Un om în miezul zilei se razimă -n țapină,

Cu fața încordată, îngândurat puțin.

Își șterge de pe frunte sudoarea de lumină
Și-i fumegă în spate cămașa lui de in.

Din ciutura-nghețată el soarbe -o-nghițitură,

Apoi și-ndreaptă pașii către păduri, tăcut.
Și ciutura păstrează sărutul lui pe gură
Precum, sfioasă, fata,întâiul ei sărut.