Am obosit de ochii care ma rasfrâng Neculegându-mi chipul din adânc. Am obosit râzând, am obosit de -atâta poezie Cântând doar cele câte vor veni Sau cele câte vrem sa vie. Visez sa uit odata Cuvinte, rânjet, gând Si sa privesc în ochii de agata Ca fiecare om de rând, Chipul rasfrânt sa nu -mi mai vad, Cu spaima mea si hohotul meu rece Lânga un foc sa ma cuprinda somnul Sub zarile cu margini de pamânt. În sângele fecioarei purificat si dus Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea Eu as simti cum cerul coboara lin de sus Ciorchini de cântece deasupra mea Stiu: acest vis pamântul mi -l nutreste Smulgându-mi dorul meu de infinit Dar visul creste -n mine ca madulare grele Am obosit... ... Mi-a murit iubirea cu rân jet si stele Înca din fesele inimii mele Mi-a murit si-i strigoi si -n rastimpuri revine Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.