I.

INTRODUCERE
Lucrarea de fata nu are scopul determinarii cititorului de a consuma alcool. Prin prezenta
lucrare imi propun sa arat efectele nocive ale consumului frecvent de alcool, ceea ce
„realizeaza” el cu organismul nostru, ceea ce ne determina sa devenim si cum sa ne
comportam in societate ( desigur fara voia noastra )
Tuturor ne place alcoolul. Dar consumat in cantitati mici nu este daunator, ba chiar, conform
spuselor unor medici, este indicat pentru sanatate.
Multi tineri consuma alcool. Ceea ce este mai neplacut nu este faptul ca consuma alcool ci
faptul ca incep consumul inca de la varste fragede si chiar in cantitati mari.
Mereu vedem oameni beti. Ii intalnim pretutindeni, in baruri, in piete si chiar pe strada. Unii
dintre ei sunt simpatici, dar pe multi ii detestam. Ii privim cu dispret, si ne intrebam „cum a
putut sa bea atata ?”. dar nu aflam raspunsul.
Ceea ce este trist este faptul ca alcoolul ii domina pe multi. Multi tineri au cazul in aceasta
patima si putini au puterea de a reveni la normalitate. Putini au puterea de a recunoaste ca sunt
alcoolici si putini sunt cei care urmeaza un tratament de dezintoxicare.
Alcoolul a ajuns un drog, pe care multi tineri il iau fara sa-si dea seama de consecinte.
Poate ca sufera si ei, dar cel mai mult suferim noi, cei din jurul lor, care suntem obligati sa-i
suportam si sa traim alaturi de ei.
II. ALCOOLUL , UN DROG ACCESIBIL TUTUROR
Cu mii de ani in urma, oamenii au inceput sa produca bauturi alcoolice din motive practice.
Productia vinului a inceput in Egiptul Antic, cand egiptenii si-au dat seama ca sucul de
struguri se strica repede, dar ca sucul fermentat sau vinul se pastreaza bine. Ei aveau
probleme, de asemenea, cu apa de baut, care era impura, si au observat ca daca beau vin nu se
imbolnaveau.
Mai tarziu, vinul a devenit important pentru biserica Romano-Catolica, intrucat era folosit la
oficierea sfintei liturghii. In perioada renasterii, bauturile alcoolice au devenit importante in
societatea europeana. Au inceput sa fie produse pe scara larga si promovate de breasla de
comercianti care avea controlul productiei lor.
In jurul anului 1300 a aparut o industrie a "berii" in Europa centrala. In aceasta perioada,
vinul a continuat sa creasca in popularitate. Au aparut, de asemenea, multe sortimente
denumite dupa locul de origine.
Desi alcoolul a aparut initial din motive practice, utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Oamenii
au inceput sa incerce diferite tipuri de alcool, iar consumul de bauturi alcoolice a devenit o
parte din cultura europeana. Utilizarea lui a adus adesea la abuz.
Este necesar sa examinam cazurile de abuz si sa intelegem efectele daunatoare ale alcoolului
pentru ca fiecare dintre noi sa poata lua o decizie rationala si constienta cu privire la consumul
acestui drog.
Alcoolul este un drog, o substanta chimica care schimba modul de functionare al
organismului. Daca utilizarea lui este larg raspandita, nu inseamna ca este sanatos sa-l
folosim. Este un drog care tulbura mintea si care schimba reactiile chimice din creier, afectand
modul de a gandi, a simti, a vorbi si a se misca al oamenilor. Multe din aceste efecte sunt
periculoase si pot fi chiar fatale.
Vom discuta despre alcool si efectele lui mai jos.
Cu cat stiti mai multe despre efectele alcoolului asupra organismului vostru, cu atat veti fi mai
pregatit pentru a lua o hotarare cu privire la utilizarea lui. Decizia ramane sa o luati voi insiva.
III. EFECTELE ALCOOLULUI ASUPRA ORGANISMULUI
Alcoolul, spre deosebire de mancare, nu este digerat in stomac si in intestine. Cand alcoolul
ajunge in stomac, o parte din el trece in celulele stomacului si apoi in circuitul sanguin. Restul
trece in intestinul subtire si apoi direct in sange.
Alcoolul poate afecta tesuturile care protejeaza stomacul si laringele. Chiar si in cantitati mici,
alcoolul creste secretia sucurilor digestive din stomac si creeaza o senzatie de foame. Iritarea
constanta a invelisului stomacului poate produce gastrita: inflamatia cronica a mucoasei.
Mancarea poate incetini absorbtia alcoolului in sange aproape cu 50% . Mancarurile grase,
alaturi de proteine, cum sunt laptele si branza, il pot proteja pe cel care bea de a se intoxica
prea repede.
Gradul de intoxicatie este determinat de cantitatea de alcool consumata o singura data precum
si de viteza de consumare. Consumul lent si in doze mici permite ficatului sa oxideze alcoolul
mult mai eficient decat cand este consumat dintr-o data. Rezultatul va fi un grad mai mic de
intoxicatie.
Alcoolul trebuie descompus de ficat in bioxid de carbon si apa, inainte de a iesi din organism.
Ficatul nu poate descompune o data decat cantitati mici. Restul alcoolului circula in sange
pana ce ficatul va fi din nou capabil sa-l descompuna. Cand ficatul devine foarte slabit, apar
simptome in tubul digestiv si in sistemul circulator.
Ciroza este o deteriorare a ficatului care distruge tesuturile sanatoase si lasa numai tesuturi
grase si fibroase. Ciroza este cauzata de consumul excesiv de alcool de lunga durata.
Pe masura ce alcoolul circula prin sange, el ajunge la toate partile organismului. In cateva
minute el ajunge si la creier.
Alcoolul este sedativ si depresiv, el incetineste activitatea creierului. Alcoolul impedica atat
stocarea cat si obtinerea informatiei din memorie, poate produce halucinatii si chiar apoplexie.
Alcoolul poate deteriora atat vederea cat si auzul.
Gustul, mirosul si perceptia tactila pot fi, de asemenea, afectate.
Intrucat toti muschii sunt sub controlul creierului, acest control este tulburat chiar si de
cantitati mici de alcool. Aceasta deteriorare poate duce in timp la pierderea coordonarii si a
puterii de reactie.

1. Noţiuni introductive despre adicţii

Termenul „adicţie” provine din latinescul „adictus” care desemna o persoană adusă
în stare de sclavie din cauza imposibilităţii de a-şi plăti datoria faţă de o altă persoană
sau faţă de stat. Adicţia era procedura juridică prin care persoana ajungea practic lipsită
de libertate, privată de dreptul la voinţă proprie şi pusă în slujba unei alte persoane.
Poate părea surprinzător, dar aproape toate activităţile umane - ca de exemplu
alimentaţia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri,
consumul unor medicamente, consumul de alcool şi droguri pot lua trăsăturile unei
dependenţe. În limbajul curent, folosim termeni ca „dependenţă” sau „adicţie” doar
pentru acele manifestări care pot duce la o pierdere a libertăţii pentru persoana în cauză
prin afectarea capacităţii de decizie în anumite privinţe.
Unul dintre tipurile de dependenţă cu cea mai mare incidenţă la nivel global,
afectând deopotrivă femei, bărbaţi, tineri sau vârstnici, indiferent de nivelul de educaţie
sau de statutul social este dependenţa de alcool. Alcoolismul reprezintă o stare rezultată
din consumul susţinut de băuturi alcoolice şi constă în continuarea consumului de alcool
sau chiar creşterea cantităţii consumate în ciuda problemelor de sănătate şi a
consecinţelor nefaste în plan social. În ultima perioadă, perspectiva societăţii asupra
consumului de alcool s-a schimbat, alcoolismul fiind astăzi asimilat unei boli iar alcoolici
unor bolnavi, unor victime.

2. Clasificări ale adicţiilor

Adicţiile pot fi clasificate în adicţii de ordin fizic şi adicţii de ordin psihic. În cazul
majorităţii dependenţelor, cele două forme sunt întâlnite simultan, în ponderi diferite.
Dependenţa fizică este o consecinţă a unui consum frecvent şi abuziv de substanţe
nocive şi a adaptării organismului, prin modificări metabolice, la acesta, obţinându-se o
creştere a toleranţei. Drept urmare, organismul devine dependent de respectiva
substanţă pentru a funcţiona. Dependenţa fizică se manifestă întotdeauna la întreruperea
consumului, când apare o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de
sevraj. Senzaţia de normalitate se reinstalează la reluarea administrării.
Despre dependenţa psihică se vorbeşte atunci când există dorinţa interioară, iar
apoi cerinţa obsesivă de a consuma în continuare substanţa nocivă, fie pentru a-şi
procura din nou plăcere, fie pentru a evita neplăcerile.
Dependentul psihic foloseşte acea substanţă pentru a obţine starea de confort
psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile. Atunci când substanţa nu este
la îndemână, apar disconfortul psihic, anxietatea sau chiar frica. Există posibilitatea ca
dependenţa psihică şi cea fizică să apară independent una faţa de cealaltă.
Dependenţa psihică este determinată de interacţiunea unui complex de factori,
farmacologic, psihologic şi social. Aceasta apare deseori pe fondul efectului plăcut, direct
sau indirect (ca urmare a calmării unor simptome neplăcute, cum ar fi anxietatea sau
durerea), îndemnând la repetarea administrării, ceea ce duce în final la dependenţă.

3. Tipologii ale consumatorilor de alcool

Studii executate pe diferiţi alcoolici au dus la identificarea a cinci tipuri de
consumatori de alcool, catalogaţi după incidenţa consumului şi nivelul de control pe care
îl au asupra nevoii de a consuma alcool.
Prima categorie de consumatori este reprezentată de consumatorii de tip ALFA.
Aceştia consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi rezolve prin acesta diferite
probleme. În această formă, încă există control asupra consumului de alcool, dar
dependenţa se poate instala progresiv.
Băutorii de tip BETA consumă frecvent alcool, în diferite ocazii, fără a fi încă
instalată dependenţa. Totuşi, pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice
cauzate de abuzul de alcool (boli de ficat, de stomac etc.).
Consumatorii de tip GAMMA sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic, dar şi
fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare nu se pot
opri până la îmbătare).
Alcoolicii de tip DELTA sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic. Pot păstra o
perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool consumate (nu se îmbată tare,
dar nici nu pot renunţa).
Ultima categorie este aceea a alcoolicilor de tip periodic sau EPSILON. Aceştia sunt
dependenţi de alcool, consumând necontrolat timp de câteva zile, având însă şi perioade
mai lungi fără consum abuziv.

4. Etapele şi efectele consumului de alcool asupra organismului.

Din punctul de vedere al instalării progresive, alcoolismul urmează cursul
majorităţii adicţiilor, putându-se observa patru etape ale dezvoltării alcoolismului:

Prima etapă este cea denumită faza prealcoolică.

Aceasta se caracterizează printr-un sentiment de destindere oferit iniţial de alcool.
Majoritatea alcoolicilor au consumat prima dată în cadrul unor evenimente sociale. Spre
deosebire de consumatorul obişnuit, viitorul dipsoman îşi manifestă mai pronunţat
tendinţa de a apela la efectele alcoolului pentru destindere şi socializare, fiind predispus
la a căuta evenimente în cadrul cărora se consumă alcool. După o perioadă care poate
dura între şase luni şi doi ani, toleranţa la alcool creşte, iar toleranţa la stres sau
frustrare scade. Astfel, consumul devine din ocazional, zilnic, deoarece alcoolul începe să
fie văzut ca un mijloc de deconectare eficient. Din păcate, din cauza creşterii rezistenţei
organismului, începe să fie necesară o cantitate din ce în ce mai mare de alcool pentru
inducerea beţiei. În plus, alcoolul începe să fie asociat în mod reflex cu plăcerea şi
relaxarea, ceea ce duce la instalarea etapei următoare.

A doua etapă este faza de debut a alcoolismului.

În această etapă, alcoolicul începe să consume pe ascuns deoarece
conştientizează că modul lui de a consuma alcool diferă de al celor din jur. Nevoia
crescândă de alcool se manifestă şi prin faptul că tot mai des apar gânduri la băutură şi
preocuparea de a nu rămâne fără „rezervă”. Uneori, această fază nu este evidentă, mai
 ales la cei care prin natura ocupaţiei şi programului lor au practic toata ziua băutură la
îndemână.
Evoluţia dependenţei de alcool se poate manifesta şi prin faptul că, după câteva
zile sau doar după câteva ore de întrerupere a consumului, primul sau primele două
pahare sunt consumate „cu sete”, chiar cu lăcomie. Unii alcoolici însă, mai ales din
păturile sociale superioare, consumă cu un stil „elegant” până la degradarea totală,
autoamăgindu-se că, dacă îşi menţin anumite tabieturi, nu pot fi dependenţi. În această
etapă apar primele sentimente de vinovăţie cu privire la consumul de alcool, cu atât mai
pregnante cu cât controlul asupra consumului este mai redus. Din acest motiv, orice
discuţie sau aluzie cu privire la consumul de alcool va fi evitată. De asemenea, încep să
apară tulburări de memorie (palimpse alcoolice), ca semnal de alarmă înaintea instalării
toxicomaniei alcoolice.

A treia etapă este denumită faza critică a alcoolismului.

Prima formă de manifestare este pierderea controlului asupra cantităţii de alcool
consumate şi poate fi declanşată de o cantitate inofensivă de alcool, ba chiar numai de
impresia de a-l fi consumat. În momentul în care în organism pătrunde o cantitate mică
de alcool, apare o dorinţă puternică, resimţită de băutor de-a dreptul organic, de a
consuma mai mult. Această dorinţă are o determinare predominant psihică. Dorinţa
imperioasă persistă până când băutorul este fie prea beat pentru a mai consuma, fie prea
bolnav pentru a mai suporta alcoolul. După trezirea din beţie, următorul exces nu trebuie
sa aibă loc din cauza unei dorinţe fizice sau psihice puternice, de obicei fiind o ocazie
obişnuită care induce următorul consum. Pierderea controlului se manifestă, practic,
numai după ce individul a început să consume alcool, dar el încă are libertatea de a
decide dacă la o anumită ocazie începe să bea sau nu, fiind astfel capabil să-şi impună
voluntar perioade de abstinenţă. Cu cât ratează mai mult în menţinerea abstinenţei, cu
atât devine mai disperat sau se resemnează, ceea ce duce la o evadare tot în alcool. Din
cauza sentimentelor de vinovăţie tot mai puternice, apare o tendinţă de autoizolare,
însoţită de ostilitate şi adesea agresivitate manifestate faţă de cei care nu îi înţeleg
situaţia. Creşte ostilitatea faţă de soţie sau soţ, pe fondul scăderii apetitului sexual şi
frustrării. Alcoolismul este însoţit de celebra gelozie alcoolică, în care soţiei sau soţului i
se reproşează aventuri extraconjugale. În această fază, interesul individului este centrat
practic exclusiv pe consumul de alcool, de unde o pierdere totală a interesului manifestat
faţă de locul de muncă, familie, prieteni sau orice altceva. Consumul matinal, remuşcările
permanente, sentimentul omniprezent de autocompătimire, neglijarea alimentaţiei,
tendinţa de a evada manifestată printr-o nevoie de schimbare a anturajului, a locului de
muncă sau chiar a locuinţei sunt manifestări specifice acestei perioade.

Ultima etapă este faza cronică

Aceasta se manifestă, în primul rând, printr-o cedare totală a rezistenţelor
individului şi o acaparare cvasicompletă a acestuia de către alcoolism. Apar stările de
ebrietate prelungită sau consumul de alcool la serviciu sau în alte situaţii în care, în mod
normal, individul se putea controla. În această fază, pe fondul abuzului de alcool, la
aproximativ 10% dintre alcoolici pot apărea adevărate psihoze alcoolice, tulburări psihice
datorate alcoolului. Ele se anunţă prin tulburări de memorie şi de concentrare, oscilaţii
puternice pe plan emoţional, lentoarea mişcărilor şi a raţionamentului, precum şi
tulburări ale atenţiei. Pierderea moralităţii este atât de avansată încât cel dependent, în
anumite situaţii, acceptă compania la băutură a unor persoane aflate cu mult sub nivelul
său social. Apar comportamente care înainte nici nu existau: minciuna, furtul,
promiscuitatea etc. În cazul în care alcoolicul nu poate să procure niciun fel de băuturi
alcoolice, recurge la consumul unor produse nealimentare, tehnice sau medicale (loţiuni
de păr şi de bărbierit, spirt sanitar, frecţii antireumatice). Nu mai ţine cont de gustul
neplăcut şi de toxicitatea suplimentară a acestora. Stările de anxietate nedefinite
însoţesc această etapă, împreună cu tremurăturile şi alte tulburări psihomotorii. Are loc
prăbuşirea totală. Adesea, în cursul acestei evoluţii, cel bolnav poate ajunge la crize
depresive de o intensitate extremă, care impun o asistenţă medicală corespunzătoare.
Uneori se ajunge la tentative de sinucidere. Delirumul alcoolic este de asemenea întâlnit
 în majoritatea cazurilor, îmbrăcând forma unor halucinaţii vizuale şi auditive, cum ar fi
animale mici de care subiectul încearcă să se ferească sau pe care încearcă să le prindă.
Degradarea personalităţii este inevitabilă în cazul în care nu se opreşte complet consumul
de alcool şi nu se acordă tratament de specialitate.

5. Tratamente contra alcoolismului şi măsuri de prevenire ale acestuia.

Tratamentul dependenţei este, de regulă, unul foarte dificil, din cauza prezenţei
concomitente a trei factori: elementul psihotrop, teren psihic şi condiţii sociale
favorizante. În plus, intervin şi elementele de condiţionare a efectului plăcut şi efectele
sindromului de abstinenţă.
Existenţa unor modele, cum ar fi părinţii sau cercul de prieteni, care dau propriului
comportament adictiv legitimitate şi chiar aparenţa de normalitate contribuie la dispariţia
reţinerilor şi a îmbrăţişării fără a opune mari rezistenţe a unei adicţii. Din aceste motive,
tinerii şi îndeosebi copiii sunt extrem de vulnerabili în ceea ce priveşte toate tipurile de
adicţie. De asemenea, aceste două categorii au capacitatea cea mai redusă de a renunţa
la acest gen de comportament înainte de a deveni extrem de nociv. Prevenirea în aceste
cazuri se poate face doar prin educaţie, prin abordarea problemei alcoolismului, a
fumatului sau a drogurilor în discuţiile cotidiene şi înfăţişarea paletei complete de efecte
pentru fiecare dintre ele. De o importanţă vitală este dezvoltarea încrederii copilului sau a
tânărului în propria persoană, găsirea domeniilor în care excelează şi dezvoltarea lor,
conturarea identităţii în jurul unor valori reale, care să-l individualizeze şi care să
înlocuiască nevoia de a se integra şi impune în colectiv prin abordarea unor
comportamente de tip adictiv.
În situaţia în care dependenţa de orice fel este deja instalată, tratamentul
presupune, dată fiind complexitatea fenomenelor care compun adicţiile, o abordare bio-
psiho-socială a dependenţei şi un tratament extins pe toate dimensiunile afectate de
adicţie. Astfel, în cazul alcoolismului, tratamentul fizic se realizează în spitale prin
dezalcoolizare, tratamentul psihic se realizează prin consiliere psihologică, iar relaţiile
sociale se refac în paralel cu tratamentul fizic şi cel psihic (prin suportul oferit din partea
familiei, prietenilor).
De notat este faptul că, în cazul tuturor dependenţelor, este necesar ca
renunţarea să se facă în totalitate. Consumul „ocazional”, „planificat” sau „în mod
controlat” nu este posibil şi antrenează revenirea la adicţie şi uneori agravarea stării
anterioare. Din acest motiv, odată hotărârea luată, abstinenţa trebuie să fie totală.
Motivaţia joacă un rol foarte important şi individul trebuie să aibă în permanenţă în minte
mulitudinea lucrurilor pe care le-a recâştigat prin depăşirea adicţiei. Unii psihologi
recomandă chiar întocmirea unei liste pe care subiectul să o poarte întotdeauna asupra
lui şi care să conţină motivele pentru care a ales să scape de dependenţă şi beneficiile
aduse de această decizie.
Încheiem această temă printr-un citat sugestiv despre alcoolici, Friedrich von
Bodelschwingh:
„Dacă întâlneşti un alcoolic salvat, atunci întâlneşti un erou. În el pândeşte
duşmanul adormit. Acest om rămâne împovărat de slabiciunea sa şi îşi continuă drumul
printr-o lume în care se bea fără discernământ, o lume care nu îl înţelege şi o societate
care se crede îndreptăţită în ignoranţa ei să îl privească de sus ca pe un om inferior
fiindcă îndrăzneşte să înoate împotriva fluviului de alcool. Să ştii însă: El este un om
excepţional!”

PATRICIA BIELTZ - Ofiţer psiholog

Bibliografie:
• Ameliorarea performanţelor individuale prin tehnici de psihoterapie – prof. univ.
dr. Irina Holdevici, Editura Lider, 2005;
• Anorexie, adicţii şi alte fragilităţi narcisice – Vladimir Marinov, Editura Trei, 2005;

• Cum poate fi depăşit sentimentul de vinovăţie – Wendy Dryden, Editura

 Polymark, 2007 ;
• Opere complete, vol. 3, Psihogeneza bolilor spiritului – C.G. Jung, Editura Trei,
2005;
• Marele dicţionar al psihologiei – Larousse, Editura Trei, 2006;
• Introducere în psihologie – A. Golu, M. Dicu, Editura Ştiinţifică, 1973;
• Psychodynamique de l’identite face a l’exclusion – Desroche Soula, Editura Eres,
Toulouse, 1996 ;
• Psihologie generală – Lieury Andre, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996 ;
• The Spiral of Silence, Public Opinion, Our Social Skin – Elisabeth-Noelle
Neumann, University of Chicago Press, 1984.