Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Sfantul Ierarh Dosoftei, este cinstit de Biserica Ortodoxa in ziua de 13 decembrie.

Mitropolitul Dosoftei s-a născut in anul 1624 la Suceava, primind la botez numele Dimitrie
deoarece s-a născut în jurul datei de 26 octombrie, zi în care se serbează Sf. Mare Mucenic
Dimitrie. A studiat întâi acasă apoi la Colegiul Trei Ierarhi din Iași. Continuă studile la
Școala Frăției Ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului" din Liov. Învață limba greaca, latina,
slavona bisericeasca si poloneza, devenind unul dintre poligloții acelei vremii. Se călugărește
la Mănăstirea Probota în anul 1649, primind numele Dosoftei. In 1658 a fost ales si hirotonit
episcop de Huși, apoi episcop la Roman, iar in 1671 a fost ales mitropolit al Moldovei.
Viața sa a fost o muncă continuă in slujba poporului și a limbii românești. În vremea
mitropolitului slujbele se țineau fie in limba grecească sau slavonă. Aceste limbi poporul nu
le înțelegea. Din acest motiv, grija sa era ca poporul sa Înțeleagă ce se slujește in biserică:
“să-nțăleagă tot spasenia lui Dumnezau cu întreg înțeles".
Mitropolitul Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români din secolul al
XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet național, primul traducător în limba română al
cărților de slujbă religioasă. A transformat în versuri Psaltirea pentru ortodoxia Răsăriteană.
A tradus prima dată în românește cărți din literatura dramatica și istorica universală.
Personalitatea sa din viața culturală îl face cunoscut ca formator al limbii literare românești.
In 1686, este luat ostatic de soldații polonezii și rămâne in exil până la sfârșitul vieții. Trece
în viața de apoi pe 13 decembrie 1693, fiind înmormântat la Biserica "Nașterea Domnului"
din Zolkiew (Ucraina).
Canonizarea Sfântului Ierarh Dosoftei a fost aprobată de membrii Sfântului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Romane la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si
Bucovinei. Proclamarea solemna a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul
Moldovei, a avut loc in data de 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitana din Iași.
Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu
smerenie şi fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre,
cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
 Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei

Sfântul Ierarh Varlaam părintele limbii române literare. Pe data de 30 august, Biserica
Ortodoxa face pomenirea Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Sfantul
Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei intre anii 1632-1653..
Provine dintr-un sat situat lângă Târgu-Neamț. născut in jurul anului 1590. Numele de botez
a fost Vasile. În tinerețe a învățat carte și limbile greacă și slavonă la Schitul Zosim de pe
valea pârâului Secu.
Vasile Motoc intră in obștea mănăstiri Secu după anul 1602, unde este călugărit cu
numele de Varlaam. Fiind un bun povățuitor, a fost numit egumen al mănăstirii. Pentru
munca și calitățile sale este cinstit cu rangul de arhimandrit.
In anul 1632, arhimandritul Varlaam este chemat sa păstorească Mitropolia Moldovei in
locul Mitropolitului Atanasie (1629-1632). Avea harul de a unii învățătura cu rugăciunea si
cuvântul înțelept cu fapta cea bună. In acest timp Mitropolia Moldovei s-a bucurat de mult
ajutor din partea binecredinciosului domnitor Vasile Lupu.
Înființează prima tipografie româneasca din Moldova, in anul 1640, pe care a instalat-o la
Mănăstirea "Sfinții Trei Ierarhi" din lași.
Prețuit in țară si in afara ei, pentru evlavia si înțelepciunea sa, Mitropolitul Varlaam s-a
numărat, in anul 1639, intre trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de Patriarh
ecumenic al Constantinopolului.
Egumenul Varlaam face în Moldova primii pași de înlocuire a limbilor greacă si
slavona, cu limba dulce vorbită a poporului. In timpul păstoririi Mitropolitului Varlaam al
Moldovei a fost zidita frumoasa biserica a Mănăstirii "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași, ctitoria
cea mai de seama a domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost sfințită in anul 1639 în care
Mitropolitul Varlaam slujea Evanghelia.. In anul 1641, așează moaștele Cuvioasei
Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol.
Mitropolitul Varlaam întemeiază la Iași, in 1640, prima școala de grad înalt din Moldova, in
care se predă in limbile greaca, slavonă și română, în incinta Mănăstirii "Sfintii Trei Ierarhi"
din Iași. În anul 1653, Mitropolitul Varlaam, se retrage la mănăstirea Secu unde a mai trăit
patru ani, in smerenie și rugăciune. Trece la cele sfinte în anul 1657 lăsând agoniseala
Mănăstirii Secu.
În data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a înscris in
rândul sfinților din calendar pe Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu ziua de pomenire la 30
august.
Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării
Românești
Sfântul Antim Ivireanul este sărbătorit pe 27 septembrie. Mitropolitul Antim Ivireanul
a fost unul dintre cei mai străluciţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din Ţara
Românească nefiind de naționalitate Română. Se ştie doar că era caucazian sau georgian
(ivirean). Născut în anul 1650, tânărul Andrei, nume primit la botez, a căzut rob la turci.
Eliberat din robie, a trăit în preajma Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, unde s-a
deprins cu sculptura, pictura, caligrafia şi limbile greacă, arabă şi turcă. În anul 1690,
domnitorul Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara Românească.
În anul 1691, a ajuns conducătorul tipografiei bisericești din Bucureşti, ca în anul
1696, devine egumen al Mănăstirii Snagov. În anul 1705 a fost ales episcop al Râmnicului.
La începutul anului 1708, a fost ales mitropolit al Ţării Româneşti, păstorind pe credincioşii
români din acest principat românesc până în anul 1716.
Predicile sale aveau caracter social prin care se condamnau moravurile societăţii
contemporane lui, nedreptăţile boierilor împotriva ţăranilor, necinstirea părinţilor de către
copii, frecventarea cârciumilor, nerespectarea zilelor de duminici şi sărbători, înjurăturile.
Criticul literar George Călinescu notează că „Antim e un orator excelent şi un stilist
desăvârşit, are darul de a izbi imaginaţia, are suavitate şi exaltare lirică“. Cuvintele poetice
înălțătoare, călduroase îi impresionează pe toată lumea. Mihail Sadoveanu consideră limba
vorbită de Antim „poate cea mai frumoasă dintre a tuturor cărturarilor epocii“.
Mitropolitul Antim Ivireanul a zidit în Bucureşti o măreaţă mănăstire cu o biserică cu
hramul Tuturor Sfinţilor“. Este vorba de Biserica sau Mănăstirea Antim, aşa cum au numit-o
credincioşii de-a lungul timpului.
Mitropolitul Antim şi-a sfârşit viaţa în împrejurări tragice, în toamna anului 1716.
Acuzat că ar fi intrat în legătură cu austriecii şi că ar fi uneltit împotriva turcilor şi a
domnului fanariot, a fost arestat şi închis în temniţa palatului. Fiind acuzat că s-a făcut
vinovat faţă de Imperiul Otoman şi faţă de domn, a fost condamnat la exil în Muntele Sinai.
N-a ajuns să-şi ispăşească pedeapsa, pentru că ostaşii turci care-l duceau spre locul exilului l-
au ucis, aruncându-i trupul într-un râu în apropierea Adrianopolului. În felul acesta şi-a
sfârşit viaţa, muceniceşte. Sentinţa de caterisire a fost ridicată de Sinodul patriarhal condus
de patriarhul ecumenic Athenagoras, abia la 8 martie 1966
La 21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe mitropolitul
Antim în rândul sfinţilor, fiind prăznuit în fiecare an în ziua de 27 septembrie. Este
considerat cel mai de seamă mitropolit al Ţării Româneşti din toată istoria ei.