați în corpul universitar din
Berlin și reprezentau conservatismul politic al epocii de restaurație după căderea lui Napoleon. "Stânga", cunoscută și ca "Tinerii
Hegeliani", interpretau filozofia lui Hegel în sens revoluționar, preconizând ateismul în religie și democrația liberală în politică.
Dintre aceștia sunt de menționat Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Max Stirner și - mai ales - Karl Marx. La Marx, idealismul
este transformat în materialism iar de la legile dialectice ale evoluției istorice se ajunge la ideologia luptei de clasă, la sfârșitul
căreia nu mai regăsim spiritul întors la sine însuși, ci o societate comunistă lipsită de clase, presupusă liberă.

Opere principale
Phänomenologie des Geistes ("Fenomenologia spiritului", 1807)
Wissenschaft der Logik ("Știința logicei", 1812/1816)
Enzyklopädie de philosiphischen Wissenschaften ("Enciclopedia științelor filozofice", 1817-1830
Grundlinien der Philosophie des Rechts ("Bazele filozofiei dreptului", 1819)
Vorlesungen über die Ästhetik ("Prelegeri despre estetică", 1817-1829)
Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte ("Prelegeri de filozofie a istoriei", 1822-1831)

Note
1. ^ a b „Georg Wilhelm Friedrich Hegel” (https://d-nb.info/gnd/118547739), Gemeinsame Normdatei, accesat în 9
aprilie 2014
2. ^ a b Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11907123g), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b Georg Wilhelm Friedrich Hegel (http://www.rkd.nl/en/explore/artists), RKDartists, accesat în 9 octombrie
2017
4. ^ a b Georg Wilhelm Friedrich Hegel (https://snaccooperative.org/), SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ a b Friedrich Hegel (http://www.ne.se/), Nationalencyklopedin, accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ a b Georg Wilhelm Friedrich Hegel (https://www.filmportal.de/), Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017
7. ^ a b Friedrich Hegel (https://www.inphoproject.org/), Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în 9 octombrie
2017
8. ^ „Georg Wilhelm Friedrich Hegel” (https://d-nb.info/gnd/118547739), Gemeinsame Normdatei, accesat în 10
decembrie 2014
9. ^ a b Гегель Георг Вильгельм Фридрих, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
10. ^ Georg Wilhelm Friedrich Hegel (https://www.findagrave.com/), Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
11. ^ „Georg Wilhelm Friedrich Hegel” (https://d-nb.info/gnd/118547739), Gemeinsame Normdatei, accesat în 30
decembrie 2014
12. ^ Heidelberg Scholar Lexicon 1803-1932[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie
B.G. Kuznetov, Rațiune și ființare, Editura Politică, Bucuresti, 1979

Legături externe
Hegel si problema argumentului ontologic (http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-etica-religioasa/h
egel-problema-argumentului-ontologic-71759.html), 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
Reconstructia dialecticii in filosofia hegeliana (http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/filosofia-moderna/reco
nstructia-dialecticii-filosofia-hegeliana-71696.html), 24 iulie 2012, conf. univ. dr. Constantin Aslam,
CrestinOrtodox.ro
Programul filosofiei ca sistem metafizic si stiinta a logicii (http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/filosofia-mo
derna/programul-filosofiei-sistem-metafizic-stiinta-logicii-71697.html), 24 iulie 2012, conf. univ. dr. Constantin
Aslam, CrestinOrtodox.ro

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel&oldid=12907325

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 iunie 2019, ora 16:28.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.