Forme de realizare a activităţilor de cunoaşterea mediului

1. Observarea
Observarea desemnează una din formele de bază ale activităţii organizate pentru
cunoaşterea mediului inconjurător. Principala sarcină a observării este de a realiza perceperea
activă şi sistematică a obiectelor şi fenomenelor lumii reale, sub indrumarea educatoarei .
Observarea, este definită de câteva trăsături caracteristice:
- este punctul de plecare in procesul de cunoaştere a realităţii;
- este activitatea cu funcţie dominantă de comunicare şi asimilare de noi cunoştinţe;
- constituie o modalitate eficientă de indrumare a percepţiei copiilor de către educatoare.
Partea specifică şi cea mai importantă a observării este perceperea materialului de observat,
accestul cade pe perceperea sistematica a realitatii.
Exemplu:
Grupa: mare
Tema anuală de studiu : "Cum este/a fost şi va fi aici pe pământ?"
Tema proiectului: "Prietene necuvântătoare"
Tema săptămânii: "In ogradă la bunici"
Tema activităţii : "Câinele şi pisica"
Tipul activităţii : predare de cunoştinţe
Categorii de activităţi de învăţare: Domeniul Ştiinţe - Cunoaşterea mediului
Forma de realizare: observare
Obiective operaţionale:
- să recunoască pisica şi câinele, prin observare directă;
- să identifice părţile corpului celor două animale (pisica şi câinele), prin observare directă;
- să analizeze comparativ câinele şi pisica (aspect, hrană, foloase)
- să enumere cel puţin 3 fo loasele aduse de animalele domestice observate
- să precizeze modul de hrănire al pisicii şi al câinelui
În sala de grupă sunt aduse două cuşti in care se află o pisică şi un căţeI. Copiii sunt rugaţi
să recunoască animalele şi află numele acestora: Pufi şi Azorel.
Pentru început se stabileşte locul în care trăiesc cele două animale şi faptul că sunt
animale domestice. În continuarea activităţii se va realiza observarea comparativă a câinelui şi a
pisicii. Pe parcursul observării, copiii sunt rugaţi să atingă cele două animale pentru a putea
stabili cum este blana lor, mustăţile şi picioarele acestora. Copiii sunt invitaţi să observe mai întâi
capul câinelui şi apoi capul pisicii. Se trece la observarea corpului câinelui, apoi al pisicii şi la
compararea acestora. După observarea şi descrierea animalelor, se adresează copiilor intrebări
referitoare la hrana lor, la modul de ingrijire şi la rolul acestora pe langă casa omului: Cu ce se
hrăneşte câinele? Ce mănâncă pisica? Cum avem grijă de caini? De ce ţin oamenii pisici pe lângă
casele lor? Dar câini?
 Forme de realizare a activităţilor matematice

1. Jocul didactic matematic

Jocurile logice fundamentează primele cunoştinţe matematice ale copiilor şi elemente de
logică matematică. Ele contribuie la realizarea proceselor de abstractizare şi generalizare a
cunoştinţelor şi, pe această bază, la o mai reală apropiere a copiilor de primele noţiuni matematice,
menite să le faciliteze Înţelegerea noţiunii de număr şi a operaţiilor cu numere care se vor studia în
şcoală.
Jocul logic se fundamentează pe elemente din teoria mulţimilor şi pe logică, elemente de
bază În asimilarea ulterioară a noţiunilor matematice, urmărind dezvoltarea capacităţii de a gândi
logic, de a opera cu structuri şi operaţii logice.
În jocul logic creşte numărul de condiţii şi cerinţe de care copilul trebuie să ţină seama,
respectarea şi cunoaşterea acestora fiind esenţiale pentru realizarea jocului.
Scopul jocului logic este de a-i înzestra pe copii cu noţiuni logice simple şi polivalente,
ajutându-i să înţeleagă problemele realităţii înconjurătoare, să exprime judecăţi şi raţionamente
într-un limbaj simplu, familiar. În desfăşurarea jocurilor logice, se utilizează truse de piese ale căror
caracteristici sunt de formă, mărime, culoare, grosime şi se disting cu uşurinţă.
Ex.:

Dirijarea învăţării:

Explicarea jocului. Grupa este împărţită în două echipe. Câte un copil de la fiecare echipă va veni
la tablă, îşi va alege o planşă, va crea problema şi o va rezolva prin afişarea cifrelor şi simbolurilor
matematice corespunzătoare. Copilul ales este ajutat de colegii din echipa lui. Dacă răspunsul este
corect, copilul este aplaudat iar echipa va primi o bulină roşie.

Desfăşurarea jocului de probă. Un copii va demonstra compunerea unei probleme pe baza unei
planşe şi rezolvarea ei. Exemplu: Şapte ursuleţi sejoacă. Din tufiş mai vine un ursuleţ. Câţi
ursuleţi se joacă acum cu mingea? 7+1=8

Obtinerea performantei:

Desfăşurarea jocului. Vor fi compuse 2-3 probleme de către copiii din fiecare echipă. Răspunsurile
corecte vorfi recompensate cu aplauze, iar cele incomplete sau incorecte vor fi completate sau
corectate de către colegi.

Asigurarea retenţiei şi a transferului:

Complicarea jocului Varianta 1

Educatoarea va afişa pe tabla magnetică o operaţie de adunare sau scădere iar copiii vor avea ca
sarcină să aleagă siluete de animale şi să creeze enunţul.

Exemplu: Dacă pe tablă apare enunţul: 8+1=9, copiii pot lua siluete de răţuşte, iar problema poate
avea următorul enunţ: Pe lac sunt 5 răţuşte. Din tufiş mai apare una. Câte rățuște sunt acum pe
lac?
Varianta 2. Se realizează cu ajutorul problemelor matematice în versuri. Copiii rezolvă problema
la tăblițele magnetice individuale. Pt. fiecare echipă, vor fi adresate 2 probleme în versuri:
a) „Nicuşor are opt peşti, Mihai încă doi. Socotiţi acuma voi câţi au amândoi?" ... 10
b) "Nouă oameni de zăpadă erau la noi în ogradă soarele a răsărit și pe unul l-a topit. Câţi au mai
rămas?Doar" ... 8.

2. Jocul logico-matematic
Jocurile logice fundamentează primele cunoştinţe matematice ale copiilor şi elemente de
logică matematică. Ele contribuie la realizarea proceselor de abstractizare şi generalizare a
cunoştinţelor şi, pe această bază, la o mai reală apropiere a copiilor de primele noţiuni matematice,
menite să le faciliteze Înţelegerea noţiunii de număr şi a operaţiilor cu numere care se vor studia în
şcoală.
Jocul logic se fundamentează pe elemente din teoria mulţimilor şi pe logică, elemente de
bază În asimilarea ulterioară a noţiunilor matematice, urmărind dezvoltarea capacităţii de a gândi
logic, de a opera cu structuri şi operaţii logice.
În jocul logic creşte numărul de condiţii şi cerinţe de care copilul trebuie să ţină seama,
respectarea şi cunoaşterea acestora fiind esenţiale pentru realizarea jocului.
Scopul jocului logic este de a-i înzestra pe copii cu noţiuni logice simple şi polivalente,
ajutându-i să înţeleagă problemele realităţii înconjurătoare, să exprime judecăţi şi raţionamente
într-un limbaj simplu, familiar. În desfăşurarea jocurilor logice, se utilizează truse de piese ale căror
caracteristici sunt de formă, mărime, culoare, grosime şi se disting cu uşurinţă.
Ex.:

Dirijarea învățării:

Explicarea jocului Copilul spre care se îndreaptă mingea aruncată de educatoare o ia, vine la masă,
alege o piesă şi spune ce Însuşiri are. De exemplu: „Acesta este un pătrat, mare, albastru şi subţire''.
Alt copil, ales de primul, va preciza ce atribute nu are. De exemplu: „Nu este cerc, dreptunghi,
triunghi, nu este mic, nu este roşu sau galben, nu este gros„.

Desfăşurarea jocului de probă Doi copii vor demonstra descrierea unei piese, prin precizarea
atributelor şi cu ajutorul negaţiilor.

Obţinerea performanţei:

Desfăşurarea jocului Vor fi descrise mai multe piese. Răspunsurile corecte vor fi recompensate cu
aplauze, iar cele incomplete sau incorecte vor fi completate sau corectate de către colegi.

Complicarea jocului Copiii se aşază în perechi, faţă în faţă, în două cercuri concentrice. Copiii din
cercul din interior primesc câte o piesă. Câte un copil din interior va spune cum este această piesă.
Perechea lui va preciza ce atribute nu are această piesă. Perechile care răspund corect sunt
recompensate cu figuri geometrice. După
Asigurarea retenţiei şi a transferului:

Complicarea jocului Copiii se aşază în perechi, faţă în faţă, în două cercuri concentrice. Copiii din
cercul din interior primesc câte o piesă. Câte un copil din interior va spune cum este această piesă.
Perechea lui va preciza ce atribute nu are această piesă. Perechile care răspund corect sunt
recompensate cu figuri geometrice. După ce toate perechile au raspuns, copiii din cercul exterior
se deplasează cu un scaun spre stânga şi jocul continuă.
 Forme de realizare – Limba si comunicare

1. Povestirile educatoarei
Povestirile educatoarei sunt activităţi de expunere orală a unor creaţii literare (povestiri,
poveşti, basme). Ele se organizează cu toţi copiii grupei, în cadrul activităţilor obligatorii sau cu
grupuri mai mici de copii, în cadrul activităţilor alese.
Prin continutul lor, povestirile educatoarei furnizează copiilor cunoştinţe referitoare la cele
mai variate aspecte de viaţă şi domenii de activitate, ii familiarizează cu natura înconjurătoare.
În procesul ascultării unei povestiri, este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. EI
iese din pasivitate, urmăreşte cu atenţie cele povestite, memorează, compară şi analizează
materialul furnizat, stabileşte anumite relaţii între fapte şi personaje. Astfel, gândirea copilului este
viu stimulată.
U n rol deosebit de important în dezvoltarea vorbirii îl au povestirile. Pe lângă faptul că
oferă copilului posibilitatea de a învăţa să înţeleagă gândurile şi sentimentele oamenilor,
povestirile, prin folosirea cuvântului şi a imaginii artistice, îl familiarizează cu structura limbii, cu
bogăţia formelor gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbii şi contribuie, astfel, la
dezvoltarea limbajului şi a gândirii lui.
Ex.
Grupa: mică
Tema anuală de studiu: Cum este/a fost şi va fi aici pe pământ?
Tema săptămânii: „Animale din pădure"
Tema activităţii: : "Căsuţa din oală"
Tipul activităţii: transmitere de cunoştinţe
Categorii de activităţi de învăţare: Domeniul Limbă şi comunicare
Forma de realizare : Povestirea educatoarei
Obiective operaţionale:
- să identifice cel puţin trei personaje din poveste (şoarece, broască, iepure, vulpe, lup, urs)
- să interpreteze corect mesajul transmis de text, cu ajutorul întrebărilor educatoarei
- să redea cel puţin trei din momentele poveştii, având ca sprijin imaginile din poveste
Încep să spun povestea cu intonaţia adecvată, cu tonalitate potrivită, cu modularea vocii,
pentru a imita personajele, cu marcarea pauzelor determinate de punctuaţie, mimică şi gesturi
adecvate situaţiilor. Pentru fiecare personaj, voi avea o păpușă de la teatru de păpuși și o voi
prezenta la momentul potrivit în cadrul poveştii. Pe parcursul povestirii, voi explica cuvintele şi
expresiile necunoscute (fugar, culcuş, jupâneasă, oaspeţi, ostenit, adăpost). Copiii ascultă cu atenţie
povestirea. Voi scoate în evidenţă sentimentul de prietenie existente între personajele din poveste.
Prezint copiilor imagini din poveste, în ordine cronologică, iar ei vor repovesti conţinutul poveştii
pe baza imaginilor prezentate.
-Cum au fost animalele între ele? -Animalele s-au ajutat, deci au fost prieteni.
Le voi cere să precizeze care sunt personajele povestirii şi să le identifice în imaginile prezentate.

2. Lecturile după imagini

 Lecturile după imagini sunt mijloace speciale ale dezvoltării vorbirii, in care accentul cade
pe analiza, pe descrierea şi pe interpretarea date lor, a acţiuni lor infăţişate in imagini. Acestea au
rolul de fixare şi de precizare şi, in special, de activizare a vocabularului.
Elementul specific care declanşează activitatea este percepţia; acest tip de activitate
presupune analiza amănunţită a intregului, sinteza şi generalizarea, de un anumit grad, a datelor
percepute. De asemenea, este folosită metoda conversaţiei, iar intrebările constituie elementul de
stimulare a percepţiei, a operaţiilor gândirii şi a limbajului.
Rolul şi importanţa lecturilor după imagini derivă din valoarea instructiv-educativă pe care
o au ilustraţiile in viaţa copilului preşcolar.
În lecturile după imagini, copiii sunt puşi in situaţia de a relata verbal ceea ce înfăţişează
acestea, de a explica datele respective, de a le da o anumită interpretare. Educatoarea are astfel
prilejul să corecteze pronunţia copiilor, să le imbunătăţească exprimarea, să-i deprindă cu o vorbire
corectă, coerentă şi logică. Lecturile după imagini contribuie, aşadar, la dezvoltarea limbajului
copiilor sub toate aspectele sale.

Ex.:
Grupa: mijlocie
Tema anuală de studiu: Când/cum şi de ce se Întâmplă ?
Tema saptamanii: "Culorile primăverii"
Tema activităţii: „Început de primăvară"
Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
Categorii de activităţi de învăţare: Domeniul Limbă şi comunicare
Forma de realizare: lectură după imagini
Obiective operaţionale:
- să enumere cel puţin două elemente componente ale imaginii (copii, copaci, flori) , făcând
apel la tabloul prezentat;
- să descrie În cuvinte proprii acţiunile sugerate de imagine, urmând modelul educatoarei;
- să redea conţinutul tabloului sub forma unei povestiri, urmând modelul dat de educatoare
Se prezintă copiilor, sub forma unei surprize, Zâna Primăvara. Aceasta este Îmbrăcată cu o
rochiţă având în ea toate culorile specifice anotimpului primăvara (verde, albastru, roşu, alb,
galben, maro). Se prezintă copiilor tabloul "Început de Primavara". Se adreseaza copiilor cateva
intrebari: „Ce vedeţi În tablou?", „Care sunt culorile din imagine?", „Ce reprezintă aceste culori?"
„Care anotimp credeţi că este prezentat În imaginea din tablou?", „Unde se află copiii?", „Câţi
copii vedeţi În imagine?' , „Haideţi să le dăm câte un nume pentru a ne fi mai uşor să vorbim depre
ei!" După stabilirea acestor aspecte se trece la intuirea elementelor din planul central al
imaginii.„Ce fac Mihai şi Andrei?', „De ce credeţi că fac acest lucru?", „Cum se simt băieţii?", „Ce
culori vedeţi În jurul lor?" , „De unde vin aceste culori?.' Se trece apoi la intuirea planului al doilea
al tabloului. ,,Ce fac Ioana, Alexandra si Diana?, ,,Credeti ca au un motiv sa faca acest lucru?,
,,Cum sunt fetele, vesle, triste?, ,,Cum se numesc florile pe care le vedeti in tablou? Se va stabili
titlul tabloului împreună cu copiii: „Început de primăvară" sau „Primăvara în grădină".
Se va repeta povestirea de către un copil pentru Zâna Primăvara, iar ceilalţi vor imita
acţiunile copiilor din tablou (vor curăţa pomii, vor culege flori, vor zbura ca pasarile)
3. Memorizările
Memorizările constituie mijloace de realizare a activităţilor de educare a limbajului În
grădiniţa de copii, În scopul Însuşirii conştiente a poeziilor de către preşcolari.
Activităţile de memorizare au o mare importanţă instructiv-educativă, constând În educarea
intelectuală, formarea unor sentimente morale şi estetice şi dezvoltarea unor procese psihice ca:
memoria, imaginaţia şi gândirea.
Prin intermediul poeziilor, copiii învaţă să înţeleagă frumosul din artă, din natură şi din
viaţa omului, să sesizeze muzicalitatea şi frumuseţea limbii materne. Poeziile le dezvoltă percepţia
estetică, sentimentele estetice şi le stimulează creaţia.
Sarcinile educatoarei în cadrul activităţii de memorizare sunt:
• Dezvoltarea interesului copiilor şi a dorinţei lor de a memora o poezie;
• Îmbogăţirea conţinutului vieţii afective a copiilor şi a dorinţei lor de a memora o poezie;
• Însuşirea conştientă a poeziei;
• Însuşirea În mod practic a conţinutului şi a frumuseţilor limbii literare;
Pentru fiecare nivel de vârstă, educatoarea trebuie să găsească mijloace şi procedee prin
care procesul de Învăţare a poeziei să devină plăcut şi atrăgător. Importantă este asigurarea
condiţiilor Însuşirii conştiente a poeziei, care presupune înţelegerea deplină a textului poeziei.

Ex.:
Grupa: mare
Tema anuală de studiu: Cine sunt/suntem?
Tema săptămânii: „Mama dragă"
Tema activităţii:,,Doi fraţi cuminţi"
Tipul activităţii: transmitere şi însuşire de cunoştinţe
Categorii de activităţi de învăţare: Domeniul Limbă şi comunicare
Forma de realizare: memorizare
Obiective operaţionale:
-să descrie comportamentul celor doi fraţi, pe baza filmului prezentat , cu ajutorul întrebărilor
educatoarei;
-să determine cine sunt persoanele adulte care îi împacă atunci când copiii se ceartă, pe baza
filmului prezentat
-Să utilizeze cuvintele noi (povaţă, duios) în contexte adecvate, formulând propoziţii cu minim 3
cuvinte, urmând modelul educatoarei ;
-Să interpreteze poezia „Doi fraţi cuminţi" cu respectarea intonaţiei, a ritmului, a pauzei, în
concordanţă cu mesajul transmis;
Copiii vizionează filmul pregătit;
Se realizeaza o scurta discuţie despre relaţionarea dintre cei doi fraţi; Se prezintă imaginile
sugestive pentru poezia „Doi fraţi cuminţi" de Elena Farago , educatoarea insistând asupra faptului
că în acele imagini e vorba de doi fraţi cuminţi, care se joacă frumos, nu se cearta deloc, la masă
respectă regulile, se joacă impreuna cu jucariile si asculta de sfatul mamei.
Realizarea unor exerciţii de pregătire vocală pentru recitare; -Ne jucăm cu maşini: brum, brum.
-Ne jucăm cu păpuşa: nani, nani. -Ne jucăm cu mingea: poc, poc.
Recitarea model a poeziei. Educatoarea recită o dată sau de mai multe ori prima strofă şi cheamă
unul sau doi copii să o repete. Educatoarea se asigură de înţelegerea textului, verificând copiii cu
privire la cuvintele neînţelese/necunoscute. Dacă este cazul, acestea vor fi explicate de către
educatoare sau de către copiii care cunosc sensul cuvintelor neînţelese de colegi, urmând să
formeze propoziţii cu acestea. Se trece apoi la recitarea strofei a doua (dar împreună cu prima) şi
la repetarea lor de către copiii numiţi în acest scop. În continuare, se procedează la fel şi cu celelalte
strofe, pentru ca, la sfârşit, să se repete toată poezia. Recitarea în lanţ a poeziei. -copiii recită
versurile poeziei în ordinea lor de pe scăunele.

4. Povestirile create de copii

Povestirile create de copii au evidentă valoare formativă, contribuind la dezvoltarea gândirii
si a imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive. În aceste povestiri,
contribuţia personală a copiilor este mult mai mare.
Ex.:
Grupa: mare
Tema anuală de studiu: Cine sunt/suntem?
Tema proiectului: „Sunt copil şi-mi place jocul"
Tema săptămânii: „Jocurile copiilor în anotimpul toamna"
Tema activităţii: ,,0 întâmplare în parc"
Tipul activităţii: Formare de priceperi şi deprinderi intelectuale
Categorii de activităţi de Învăţare: Domeniul Limbă şi comunicare
Forma de realizare: poveste creată de copii, după imagini
Se prezintă copiilor o bibliotecă În miniatură În care sunt nişte cărţi de poveşti. Câţiva copii
recunosc cărţile de poveşti fie după titlu, fie după imagini. Prin metoda brainstorming, se cere
copiilor să spună : Ce alte poveşti mai cunosc; Cine le-a spus poveştile; Cum încep poveştile
cunoscute. Azi, vom compune Împreună o poveste, pe care o vom scrie şi noi Într-o carte de poveşti
pentru copii. În poveste vom prezenta o Întâmplare care se petrece Într-o zi frumoasă de toamnă,
Într-un parc de joacă pentru copii. Pentru a avea mai multă inspiraţie În compunerea povestii, v-
am adus trei planse. Prezentarea pe rând a planşelor:
Planşa I : Ce vedeţi În această planşă? (un parc de joacă), Cine se află În parc? (copii, fetiţe şi
băieţi, o educatoare), Ce fac ei? (se joacă)
Planşa II: Ce face această fetiţă? ( s-a Îndepărtat de grupul de copii); Unde pleacă? (spre stradă);
Planşa III: Ce vedeţi În această planşă? (o maşină a accidentat fetiţa), Ce s-a Întâmplat cu fetiţa?
(plânge), Oare este grav accidentul fetiţei?
Copiii Îşi vor spune părerea, apoi li se va propune să creeze o poveste pe care să o ataşeze imaginilor
şi pe care să o trimită altor copii.
Se expun cerinţele: stabilirea locului, a personajelor, acţiunea etc. şi să aibă o parte de Început (a
fost odată), o parte de cuprins şi parte de Încheiere, ca toate poveştile. În timp ce copiii povestesc,
având la bază imaginile prezentate, se urmăreşte şi se intervine În cazul În care relatarea lor este
lipsită de logică, de sens sau se abat de la tema respectivă. Se vor Încuraja cât mai mulţi copii să
participe la activitatea de creare a unei povestiri. Se apreciază sfârşitul fiecărei povestiri şi se
subliniază ceea ce corespunde mai bine temei.
Se solicită povestitorilor să găsească un titlu pentru povestea creată, motivându-l. Se Împarte grupa
de copii În două subgrupe şi fiecare are sarcina de a crea o poveste originală, cu cuvinte şi expresii
cât mai frumoase. Se expun povestirile create.

5. Jocurile cu text şi cânt

Sunt mai complexe decât jocurile muzicale propriu-zise, în care copilul încă nu cântă, ci
recunoaşte, diferenţiază, ghiceşte, silabiseşte, rosteşte textul ritmic, se mişcă, bate din palme, sare,
imită, merge ritmic etc.
În jocul cu cântec se îmbină atât elementele de mişcare, cât şi cele de intonare a melodiei,
în concordanţă cu imaginile create de text şi după regulile jocului coordonat de educatoare.
Se recomandă utilizarea cât mai frecventă a jocurilor muzicale şi a jocurilor cu cântec pe
care copiii le îndrăgesc şi care le dezvoltă deprinderile, sensibilitatea muzicală, precum şi gustul
estetic.

Ex.:

Grupa: mijlocie
Tema anuală de studiu: Când/cum şi de ce se Întâmplă?
Tema săptămânii: „Primăvara pe răzoare"
Tema activităţii: „ Rochiţa Primăverii"
Tipul activitătii: mixtă
Categorii de activităţi de învăţare :DEC- educaţie muzicală
Forma de realizare: a. Cântec: Cântec de primăvară, de Liviu Comes - predare
b. Joc cu text şi cânt: Bat din palme, de Lili Schwam- repetare
Obiective operaţionale:
- să redea corect linia ritmico-melodică a noului cântec;
- să respecte poziţia corectă în timpul interpretării, în vederea unei respiraţii corecte şi a
emiterii corespunzătoare a sunetelor;
- să interpreteze cântecul în mai multe variante: cu întreaga grupă şi pe grupuri mici de copii;
- să execute corect mişcările în concordanţă cu textul jocului cu cânt Bat din palme.
Captarea atenţiei:
Se va prezenta elementul surpriză - o machetă cu elemente specifice conţinutului
cântecului: pomi înfloriţi, iarbă, ghiocei, rândunele. Se va discuta despre anotimpul primăvara şi
vestitorii ei.

Dirijarea învăţării:
Se atrage atenţia copiilor asupra poziţiei corecte a corpului în timpul interpretării: spatele
drept, lipit de spătarul scăunelelor, mâinile pe genunchi. Copiii sunt familiarizaţi cu conţinutul
noului cântec, utilizând imaginile de pe stativ. Se interpretează cântecul de către educatoare. Se
recită versurile cântecului nou, care apoi se repetă cu toţi copiii. Se execută împreună cu copiii
diferite exerciţii, cu scopul reglării respiraţiei, omogenizării vocilor şi mobilizării corzilor vocale:
mirosim o floare, umflăm balonul, suflăm lumânarea; facem ca trompeta/ ca toba/ ca şi claxonul
maşinii; scurte fragmente melodice din cântecul ce urmează a fi învăţat, redate cu ajutorul silabei
la.
Se interpretează cântecul cu toată grupa, urmărindu-se respectarea semnalului educatoarei, a
tonului şi ritmului (se interpretează mai întâi pe fragmente, apoi în întregime).
Se repetă cântecul de două-trei ori cu toţi copiii (evitându-se obosirea acestora), apoi cu unul-două
grupuri mici de copii.
Obţinerea performanţei şi asigurarea retenţiei şi transferului
Se înregistrează pe o casetă interpretarea cântecului de către copii şi se audiază apoi înregistrarea;
se discută împreună cu copiii despre calitatea interpretării. Se reaminteşte copiilor titlul j ocului şi
se demonstrează de către educatoare. Se repetă jocul de către copii, de două-trei ori, urmărindu-se
executarea cât mai corectă a mişcărilor şi coordonarea cât mai bună a acestora cu ritmul melodiei.