Materiale și metode

În lucrarea de fată mi-am propus să sintetizez principalele date cu privire la

sarcomul Kaposi pe baza materialelor parcurse si le-am comparat cu cele
obținute pe baza studiului retroactiv al foilor de observatie, cu scopul de a aduce
clarificări suplimentare în multitudinea problemelor pe care le ridică acest
subiect.

Studiul clinico-statistic a fost efectuat retrospectiv, prin metoda analizei

documentare.

STATISTICA

Pentru România anului 2012, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat un

număr de 40 cazuri noi de sarcom Kaposi la grupa de varsta 0-14 ani, ambele
sexe şi 24 decese (sursa GLOBOCAN 2012)

( http://cancerlacopil.ro/wp-content/uploads/2015/01/Situatia-Cancerului-la-Copil_analiza-
RNCC.pdf)

La nivel naţional au fost identificaţi, pentru perioada analizată (01 ianuarie 2005
- 30 septembrie 2008), un număr de 48 de pacienţi cu sarcom Kaposi asociat
infecţiei HIV/SIDA (33 de barbati si 18 femei), a căror repartiţie pe grupe de
vârstă este: 11pacienti cu 18 ani sau mai putin, 29 de pacienti cu 29-49 ani si 8
pacienti de 50-80 ani, unul singur supraviețuind în anul 2008.
(http://journal.managementinhealth.com/index.php/rms/article/viewFile/46/125)
 ian. 2005 - 30 sept. 2008

18

16

14

12 Pacienți
SK Series1
10

0
Bărbați Femei

Tabel.1. Repartiția pe sexe a pacienților cu SK din România în perioada ianuarie

2005 - 30 septembrie 2008

ian. 2005 - 30 sept 2008

30

25
Series1
Pacienți
20 SK

15

10

0
>18 ani 29-49 ani 50-80 ani

Tabel.2. Repartiția pe vârstă a pacienților cu SK din România în perioada

ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008
Un studiu retrospectiv al bolnavilor HIV diagnosticati cu KS efectuat în unul
din spitalele de boli infectioase din Romania, între ianuarie 2008-noiembrie
2013. Diagnosticul KS a fost stabilit pe baza examinarii fizice, a biopsiei
cutanate şi a implicării viscerale prin endoscopie gastrointestinala superioara,
bronhoscopie şi tomografie computerizată. KS a fost stadializat în funcţie de
Testele clinice SIDA pe grupuri (ACTG) şi de sistemul de clasificare Mitsuyasu

Au fost identificati 27 de pacienti infectati cu HIV cu KS cu o varsta medie de

42 de ani (IQR 34-52) şi 18 (67%) au fost de sex masculin. Incidenta medie a
CD4 la pacientii diagnosticati cu HIV a fost 195 celule/cmm (55-313 IQR), în
timp ce la pacientii KS incidenta medie a CD4 a fost 101 celule/cmm (41-270
IQR). Optsprezece (67%) pacienti au prezentat CD4 cu 200 celule/cmm.
Infectarea cu HIV a fost diagnosticat înainte de KS la 19 pacienţi (70%), cu un
timp de diagnosticare între HIV şi KS de aproximativ 7 luni (IQR 0-58). Cea
mai frecventă localizare KS a fost la nivelul membrelor inferioare în 16 (59%)
de pacienţi şi 7 (26%) pacienti au prezentat KS difuzat. Implicatii orale,
gastrointestinale şi pulmonare au fost observate la 10 (37%), 4 (15%) şi
respectiv, 3 (11%), pacienţi. Infecții oportuniste concomitente au fost
diagnosticate în 20 (74%) de pacienti, în timp ce alte tumori maligne în 3 (12%)
pacienţi. Dupa clasificarea ACTG 16 (59%) pacienţi aveau risc scazut de KS.
Cincisprezece (56%), 6 (22%), 1 (4%) şi 5 (18%) au fost în etapa 1, 2, 3 şi
respectiv 4, dupa clasificarea Mitsuyasu. Şase (22%) pacienţi au primit
tratament specific KS: trei terapii locale si trei terapii sistemice (2 cu interferon
si una cu doxorubicina liposomala).

Mortalitatea totală a fost 41% cu o durata medie între diagnosticarea KS şi

moarte de 6 luni (IQR 2-15). Rata mortalităţii în acest studiu a fost mare,
datorită starii imunologice precare, a KS extins şi a incidenţei ridicate de
infecţii oportuniste, dar şi datorită lipsei de tratament sistemic specific.
(http://www.biomedcentral.com/1471-2334/14/S4/P5#d1120e151)
 ian. 2008 - nov. 2013

18

16

14

12 Pacienți
SK Series1
10

0
Bărbați Femei

Tabel.3. Repartiția pe sexe a pacienților cu SK dintr-un spital de boli infecțioase

din România în perioada ianuarie 2008 – noiembrie 2013

STUDII DE CAZ
1. Primul caz de HIV-SIDA din România a fost diagnosticat în 1985

„Pacient în vârstă de 42 ani, de sex masculin, este transferat la data de 9 octombrie 1985 de la
Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Colentina Bucureşti la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi
Tropicale «Dr. Victor Babeş» Bucureşti cu diagnosticul: Sindrom de Imunodeficienţă
Dobândită şi Sarcom Kaposi. Pacientul, cu orientare a activităţii sexuale de tip homosexual, a
fost însoţitor de vagon la Rom Vared pe rute internaţionale timp de 10 ani (numeroşi
parteneri sexuali atât în ţară, cât şi în străinătate) şi era pensionat medical de 1 an la data
internării. Debutul primelor simptome a fost cu aproximativ 1 an şi jumătate în urmă, cu
febră, scădere ponderală marcată (aproximativ 10 kg), stare de astenie pronunţată şi
adenopatie generalizată.

Pacientul a fost internat în august 1984 la Spitalul Viting unde, în urma biopsiei ganglionare,
se stabileşte diagnosticul de limforeticulosarcom şi este transferat la Clinica de Hematologie
Fundeni. Din cauza unei enterocolite prelungite este transferat în octombrie 1984 la Spitalul
Clinic de Boli Infecţioase Colentina, unde se stabileşte dignosticul de «Enterocolită cu
Salmonella». Pacientul revine la Hematologie Fundeni unde se practică biopsie ganglionară,
care evidenţiază limfadenită nespecifică granulomatoasă. În decembrie 1984 este transferat la
Spitalul Colentina pentru o bacteriemie cu Salmonella, unde primeşte tratament cu
Cotrimoxazol şi Cloramfenicol şi, în aceeaşi lună, se practică din nou la Hematologie
Fundeni, biopsie ganglionară, cu acelaşi rezultat ca şi precedenta (limfadenită nespecifică
granulomatoasă). Se practică în plus puncţie medulară, care evidenţiază o celularitate
normală cu eozinofilie şi plasmocitoză. Se iniţiază cura Ciclofosfamidă, Vincristină,
Prednison (CVP), cu evoluţie favorabilă, dar în februarie 1985 este pierdut din evidenţă.
Revine la Fundeni la 25 septembrie 1985 cu stare generală extrem de alterată şi prezenţa unor
elemente cutanate tumorale diagnosticate ca Sarcom Kaposi. Din cauza diagnosticului de
Sindrom Kaposi precum şi suspicionării comportamentului sexual de tip homosexual se emite
diagnosticul de suspiciune de infecţie HIV–SIDA de către Prof. Dr. Dan Coliţă şi Prof. Dr.
Ştefan Berceanu. Dat fiind faptul că la acel moment, în România, nu erau disponibile teste
pentru diagnosticul infecţiei HIV, Prof. Berceanu a transportat probe de sânge la Viena, unde
atât testările ELISA, cât şi WB au fost pozitive. Pacientul a fost transferat la Spitalul
Colentina şi apoi transferat la Spitalul Babeş. [ ... ]

Pacientul decedează la 11 zile (20 octombrie 1985) de la internare [...] Diagnosticul a fost
stabilit bazat pe date epidemiologice (relaţii homosexuale cu persoane atât din ţară, cât şi din
străinătate), clinic (Sarcom Kaposi), precum şi prin teste de laborator (anticorpi anti HIV
pozitivi prin ELISA, confirmare prin Western Blot). Diagnosticul a fost stabilit într-o clinică
de hematologie, deoarece pacientul a fost internat în serviciul respectiv cu diagnosticul:
suspiciune de limfom.

Având în vedere imunitatea celulară scăzută, şi simptomatologia clinică, se poate presupune

că infectarea s-a produs la începutul anilor '80, la începutul epidemiei HIV–SIDA, ceea ce ar
putea constitui un element important în studiile epidemiologice retrospective din România."

(http://www.art-emis.ro/stiinta/1520-infectia-hiv-sida-din-romania-consideratii-
epidemiologice.html)

2. Pacient în vârstă de 56 ani, de sex masculin, prezentat in anul 2014 la Spitalul

Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale «Dr. Victor Babeş» Bucureşti cu placi
violacee extinse pe ambele picioare (talpi si jumatatea inferioara a gambelor),
pe mana dreapta, pe partea exterioara a mainii stangi, dar si leziuni mai mici
situate pe extremitatile superioara si inferioara a toracelui: cativa noduli duri
violacei de diametre diferite imprastiati pe suprafata placilor.

Leziunile au fost asociate cu edem extensiv şi prin urmare funcţionalitatea

manii dreapte a fost grav afectată şi pacientul avand si dificultati de mers.
Pacientul afirmă că leziunile au aparut prima data cu doi ani înainte de
prezentare pe extremităţile inferioare şi s-au marit intr-un ritm accelerat. El a
fost diagnosticat cu Lichen planus şi a fost tratat cu glucocorticiozi topici şi
sistemici, care au ajutat la reducerea edemului, dar care au avut efect minim
asupra leziunilor cutanate.

La incetarea tratamentului cu glucocorticoizi, edemul a reaparut. Testarea HIV

s-a dovedit negativă. Rezultatele de laborator au fost în limite normale. O
biopsie a fost luat de la una din leziuni si suspiciune clinica de SK a fost
confirmata. Pacientul a fost tratat cu radioterapie şi edemul redus rapid,
pacientul restaurandu-si funcţionalitatea mâinilor şi picioarelor.
Concluzia
Forma clasica a sarcomului Kaposi are de obicei o manifestare cronică
dezorganizata, care progresează lent pe o perioada de mai multi ani sau decenii.
Particularitatea cazului este o progresie rapidă în cazul unui pacient sănătos din
celelalte puncte de vedere.
(http://www.biomedcentral.com/content/pdf/1471-2334-14-S7-P1.pdf)

3. Pacient în vârstă de 33 ani, de sex masculin, prezentat in anul 2014 la Spitalul

Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale «Dr. Victor Babeş» Bucureşti, cu
diagnostic HIV pozitiv şi Sarcom Kaposi cutanat si ocular (dovedite prin
examen histopatologic si biopsie cutanata), imunodeprimat, cu febra prelungita,
dar si cateva simptome pulmonare: tuse, dispnee, hipoxemie. Folosind
broncoscopia si scanare CT pulmonara, a fost diagnosticata si existenta unui KS
pulmonar.

Terapia initiala a constat in administrarea de antibiotice, insa nu a avut rezultate

favorabile, dupa care s-a incercat un tratament antifungic, insa nici acesta nu a
imbunatatit simptomatologia pulmonara; radiografia toracala a aratat
bronchopneumonie bilaterala.

Dupa un control optim al infectiei HIV prin terapie antiretrovirala, evolutia

pacientului a inceput sa fie lent favorabila.

Concluzie

Forma de Sarcomul Kaposi pulmonar este frecvent intalnita in pacientii HIV

pozitivi, diagnosticul fiind mai dificil in cei sever imunodeprimati. Pe de alta
parte, pacientii HIV pozitivi tind sa dezvolte tumori maligne, cum este cazul
sarcomului Kaposi. Desi implicarea cutanata este cea mai des intalnita
manifestare, implicarea extracutanata este posibila.
(http://www.biomedcentral.com/1471-2334/14/S7/P95)

4. Pacient în vârstă de 29 ani, de sex masculin, prezentat in anul 2007 la Spitalul

Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale «Dr. Victor Babeş» Bucureşti si testat
HIV pozitiv, refuza diagnosticul si se intoarce in anul 2013 cand este
diagnosticat cu SK generalizat( prezentand leziuni cutanate extinse, dureri orale
si nazofaringiene, leziuni pulmonare; diagnosticul clinic fiind confirmat prin
biopsie cutanata si radiografie CT pulmonara), toxoplasmoza cerebrala
(specifica imaginilor cerebrale MRI cu antitoxoplasma IgG pozitiva),
tuberculoza diseminata (culturi sanguine pozitive pentru M. tuberculosis) si
herpes genital cu leziuni vaste si necrozante, cu CD4 = 2 celule/cmm.

Tratamentul este complex, pentru fiecare infectie oportunista; datorita

complexitatii cazului si a tulburarilor hematologice asociate ( leucopenie severa,
anemie si trombocitopenie) nu s-a dscutat utilizarea unui tratament specific SK.

Dupa 6 saptamani de tratament antiinfectios si dupa corectarea tulburarilor

metabolice si hematologice, a fost introdusa terapia antiretrovirala cu Abacavir,
Epivir si Raltegravir. Evolutia a fost nefavorabila, pacientul decedand.

Concluzie

Tratamentul specific infectiilor oportuniste asociate HIV si SK prezinta mari

dificultati datorita efectelor secundare si a interactiunii medicamentoase. Modul
corect de abordare a unui astfel de caz inca este in discutie.
(http://www.biomedcentral.com/1471-2334/13/S1/P22)

5. Pacientă în vârstă de 64 ani, de sex feminin, prezentată în anul 2015 la Dr.

Virgil Pătrașcu din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Craiova,
solicitând consult dermatologic pentru 8 tumori infiltrate, violacee, cu
dimensiuni de 0,5, respectiv 2,5 cm, localizate pe membrul superior drept.
Pacienta afirmă că leziunile au apărut cu 5 luni în urmă, la o lună după
depistarea tuberculozei pulmonare și a tratamentului specific acesteia
(Isoniazid, Rimfapicină, Pirazinamidă, Ethambutol), tratament încetat de către
pacientă după 4 luni și acuză o tuse dureroasă ce durează de aproximativ 6 luni.
Din fișa personală reiese că pacienta suferise de un neoplasm mamar drept tratat
în urmă cu 19 ani prin sectorectomie mamară și limfadenectomie axilară
dreaptă, iar în 2014 fusese diagnosticată cu ulcer duodenal.
Examenul clinic relevă o condiție generală bună, subponderală, cu o cicatrice
postoperatorie de circa 8 cm în regiunea axilară dreaptă, cu absența nodulilor
limfatici superficiali.
În urma biopsiei tumorii, examenul histopatologic confirmă prezența KS. Pentru
confirmarea diagnosticului, examenul imunohistochimic este pozitiv pentru
Vimetină, CD34, CD31, CD68 în celulele tumorale. Testarea HHV8 a fost
negativă.
Datorită localizării leziunilor pe membrul superior drept, tratamentul ales a fost
electrocauterizarea.

Concluzie

Dintre formele sarcomului Kaposi, forma iatrogenă este cea mai rară, întâlnită
în special la pacienții aflați sub tratament imunosupresiv; tuberculoza
pulmonară și limfadenectomia pentru neoplasmul mamar au favorizat apariția
SK localizat pe aceeași parte dreaptă.

(http://www.researchgate.net/publication/276278995_ROMANIAN_JOURNAL_of_CLINICAL_and_EX
PERIMENTAL_DERMATOLOGY_100_Unilateral_Kaposi_Sarcoma_in_a_Patient_with_Pulmonary_Tub
erculosis_and_History_of_Breast_Neoplasm_UNILATERAL_KAPOSI_SARCOMA_IN_A_PATIENT_WITH
_PULMONARY_TUBERCULOSIS_AND_HISTORY_OF_BREAST_NEOPLASM_SARCOM_KAPOSI_UNILATE
RAL_LA_O_PACIENT_CU_TUBERCULOZ_PULMONAR_I_ANTECEDENTE_DE_NEOPLASM_MAMAR)

6. În anul 2009, o ,,Pacientă în vârstă de 75 de ani este spitalizatã în Clinica Dermatologie

Craiova pentru prezența la nivelul sânului drept a mai multor plãci și tumori angiomatoase
infiltrate, de culoare violacee. Antecedentele heredocolaterale sunt nesemnificative, iar din
antecedentele personale patologicere reiese ca la vârsta de 68 de ani i s-a practicat
sectorectomie mamarã cu limfadenectomie axilarã dreaptã pentru o tumorã de sân drept.

Examenul histopatologic a precizat diagnosticul de carcinom ductal invaziv. Tratamentul

chirurgical a fost completat cu 25 de ședințe de radioterapie, plus Tamoxifenum 20mg/zi,timp
de 5 ani. Bolnava este hipertensivã de 10 ani iar în urmã cu un an i s-a efectuat
colecistectomie pentru litiazã biliarã. Istoricul actualelor leziuni este de 3 luni.

Examenul dermatologic evidențiazã la nivelul sânului drept multiple plãci infiltrate, violacee,
care nu dispar la presiunea digitalã, plus 3 tumori cu diametrul de câte un centimetru, cu
consistențã fermã și aceeași culoare. Concomitent se evidențiazã în cadranul superoextern
drept cicatricea postsectorectomie mamarã, iar în regiunea abdominalã cicatricea
postcolecistectomie. Examenul clinic general a evidenþiat doar HTA (160/90 mmHg), iar
bilanțul de extensie (fibroscopie esogastricã, colonoscopie, scanner toraco-abdomino-pelvin)
a sarcomului Kaposi a fost negativ. Investigațiile biologice (Hb, nr. leucocite, formula
leucocitarã, glicemie, uree, creatininã, GPT,GOT,examen de urinã) au fost în limite normale,
cu excepția VSH-ului (30/56 mm). Serologia pentru infecția HIV a fost negativã. Am efectuat
biopsia excizionalã a unei plãci și a unei tumori, urmatã de examenul histopatologic.
[….]Tratamentul a constat în electrocauterizarea formațiunilor tumorale și crioterapia
plãcilor infiltrate. La externare bolnavei i s-a recomandat consult dermatologic trimestrial.”
(V. Pătrașcu, 2010)

(http://www.revistasrd.ro/includes/files/articles/263-272o_ro_143.pdf)

Concluzie

Sarcomul Kaposi a aparut cel mai probabil datorită imunodepresiei locale,

motiv pentru care a fost exclus posibilitatea tratamentului SK cu radioterapie.