Trezirea, asa cum o vede Osho

"Trezirea, asa cum o vede Osho" si cu care rezonez

intru totul, fara a-i da deoparte pe ceilalti maestri,
dragi mie ...

"Mintea e veșnic fie în trecut, fie în viitor. Ea nu poate fi

în prezent, minții îi este absolut imposibil să fie în
prezent. Atunci când ești în prezent, mintea nu mai
există, pentru că mintea înseamnă gândire. Cum să
gândești în prezent? Poți să te gândești la trecut,
trecutul e deja amintire, iar mintea procesează foarte
bine amintirile. Te poți gândi la viitor; viitorul nu există
încă, mintea poate să viseze la el. Mintea poate să facă
două lucruri. Fie se deplasează în trecut – există destul
spațicu de mișcare, spațiul vast al trecutului –, fie se
deplasează în viitor; și aici spațiul e vast, nesfârșit, poți
să viseziinfinit. Însă cum să funcționeze mintea în
prezent? Nu are loc să facă o mișcare.
Prezentul este doar o linie de demarcație, atâta tot. El
nu are spațiu. Desparte trecutul de viitor, e doar o linie
despărțitoare. Poți să fii în prezent, dar nu poți să
gândești; pentru gândire e nevoie de spațiu. Gândurile
au nevoie de spațiu, ele sunt ca lucrurile. Reține acest
lucru – gândurile sunt lucruri subtile, sunt materiale.
Gândurile nu sunt spirituale, pentru că dimensiunea
spiritualului începe numai atunci când nu există
gânduri.
Gândurile sunt lucruri materiale, foarte subtile, iar toate
lucrurile materiale au nevoie de spațiu.
Nu poți gândi în prezent. În clipa în care începi să
gândești ești deja în trecut. Vezi că soarele răsare și
spui: „Ce răsărit de soare frumos!“ – asta înseamnă
deja trecut, experiența a devenit deja trecut. Poți să fii
alături de soarele care răsare, dar nu poți să gândești.
Pentru tine există spațiu destul, pentru gânduri, nu. 34
Dacă vezi o floare frumoasă în grădină și spui „Ce
floare frumoasă!“, asta e deja o amintire, nu ești cu
floarea în acest moment. Când tu ești acolo și floarea e
acolo, fiecare prezent pentru celălalt, cum poți să
gândești? Gândirea nu e cu putință deoarece, pentru ea,
nu există spațiu. Tu și floarea nu puteți nici măcar exista
ca două entități separate, pentru că nu există destul
spațiu pentru doi, numai unul poate să existe. De asta,
în prezența adâncă, te contopești cu floarea. Când nu
există gândire, privitorul devine cel privit. Dintr-odată,
granițele dispar. Dintr-odată, pătrunzi în floare, și
floarea pătrunde în tine, vă contopiți, deveniți una. 
Când nu există gândire, privitorul devine cel privit.
Dacă începi să gândești, redeveniți doi. Atunci când nu
gândești, nu există dualitate. Când stai lângă iubita ta,
ținând-o de mână, exiști pur și simplu. Nu te gândești la
zilele care au apus; nu te gândești la viitorul care vine –
ești aici, acum. Și e atât de frumos să fii aici și acum, și
atât de intens, nici un gând nu poate penetra această
intensitate!
Iar poarta e îngustă; poarta prezentului e îngustă. Pe ea
nu pot intra două persoane odată, în același timp, ci
numai una. În prezent, gândirea nu e cu putință, visarea
nu e cu putință, pentru că visarea nu e decât gândirea în
imagini. Ambele sunt lucruri, ambele sunt materiale.
Când ești în prezent fără să gândești, ești pentru prima
dată spiritual. O nouă dimensiune se deschide – acea
dimensiune este conștientizarea. Heraclit spune că ești
adormit, că nu ești conștient, pentru că nu ai cunoscut
acea dimensiune. Conștientizarea înseamnă să fii atât
de total în clipa prezentă încât să nu existe nici o
deplasare spre trecut sau spre viitor – orice mișcare
încetează. 
Asta nu înseamnă că devii static. Începe o nouă
deplasare, o deplasare în adâncime. Există două feluri
de mișcări, și asta este semnificația crucii lui Iisus: ea
arată două mișcări, o intersecție. O mișcare e lineară; te
miști în linie, de la un lucru la altul, de la un gând la
altul, de la un vis la alt vis – de la A la B, de la B la C, de
la C la D. Te miști în linie, orizontal. Asta este mișcarea
timpului și asta este mișcarea celui ce doarme dus.
Merge înainte și înapoi, ca o suveică. Fie că merge de la
A la B, fie că merge de la B la A, se mișcă în linie.
Există și altă mișcare, care este o dimensiune total
diferită. Această mișcare nu este orizontală, este
verticală. Nu mergi de la A la B, de la B la C; mergi de la
A la un A mai adânc; de la A1 la A2, A3, A4, în adâncime
– sau în înălțime. 
Atunci când gândirea încetează, începe noua mișcare.
Acum cazi în adâncime, într-un fenomen gen abis. Cei
care meditează adânc ajung în acel punct mai devreme
sau mai târziu; atunci când li se face frică, pentru că se
simt de parcă sub picioare li s-a deschis un abis fără
fund; se simt amețiți, speriați. Ar vrea să se întoarcă la
vechea mișcare, pentru că ea era cunoscută; această
mișcare seamănă cu moartea.
Asta este semnificația crucii lui Iisus – moartea.
Trecerea de la orizontală la verticală e moartea – asta
este adevărata moarte. Dar este moarte numai dintr-o
parte; din cealaltă parte este înviere. Mori ca să te naști;
mori într-o dimensiune ca să te naști în altă dimensiune.
Pe orizontală ești Iisus. Pe verticală devii Hristos.
Dacă te miști de la un gând la altul rămâi în lumea
timpului. Dacă te miști în clipa prezentă – nu în gând –
te miști în veșnicie. Tu nu ești static; nimic nu e static
pe lumea asta, nimic nu poate fi static – însă apare o
nouă mișcare, o mișcare fără motivație. Ține minte
aceste cuvinte. Pe orizontală te miști pentru că există o
motivație. Trebuie să dobândești ceva – bani, prestigiu,
putere, ceva. Motivația există.
Tu nu ești static; nimic nu e static pe lumea asta, nimic
nu poate fi static – însă apare o nouă mișcare, o
mișcare fără motivație. Ține minte aceste cuvinte.
Mișcarea motivată înseamnă somn. Mișcarea
nemotivată înseamnă conștientizare – te miști pentru că
mișcarea e bucurie pură, te miști pentru că mișcarea e
viață, te miști pentru că viața este energie, iar energia
este mișcare. Te miști pentru că energia este încântare,
nu pentru altceva. Mișcarea ta nu are nici un scop, nu
urmărești să realizezi ceva. De fapt, nu mergi nicăieri,
nu mergi deloc – te delectezi pur și simplu în energie. În
afara mișcării în sine nu există nici un țel; mișcarea își
are propria valoare intrinsecă, nu o valoare extrinsecă.
Și un Buddha trăiește, și un Heraclit trăiește; eu sunt
aici, trăiesc, respir, dar cu un alt gen de mișcare,
nemotivată."