Procesului tehnologic de construcţie a

anvelopei

Studenti:
Radu Andrei
Oltei Marius
Draganescu Alexandru
Schema logicǎ a procesului tehnologic de construcţie a anvelopei

START PROCES
TEHNOLOGIC

MATERIALE +
ENERGIE

PROCES TEHNOLOGIC

AMESTECAREA CAUCIUCULUI
NATURAL, SINTETIC ŞI A
NEGRULUI DE FUM

CONSTRUIREA FORMEI ÎN CARE VA FI

TURNAT AMESTECUL DE CAUCIUC

ADAUGAREA AMESTECULUI DE
CAUCIUC IN FORMǍ

PLACAREA FORMEI CU FIRE DE OŢEL,

FIBRE SINTETICE ŞI FIBRE TEXTILE

PLASAREA INELULUI CENTRAL ŞI A

CELOR DOUǍ LATERALE IN FORMǍ

TENSIONAREA CUCIUCULUI
(OBŢINEREA FORMEI FINALE)

2
1

2
2
1

PLASAREA ÎN MULAJ ŞI TRATAREA

CAUCIUCULUI PRIN TRATAMENTE

ELIMINAREA EXCESULUI (PILIREA,

EXFOLIEREA EXCESULUI)

CONTROL
DE
CALITATE

PRODUS
FINIT
REŞAPARE

ANVELOPA ECHIPATĂ PE
AUTOTURISM

ANVELOPA UZATǍ

DEŞEURI
NERECICLABILE
DEŞEURI
RECICLABIL
E

3
4
3
 3
4

RECICLARE

STOP

4
Fig. 1 Procesul tehnologic de confecţionare al anvelopei

5
Fig. 2 Procesele tehnologice prin care rezultǎ anvelopa

Fig. 3 Vedere în secţiune şi normalǎ a anvelopei

6
 Introducere
Cauciucul natural se extrage din sucul lǎptos al unor arbori tropicali ori din sucul
unor plante care cresc în zona temperatǎ în care latexul este depus în rǎdǎcini.
Din punct de vedere chimic, cauciucul natural este o hidrocarburǎ
macromolecularǎ, cu formula brutǎ (C5H8)n, unde n variazǎ între 1000 şi 5000.
Obţinere. Întreaga producţie mondialǎ de cauciuc natural se obţine din plantaţiile
de arbori de cauciuc (Hevea brasiliensis), ce ocupǎ aprox. 5,9 mil ha, situate ntr-o zonǎ ce
nu depǎşeşte 15° faţǎ de ecuator; 92% provine din ţǎrile Asiei (Malaysia, Indonezia,
Thailanda, Sri Lanka, India, Kampuchia, Vietnam), 7% din Africa (Nigeria, Liberia, Zair,
Camerun, Coasta de Fildes) şi 2% din America de Sud (Brazilia). Realizarea şi
exploatarea plantaţiilor presupune selecţia tipului de arbore si plantarea, intreţinerea
(incluzând fertilizarea şi combaterea dǎunǎtorilor) cu replantǎri dupǎ criterii economice,
alegerea şi aplicarea sistemului de incizie a scoarţei, colectarea şi prelucrarea latexului.
Cauciucul natural obţinut din latex este ambalat în baloturi şi expediat fabricilor
pentru prelucrare.
Cauciucul brut prezintǎ o serie de inconveniente: elasticitatea sa variazǎ cu
temperatura, şi anume peste 300 grade C el se înmoaie (curge), iar sub 0 grade C devine
casant. Sub acţiunea oxigenului cauciucul "îmbǎtrâneşte", adicǎ devine sfǎrâmicios si
inutilizabil.
Compoziţie. Înainte de utilizare, cauciucul natural trebuie decristalizat (aşa-zis
dezgheţat),prin menţinerea 20-70 h în camere speciale încǎlzite cu abur la 50-70°C; în
instalaţii cu curenţi de înaltă frecvenţă, decristalizarea se poate realiza în cca 1h. Pentru
uşurarea operaţiilor de amestecare şi prelucrare ulterioară, cauciucul natural se supune
unei operaţii mecanochimice de reducere a masei moleculare pentru a obţine un produs
cu plasticitate marită. Acesată operaţie de plasticitate (cunoscută şi sub denumirea veche
de masticare) se execută pe valţ, în malaxor sau în extruder, cu sau fără adăugarea unor
agenţi de plasticare (ex. pentaclorotiofenol sau sarea lui de zinc,
dibenzaminodifenildisulfura, săpunuri de zinc ale unor acizi graşi şi nesaturaţi, compuşi
metalici etc.) în proporţie de 0,1-0,5 p (p-părţi masă la 100 părţi cauciuc natural). La
executarea compoziţiilor în malaxor, plasticarea se poate realiza ca etapa incipientă a
amestecării. Cauciucul natural se utilizează drept singur sau în compoziţii sau în asociere

7
cu alte cauciucuri cu care este miscibil la scară macroscopică : izoprenic sintetic,
butadienic, butadien-stirenic etc. În marea majoritate a compoziţiilor se utilizează negru
de fum si/sau şarje naturale.
Proprietăţi şi utilizări ale cauciucului natural vulcanizat
Vulcanizare = modificarea structurii cauciucului brut prin încălzire cu sulf,
obţinându-se astfel un produs de o mai mare elasticitate insolubil în solvenţii obişnuiţi.
Vulcanizele de cauciuc natural se disting prin elasticitate înaltă, la temperatura camerei şi
la temperaturi relativ ridicate (100°C), rezistenţa bună la abraziune, comportarea bună la
temperaturi scăzute şi proprietăţi dinamice superioare. Proprietăţile valoroase ale
cauciucului natural vulcanizat asociate cu buna comportare în variate moduri de
prelucrare deschid posibilităţi mari de utilizare. Principalul domeniu este industria
pneurilor (anvelope). De asemenea este utilizat în fabricarea de benzi trensportoare,
curele de transmisie, furtunuri, amortizoare, garnituri etc. În industria cablurilor se
utilizează în realizarea unei game largi de acoperiri protectoare antierozive şi
anticorozive, în realizarea de vâlturi cauciucate, în fabricarea de produse expandate,
ebonite, precum şi numeroase compoziţii adezive. Un domeniu larg de aplicare pentru
cauciucul natural se află în producţia bunurilor de consum (încălţăminte, jucării, mingi),
în produse sanitare şi farmaceutice, în repere destinate să vină în contact cu produsele
alimentare.
Cauciucuri sintetice sunt polimeri sintetici care pot fi prelucraţi şi vulcanizaţi
asemănător cauciucului natural. Majoritatea cauciucurilor sintetice se amestecă cu şarje,
agenţi de vulcanizare şi alte ingrediente iar apoi sunt supuse vulcanizării. În prezent
există şi cauciucuri sintetice care nu necesită vulcanizare (teroelastoplaste). Elasticitatea
înalta a cauciucurilor şi vulcanizatelor se datorează proprietăţiilor macromoleculelor din
care sunt formate, în principal flexibilităţii catenelor acestora. Cauciucurile sintetice şi
vulcanizatele lor sunt elastomeri tipici. Capacitatea de vulcanizare este dată de prezenţa
în macromolecule a unor centri reactivi cu a caror participare se formează legături
intermoleculare. Prezenţa acestor centri reactivi determină de asemenea posibilitatea de
degradare sub acţiunea factorilor atmosferici sau ai mediului de lucru precum şi
posibilitatea de transformare prin reacţii chimice care, de regulă, modifică în mare
masură proprietăţile fizice ale cauciucurilor.

8
 Întrebuinţări. Cantităţi importante de cauciuc sintetic se consumă pentru
fabricarea anvelopelor, în industria constructoare de maşini. Se fabricã tuburi, garnituri,
curele de transmisie, articole sanitare, părţi din aparate şi din instalaţii necesare industriei
chimice, cleiuri de lipit, încălţăminte de cauciuc, izolatoare electrice, obiecte de uz casnic
etc.
Construcţia unei anvelope este un proces complex, care înglobează multă
tehnologie. De dragul simplităţii, întregul proces - de la strânsul “siropului” de prin
padure până la momentul în care guma este montată pe maşina ta - poate fi rezumat în 8
paşi. Dacă nu te-ai întrebat niciodată ce poartă maşina ta în picioare, facem cumva să îţi
pui întrebarea asta.

Procesul tehnologic
1.Amestecul
Diverse tipuri de cauciuc natural şi sintetic sunt amestecate într-un mixer şi
mixate cu negru de cărbune şi alte produse chimice. Se obţine ceea ce specialiştii
denumesc "amestecul primordial" cu o compoziţie aleasă în funcţie de parametrii şi
performanţele dorite de la viitoarea anvelopă.
2.Forma
Fibre din material textil sau corzi de otel sunt învelite în cauciuc pe ambele părţi.
Materialele textile (celofibra, nylon şi poliester) sunt folosite la acoperit suprafaţa, iar
corzile de oţel formează o "centura" a anvelopei, mult mai rezistentă.
3."Burta" şi pereţii
Corpul anvelopei se construieste prin introducerea a două componente diferite
special concepute în forma, în care se pune amestec de cauciuc. Profilul - la origine - este
o bandă continuă, care este apoi racită şi tăiată la lungimea necesară.

4."Cordonul"
Interiorul ("carnea") se construieşte prin placarea cu fire de oţel, care sunt tăiate pe
dimensiunea centurii şi rulate de un număr anume de ori, pentru a da un anume diametru
anvelopei. Din această bobinare, fiecărui cauciuc i se dă o anumită rezistenţă.

9
5.Construcţia efectivǎ
Construcţia efectivǎ este, de regulǎ, un proces în doi paşi. Cu toate acestea,
fabricile moderne au redus procesul la unul singur - executat de o maşina (evident).
Procesul din doi paşi este încǎ folosit la scarǎ largǎ, mai ales pentru dimensiunile
speciale. Pentru început, inelul central şi cele laterale sunt plasate într-un container în
care urmeazǎ sǎ se producǎ anvelopa. Toate benzile sunt poziţionate, contururile benzilor
laterale sunt îndoite peste inelul central, iar ceea ce urmează a fi profilul este aşezat
deasupra.
În a doua fază a construcţiei, cauciucului i se dă forma prin tensionarea cu două
centuri, se mai adaugă straturi atât pe laterale, cât şi pe profil. La finalul acestui proces,
cauciucul este denumit "necopt" (verde).
6."Vindecarea"
Cauciucul necopt este acum plasat într-un mulaj. Aici i se aplică tratamente bine
controlate de presiune şi temperatură. Anvelopa finală este apoi scoasă din mulaj.
7.Egalizarea
Excesul de cauciuc de pe anvelopă (pentru că nu toate sunt făcute perfect) este
eliminat cu ajutorul unei maşini (e un fel de pilire, o exfoliere a excesului).
8.Inspecţia
Înainte ca anvelopele să fie trimise către magazine sau depozite sunt controlate
atât vizual cât şi electronic. Este ultimul control de calitate (aspect, uniformitate) înainte
să ajungă pe jantele tale.

Deşeurile de cauciuc
Prin cantităţiile care se generează anual, reprezintă o categorie importantă de
deşeuri si totodată, reprezintă o sursă de materie primă secundară şi de combustibil
alternativ.
Aportul cantitativ cel mai mare la sursa de deşeuri de cauciuc o au anvelopele uzate.
Principalele metode de valorificare a anvelopelor uzate sunt:
a) Reşaparea anvelopelor uzate este o metodă de recondiţionare care permite
obţinerea de anvelope comparabile, din punct de vedere al calităţii, cu cele noi.

10
 b) Recuperarea cauciucului din anvelopele uzate neseparabile (prin măcinare la
temperatura ambiantă sau prin criogenie), ca materie primă secundară sub formă de
pudretă, în vederea folosirii ca adaos în produsele din cauciuc: articole tehnice din
cauciuc, covoare, încălţăminte.
Producătorii de pudretă de cauciuc regenerat sunt:
- SC ARTECA SA Jilava – cu o capacitate de 1200 t/an cauciuc regenerat;
- SC ARTEGO SA Tg. Jiu – capacitatea de 4500 t/an cauciuc regenerat.
Anvelopele uzate care nu îndeplinesc condiţiile de reşapare sau care nu pot fi
reprocesate ca materii prime secundare, pot fi folosite drept combustibil datorită puterii
calorice ridicate a acestora (6.00 kcal/kg).
Anvelopele uzate utilizate ca înlocuitor parţial al combustibilului în procesul tehnologic
de obţinere a clincherului (cimentului) au o serie de avantaje economice, ca de exemplu:
prin utilizarea a 1.000 tone de anvelope uzate se economisesc 600 tone păcură sau
700.000 Nm3 gaz metan sau 1200 tone cărbune. În prezent, în România, există 4
producători de ciment aurtorizaţi în valorificarea deşeurilor de cauciuc prin co-incinerare,
respectiv: SC LAFARGE ROMCIM SA – Sucursala Hoghiz; Grupul
HEIDELBERG: SC CASIAL SA DEVA, SC MOLDOCIM SA BICAZ, SC
ROMCIF SA FIENI.
Anvelopelor uzate, secţionate sau mǎcinate sunt folosite şi la: construcţii de
drumuri, acoperiri pardoseli, terenuri sportive, etc.
Alte metode: piroliza – metoda chimică de descompunere termică a anvelopelor uzate, cu
formare de fracţii gazoase, hidrocarburi lichide şi reziduuri cocsificate.
În prezent, se află la Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor, în fază finală
de elaborare, proiectul de hotărâre de Guvern privind gestionarea anvelopelor scoase din
uz care va reglementa fluxul acestei categorii de deşeuri în condiţii de protecţie a sănătăţii
populaţiei şi a mediului.
Acest proiect are la bază principiul responsabilităţii producătorului conform
căruia producătorii şi importatorii de anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate
reutilizării vor fi obligaţi să colecteze şi să valorifice întreaga cantitate de anvelope
introduse pe piaţă care au devenit deşeu, încheindu-se astfel ciclul de viaţă al produsului.

11
Obligaţiile pot fi îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilităţii către o
persoană juridică legal constituită, pe bază de contract.

Procesul tehnologic de obţinere al anvelopei.

MATERIALE NECESARE  Cauciuc natural
 Cauciuc sintetic
 Negru de fum
 Fire de oţel,
materiale textile (celofibrǎ ,nylon).
ENERGII NECESARE  Solarǎ
 Termicǎ
 Chimicǎ
 Mecanicǎ

Tab. 1 Materiale si energii necesare procesului tehnologic de construcţie al anvelopei

Etapele propriu-zise ale procesului tehnologic.

 Amestecarea cauciucului natural, sintetic şi a negrului de fum
 Construirea formei în care va fi turnat amestecul respectiv
 Adǎugarea amestecului de cauciuc in formǎ
 Placarea formei cu fire de oţel, fire sintetice si fibre textile
 Plasarea inelului central şi al celor 2 laterale in formǎ
 Tensionarea cauciucului (obţinerea formei finale)
 Plasarea in mulaj şi tratarea cauciucului cu diferite tratamente termice, chimice şi
mecanice
 Eliminarea excesului de cauciuc
 Controlul de calitate

12
Rezultante ale procesului tehnologic
Anvelopa
PRODUS FINIT URMARIT
Nu existǎ

PRODUSE AUXILIARE
VALORIFICABILE
MATERIALE RECICLABILE Cauciuc in surplus
Sârmǎ
Fire textile
DEŞEURI Excese de material
Tab. 2 Produşii care rezultǎ din tehnologia anvelopei

Tehnologii de neutralizare
1. Pirolizǎ
2. Mǎcinare
3. Criogenie

13