Promovarea valorilor culturii concurenţei şi aplicarea consecventă a
principiilor acesteia produc dezavantaje doar pentru firmele ineficiente, în timp ce pentru economie în ansamblu şi pentru consumatori, efectele demonstrate în zeci de ţări sunt acelea de promovare a progresului tehnic, de alocare eficientă a resurselor, de dezvoltare a sectorului privat şi bunăstare socială. O poziţie competitivă superioară şi obţinerea unor profituri suplimentare sunt întotdeauna vizate de către toate firmele de pe piaţă, iar cei care se află în prezent în acestă situaţie fac obiectul „atacurilor” din partea celorlalte firme. Într-o abordare simplistă, se poate afirma că a poziţie bună pe piaţă poate fi atinsă prin diferenţiere, adică prin oferirea unor satisfacţii superioare clienţilor sau prin reducerea costurilor la cel mai scăzut nivel posibil. Conform acestei abordări, cele două strategii (cea a calităţii superioare şi cea a costului scăzut) presupun metode diferite de realizare, iar firmele trebuie să aleagă numai una dintre ele, pentru că, de cele mai multe ori, sunt incompatibile, neputând fi aplicate concomitent. Pentru a asigura creşterea eficienţei prin oferirea unor produse de o calitate superioară, firmele trebuie să practice preţuri superioare, costuri efectuate cu îmbunătăţirea produsului. În lucrarea de faţă intitulata “ Politici concurențiale în mediul economic din România” am tratat subiecte precum: În primul capitol “Coordonatele concurenţei în U.E şi în România”, acesta incluzând formele concurenţei economice, coordonatele concurenţei în U.E şi coordonatele concurenţei în România. Iar în al doilea capitol, ”Dimensiunile protecţiei concurenţei economice în România şi stadiul adaptării ei la criteriile U.E sunt conţinute principalele prevederi ale Legii concurenţei din România, precum şi exigenţe ale U.E în domeniul protecţiei concurenţei şi nu în ultimul rând stadiul acţiunilor întreprinse de România în perioada de preaderare pentru adecvarea protecţiei concurenţei la exigenţele U.E. Studiul de caz, care este ultimul capitol al lucrării, are ca scop obținerea de informații privind rolul instituţiei cu atribuţii de informare, prevenire şi sancţionare a comportamentului anticoncurenţial şi gradul de percepţie a firmelor în momentul finalizării pregătirilor de integrare în UE. Consider că, la acest capitol, fundamental este rolul firmelor de consultanţă. În primul rând pentru că autoritatea în domeniul concurenţei are limitele şi constrângerile proprii determinate de lipsa resurselor materiale şi umane, iar pe de altă parte rolul său este predominant sancţionator şi mai puţin preventiv. Altfel, forţa sa de constrângere poate fi diminuată, dacă există riscul transformării sale dintr-un factor de control într-un sfătuitor. Rolul său trebuie să rămână acela de depistare şi sancţionare a practicilor cu efecte anticoncurenţiale pe piaţă. De aceea, pentru a face faţă provocărilor concurenţiale de pe piaţa unică, firmele trebuie să apeleze la serviciile firmelor de consultanţă pe probleme de concurenţă, care să aibă grijă ca toate deciziile de afaceri să fie perfect legale şi compatibile cu prevederile legii concurenţei. Activitatea de consultanţă pe probleme de concurenţă este abia la început, dar ea probabil va cunoaşte o adevărată amploare abia în următorii doi ani după momentul aderării, când mediul de afaceri va conştientiza necesitatea unui astfel de serviciu, în lipsa unui departament specializat pe probleme de concurenţă. Lucrarea tratează concurenţa din toate punctele de vedere, precum şi reglementarea protecţiei acesteia în România. Într-un mediu atât de ostil cum este mediul economic din ţara noastră există totuşi firme care reuşesc să-şi creeze şi să-şi susţină avantajele concurenţiale în faţa concurenţilor prin aplicarea unor strategii adecvate. Strategia firmei reprezintă rezultatul opţiunilor strategice a a mangementului de vârf al acesteia cu privire la căile pe care le va urma şi mijloacele alternative pe care le va folosi pentru atingerea obiectivelor. Pe parcursul acestei lucrări, am încercat să înţeleg rolul aparte şi esenţial al concurenţei în menţinerea unei economii sănătoase de piaţă, cu efecte directe asupra psihologiei agenţilor economici, alimentând optimismul acestora, stimulându-le creativitatea, făcându-i ca ei să se preocupe în permanenţă de eficienţa şi calitatea produselor şi a serviciilor, de creşterea profitului şi, bineînţeles, de satisfacerea nevoilor şi cerinţelor consumatorilor.