LP 1

SĂNĂTATEA ORALĂ – DETERMINANT ESENŢIAL AL CALITĂŢII VIEŢII

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) a definit sănătatea drept o stare completă de bine din
punct de vedere fizic, mental şi social şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii (1947).
Interrelaţia sănătate orală – sănătate generală – calitatea vieţii
 principiul de calitate a vieţii legată de starea de sănătate generală (health-related
quality of life)
 Afecţiunile din sfera cranio-facială pot afecta atât de mult aceşti parametri încât duc la
alterări în perceperea:
 imaginii proprii (self-image);
 propriei consideraţii (self-esteem);
 stării de bine (well being)
Determinanţii sănătăţii
 Lalonde a definit determinanţii sănătăţii:
 biologia umană,
 stilul de viaţă!
 mediul înconjurător
 organizarea serviciilor de sănătate.
Abordarea O.M.S. privind strategiile preventive şi de promovare a sănătăţii
Programul Global O.M.S. pentru sănătate orală (2003)
 politici de sănătate orală, pentru controlul eficient a factorilor de risc comuni,
reprezentati de stilul de viaţă (igiena orală , dieta nesanogenă, consumul excesiv de
alcool, fumatul, etc) pentru:
 bolile dentare,
 cancerul oral,
 tulburarile de dezvoltare cranio-faciale.
 dezvoltarea si implementarea proiectelor de prevenire a bolilor orale punând accent pe
grupurile populationale dezavantajate din tările dezvoltate si cele in curs de dezv
 prioritatea cea mai mare - îmbunătăţirea sănătătii orale a copiilor si vârstnicilor
 prevenirea si tratarea leziunilor mucoasei orale (cancer oral si manifestari orale HIV),
tulburari cranio-faciale, traume si accidente.
 accente - Reducerea inegalităţilor existente în starea de sãnãtate a populaţiei cauzate de
diferenţele de venit şi nivelul de educaţie al individului.
 Una dintre responsabilităţile majore ale O.M.S. este surprinderea tiparului si tendinţelor
bolilor orale şi analiza determinanţilor bolii (cu referire particulară la populaţia cu risc
crescut)
 LP 2
PRINCIPII ACTUALE PRIVIND CONCEPEREA ŞI IMPLEMENTAREA
PROGRAMELOR DE SĂNĂTATE ORALĂ

Definiţie PROGRAM DE SĂNĂTATE ORALĂ: Succesiune de activităţi întreprinse

pentru a îmbunătăţi unul sau mai multe aspecte ale stării de sănătate orală ale unui grup
populaţional.
Strategia O.M.S. de promovare a sănătăţii orale
 se bazează pe sloganul “gândeşte global - acţionează local”
 acţiunile trebuie focalizate pe:
 identificarea determinanţilor sănătăţii
 implementarea de proiecte demonstrative comunitare de promovare a sănătăţii
 crearea unor baze de date care să permită evaluarea programelor aflate în derulare
 stabilirea unor relaţii naţionale şi internaţionale de schimb de experienţă privind
promovarea sănătăţii orale.

Un program de sănătate orală cuprinde:

 etapa de cercetare - descrierea, evaluarea şi explicarea ştiinţifică a unui aspect de
sănătate orală la nivelul unui grup populaţional
 stabilirea design-ului şi iniţierea programului
 implementarea programului
 menţinerea şi consolidarea programului
 extinderea şi adaptarea programului la noile cerinţe.

Definirea populaţiei ţintă: preşcolari, şcolari, liceeni, vârstnici, gravide, adulţi, , etc., cu accent
asupra grupelor dezavantajate: indivizii instituţionalizaţi (copii sau vârstnici în cămine, azile,
etc); persoane cu dizabilităţi, etc

Monitorizarea programului:
1. Monitorizarea activităţilor programului
2. Monitorizarea forţei de muncă
3. Monitorizarea facilităţilor şi a echipamentelor.

Evaluarea programului:
 Permite să măsurăm progresul obţinut la final şi eficienţa fiecărei activităţi
 Permite identificarea problemelor apărute în cursul derulării programului şi soluţiile
acestora
 Permite obţinerea unor concluzii – feedback.
 LP 3
ANCHETE EPIDEMIOLOGICE

 Epidemiologia: “Studiul distributiei si al determinantilor starilor si evenimentelor legate

de sanatate in populatii specifice si aplicarea acestui studiu pentru a tine sub control
problemele de sanatate” (Last, 1988)
 Analizeaza atat starea de boala, incapacitatea, morbiditatea si mortalitatea, cat si
aspectele pozitive ale sanatatii si metodele de ameliorare ale acesteia.

Domeniile de studiu ale epidemiologiei

 Etiologia bolilor - identificarea unor metode preventive (impactul
factorilor genetici, de mediu, comportament si stil de viata in
multifactorialitatea etiologiei bolilor).
 Istoricul (evolutia) bolilor - epidemiologia clinica (aplicarea metodelor
epidemiologice in practica medicala)
 Descrierea starii de sanatate a grupurilor populationale – utila pentru
identificarea unor programe de sanatate prioritare pentru prevenirea si
urmarirea evolutiei bolilor.
 Evaluarea eficientei si eficacitatii serviciilor de sanatate publica, a
masurilor preventive si de promovare a sanatatii.

Tipuri de studii epidemiologice

 A. Studii observationale ( masoara si analizeaza dimensiunile unei probleme de

sanatate, fara a interveni in evolutia bolii.
1. Studii descriptive
2. Studii analitice
 B. Studii experimentale (interventie) – tentative de schimbare a unui element al bolii
(expunerea sau progresul) prin tratament.
 LP 4
ANCHETE EPIDEMIOLOGICE
1. Studii descriptive
 descriu caracteristicile decelabile ale starii de sanatate si / boala ale comunitatilor
(caracteristici personale, temporale si spatiale a bolilor si factorilor de risc)
 parametrii utilizati: morbiditatea, mortalitatea, incapacitatea de viata, speranta de viata,
etc.
Tipuri de studii descriptive
 Seriile de cazuri
 Studii ecologice (corelationale)
 Studii in sectiune (transversale)

Studii transversale (in sectiune)

 determina prevalenta unei boli, masurand in acelasi timp si expunerea si efectul,
problema principala fiind determinarea cronologiei expunere-efect; se realizeaza pe
esantioane reprezentative de populatie
Screeningul
 examinare de masa, consta in aplicarea unor procedee si tehnici de investigatie asupra
unui grup populational pentru identificarea de prezumtie a unei boli, anomalii sau
factori de risc;
 depistarea precoce a bolilor , incadrandu-se in masurile de profilaxie secundara;

2. Studiile analitice cauta argumente in favoarea existentei unei asociatii de tip

cauzal
Tipuri de studii epidemiologice analitice
 Studiile caz-control (anamnestice)

 Studiile de cohorta 1. Prospective

2. Retrospective
Teste de semnificatie statistica
 Testul statistic z: compararea valorilor unor indici intre loturi, se utilizeaza atunci cand
se cunoaste deviatia standard a populatiei studiate.
 Testul statistic t cand deviatia standard a populatiei nu este cunoscuta, ci doar cea a
esantionului (s).
 Testul chi-patrat se se utilizeaza in cazul variabilelor de tip categoric pentru a testa
ipoteza zero- faptul ca distributiile variabilelor sunt independente una fata de alta.
 Corelatia - gradul in care doua variabiledepind una de alta, masurandu-se prin
coeficientul de corelaţia bivariată, respectiv coeficientul Pearson (r) si coeficientul
Spearman
 Regresia – model matematic pentru stabilirea ecuatiei dintre variabile.
 LP 5
ABORDĂRILE SĂNĂTĂŢII ORALE
- Individuală
- Comunitară

 Responsabilitatea individuală
A. Igienizarea orală zilnică -
B. Stilul de viaţă
 Responsabilitatea personalului medical dentar:
- evaluarea starii de sanatate orala
- metode moderne de dg
- evaluarea necesarului de tratament
- abordarea terapeutica individualizata
– incadrarea intr-o grupa de risc
 Metodologia moderna de abordare - factori implicati in aparitia unei afectiuni:
- agenti etiologici
- susceptibilitatea pacientului (teren, factori genetici)
- comportament, mediu extern
- timp
Factorii de risc ai cariei dentare

A. Fizici (biologici):
 experienţa carioasă anterioară
 modificări de structură ale smaltului
 zone anatomice dentare susceptibile
 hipoplazia de smalţ
 nivel crescut SM
 carii de biberon în antecedente
 factori genetici

B. Boli generale sau tratamente care pot influenţa riscul carios

 dietă specială bogată în carbohidraţi,
 administrare frecventă de medicamente cu conţinut crescut de zahăr,
 scăderea fluxului salivar datorită iradierii sau medicaţiei,
 boli autoimune – sindrom Sjögren
 radioterapia în teritoriul buco-maxilo-facial
 purtarea aparatelor ortodontice

Factorii de protecţie

 Dispensarizare frecventă cu controlul placii dentare, igienizare profesională

 Acces la ingrijirile de specialitate şi educaţie pentru igienă corectă
 Supravegherea condiţiilor favorizante
 Reducerea nivelului SM
 Intervenţii preventive (sigilări, fluorizari profesionale)
 Fluorizare optimă sistemică sau locală
 Prevenirea obiceiului de sugere biberon
 Reducerea frecvenţei gustărilor
 Reducerea cantităţii şi frecvenţei consumului de dulciuri
 Igiena orală corespunzătoare
 Igiena orală şi starea sănătăţii optime a parinţilor
 Substituienţi de salivă
 LP 6
Parametrii utilizaţi în evaluarea riscului carios

A. Experienţa carioasă anterioară

Exprimata prin:
1.Prevalenţa cariei - balanţa dintre factorii de rezistanţă şi atac în prezent şi trecut,
exprimată prin indicii DMFT, DMFS, dmft, dmfs şi SIC.
2. Prezenţa leziunilor incipiente,
3. Statusul dentiţiei primare şi a M1-
4. Cea mai bună combinaţie de predictori ai creşterii carioase

B. Teste salivare – teste diagnostice

1. Rata fluxului salivar (stimulat şi nestimulat)
2. Capacitatea tampon salivară
3. Determinarea nivelului Streptococului mutans –
4. Determinarea nivelului Lactobacililor – adjuvant pentru consilierea privind dieta
necariogenă si motivarea pacienţilor, predictor bun pentru cariile radiculare, singular nu
este suficient de semnificativ
5. Determinarea concentraţiei Candida Albicans
6. Testul sucrazei -determinarea activităţii sucrozei salivare

Teste salivare şi microbiologice realizate în cabinet

(GC Saliva-Check Mutans)
1.Concentraţia SM -un rol important in initierea cariilor dentare, este util pentru evaluarea
riscului cariogen al pacienţilor.
- Timpul de prelevare este de câteva secunde, iar rezultatele concrete testului se obţin intre 5 - 15
minute
2.GC Saliva-Check Buffer -fluxul, vâscozitatea pH şi capacitatea tampon a salivei nestimulate
3.GC Plaque Indicator Kit
-vârsta şi acidogenitatea plăcii bacteriene in doar 5 minute,
- ofera o imagine clară a zonelor în care exista acumulare de placă
-face diferenţa între placa bacteriană nou formată şi placa matură.

Modele de evaluare ale Riscului Carios

1. Asoc. Dentara Americana (ADA) (1994) - Anderson, Brathall

2. ADA (1995) - Caries Risk Assessment (CRA)
3. Cariograma (Brathall) (1996)
4. ADA (2002) - Managementul cariei prin evaluarea riscului carios (CAMBRA)
ADA- Previser (2003)
 LP 7

Modele de evaluare ale Riscului Carios

Cariograma (Brathall, 1996)

 un program computerizat, interactiv si educational

 Conceput pentru intelegerea interactiunii dintre factorii care concura si predispun la
aparitia CD, fiind un ghid in incercarea de estimare a RC;
 Scopul sau este de demonstrare grafica a riscului carios, exprimat prin “Sansa de a
evita noile carii “, ilustrand in ce proportie afecteaza diferiti factori aceasta sansa si de a
incuraja aplicarea metodelor de preventie inainte de aparitia noilor leziuni;
 Factorii cuprinsi in evaluare sunt : “Dieta” (sectorul albastru), “Bacterii” (rosu),
“Susceptibilitate” , alcatuit din programul de fluorizare, capacitatea tampon salivara si
rata fluxului salivar (Bleu) si “Circumstante” , constituit din experienta carioasa
anterioara si bolile generale asociate( galben). “Sansa actuala de evitare a cariilor”
este reprezentata de sectorul verde, iar dimensiunea sa arata marimea riscului carios.
 Se poate demonstra modul in care se poate reduce “Sansa” prin actiunea asupra factorilor
de risc , schimband scorurile pentru fiecare factor si se ofera sugestii pentru metodele de
reducere a riscului carios.

Managementul cariei prin evaluarea riscului carios(CAMBRA)

 elaborat în 2002 a fost de un grup de experţi din S.U.A.

 contine fişa de evaluare (indicatori de risc, factori de risc si de protectie) şi recomandări
de procedee terapeutice.
 primul pas este evaluarea nivelului riscului carios pentru determinarea nevoii de
interventie terapeutică, fiind o parte integrantă a planului de tratament.
 pe baza evaluarii riscului carios se completează recomandările terapeutice, ce constituie
punctul de plecare pentru conturarea planului de tratament.
 analiza globală a încadrării pacientului în grupa de risc în funcţie de balanţa dintre
indicatorii/ factorii de risc şi factorii de protecţie, prin determinarea numărului şi a
severitătii indicatorilor/ factorilor de risc.
 LP 8

Indicii clinici DMFT, CPITN şi SiC

În broşura O.M.S. privind supravegherea sănătăţii orale (1987) necesarul de tratament restaurativ
şi parodontal este apreciat în funcţie de numărul de suprafeţe care necesită obturaţie, aplicare de
microproteze sau extracţie şi respectiv pe baza indicelui CPITN.

 Indicele CPI (Community Periodontal Index), anterior numit CPITN (CPI of

Treatment Need) cuprinde 3 indicatori clinici: sângerarea, prezenţa tartrului şi
profunzimea pungilor parodontale (se pleaca de la premiza evolutivă a afecţiunii
parodontale); Dinţii examinaţi sunt: 17, 16, 11, 26, 27, 47, 46, 31, 36, 37.

 DMF-T/deft exprimă numărul mediu de dinţi cariaţi (D), absenţi (M) şi obturaţi (F)
pentru un subiect examinat (dent. perm şi temporară). Alcătuit din trei componente: dinte
cariat (D/d); absent de cauză carioasă (M/e); dinte obturat (F/f). Măsurarea prevalenţei
cariei dentare prin numărul de suprafeţe dentare afectate (DMF-S) prezintă un grad mai
mare de acurateţe decât măsurarea prin numărul de dinţi afectaţi (DMF-T). Ex.: un dinte
cu cinci suprafeţe dentare afectate de carie va avea aceeasI contribuţie la valoarea finală a
indicelui DMF-T ca şi un dinte care are numai o suprafaţă afectată.

 Indicele Semnificativ de Carie (Significant Caries Index) – SiC. 2000, Prof. Douglas
Bratthall a propus introducerea unui nou indice –pentru a atrage atenţia asupra indivizilor
cu cele mai mari valori ale indicelui DMFT. SiC reprezintă valoarea medie a indicelui
CAO-D la treimea din grupul studiat cu cele mai mari valori ale acestui indice.
Calcularea indicelui SiC are o importanţă deosebită şi în aprecierea necesităţilor de
tratament, deoarece la această treime cu valorile cele mai mari ale indicelui DMFT se
impune luarea de măsuri preventive suplimentare.
 LP 9

CHESTIONARUL DAS
(Dental Anxiety Scale) - Corah, 1969

• Mai jos sunt enumerate o seamă de atitudini şi stări sufleteşti prin care trec oamenii care
merg la tratamente stomatologice. Alegeţi varianta de răspuns care vi se potriveşte cel
mai bine la fiecare din cele 4 întrebări şi marcaţi-o cu un „X”, în căsuţele de răspuns
corespunzătoare. Vă rugăm ca la fiecare întrebare să alegeţi o singură variantă de
răspuns. Chestionarul este anonim şi este folosit pentru cercetarea ştiinţifică medicală.

• Vârsta …… ani
• Sexul □ M □ F
• Profesia/ocupaţia …………………
• Vă mulţumim pentru bunăvoinţă!

Întrebare
1. Dacă trebuie să mergeţi mâine la stomatolog, ce fel de stări
sufleteşti vă încearcă?
a) O privesc ca pe o experienţă plăcută
b) Nu mă interesează ce mi se va întâmpla
c) Sunt puţin îngrijorat(ă) de ce mi se va întâmpla mâine
d) Mă tem ca va fi ceva neplăcut şi dureros
e) Sunt îngrozit(ă) de ce mi se va întâmpla mâine la stomatolog
2. Ce fel de stări sufleteşti vă încearcă atunci când aşteptaţi să vă
vină rândul să intraţi în cabinet pentru tratament?
a) Sunt relaxat(ă)
b) Sunt puţin îngrijorat(ă)
c) Sunt încordat(ă)
d) Sunt îngrijorat(ă) şi anxios(oasă)
e) Sunt atât de îngrijorat(a), încât transpir şi mi se face rău
3. Ce stări sufleteşti vă încearcă atunci când vă aflaţi în scaunul
stomatologic, iar medicul îşi pregăteşte freza pentru lucru?
a) Mă simt relaxat(ă)
b) Sunt puţin îngrijorat(ă)
c) Sunt încordat(ă)
d) Sunt îngrijorat(ă) şi anxios(oasă)
e) Sunt atât de îngrijorat(ă), încât transpir şi mi se face rău
4. Cum vă simţiţi atunci când vă aflaţi în scaunul stomatologic, iar
medicul îşi pregăteşte instrumentele pentru detartraj?
a) Mă simt relaxat(ă) şi fără grijă
b) Sunt puţin îngrijorat(ă)
c) Sunt încordat(ă)
d) Sunt îngrijorat(ă) şi anxios(oasă)
e) Sunt atât de îngrijorat(ă), încât transpir şi mi se face rău

• Cotare: variantele de raspuns se cotează astfel:

a) - 1 punct;
b) - 2 puncte;
c) - 3 puncte;
d) - 4 puncte;
e) - 5 puncte.
• Scorurile totale între 4-20
• Interpretare: Scorurile intre 4-12 puncte nu prezintă semnificaţie clinică, dar scorurile
totale între 13-14 puncte sunt îngrijorătoare pentru medicul stomatolog şi pacient, în timp
ce scorurile de 15 şi peste această valoare denotă un pacient cu grad ridicat de
anxietate.