ANALIZA RADIOGRAFICĂ A GRADULUI DE ANGULARE A CURBUREI CANALULUI

RADICULAR ÎN BAZA CLIȘEULUI RADIOGRAFIC, PRIN METODELE SCHNEIDER ȘI

WEINE
Dragoș Cucu1, Sergiu Ciobanu2, profesor universitar, Alexandru Danici3, asistent universitar
Catedra de odontologie, parodontologie și patologie orală, USMF „NicolaeTestemiţanu”
Rezumat
Scopul. Acest studiu a fost efectuat pentru a evalua gradul de angulare a canalelor radiculare și
riscul apariției erorilor și complicațiilor în tratamentul endodontic, precum: fracturarea
instrumentelor, crearea pragurilor, căilor false, perforațiilor.
Material și metode. Studiul a fost efectuat pe 24 cazuri clinice analizând parametrii de angulare a
rădăcinilor dentare utilizând metoda Schneider și Weine, aplicate pe ortopatomografia pacientului
(OPG). Imaginile radiografice au fost analizate cu ajutorul software-lui Romexis de la Planmeca.
Rezultate: Analiza prin metodele Schneider și Weine a 10 premolari și 24 molari cu curburi
radiculare evidente, radiografic am constatat că: 7 din 10 premolari și 23 din 24 molari prezintă
curburi radiculare severe cu risc major de fracturare a instrumentelor endodontice și o probabilitate
sporită de crearea a pragurilor, astfel am stabilit că diferența angulară dintre rezultatele metodei
Schneider și metodei Weine, la molari e în medie cu 7,280 , iar la premolari, cu 10,480 .
Concluzii. Aceste metode de analiză a gradului de angulare a rădăcinii/canalului radicular, permit
aprecierea și prognozarea riscului creării unei erori și ulterior a unei complicații în timpul
tratamentului endodontic ca: fracturarea instrumentelor, crearea pragurilor, căilor false,
perforațiilor.

Cuvinte cheie: canal radicular, curbură, grad de angulare angulare.

Summary
Aim.This study was conducted to assess the degree of angulation of the canals and the risk of errors
in endodontic treatment, such as fracturing endodontic instruments, creating ledges, false paths,
perforations.
Materials and methods. The study was conducted on 24 panoramic radiographic (OPG ) cliches.
Radiographic images were analyzed by using the software Planmeca Romexis.
Results. Using Schneider’s and Weine methods on 10 premolars and 24 molars, that had evident
curvature we’ve noticed on radiographic cliches that: 7 from 10 premolars and 23 from 24 molars,
are presenting severe curved root canals with a risk of fracture of endodontic instruments and
formation of the ledges. Angular diffirence between the results of this two methods are at molars
7,280, and 10,480 on premolars.
Conlusions. These methods of analyzing root canal angulation allow creating a risk assessment and
forecasting of complications during endodontic treatment like: fracture of endodontic instruments,
formation of the ledges, false paths and perforations.
Key words: Root canal, curvature, angulation
Introducere
Spatiul endodontic reprezintă un sistem biologic ce variază de la individ la altul, importanța
cunoașterii particularităților acestui spațiu oferă clinicianului un rezultat scontat în tratamentul
endodontic.
Istoria endodonției cunoaște multe încercări de a studia și demonstra complexitatea
anatomo-topografică a spațiului endodontic. Astfel savanții Hess, Zucher, au relatat că prezența în
cadrul unei rădăcini a unui canal cu un singur orificiu apical este mai degrabă o excepție decât o
legitate. Totodată ei au demonstrat prezența a mai multor foramene apicale, canale
adiționale/colaterale, delte apicale și istmuri intercanalare [3].
 Particularitățile anatomo-topografice ale canalelor radiculare sunt însoțite adeseori de
dividerea sau fuziunea acestora, fiind caracterizate de curburi a căror grad de angulare poate varia în
funcție de dinte și chiar rădăcină (la dinții pluriradiculari). Pentru o orientare mai bună a
clinicianului în realizareaunui tratament eficace de canal, Vertucci și Weine au propus fiecare câte o
clasificare pentru morfo-tipurile canalelor radiculare. Clasificarea Vertucci cunoaște 8 tipuri
anatomo-topografice ale canalelor radiculare, iar cea elaborată de Weine 4 tipuri, cea din urmă fiind
mai uzuală, datorită simplității sale [2].
Unii autori precum Ingle și Schneider propun clasificări care ar caracteriza gradul curburii
canalului radicular. Astfel, în clasificarea lui Ingle (1976) primele 2 tipuri din 4 prezintă: tip 1-
canal ușor curbat; tipul 2 – canal radicular cu curbură manifestă. Iar clasificarea Schneider se
bazează pe gradul curburii: 0-50- canale drepte, 10-200- canale cu curburi moderate, 20 >, - canale
cu curburi severe [5].
Spațiul endodontic ]n cadrul tratamentului de canal, necesită o abordare individuală și
complexă. De aceea, efectuarea unei radiografii este obligatorie atât pentru stabilirea diagnosticului
definitiv, cât și în elaborarea planului de tratament [6]. Având clișeul radiografic, clinicianul poate
evidenția: poziția rădăcinei dintelui, curbura acesteia, nivelul și poziția orificiului apical, apexul
radiografical rădăcinei dintelui, poate aprecia orificiul apical fiziologic și prezența sau absența
leziunilor peri-apicale.
Utilizarea metodelor Schneider sau Weine în practica endodontică, permit aprecierea
gradului de dificultate a procedeului de prelucrare mecanică și medicamentoasă a canalelor
radiculare care prezintă curburi. Ele prezintă metode simple și uzuale, care facilitează lucrul
practicianului. Iar, în cazurile când sunt prezente rădăcini cu curburi duble/multiple, metoda
Schneider și Weine nu pot fi aplicate, de aceea se recurge la calcularea gradului de angulare a
fiecărei curburi aparte: coronare și apicale, prin alte metode cum ar fi: metoda lui Cunningham și
Senia [7,8].
Canalele radiculare ce prezintă o curbură sau mai multe, sunt întodeauna mai greu de
prelucrat mecanic, medicamentos și deseori pot rezulta complicații în tratamentul endodontic a
acestora. Cele mai frecvente complicații rezultate sunt: înlăturarea excesivă a țesuturilor dentinare
de pe partea curburii interne a canalului radicular, soldate cu perforații sau formări de praguri [4].
De aceea aprecierea gradului de curbură a canalului radicular, generaeză date care ar putea îndruma
clinicianul spre alegerea etapelor corecte de tratament precum : crearea corectă a accesului către
spațiul endodontic, lubrifierea și irigarea abundentă, precurbarea file-urilor, alegerea peretelui pe
care se va efectua în mare parte “filining-ul”, alegerea instrumentelor intermediare cu vârf inactiv,
etc.
În prelucrarea mecanică a curburilor canalului radicular trebuie de evitat orice manoperă ce
ar duce la crearea unei forme drepte a acestuia, deoarece aceasta va spori șansele pentru producerea
unei perforații sau crearea pragurilor, translația canalului și a orificului apical. De aceea este necesar
de creat un acces în linie dreaptă către ostiumul canalului radicular [1].

Scopul studiului. Studiul prevede evaluarea gradului de angulare a canalelor radiculare și riscul
apariției erorilor și complicațiilor în tratamentul endodontic, precum: fracturarea instrumentelor,
crearea pragurilor, căilor false, perforațiilor.
Materiale și metode. Studiul a fost realizat în baza examinării imaginelor radiografice-
ortopantomografiilor (OPG) a pacienților cu necesități de tratament endodontic (afecțiuni ale pulpei
dentare și a leziunilor periapicale). În studiu au fost incluși și analizați 24 molari și 10 premolari a
pacienților ce urmau să se aplice tratament endodontic, însă, prezentau curburi radiculare vădite.
Investigațiile radiografice. A fost utilizat ortopantomagraful Planmeca ProOne, cu puterea de
expoziție 70 kVp, 0,28s. pentru obținerea ortopantomagrafiei (OPG-urilor). Radiografiile au fost
analizate cu ajutorul software-lui Romexis Planmeca (figura.1), care dispune de un sistem de
măsurare liniară, cât și gradată. Totodată acest studiu se poate de realizat și cu ajutorul
radiozioviziografiei (RVG), care deasemena este dotat cu obțiuni de măsurare. Însă rezultatele nu
întotdeauna v-or fi veridice, deoarece unghiul aplicat pentru examenul radioviziografic nu v-a fi
același și poate masca (camufla) zona de angulare radiculară.

Fig.1. Element al software-lui Romexis Planmeca

Luând în considerare multiplele situații clinice dificile, ce necesită diagnosticarea, planificarea

corectă și realizarea unui tratament de canal eficace, în prezentul studiu, măsurarea gradului de
angulare a canalului radicular s-a efectuat prin metodele Schneider și Weine.
Metoda Schneider. Pe clișeul radiologic se marchează 3 puncte:
 A- la nivelul ostiumului canalului radicular studiat
 B – la nivelul deviații canalului radicular
 C- la nivelul orificiului apical.
Se trasează o linie de la punctul A, ce corespunde zonei ostiumului spre punctul B – zona de
angulare radiculară, o a doua linie pornește de la punctul C – zona orificiului apical spre punctul
B, respectiv zonei de angulare radiculară, se măsoară unghiul ABC format prin intersectarea
acestor linii. Astfel, se stabilește gradul de angulare radiculară a dintelui examinat (figura 2).

Fig.2. Reprezentarea schematică a metodei Schenider (A), aplicarea

metodei pe cazul clinic (B)

Metoda Weine. Linia trasată de la orificiul de intrare în canalul radicular (ostium) (A), prin axul
rădăcinii și o altă linie (C), trasată de la apexul rădăcinii prin porțiunea apicală a curburii (B),
formează un unghi. Astfel se măsoară acest unghi format din intersectarea celor 2 linii (AC), pe
partea curburii interne. Anume această zonă reprezintă angularea maximă pe curbura internă a
rădăcinii dintelui (figura 3).

Fig.3. Reprezentarea schematică a metodei Weine (A), aplicarea

metodei pe cazul clinic (B)
Rezultate. Datele obținute în baza analizei a celor 10 premolari și 24 de molari cu curburi
radiculare evidente, studiați prin metoda Schneider și Weine în baza radiografiilor digitale (OPG),
au fost incluse în 2 tabele, pentru a efectua o analiză comparativă a rezultatelor obținute.
Tab.1 . Rezultatele analizei gradului de angulare a canalelor radiculare la premolari după metoda
Schneider și Weine.
Premolari Metoda Metoda Diferența
Schneider Weine angulației
1 27,990 30,510 2,520
2 17,210 34,070 16,860
3 42,260 38,420 3,840
4 24,570 29,520 4,950
5 13,950 38,350 24,40
6 30,600 33,830 3,230
7 16,130 29,480 13,350
8 24,810 36,510 11,70
9 39,920 20,850 19,070
10 30,770 39,250 0,480

Tab.2. Rezultatele analizei gradului de angulare a canalelor radiculare la molari după metoda
Schneider și Weine.
Metoda Metoda Diferența
Schneider Weine angulației
Molari
1 38,20 37,720 0,480
2 33,980 45,040 11,060
3 30,090 19,930 10,160
4 27,470 35,960 8,490
5 14,050 12,520 1,530
6 31,260 41,310 10,050
7 30,830 45,290 14,460
8 27,390 37,730 10,340
9 44,670 38,300 6,370
10 42,900 37,580 5,320
11 34,060 42,890 8,830
12 28,080 48,100 20,020
13 39,860 38,690 1,170
14 33,750 43,700 9,950
15 30,780 40,310 9,530
16 31,090 39,380 7,480
17 27,550 38,440 10,890
18 40,250 43,070 2,820
19 37,030 40,840 3,810
20 39,040 46,190 7,160
 21 40,580 32,340 8,240
22 31,290 33,110 1,820
23 34,130 39,730 5,60
24 46,280 49,230 2,950

Conform rezultatelor obținute, putem observa prevalența canalelor radiculare cu un grad

angulare mai mare de 200, atât la premolari (tabelul 1), cât și la molari (tabelul 2) ceea ce denotă
prezența unor curburi severe și a riscului major de apariție a complicațiilor în realizarea etapelor
tratamenului de canal la acești dinți.
Totodată, s-a efectuat analiza liniară și diferența gradului de angulare a acestor 2 metode de
calcul. Pentru o reprezentare mai comprehensibilă aceste date sunt expuse sub formă de diagrame
(figura 4.,.5., 6.și 7) ce ne oferă grafic o corelare evidentă în rezultatele obținute, atât pentru lotul
de premolari, cât și pentru lotul de molari aflați în studiu.

Fig.4. Reprezentarea grafică a corelațiilor valorilor obținute prin metoda Schneider și Weine la premolari

Analiza liniară a rezultatelor obținute prin

metoda Schneider și Weine (molari)
120
100 49.23
80 37.7245.04 38.337.5842.89 43.0740.8446.19
41.3145.29 48.138.6943.740.3139.38 32.34 39.73
60 29.9335.96 37.73 38.44 33.11
40 44.6742.9 40.2537.0339.0440.58 46.28
38.233.98
30.0927.47
22.5231.2630.83 34.0628.0839.8633.7530.7831.09 31.2934.13
27.39 27.55
20
14.05
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Metoda Schneider Metoda Weine

Fig. 5. Reprezentarea grafică a corelațiilor valorilor obținute prin metoda Schneider și Weine la molari
 Diferența angulației dintre datele obținute prin metoda
Schneider și metoda Weine
(analiza premolari)

60

40

20
2.52 16.86
0 3.84 24.4
4.95
1 2 3.23 13.35
3 11.7 19.07
4 5
6 8.48
7
8
9
10

Diferența angulației Metoda Schneider Metoda Weine

Fig.6. Diferența gradului de angulare la premolari a fost atestată între 2 - 24 grade, media fiind
10,48 grade.

Diferența angulației dintre cele 2 metode (analiza

molari)
60

40

20

0
1 2 3
4 5 6 7 8 9 10 11
12 13 14
15 16 17
18 19 20 21 22 23 24

Metoda Schneider Metoda Weine Difirența angulației dintre cele 2 metode

Fig.7. Diferența de angulare la molari a fost atestată între 1 - 19 grade, media fiind 7,28 grade.

Necătând la faptul că la realizarea OPG, fluxul razelor Röntgen este orientat aproape
perpendicular fragmentelor dento-alveolare ale maxilarelor, cu o mai mare precizie reflectă starea
sectorelor marginale (laterale) ale proceselor alveolare, inclusiv zona premolarilor și molarilor,
ambele metode admit o marjă de eroare care se datorează anume prezentării imaginelor radiografice
în planuri 2D, de asemenea calitatea imaginei și eroarea optică a examinatorului. Astfel, aplicarea
acestor 2 metode reprezintă un reper important în stabilirea unei valori medii dintre cele 2 rezultate,
care ar putea ajuta clinicianul în aprecierea reală a gradului de angulare a canalului radicular și
evitarea posibelelor erori și complicații în realizarea tratamentului endodonti de calitate.
 Tab. 3. Stabilirea gradului de curbură după Schneider: drepte, moderate, severe. Riscul creării pragurilor, în funcție
de gradul de angulare a curburii canalului radicular
Grupul de Metoda Schneider
dinți
Premolari Gradul curburii canalului radicular

drepte moderate severe

0-50 10-200 200 <…

0 3 7
Gradul curburii canalului radicular

Molari Gradul curburii canalului radicular drepte moderate severe

drepte moderate severe

0-50 10-200 200 <… 0-50 10-200 200 <…

Probabilitatea formării pragului [1]

0 1 23
12.5% 49.5% 52.3%

Așadar, probabilitatea de fracturare a instrumentului endodontic sau crearea pragurilor crește

cu cât unghiul curburii este mai mare. Cele mai frecvente fracturi de instrument endodontic se
întâlnesc în canalele radiculare meziale ale molarilor care prezintă un grad de angulare mai mare de
300. Conform datelor din (tabelul 3), la 7 din 10 premolari și la 23 din 24 molari aflați în studiu,
prezintă un risc sporit de fracturare (> 50%) a instrumentelor endodontice și crearea pragurilor în
timpul lucrului pe canal.
Importanța practică. Aceste metode de analiză radiografică reprezintă un instrument foarte util în
practica cotidiană, care ar putea micșora numărul complicațiilor în tratamentul endodontic, în
special pentru tinerii specialiști, care nu posedă abilități practice suficiente în permiabilizarea
canalelor radiculare, ce prezintă un grad sporit de angulare cu. Astfel, aprecierea gradului curburii
radiculare, poate îndruma clinicianul spre alegerea metodei și a etapelor de lucru: crearea corectă a
accesului către spațiul endodontic și în special precurbarea instrumentelor endodontice. Cunoașterea
radiografică a zonei de curbură (ex: medii, apicale), gradului necesar de precurbare, va duce la
sporirea eficacității tratamentului endodontic prin reducrea riscului de fractură a instrumentelor
endodontice în realizarea etapelor de lucru pe canal.
Discuții. Rezultatele acestui studiu au demonstrat că ambele metode au o marjă de eroare, ce se
datorează poziției vestibularizate sau oralizate a curburii care nu poate fi determinată pe clișeul
radiografic, deoarece acestea prezintă planuri 2D, și de calitatea imaginei luând în calcul și faptul că
starea sectorelor marginale (laterale) ale proceselor alveolare sunt expuse pe OPG cu o precizie mai
mare. Erorile au fost generate și de suprapunerea radiogragică a canalelor radiculare. Aceste
neajunsuri ar putea fi eliminate prin utilizarea tomografiei computerizate (CT), însă necesitatea și
costul acesteia este mai greu de argumentat pacientului.
Așadar, utilizând metoda Schneider și Weine am constatat că gradul de curbură a canalelor
radiculare, după Weine, de regulă e mai mare în majoritatea cazurilor în medie cu 7-10 grade.
În cazul canalelor radiculare ce prezintă mai multe curburi aceste metode de analiză s-au
dovedit a fi ineficiente, în aceste cazuri este recomnadată utilizarea metodei Cunningham și Senia
ce permit măsurarea separată a unghiului în porțiunea curburii coronare și cele apicale. Punctul A
este aplicat în centrul ostium-lui și punctul B este marcat la începutul zonei de deviație a canalului
radicular. Astfel, între aceste două puncte se trasează o linie. Pentru măsurarea curburii a doua se
marchează punctul C la începutul curburii secunde, spre punctul B. Punctul D este fixat în zona
apicală și se unește cu punctul C. Așadar, se calculează unghiurile X, și Y formate de la
intersectarea acestor linii (figura 8) .
 Fig.8. Reprezentarea schematică a metodei Cunningham și Senia

În prezentul studiul, măsurările au fost efectuate prin metoda electronică oferită de software-
ul Romexis Planmeca, iar în practica cotidiană aceasta se poate realiza și prin trasarea marcajelor pe
radiografiile tradiționale pe peliculă cu ajutorul unui pix cu cerneală albă, iar unghiurile pot fi
măsurate cu ajutorul unui raportor.

Concluzii. Aceste două metode de analiză radiografică sunt ușor aplicabile și utilizarea acestora
reprezintă un instrument de lucru adjuvant, dar de importanță majoră în realizarea unui tratament
endodotic de calitate. Indiferent ce metodă o va alege clinicianul, aceasta îl va ghida la anumite
etape clinice: crearea corectă accesului endodontic, secvența corectă de utilizare și precurbare a
instrumentelor endodontice. Ca rezultat numărul complicațiilor așa ca: fracturarea instrumentelor,
crearea pragurilor, căilor false, perforațiilor, pot fi anticipate și evitate.
Bibliografie:
1. Balani Pooja, Fayez Niazi, Haroon Rashid. A brief review of the methods used to determine
the curvature of root canals.
2. Castelluci Arnaldo. Curved canals. Endodontics 2009;2:502-3
3. Cohen Stephen, Kenneth M. Hargreaves. Cohen’s Pathways to the pulp, tenth edition.
Mosby Elsevier, 2011.
4. Di Fiore Peter M.. A dozen ways to prevent nickel-titaniumrotary instrument fracture.
JADA, Vol. 138, February 2007.
5. Ingle John I. , Bakland Leif K., Baumgartner J. Craig, Ingle's Endodontics, BC Decker Inc,
ISBN-10: 1-55009-333-9, 2008,
6. Segal M. Managing curved canals: The straight-away and super
glide path technique. Inside Dentistry 2008;4.
7. Sonntag D., S. Stachniss-Carp, C. Stachniss, V. Stachniss. Determination of root canal
curvatures before and after canalpreparation (part II): A method based on numeric calculus.
AustEndod J 2006; 32: 16–25
8. Ya-qin Zhu, Ying-xin Gu, Rong Du, Chen Li. Reliability of two methods on measuring root
canal curvature. Int Chin J Dent 2003; 3: 118-121