1.

Evaluarea daunei ecologice

În ceea ce priveşte stabilirea întinderii prejudiciului ecologic cauzat, este un fapt destul
de dificil în practică, existând un număr mare de factori nedeterminabili, deoarece multora
dintre elementele componente ale mediului nu li se poate atribui o valoare economică, spre
exemplu este greu de evaluat preţul unui animal, victimă a aerului poluat sau a unui peisaj
degradat.
Ţinând cont de aceste fapte, se conturează două căi fundamentale de evaluare:
 una care ia în calcul o singură categorie de pagube ecologice, care pot să
cunoască o evaluare pecuniară- cele cauzate integrităţii persoanelor, bunurilor
private ori activităţilor comerciale. Analizând jurisprudenţa internaţională,
rezultă că acestea sunt, deseori, singurele pagube efectiv reparate.
 cea de-a doua cale de evaluare include pe lângă pagubele evaluabile în bani şi
cele cauzate elementelor din afara circuitului civil prin "atingerile pe care acestea
le suferă în pagube cauzate activităţilor economice". În această categorie intră,
spre exemplu, degradările mediului marin, transpuse în termenii de pierdere
pentru activităţile de pescuit ori de turism.
Indiscutabil, evaluarea pecuniară a daunei ecologice presupune o serie de avantaje cum
ar fi certitudinea mai mare a reparaţiei, stabilirea întinderii asigurărilor obligatorii, simplicitatea
şi costurile reduse de negociere, însă nu poate deveni un sistem absolut pentru că mediul şi
prejudiciile aduse lui au un caracter complex şi întotdeauna trebuie luate în calcul toate
elementele şi valorile afectate.
O abordare tot mai evidentă în sistemele de drept actuale, constă în favorizarea evaluării
negociate a pagubelor, sistem care permite luarea în considerare atât a elementelor evaluabile
în bani, cât şi stabilirea unui mod de reparare a celor colaterale.
În ceea ce ne priveşte, suntem de acord cu acest ultim punct de vedere, care corespunde
şi orientării pe care legiuitorul a dorit să o imprime. Din moment ce mediul cuprinde toate
elementele naturale, artificiale, inclusiv valorile morale şi spirituale, ar fi inechitabil să
considerăm că în momentul producerii unei daune ecologice, doar elementele cu o existenţă
concretă, evaluabilă pecuniar ar fi luate în considerare. Este adevărat, de cele mai multe ori,
doar aceste componente pot fi eficient reparate, însă apreciem că pot şi trebuie găsite soluţii de
reparare cât mai eficientă a tuturor componentelor mediului afectate. Spre exemplu, în cazul
distrugerii unei păduri, dincolo de evaluarea materială a prejudiciului, ar trebui luate în
considerare prejudiciul adus populaţiei prin aerul curat, posibilităţile de recreare, lipsirea
animalelor sălbatice de mediul lor natural, distrugerea unor specii rare de plante.