Pașoptismul

Ipoteză:

Perioada pașoptistă rămâne cunoscută în istorie datorită faptului că acum se pun

bazele literaturii române moderne și se formează conceptul de specific național .

Descrierea si analiza cazului:

Figura emblematică în perioada postiluministă este intelectualul.Acesta este implicat în

evenimentele vremii,dar de multe ori este și scriitor și devine astfel prin textele sale un
purtător de cuvânt al societății.Idealul acestei perioade coincide cu sloganul:Libertate,
Egalitate, Fraternitate!

Pașoptismul este o mișcare cultural politică ce cuprinde perioada 1830-1860 . O primă etapă
o reprezintă pașoptismul iluminist când oameni de cultură precum Ion Heliade Rădulescu vor
să înalțe România prin reforme. Cea de-a doua etapă corespunde pașoptismului
revoluționar,iar reprezentanți ai acestuia precum Mihail Kogălniceanu își propun să dubleze
reformele prin mișcări politice, bazându-se pe principiul că o națiune se afirmă nu se
demonstrează și de aceea orice tentativă de negociere echivalează cu cerșetoria.

Principalele teme valorificate în aceea perioadă sunt: istoria, folclorul, miturile, valorile
naționale, trecerea timpului, fragilitate vieții, ruinele etc.

"Dacia literară ". Mihail Kogălniceanu

(ianuarie-iunie 1841)

La acea dată, unitatea naționalaă era încă un ideal , iar îndrumătorii culturali erau implicați
în multe activități, întemeind școli, teatre și tipografii.Mihail Kogălniceanu reușește prin
intermediul "Daciei literare" să își lase amprenta asupra literaturii române datorită principilor
formulate foarte clar în articolul intitulat „Introducție ”. Se poate observa că numele revistei
este simbolic.Denumirea provinciei locuite de strămoși este atribuită unei reviste care se
dorește a fi un repertoriu general al literaturii românești.

Kogălniceanu lansează idea că„vom critica cartea, iar nu persoana” insistând asupra
faptului că analiza unui text trebuie să fie corectă și nepărtinitoare.În al doilea rând
semnalează că imitația este „o manie primejdioasă ce omoară în noi duhul național ”. Se

1
publică multe traduceri, care pe lângă faptul că nu sunt corecte, nici nu formează o literatură
proprie. Pe de altă parte, Kogălniceanu face precizarea că publicațile existente au un pronunțat
caracter local, atât din punctul de vedere al subiectelor abordate, cât și din perspectiva
dialectului în care erau scrise; de aceea „Dacia literară ” va fi „ o foaie națională ” al cărei
scop este unitatea limbii române.Nu în ultimul rând, scriitorii sunt sfătuiți să valorifice teme
precum istoria, folclorul și natura,teme care conferă originalitate operelor literare.

„Introducție ” la „ Dacia literară ” este un manifest literar,adică un text cu valoare de

document ce reunește principiile unei mișcări literare.