NEVOILE RELATIONALE – elementul central al Psihoterapiei Integrative

Elementul central al psihoterapiei integrative, asa cum a fost identificat de fondatorul

sau Richard G. Erskine, il reprezinta observarea celor opt nevoi relationale ale fiecarui
individ si a gradului in care acestea au fost satisfacute pe parcursul copilarie,
adolescentei sau in viata de adult.

Nevoile relationale reies din conexiunea nostra sociala si ajuta la sustinerea si

dezvoltarea atasamentelor noastre emotionale fata de altii (Erskine, Mousrsund, &
Trautmann 1999).

Ca si concept, ele sunt diferite față ierarhia nevoilor, asa cum au fost definite de Maslow
(1970), intrucat acestea din urma se refera la supravietuire si siguranta fizica.

Nevoile relationale se pastreaza pe tot parcursul vietii, desi intensitatea anumitor nevoi
se poate schimba pe masura ce ne maturizam. Cand aceste nevoi nu sunt satisfacute,
experimentam stresul psihologic (distress). Daca apare un esec in satisfacerea acestor
nevoi este posibil sa experimentam perturbari ale dispozitiei, ale gandirii, ale corpului
si/sau comportamentului – cu alte cuvinte apar acele simptome care ii determina pe
oameni sa caute psihoterapia ca solutie.

 Nevoia de securitate: protejarea vulnerabilitatilor noastre fizice si emotionale. Pentru

ca o relatie sa fie sigura trebuie sa genereze un sentiment de protectie si siguranta
pentru a fi deschis si vulnerabil fara a te simti ridicol sau rusinat. Reprezinta cel
sentiment ca suntem in prezenta cuiva care nu o sa ne umileasca, nu o sa ne urasca, nu
o sa ne doboare, nu o sa ne respinga, acel sentiment ca putem sa spunem orice
celeilalte persoane si vom primi un raspuns pozitiv neconditionat.

 Nevoia de a fi validat si de a ti se confirma ca esti semnificativ. Aceasta este nevoia de

a fi apreciat, ingrijit si respectat nu numai pentru ceea ce poti face, dar si pentru ceea ce
esti. Este nevoia de a fi recunoscut si inteles de altii, de a avea pe cineva care vede
fanteziile noastre ca un important mod de comunicare, care apreciaza sentimentele
noastre ca un mod de a exprima ceva si care in acest fel valideaza interesele noastre,
curiozitatea noastra.

 Nevoia de acceptare din partea altor care sunt stabili, de care depindem si care sunt
protectori: incurajarea, informarea si sustinerea care ajuta la crearea sigurantei si
protectei fata de propriile exagerari, escalari si conflicte intrapsihice
personale. Aceasta se refera la nevoia de a putea respecta si de a se baza pe parintii,
 profesori, batrani si mentori pentru a obtine protectie, incurajare si informatii de la el.
Aceasta se intalneste in copilarie, spre exemplu cand cauti indrumarea parintilor sa iti
gasesti un rost in lume, la varsta adulta cand consultam un terapeut sau un alt specialist
si chiar la batranete cand mergem la doctor ca sa ne trateze suferintele.

 Nevoia de reciprocitate sau de confirmare a experientei personale: Aceasta este

nevoia de a fi in prezenta cuiva care este similar cu tine, care iti seamana – cineva care
te intelege pentru ca si el/ea a fost acolo, a trecut prin aceasta situatie. Aceasta
persoana iti poate intelege experienta fenomenologica fara alte explicatii. Adeseori
clientul psihoterapeutului vrea sa stie daca acesta a fost vreodata in situatia lui si de
aceea este important pentru un terapeut sa se angajeze intr-o deschidere limitata fata
de client. Daca clientul se uita la terapist ca la un pilon de incredere, deschiderea totala
nu este ceea ce au nevoie, nu este esentiala, spre deosebire de indrumare, care este
cheia rezolvarii problemelor.

 Nevoia de autodefinire, recunoasterea si acceptarea unicitatii. Aceasta nevoie este

intr-un fel opusul nevoii de reciprocitate. Se leaga de nevoia ca celelalte persoane sa ne
recunoasca unicitatea si sa ne accepte. Nevoia de aspune asta sunt eu, asta imi place,
asta nu imi place. Este un fapt demonsstrat ca atat de multi dintre clientii nostri au fost
definiti de altcineva si le lipseste simtul de a fi capabili sa se autodefinesca, sa se
exprime; acesta este unul dintre motivele pentru care in psihoterapia integrativa facem
o acheta fenomenologica amanuntita: ce gandesti?, ce simti despre asta?, ceea ce ajuta
acea tot mai mult persoana sa se definesca pe sine.

 Nevoia de a avea un impact asupra altora: influentarea si inducerea unei

schimbari. Aceasta se leaga de nevoia de a experimenta puterea in afectarea sau
influentarea altor persoane in anumite moduri, cum ar fi influentarea modului lor de a
gandi, schimbarea unui comportament sau obtinerea unei reactii emotionale de la alta
persoana. Nevoia de a spune nu, de a protesta, de a vorbi in termeni de ceea ce vreau
de la cealalta persoane si de a primi o intelegere a acelei pozitii, expresii, de a o avea pe
cealalta persoana cooperanta.

 Nevoia de initiativa a altei persoane. Nevoia ca alte persoane sa vina spre tine si sa
initieze un contact. Orice relatie in care tot timpul trebuie sa facem noi primul pas, sa
initiem mereu, sa fim cei care ne apropiem va deveni eventual frustranta si
nesatisfacatoare. Multi oameni au aceasta problema pentru ca nimeni nu au avut
initiativa cu ei cand erau copii.
 Nevoia de a exprima iubire, dragoste. Cu totii avem dorinta de a exprima iubire si
dragoste fata de altii, ca acest lucru sa fie acceptat si valorizat de ceilati care la randul
lor ne ofera iubire prin respectarea fata de noi a celorlalte 7 nevoi relationale prezentate
anterior. Dragostea poate fi exprimata in multe feluri cum ar fi recunostinta, oferirea de
afectiune, oferirea de cadouri sau sa faci ceva pentru ceilalti. Cand aceasta nevoie nu
este acceptata, devine foarte frustrant. Se observa că in aceasta lista am inclus nevoia
de a exprima dragoste, dar nu și nevoia de a primi dragoste, pentru ca daca cealalta
persoana ne indeplineste restul de sapte nevoi esentiale, atunci noi ne simtim iubiti.

Omul este o fiinta prin excelenta sociala. Acest lucru inseamna ca are nevoie in
permanenta de interactiunea cu alti semeni. Atunci cand apar tensiuni, frustrari,
conflicte, sentimente de neimplinire, agresivitate si furie, supunere si obedienta, lipsa
stimei si increderii in Sine, etc, inseamna ca una sau mai multe nevoi relationale nu sunt
satisfacute. Asa cum afirma Richard Erskine in 1995: ,,Nevoile relationale sunt nevoile
unice de contact interpersonal’’.
Acest set de nevoi relationale se cere satisfacut mai intai in sanul familiei, acolo unde
personalitatea copilului se cladeste pas cu pas prin interactiuni cu parintii, bunicii, fratii
si mai tarziu cu profesorii si cu persoanele din grupul social largit(in care intra colegii de
scoala si joaca, colegii de serviciu, alte persoane investite cu autoritate, etc).
Nevoile relationale nu sunt specifice doar copilariei, acestea sunt componente ale
relației , care sunt prezente în fiecare zi a vieții noastre. Desi numarul acestor nevoi
poate fi mult mai mare, cele opt sunt cel mai frecvent identificate la clientii care aleg sa
urmeze un program de psihoterapie. In timp ce una dintre nevoi se poate manifesta ca
un dor nespus ce se vrea satisfacut, celelate pot fi scoase in afara planului constiintei. De
cele mai multe ori o persoana poate deveni constienta de nevoia pe care o are, iar daca
aceasta nu este satisfacuta in timp, ea devine mai intensa, este manifestata ca un gol si
o singuratate cicalitoare, ca o cerinta stringenta si plina de nervozitate. Daca in mod
repetat nevoia nu este satisfacuta apare frustrarea, furia, tristetea, resemnarea sau
agresivitatea.
Cand vorbim de relatii interpersonale ne gandim la cele dintre copii-parinti, prieteni,
cuplu, colegi etc. Cand relatia este perturbata in mod repetat de lipsa satisfacerii acestor
nevoi, apare o insatisfactie caracterizata printr-o lipsa de energie si speranta cu aparitia
unor credinte eronate cum ar fi: ,,eu nu sunt bun/buna de nimic’’, ,,nimeni nu ma
intelege’’, ,,nimeni nu este aici pentru mine…Ce rost mai are?’’, ,,este ceva in neregula cu
mine’’, etc. Aceste credinte de scenariu sunt aparari cognitive impotriva constientizarii
nevoilor nesatisfacute care apar in relatie cu alta persoana.
Psihoterapeutul are sarcina sa insoteasca si sa ghideze clientul, sa identifice si sa
observe aceste nevoi, sa fie prezent, in acord cu ritmul si nivelul de dezvoltare
emotionala a clientului, sa fie plin de sensibilitate si sa raspunda la nevoile relationale
ale clientului, producand vindecarea contactului.

Cele opt Nevoi relationale sunt:

1. Nevoia de Securitate
Securitatea este un sentiment care inseamna sa fii in acelasi timp vulnerabil dar si in
armonie cu celalalt. Este o experienta viscerala de a avea vulnerabilitatile noastre fizice
si emotionale protejate si ocrotite. De multe ori nevoia de securitate se transmite
nonverbal printr-o privire pozitiva neconditionata, printr-un gest de aprobare, printr-un
zambet care inseamna: ,,nevoile tale sunt importante pentru mine’’, ,,sentimentele tale
sunt acceptabile pentru mine’’. Dar ce inseamna acest lucru intr-o relatie? Inseamna ca
ma simt bine.
Unele persoane descriu securitatea ca fiind un sentiment de acceptare totala si
protectie. Exista asa de multe situatii in care parintii isi jignesc constant copiii: ,, esti un
prost…nu esti bun de nimic… esti un bleg!’’si le aplica pedepse corporale, sau sunt
maltratati. Aici nevoia de securitate nu este satisfacuta. Acelasi lucru se intampla in
cuplu. Jignirile si abuzul fizic repetat produc grave si iremediabile perturbari in
satisfacerea nevoii de securitate. Aveti un sef care va jigneste
mereu? ,,Incompetentilor!…prostilor! ,, o sa va dau afara!’’, aveti un profesor care face
la fel? ,,vitelor! ,, mai idiotule nu ti-ai facut tema!’’, inseamna ca nevoia de securitate in
relatia cu seful sau profesorul respectiv este alterata si produce frustrare si insatisfactie.
A te sintoniza pe nevoia de securitate ca terapeut inseamna sa fii implicat si sensibil si sa
conduci emotional si comportamental clientul astfel incat sa se simta acceptat total si
protejat in spatiul cabinetului, si mai ales sa poarte cu el acest sentiment si inafara
spatiului terapetic. Terapeutul trebuia sa fie atent la confidentialitate si la atitudinea pe
care o are atunci cand clientul isi exprima vulnerabilitatile pentru a oferi securitate si
intelegere.
2. Nevoia de Reciprocitate este nevoia de confirmare a unei experiente similare traite,
sau de a fi in prezenta cuiva care este similar, si care poate spune: ,,Da, ce ti s-a
intamplat tie am patit si eu si stiu, inteleg ce inseamna.’’,,Stiu cum este sa te doara un
picior si eu mi l-am rupt odata pe al meu’’. ,,Si pe mine ma bate sotul, asa ca inteleg prin
ce treci’’. ,,si eu m-am simtit confuza si dezorientata asa cum esti tu acum’’, ,,am
aceleasi gusturi si interese cu tine!..si mie imi place sa calatoresc, sau sa escaladez
muntii’’, etc.
Specific acestei nevoi este confirmarea si impartasirea, doua lucruri asa de esentiale.
Imaginati-va ce ar insemna pentru o persoana care sufera de depresie daca nu ar vorbi
deloc si s-ar izola de prieteni. Sa ramana in contact cu prietenii este benefic pentru ca
acestia pot confirma si impartasi experiente similare.
Un psihoterapeut atent si implicat va trebui sa satisfaca nevoia de reciprocitate a
clientului prin impartasirea de experiente personale atent selectate ca un schimb de
experienta personala, o atmosfera degajata de reciprocitate ca raspuns la nevoile
clientului.

3. Nevoia de Acceptare inseamna sa ai pe cine sa te bazezi: partener, parinti, frati,

batrani, profesori, bunici, mentori sau prieteni. Se defineste mai exact ca fiind o
necesitatea relationala de a fi acceptat de catre o persoana de incredere, pe care te poti
baza. Toti oamenii cauta la un moment dat in viata protectie si acceptare, isi doresc sa
fie ghidati de catre un mentor, un parinte, iar aceasta nevoie se poate manifesta si ca o
idealizare a celuilat. Persoanele care vin la terapie cauta in persoana terapeutului acea
fiinta care sa ofera protectie si acceptare asa cum un parinte real care a umilit, jignit,
controlat si neglijat ani la randul nu a fost capabil. De exemplu, pentru milioane de
oameni care sunt credinciosi, mentorul principal, care accepta neconditionat poate fi
Dumnezeu, Buddha, Allah, etc. Acceptarea inseamna ca esti bun asa cum esti, cu bune si
rele, si esti respectat. Un tata asteapta ca primul copil sa se nasca baiat si se naste o fata
sau invers. Ce se intampla cu acel copil daca tatal nu accepta aceasta situatie? Toata
viata va simti ca ceva este in neregula cu el, iar acest lucru va veni din partea uneia
dintre cele mai importante figuri de autoritate din viata lui care ar trebui sa suplineasca
rolul de mentor. Ce se intampla cu copiii ai caror parinti nu accepta si partile lor mai
slabe: lenea, rebeliunea din adolescenta, dezordinea, notele proaste, sau curajul de a
spune ,,eu vreau sa fac arte nu medicina’’, ,,eu as vrea sa fiu farmacista si nu avocat’’,
,,eu vreau sa fiu bucatar si nu sa lucrez la banca’’?. Intotdeauna va avea de suferit
increderea in Sine, increderea in fortele proprii si aparitia inadaptarii la mediu si
societate.
4. Nevoia de Validare inseamna ca esti apreciat ca persoana semnificativa, ca iti sunt
recunoscute abilitatile, meritele, reusitele, curajul, indrazneala, etc. Validarea este
necesara in orice imprejurare: acasa, la serviciu, intre colegi, in societate. Una dintre
marile greseli ale parintilor este ca nu-si valideaza suficient copiii. In copilarie avem in
pemanenta nevoia sa fim validati, sa ni se recunoasca reusitele, nu numai la scoala, ci in
tot ceea ce facem. Avem nevoie sa ni se valideze trairile si emotiile, sa fim ascultati de
parinti. In cabinet cand terapeutul il asculta pe client cu caldura si respectuos inseamna
ca il valideaza, cuvintele lui fiind importante pentru el. Asa este si in viata de zi cu zi,
suntem ascultati de cei apropiati, de sefi de prieteni? Ni se recunosc meritele si
talentele? Facem acest lucru cu sotii si copii nostri? Atunci suntem validati.

5. Nevoia de Impact se refera la a avea o influienta care il determina pe celalalt sa

reactioneze intr-un mod dorit de noi. Inseamna ca celalalt va reactiona la solicitarea ta
intr-un fel care iti va convine si anume in comportamentul lui. Sa ai impact inseamna sa
spui clar ceea ce doresti iar celalat sa reactioneze asa cum vrei tu.
,,Când ai făcut o boacănă mi-ar plăcea să vii să îmi spui’’, ,,Mie nu-mi place varza calita.
Te-as ruga sa nu imi faci varza calita in fiecare zi.’’ ,,As vrea sa imi dai voie sa vorbesc si
sa nu ma mai intrerupi in mijlocul unei fraze’’, ,,mami as vrea sa-mi citesti o poveste
inainte de culcare’’, etc.
De multe ori auzim: ,,persoana aceea m-a influientat, m-a marcat intalnirea cu ea’’. Asta
inseamna ca am cules ceva din acea intalnire, s-a schimbat ceva in modul de gandire si
in comportamentul nostru.
A fi sintonizat pe nevoia de impact a clientului inseamna ca terapeutul sa-si permita sa
fie atins emotional de catre acesta si sa raspunda cu compasiune atunci cand clientul
este trist, sa-i ofere securitate cand este speriat, sa-l ia in serios cand este furios, sa fie
entuziasmat atunci cand clientul este plin de bucurie. Sintonizarea poate include si o
solicitare critica din partea clientului. De exemplu mai demult o clienta a avut curajul sa-
mi spuna ca sunt prea pasiva in terapie si nu lucrez suficiente exercitii cu ea. In primul
rand i-am validat curajul de a-mi face o marturisire si care era un pas important in
dezvoltarea asertivitatii ei. Am raspuns apoi nevoii ei de impact schimbandu-mi
comportamentul pasiv, aplicand cate un mic exercitiu la fiecare sedinta ca raspuns la
nevoia ei de impact asupra relatiei terapeutice.

6. Initiativa ta sau a celuilalt este nevoia care apare atunci cand salutam, cand vorbim la
telefon, cand asteptam sa fim alesi sau alegem. Este vorba despre cine face primul pas.
Am fost alesi sau am ales? Este impulsul de a stabili un contact interpersonal cu alta
persoana.
Felul in care ajunge la acea persoana intentia noastra trebuie sa o faca sa se simta
validata si importanta in cadrul relatiei interpersonale. In exemplul de mai sus cand am
satisfacut nevoia de impact a clientei mele, si unde comportamentul meu putea parea
pasiv, a fost de fapt doar expresia naturala a mea la nevoia de initiativa din partea
clientei mele. Cateodata nevoia de initiativa este satisfacuta atunci cand terapeutul
initiaza primul dialogul sau isi muta scaunul mai aproape de client sau chiar ii
telefoneaza intre sedinte. Aceasta abilitate de a lua initiativa a terapeutului vindeca si
normalizeaza nevoia relationala clientului de a avea pe cineva care ajunge la el si pe care
se poate baza.

7. Exprimarea Iubirii
Iubirea este adesea exprimata prin recunostinta, liniste, multumire, oferirea de
afectiune, sau pur si simplu facand ceva pentru celalalt, verbal sau prin gesturi.
Necesitatea de a exprima iubirea se manifesta in orice relatie interpersonala fie ca e
vorba de parinti-copii, copii-bunici, intre frati, rude, colegi, profesori-elevi sau client-
terapeut. Este o nevoie primordiala primita inca din stadiul intrauterin prin cuvinte de
alint si mai tarziu si prin imbratisari. Cand nevoia de exprimare a iubirii este infranata
este zadarnicita si exprimarea Sinelui in relatia interpersonala.
La inceputul terapiei unii clienti au o tinuta neglijenta iar spre sfarsit se observa un
progres clar in felul in care au grija de ei, cum se respecta. Este o forma de esprimare a
iubirii si aprecierii pe care terapeutul o poate face spunand: ,, Imi place cum arati, uite
ce bine iti sta imbracat asa!’’

8. Nevoia de Autodefinire: daca incercati sa faceti un exercitiu simplu de observare pe

strada veti vedea ca fiecare om are mersul lui specific: mai apasat, mai rapid, mai
aplecat, propriul stil vestimentar, propriul fel de a vorbi, gesticula, etc. Intr-un parc veti
observa ca unii oameni se plimba, altii se joaca cu mingea, altii se odihnesc pe iarba, altii
fac gratar etc.
Nevoia de autodefinire este nevoia de a-ti cunoaste si exprima propria unicitate
celorlalti si de a primi recunoastere si apreciere pentru acest lucru. Autodefinirea este
comunicarea identitatii de Sine prin interese, preferinte, idei fara sa fii judecat sau
umilit. De multe ori ii fortam pe cei din jur sa se poarte intr-un anume fel fara sa tinem
seama de preferintele lor cezand ca le facem un bine. Multi parinti isi forteaza copiii sa
se imbrace cum vor ei: ,,nu este bine cum te imbraci, nu purta fusta aceea este prea
scurta, prea alba, etc’’, ,,nu te tunde prea scurt, nu-ti lasa parul lung!, ,,esti dezordonat si
lenos!’’, ,,exerseaza mai mult la matematica si nu mai canta toata ziua la chitara!’’.
Acelasi lucru se poate intampla si in cuplu uneori: ,,in loc sa gatesti si sa faci curat te-ai
apucat sa crosetezi!’’, ,,te-ai machiat prea strident, sterge-te!’’, ,,nu-mi place ca fugi la
teatru cand ar trebui sa mergi cu mine la shopping!’’. Fiecare om isi doreste sa-si
exprime individualitatea si uncitatea iar noi trebuie sa acordam respect acestui lucru.
Insatisfacerea repetata a nevoii de autodefinire are ca efect mai tarziu o nesiguranta in
luarea deciziilor. Tinerii ajung sa termine o facultate dar nu profeseaza in meseria
respectiva pentru ca nu le place. Ajung sa nu stie exact ce isi doresc, ce le place si cine
sunt ei cu adevarat. Din dorinta de a se autodefini oamenii de multe ori concureaza unii
cu altii, au dispute, certuri. Nevoia de autodefinire nesatisfacuta si lipsa constientizarii
acestui lucru va determina persoana respectiva sa inceapa frazele cu ,,Nu…’’ chiar si
atunci cand este de acord cu ceva in timpul disputelor.
Un terapeut atent va identifica acest lucru si va ghida clientul astfel incat sa-si vada intr-
o lumina noua calitatile si sa le valorizeze. Va identifica chiar si defectele si il va ajuta sa
faca ceea ce in psihoterapie se numeste recadrare, adica sa inteleaga ca uneori chiar si
defectele au calitati, au parti pozitive. De exemplu lenea; inseamna sa ai mai mult timp
pentru tine si nevoile tale, pentru ca fiecare om are ritmul lui propriu. In tot acest
demers este nevoie de prezenta consistenta a terapeutului, de mentinerea unui contact
deplin, si respect chiar si in fata unor dezacorduri.