Sărutul stânjenit şi strâmb în colţul gurii

Nu a putut fireşte să-nvie un trecut.

Speranţa, otrăvită de deg etel e urii,
Azi s-a insinuat şi a durut.

Un râu mu rdar sub cheiuri curgea în fapt de seară,

Atât d e mel ancolic şi fal s, cum mi -a părut,
Şi încăpăţânarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat şi a durut.