TÎNÃRUL PENTRU CÃSÃTORIE

INTRODUCERE

Rebeca : - Mamã, mamã!Ascultã-mã,sã-þi spun... Când veneam de la

fântânã , un
om a alergat înaintea mea cerându-mi sã-i dau apã...

Mama : - ªi ce-ai fãcut?

R. - Eu?!... M-am oprit ºi i-am aplecat vadra pe mânã,zicându-i :

<Bea,domnul
meu!>,iar când l-am vãzut bãtrân,am umplut repede adãpãtoarea ºi pentru
cã-
milele lui.

M. - Dar drumeþul,ce a zis?

R. -Sã vezi! Când s-au sãturat cãmilele de bãut,omul acela a scos darul
acesta,mi
l-a dat ºi a întrebat:<A cui fatã eºti?>

M. -ªi tu i-ai spus,desigur!???

R. - Da...ºi i-am mai spus cã avem nutreþ din belºug pentru cãmilele lui ºi
-ar pu-
tea rãmâne la noi peste noapte...Atunci omul acela s-a aruncat cu faþa la
pãmânt
ºi a zis: <Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeul stãpânului meu Avraam,
care
n-a pãrãsit îndurarea ºi credincioºia Lui faþã de stãpânul meu!>

M. - ªi unde ai lãsat pe omul acela?

R. - S-a dus fratele meu sa-l aduca.Iatã-i cã vin!

Povestitorul :- În atmosfera aceasta de animaþie,un cãlãtor intrã în casã.

Îmbrã-cãmintea lui ºi a celor ce-l însoþeau,mãrturiseau cã erau de departe.
N-a vrut sã stea jos,n-a vrut sã mãnânce ci voia sã le povesteascã ceva
însemnat . Le spuse
mai întâi cine este,de unde vine,cine l-a trimis ºi cum a ajuns aici.Toþi îl
priveau fãrã sã-l înþeleagã prea bine.Înãlþându-ºi capul,cãlãtorul zise :

Cãlãtorul : -Eu am ajuns azi la izvor,ºi am zis: <Doamne,Dumnezeul

stãpânului
meu Avraam,dacã doreºti sã-mi dai izbândã în cãlãtoria pe care o fac
iatã,eu stau
la izvorul de apã,ºi fata care va ieºi sã scoatã apã,ºi cãreia îi voi zice : ”
Dã-mi,te rog sã beau puþinã apã din vadra ta! ” `I care îmi va rãspunde: “
Bea tu însuþi,ºi
voi da de bãut ºi cãmilelor tale ” , fata aceea sã fie nevasta pe care a
rânduit-o
Domnul pentru fiul stãpânului meu!>

P. - Cât de neobiºnuit pare!Noi,contemporanii,de regulã nu gãsim elemente

co-
mune cu acest fel de a gãndi ºi proceda. Nici nu ºtii cum e tânãrul , cum
aratã,
dacã e înalt,prezentabil!Ce situaþie are... Apoi riscul de a merge pe
meleaguri
strãine,fãrã prieteni ºi cunoscuþi.Nu e aºa cã e prea de tot?
Oare o fatã nu s-ar trage speriatã înapoi?ªi care pãrinþi nu ar
spune:<Du-te bãtrâne,cum sã þi-o dãm în asemenea condiþii?Sunt multe
fete pe lume...>
Dar nu!Dupã clipe de liniºte solemnã,tatãl se ridicã ºi spune : <De la
Dom-
nul vine lucrul acesta;noi nu putem spune nici rãu nici bine;ia-o ºi du-te ca
sã
fie soþia fiului stãpânului tãu,cum a spus Domnul!>
<Domnul a spus!>Dar Domnul e Acelaºi!Domnul încã mai poate vorbi!
În aceastã atât de delicatã problemã a cãsãtoriei,cu urmãri ce ating
veºni-
cia,venim înaintea Ta Doamne,ºi Te rugãm,aratã Tu copiilor Tãi , celor ce
cautã
luminã în acest hãþiº,aratã-le Tu drumul cel drept pregãtit pentru fiecare ,
dupã
mãsura cea mare a iubirii Tale!
Sã vadã ºi sã înþeleagã!

TEMA I

Am întâlnit adesea o vorbã care circulã cu autoritate în lumea

largã,desigur o
cunoaºteþi ºi dvs..Sunã cam aºa : <Ei,dragã,cãsãtoria e o loterie.>
Am auzit-o încã de copil,de la rude,prieteni,necunoscuþi ºi de câte ori
o
întâlneam mã neliniºtea ºi mã indigna: sã fie cãsãtoria un act lipsit de
principii,
la cheremul impulsurilor necontrolate ale firii,ca un ... zar în rostogolire?
Dar m-a tulburat ºi mai mult faptul când,intrând în Bisericã,am
regãsit
zicala în gura unui frate respectabil,exprimatã în alte cuvinte:
<Sã ºtii,frate,cãsãtoria asta o face omul!Dumnezeu nu se amestecã.Toatã
liber-
tatea El o dã omului sã facã aºa cum doreºte...>
Deci,tot o loterie...
Se poate ca pãrerea aceasta sã aibã mulþi susþinãtori.Dacã lucrurile
stau aºa,ora noastrã muziclã de azi este compromisã...Nu avem nimic de
spus despre ceea ce þine de <jocul împrejurãrilor>.
Noi însã,credem altfel!
 Întemeiaþi pe Biblie ºi avînd în dreapta noastrã experienþa fericitã a
sfin-þilor,noi rãmânem în convingera cã pasul cãsãtoriei stã direct în mâna
lui Dum-
nezeu.Nu omul,ci Dumnezeu!
Când omul nici nu se gândea,Dumnezeu a fãcut o femeie ºi tot El a
adus-o la om.El pune la cale,El aduce la îndeplinire,iar omul,înþelegând
voia Sa,doar primeºte darul ºi e fericit.
Experienþa primei cãsãtorii perpetueazã exact aceleaºi prevederi din
Eden.
Fiecare pas spre cãsãtorie,are în spate un program divin de îndeplinit,de
care depinde totul.
Dumnezeu ºi astãzi rânduieºte pentru robul Sãu,ca ºi pentru Isaac ºi
Re-
beca,un ajutor potrivit.Pentru cã aºa stau lucrurile vom avea multe de
întrebat
ºi multe de spus,pentru ca toþi cei ce vin în urma noastrã sã cunoascã
secretul fericirii familiale.
ªi,apropo de declaraþia acelui frate,cã Dumnezeu nu se amestecã în
cãsã-
toria omului,am aflat apoi cã el era nefericit în cãsnicie.Probabil vorbea aºa
pentru cã era nefericit,sau mai probabil,era nefericit pentru cã vorbea aºa.

T E M A IB

Ecles.3:1 <Toate îºi au vremea lor ºi fiecare lucru sub ceruri îºi are ceasul
lui.>
Sã nu mire pe nimeni faptul cã începem discuþia problemelor ce
privesc cãsnicia sau chestiunea vârstei celui ce doreºte dupã un cãmin.
Cãci,cu toate cã vârsta este un aspect secundar faþã de
discernãmântul spiritual,faþã de alegerea partenerului ºi aprobarea
divinã,totuºi de amãnuntul acesta se leagã esenþialul,poate al tuturor
celorlate aspecte.
V-aþi gândit de ce patriarhii se cãsãtoreau aºa târziu,deºi atingeau
matu-
ritatea fizicã tot aºa de repede ca ºi noi?Cercetaþi genealogia ºi veþi
observa cã niciunul nu se cãsãtorea mai devreme de 60 de ani înainte de
potop,iar cei de dupã potop le urmeazã îndeaproape exemplul.Isaac avea
40 de ani când o ia pe Rebeca de soþie . Chiar Moise trecu de 40 de ani
când o luã în cãsãtorie pe Sefora.
Lucrul acesta nu este întâmplãtor.Toþi aceºti oameni ai lui
Dumnezeu,se
vede cã ºtiau taina legatã de vârsta celui în cauzã,ce se poate rezuma în
aceste cuvinte: <evoluþia,concepþia despre cãsãtorie>.
Sã ne folosim de un exemplu:la 5 ani un copil înþelege un anumit
lucru prin <prieten>.La 10 ani,înþelege deja altceva prin acelaºi cuvânt.La
15 ani,
apoi la 20,acelaºi om va înþelege altceva,nu doar îmbogãþind înþelesul,ci
chiar schimbându-l cu totul!
Iatã adolescentul la 18-19 ani privind cãsãtoria. Cu ochi de nou venit,
el
abia o descoperã ca pe o lume nouã.Privind în jur el crede cã vede tot.Dar
ceea ce
ajunge sã cunoascã se mãrgineºte doar la lumea vizibilã,la aparenþele
lucrurilor de care ele se ataºeazã cu putere.In elanul acestei primei
cunoºteri,adolescentul apare ca un <bulgãre de foc>,ce se rostogoleºte de-
a valma,aprinzând totul în cale.La numai câþiva ani,maturizat,acelaºi om
vede cu totul altceva.Pentru el,copt în încercãri,viaþa nu mai este un
<sport>,ci o umblare plinã de rãspun-
deri.ªi,privind cãtre cãsãtorie,el nu mai vede cele vãzute,ci pe cele lãuntice
de dincolo de aparenþe.
Privind spre cãsãtorie,în loc de <þara vrãjilor>,el o înþelege ca pe o
întâl-
nire a doi cãlãtori în pustiu,ca o întovãrãºire înviorãtoare,plinã de
pace.Bulgãrele de foc,probabil cã nu s-a rãcit deloc,dar nu se mai
rostogoleºte
haotic,ci arde în locul lui în vatra sobei.
Pentru a reþine,sã rezumãm deosebirile:
- în concepþia adolescentului,cãsãtoria este un scop,al cãrui
motiv,<fericirea>,e cãutat cu egoism;
- în concepþia celui matur, cãsãtoria nu este un scop în sine,ci este doar un
mijloc de a atinge scopuri mai înalte,iar fericirea ei vine pe deasupra,ca un
rod;
- pentru adolescent,e un capãt de drum;
- pentru matur,o angajare adâncã într-o cãlãtorie fãrã sfârºit,pânã în
veºnicii.
- pentru adolescent e o dãruire absolutã,o abandonare,un vas în clocot.
-pentru cel matur este o dãruire echilibratã,un vas de-abia pus pe foc,ºi în
conti-
nuã creºtere .
<Cãsãtoria,în loc sã fie sfârºitul iubirii,e doar începutul ei.> (vezi P.P.
p.176).

În concluzie : concepþia adolescentului gãseºte în cãsãtorie slujirea eului ºi

a dorinþelor lui apãrate cu gelozie.Pe când în concepþia creºtinului
matur,cãsãtoria
este o asociere fericitã,între doi,în vederea slujirii lui Dumnezeu ºi pentru
mode-
lare reciprocã.
...ªi iatã cum,fraþii mei,pornind sã vorbim despre vârstã,am ajuns sã
tra-
tãm chiar problema de fond,cea a concepþiei despre cãsãtorie ºi a
evoluþiei ei.
Lecþia patriarhilor e mare.Ce puternic ecou dobândeºte acum
avertizarea
din cartea <Solii pentru tineret>,p.346-347:
<Cãsãtoriile timpurii sã nu fie încurajate.Bãieþi ºi fete pãºesc în
legãmân-
tul cãsãtoriei cu iubire necoaptã,cu judecatã neîmplinitã,fãrã sentimente
nobile
ºi înãlþãtoare,ºi iau asuprã-le binecuvântarea cãsãtoriei conduºi doar de
pasiuni copilãreºti.>
O,câte nenorociri blestemate s-au plãmãdit din neînþelegerea
adevãrului
cã <orice lucru de sub ceruri îºi are ceasul lui>...
 Fraþii mei tineri,aºteptaþi cu rãbdare potolirea vânturilor.Sã nu daþi
creza-
re gândurilor frãmântãtoare...Pãstraþi cu tãrie înþelepciunea aceasta,cãci
este
ºtiut : <Aceea care scuturã pomul cu scopul de a culege fructele coapte
mai repede,niciodatã nu se vor bucura de binecuvântãrile ºi dulceaþa
rodului pe care le aflã culegãtorul rãbdãtor.>

E X P E R I E N Þ A 1 (Mãriuca)

Era vremea primelor flori.Insetaþi de primãvarã,mergeam cu o grupã

de juniori prin pãdure.Mai <bãtrân> între ei eram ºi eu împreunã cu un
prieten,
bãiat bun care ºtia sã se apropie de inimioarele lor zburdalnice.
De la un timp bãgasem de seamã cã devenise absent faþã de
grup.Pãrea absorbit de compania unei copile.Discutau senin ºi degajat.Ce
tare aº fi vrut sã aflu ce discutau,cu atât mai mult cu cât mã lãsase sã mã
lupt cu <vitejii> mei,
iar asta mã cam intriga.A trebuit sã aºtept pânã la
întoarcere,când,prinzând ocazia l-am înrebat încet:
<S-a întâmplat ceva?Te-am tot vãzut sporovãind cu Mãriuca...>
<Eh,probleme copilãreºti,îmi zice el.ªi-mi povesti despre unele
frãmântãri ale copilei:cum i se ataºase inima de un tânãr oarecare de la
adunare.
<ªi...ai umblat la ranã?>
<I-am vorbit deschis ºi foarte realist,ca între doi prieteni ce nu au ce
as-
cunde.>
Ceea ce prietenul meu îmi spunea era pentru mine o experienþã
nouã.Nu credeam cã se putea vorbi aºa.Cred cã eu n-aº fi
îndrãznit...Printre altele spu-
nea: <Am întrebat-o deschis -la câþi ani crezi tu cã se poate mãrita o fatã?
La 20,
zice ea.I-am zis atunci: Uite,Mãriuca,tu ai 15 ani.Are rost pînã atunci sã ne
împovãrãm sufletul?E ca ºi cum am pune oala pe foc,fãrã nimic în ea.Se
încinge
degeaba pânã se stricã,ºi nu mai e bunã de nimic...Nici de credinþã,nici de
carte,
nici de bucurii.Acum e vremea sã înveþi,sã strângi pentru atunci.Sã
creºti,sã ajungi om de nãdejde,apreciatã,doritã ºi cãutatã...Lasã pentru
atunci!>
In drum spre casã,din unghiul meu,o urmãream discret pe
Mãriuca.Era
din nou în grupul de fete.Râdea,vorbea ºi avea o altã privire decât cea de
dimineaþã.Era îmbujoratã,ca izbãvitã dintr-un greu cuptor.Înþelesese cã nu
era vremea!

T E M A II

<ªi Samson a zis tatãlui sãu: Ia-mi-o cã-mi place!>(Jud.14:3)

 Iatã un tânãr care vrea sã se cãsãtoreascã.Declaraþia lui rãsunãtoare
este
importantã prin aceea cã aduce în discuþie douã probleme de cãpãtâi care
confruntã pe orice tânãr în cauzã.
Prima problemã: priveºte criteriile prin care se face o alegere.
A doua problemã : priveºte legãtura dintre afectiv ºi raþional,sau
dintre pasiune ºi judecatã.
Le vom cerceta pe rând.
<Ia-mi-o cã-mi place!>
Indiscutabil,lui Samson îi plãcea persoana pentru niºte însuºiri ale
ei.De
ce ordin erau acestea?Timp,n-avusese s-o cunoascã.Era prea <june>
pentru o gândire profundã.Filisteanca era frumoasã,ºi nu este frumuseþea
un criteriu,regina tuturor criteriilor?Oare nu din contemplarea frumuseþii
se zãmislesc toate pasiunile ºi legãturile afective?ªi nu gândeºte toatã
lumea aºa?
Sã vedem cât de îndreptãþitã este aceastã mentalitate.
Iatã o persoanã.Este frumoasã,apreciatã ºi iubitã pentru aceasta.ªi
vine o boalã ce o desfigureazã.Peste noapte preþuirea ºi aprecierea celor
din jur se rãceºte ºi dispare.Dar este drept?Nu a rãmas omul de fapt
acelaºi,cu acelaºi suflet ºi calitãþi?
Oh,cât de amar trãdeazã vicleana frumuseþe...Câte tragedii pe
motivul
acesta.Toþi cei ce o acceptã drept criteriu,vor sorbi odatã ºi odatã veninul
ei,cãci chiar ºi fãrã boalã,timpul jefuieºte pe fiii oamenilor de acest dar
trecãtor.

ªi un alt caz.M-am nãscut,sã zicem cu un nas prea lung.Dar ce vinã am

eu?De ce sunt ocolit,nedorit?Nici caracterul,nici pregãtirea nu conteazã în
faþa frumuseþii.O,ce nedrept criteriu! Acum,vã rog,spuneþi,îl acceptaþi?Nu
teoretic-
ci practic!Dacã da,o facem spre paguba noastrã ºi spre durerea multora.ªi
n-am mai fi creºtini.
Un bunic mã avertiza împotriva ei prin pilda omului ce cãuta de mult
sã cumpere cârlige.ªi când le zãri într-o vitrinã,zise vînzãtorului:
-<Daþi-mi,vã rog,cãrlige de doi jumate’!
-<N-avem,domnule!...>
-<Dar am vãzut în vitrinã!>
-<Domnule,vitrina nu se vinde!>
Frumuseþea este doar vitrina!Cumpãrând chiar tot magazinul,nu
cumperi ºi vitrina!Vitrina nu procurã venit nici cumpãrãtorului,nici
vânzãtorului.Este doar pentru ochii celor ce privesc de afarã.Bunã doar
pentru exterior.
Aici este neajunsul frumuseþii:ea este doar un criteriu
exterior,<vitrinã>
ºi nu are de-a face cu ceea ce este omul în fond.
Dar frumuseþea nu este singurul criteriu exterior.Mai sunt ºi :
bogãþia,
avantajul material ºi altele ce au de-a face doar cu ceea ce are omul.ªi nu
cu ce este omul.Acestea sunt criterii fireºti,nepotrivite pentru o alegere
spiritualã.
Un creºtin convertit nu are de-a face cu ele.Pentru el existã cu totul
altele:
anumite criterii spirituale,care cântãresc greutatea spiritualã a
omului,acoperi-rea sa în <aur de caracter>:bunãtate,curãþie,blândeþe...
Acestea îl încântã pe cel spiritual,indiferent de ... nas.ªtiaþi cã în
timpul acesta <nu existã om care sã nu poatã fi iubit!>Pentru cã nu
frumuseþea,ci adevãrul îl face fermecãtor.Cât de încurajator! (Prov.19:22)
<Farmecul unui om stã în bunãtatea lui!>(Prov.31:30) ºi,în contrast
cu acest farmec,<frumuseþea este deºartã>.
Ca sã înþelegi acestea,tu însuþi trebuie sã fii copt...ºi,uite cã ne-am
întors
la <vârstã>!
Prietene,dacã vrei sã fii fericit în alegerea ta,aºteaptî vremea cãderii
solzilor de pe ochi!
Cautã valorile ascunse.Sã nu te amãgeascã <banii falºi> ai criteriilor
exterioare.Ci sãdeºte-te în trunchiul dragostei adevãrate ºi hrãneºte-te cu
seva cea vie a adevãrului!

E X P E R I E N T A 2(Walter)

Aproape întotdeauna când mi-e dat sã ascult declaraþii despre

alegerea tovarãºului de viaþã,îmi vine în minte o istorioarã cu
farmec,petrecutã de mult,pe care doresc sã v-o împãrtãºesc.
Walter,un tânãr ales,veni într-o zi înaintea tatãlui sãu,radiind de
bucurie.
- Tatã,vreau sã mã însor!
- Ei,bine,fiule,rãspunse tatãl,ridicându-ºi fruntea înaltã de deasupra
banchetei de lucru.La 25 de ani,e timpul. ªi
mãsurându-ªi fiul cu dragoste,dar ºi cu seriozitate,continuã:
- ªi rogu-te,aº putea sã aflu cu cine?
-O,tatã,cred cã o cunoºti,este Hilda,cea mai ....
-O clipã,o clipã,fiule!Aºteaptã pânã îmi iau condeiul ºi
hârtia.Aºaaaa....acum spune-mi,cãci vreau sã -i cântãresc preþul,dacã
<face sau nu>.
- Tatã,este atât de frumoasã,cu privirea ei dulce...
ªi,în timp ce Walter o descrie visãtor,tatãl notã mare pe hârtie,o cifrã:
un zero!
- Cum,tatã?Atâta preþuieºte frumuseþea în ochii tãi?
- Zi mai departe,fiule!Mai e ceva?
- O,tatã,reluã puþin descumpãnit tânãrul.Dacã ai ºti ce glas de
privighetoare are!
Tatãl scrise alãturi un alt zero.
- Dar,tatã,dumneata?!...
-Nu te pripi,fiule,mai e ceva?
- Pãi...o,da! Dacã ai ºti ce mâncãruri bune ºtie sã gãteascã...
Grav,tatãl înscrise al treilea zero,sub privirile nedumerite ale lui
Walter.
-Mai departe,fiule,mai departe!
-Sã-þi spun cât de plãcut se îmbracã,ce rochii frumoase,cusute chiar de
mâna ei!
Cu dezamãgire privea rãtãcit la ºirul lung de zerouri,ce se adunau
unul dupã altul,dupã fiecare vorbã rostitã despre aleasa lui.
 Dar,tatã!Sã nu preþuiascã Hilda chiar nimic?!Atunci tatãl puse
condeiul jos,se rezimã de spãtarul jilþului ºi cu o vorbire rarã rãspunse:
- Spune-ai adineaori cã vrei sã te însori,dar fã-mã sã înþeleg!Spuneai cã e
frumoasã,bãiatul meu,dar tu nu te însori cu o pãpuºã.Ziceai cã are voce
plãcutã.O,fi,dar nu iei o cântãreaþã,ci o nevastã.Apoi cã ºtie sã
gãteascã,dar tu nu cauþi o bucãtãreasã,ci o soþie!ªi,poftim,cã se îmbracã
cu gust,dar tu nu iei un manechin,ci un om!
Din tot ce mi-ai înºirat pânã aici,nu mi-ai spus nimic despre ea.
Walter tresãri.κi lovi fruntea cu palma ºi exclamã vesel:
- Aºa este tatã!Uitasem tocmai ce era mai important:Hilda este cea mai
credincioasã fatã din câte am întâlnit vreodatã.Este sufletul cel mai curat ºi
lângã ea simt cerul mai aproape!
Fãrã glas,tatãl scrise un unu mare în faþa acelor multe zerouri.
- Aºa da,fiule!,zise el satisfãcut.Hilda a ta valoreazã milioane!

T E M A IIB

<Tatã,ia-mi-o cã-mi place!>

Chiar dacã argumentul samsonic sunã de-acum fals,reluãm cuvintele ca sã
desprindem din ele,cea de-a doua problemã,ºi anume:
- legãtura dintre afectiv ºi raþional sau dintre pasiune ºi judecatã.
Omul nu este nici robot,nici animal.Robotul poate <g ândi > fãrã sã
simtã.Animalul poate simþi,fãrã sã gândeascã.Omul,însã,gândeºte el,ºi cu
inima simte în acelaºi timp.Iar când simte ºi judecã.Cea mai micã
despãrþire între raþiune ºi simþãmânt naºte o gravã boalã psihicã.
Înþelegi de ce am spus acestea?
Existã în lume un soi de emoþii,pe care lumea le numeºte în mod
incorect <dragoste>.
Luaþi seama ºi nu vã înºelaþi!În timp ce dragostea adevãratã,aºa cum
spune Spiritul profetic,<este o plantã venitã din cer,care nu este lipsitã de
judecatã ºi nu este oarbã>,în jurul vostru,buruieni otrãvitoare afiºeazã o
dragoste bolnavã,besmeticã,tulbure ºi întunecatã.Sã nu vã înºele
strãlucirea vreunui înger în lumina care ascunde un demon!> Solii pentru
tineret 363.
Adevãrata iubire este un principiu înalt ºi sfânt,cu totul deosebitã în
caracter de iubiea aceea care este trezitã din impuls...În timp ce iubirea
curatã îl ia pe Dumnezeu în toate cãile ei,pasiunea va fi încãpãþânatã,
pripitã,lipsitã de judecatã,dispreþuind orice piedicã ºi fãcând un idol din
obiectul alegerii ei.Aici se deosebeºte dragostea de patimã.
- Dragostea e luminoasã - patima oarbã.
- Dragostea se întemeiazã pe principii înalte,curate. - patim,a,pe pornirile
firii josnice,pe egoism.
- Patima tulburã somnul ºi pacea conºtiinþei.
- Dragostea e potolitã,înfrânatã.
- Patima e nestãpânitã,tumultuoasã ca un vulcan : <Iami-o,cã-mi place!>
Îmi vin în minte cuvintele unui tatã care sria fiului sãu din depãrtãri:
<Nelule,pãzeºte-þi inima mai mult decât orice.Adu-þi aminte de cele ce-þi
ziceam când stãteam în grãdinã.Persoana care te tulburã,ocoleºte-o!Dupã
asta vei ºti cã nu e omul potrivit.Un adevãrat tovar㺠de viaþã nu aduce
tulburare ci,dimpo-trivã,limpezime.Iar dacã sentimentele ce te nãpãdesc
îþi pârjolesc sufletul,ºi-þi provoacã suferinþã,scoate-le din tine,cãci n-au
de-a face cu binele tãu.Dragostea adevãratã nu aduce suferinþã,ci
bucurie.Dupã asta vei cunoaºte adevãrata dragoste...>

Iubiþi prieteni!Încã mai circulã în lume vechea eroare,transmisã din

tatã-n fiu,anume cã <dragostea este oarbã>.Nãdãjduim,cã nu veþi accepta
viziunea omului despuiat la minte ºi târât de simþuri fãrã control.
Credem cã ajutaþi de prietenul vostru Isus veþi ºti sã judecaþi
lucrurile acestea într-o þinutã regeascã!

T E M A III

<Bine,frate,pânã la cãsãtorie sã nu mã împrietenesc cu nici o fatã,sã

am ºi eu o ...experienþã de bazã?!>
Poate nimeni nu gândeºte aºa,dar gândul acesta se poate cuibãri în
mintea noastrã.E drept sã gândim aºa?E adevãrat cã în toate lucrurile
,înainte de a ajunge la realizarea cea mai bunã e nevoie de o a trece printr-
o
ºcoalã.Acumulezi o experienþã.În problema cãsãtoriei acest lucru nu se
potricveºte deloc.Spre deosebire de celelate acþiuni omeneºti care sunt
repetabile,ca vorbirea,munca,învãþarea,pe care le sãvârºim iar ºi
iar,cãsãtoria nu e o experienþã repetabilã ci unicã.A repeta prin voia ta
înseamnã blestem!Vorbeam cu cineva necãsãtorit ºi-mi zicea cu multã
înþelepciune:
<Oare Adam ce experienþã de bazã a avut când s-a cãsãtorit?Nu
cunoscuse înainte cãsãtoria în nici un fel.ªi a fost fericit ºi a iubit
mult,poate prea mult,pe Eva.Cãsãtoria este de un singur fel:cea instituitã
de Dumnezeu.ªi astãzi ea e aceeaºi ca la început.Toþi urmeazã sã o primim
în aceleaºi condiþii ca ºi Adam.Ferice de cei ce aºteaptã neîntinaþi acest
mare dar.Pentru mine preocuparea femininã nu existã decât cu o singurã
excepþie:cãsãtoria.>
Hotãrât,Dumnezeu nu împinge în actul cãsãtoriei oameni fãrã o
experienþã,dar <experienþa la bazã>nu stã în uºurãtãþi ºi flirt,ci în
cunoºterea realistã a omului,indiferent de gen,în putinþa de a descoperi
valorile adevãrate.Acestea se câºtigã în întovãrãºiri
prieteneºti,dezinteresate,în scopul lucrãrii lui Dumnezeu,în camaraderie
curatã ºi nediferenþiatã,adicã fãrã a privi o persoanã mai stãruitor.
Diferenþierea,înclinarea cãtre o singurã persoanã trebuie sã fie rodul
comuniunii cu Dumnezeu.

<Sã nu vã mulþumiþi cu nimic mai prejos decât planul lui Dumnezeu

pentru viaþa voastrã,dacã voiþi într-adevãr partenerul rânduit de
Dumnezeu pentru viaþa voastrã.Tatãl vostru ceresc,n-a voit niciodatã ca
bãrbaþi ºi femei sã intre în experienþa sacrã a cãsãtoriei printr-un proces
de erori ºi încercãri.El este cel care autorizeazã cãsãtoria,întrucât toate
cãsãtoriile adevãrate sunt plãnuite în cer.>
 Ce presupune cuvântul <experienþã la bazã> în gura celui ce o
pretinde în mod nesãbuit?Un ºir de erori,încercãri ºi tatonãri
preliminarii.Oricine vede limpede cã asta este neseriozitate!Flirtul sau
cochetãria distrug posibilitatea.Omul care se angajeazã în ele nu e cu
adevãrat om.Ce autoritate mai poate avea el înaintea celorlalþi? <Flirtul
este poarta desfrânãrii> ºi oricine face aceastã experienþã intrã pe
aceastã poartã.Sã nu mai vorbim de acestã experienþã nefastã,zdrobiri de
inimi,întinãri în gând ºi faptã,logodne rupte...Ce va scrie cerul în dreptul
lor?Iar în ziua judecãþii le vom putea privi în faþã?

T E M A IV

Ca sã mai cuprindem câteva puncte din vasta arie a temei

cãsãtoriei,vom trata pe scurt alte câteva probleme sub formã de întebãri -
rãspunsuri.
1.Cum s-o gãsesc sau cum sã-l gãsesc?
Rãspuns: În nici un caz rotind capul în stânga ºi-n dreapta,nu alergând ºi
cãutând.Riºti sã gãseºti a altã persoanã ºi nu pe cea aleasã de
Dumnezeu.Darurile nu se cautã,ele se primesc.
Iatã ºi o soluþie concretã: hotãrãºte-te sã lucrezi pentru Domnul.Intrã
în câmpul Lui.Pe oamenii Sãi acolo îi gãseºti,pe ogorul Evangheliei.Îþi va fi
uºor sã descoperi ajutorul potrivit.

2.Pot sã aspir la oricine?Indiferent de vârstã,pregãtire?

Rãspuns: Formal,o diplomã sau originea diferitã nu va putea strica planul
lui Dumnezeu.Spiritul profetic apreciazã totuºi cã deosebirile mari de
vârstã,pregãtire etc. sunt tot atâtea nepotriviri sau lungimi de undã
diferite.Principiul rãmâne valabil,cã :<numai cine se aseamãnã,se adunã!>
Ajutorul tãu îþi va semãna,ca vârstã,pregãtire ºi celelalte.Iar dacã
aspiri dupã ceva mai înalt în alegere,strãduieºte-te sã te ridici pe tine
însuþi spiritual.Cautã asemãnarea cu Isus,ºi atunci ajutorul tãu va fi pe
treapta cea mai înaltã:va semãna cu Domnul!

3.Oare totdeauna numai tânãrul alege?O tânãrã niciodatã?

Rãspuns: Nu numai uneori,ci totdeauna,tânãra trebuie sã aleagã ºi
ea.Acceptând sau refuzând oferta,partea ei este însemnatã.Tânãra nu este
o mobilã.Dacã socoteºte destinul ei de valoare înaintea lui Dumnezeu ea
trebuie sã se opunã de câte ori nu are aprobarea lui Dumnezeu,indiferent
care va fi rezultatul.Printr-o experienþã personalã,ea poate corecta multe
greºeli din partea tinerilor.

4.Peþitoria ar putea sã mã ajute în gãsirea partenerului?

Rãspuns: Noi nu credem cã Dumnezeu se poiate folosi de oameni ca de
niºte unelte,decât atunci când ei sunt predaþi lui Dumnezeu ºi când totul
se face dupã sfatul Sãu.De exemplu,în cazul lui Isaac ºi Rebeca.
Peþitul este însã o instituþie pur omeneascã ºi pãgânã.Prin cuvinte ca
<am o fatã pentru tine>,sau <þi-am gasit un baiat bun>,oamenii se
încumetã sã înlocuiascã planul Atotputernicului printr-o acþiune
omeneascã.ªi în al doilea rând,înlãturã partea esenþialã a omului,aceea de
a face o experienþã pesonalã cu Dumnezeu.Ocoliþi peþitorii!

5.Cum pot afla aprobarea lui Dumnezeu?

Rãspuns: Miezul zilei nu crapã deodat,ci vine treptat,pânã atinge
zenitul.Pentru a auzi glasul lui Dumnezeu este
nevoie de o experienþã treptatã,pânã acolo încât vom ºti exact voia
Sa.Cine a neglijat pregãtirea dinainte nu va auzi ºi nici nu se va strãdui sã
întrebe pe Dumnezeu.Mai concret: deschiderea Bibliei la întâmãlare sau
semnele nu pot înlocui experienþa ruigãciunii.Altfel,ar apare ca un oracol ºi
s-ar asemãna cu vrãjitoria.Pentru reuºita experienþei personale trebuie
mai întâi sã-þi supui dorinþele cu totul lui Dumenzeu,ºi sã doreºti în mod
sincer sã cunoºti voia Lui.Oricare ar fi ea,trecând de acest prag,Domnul va
rãspunde fãrã greº prin glasul conºtiinþei
ºi prin pacea sufleteascã.ªi atunci când a avut loc experienþa
personalã,abia atunci un text biblic,sau un semn pot sã confirme voia Lui.

6.<Eu nu mã cãsãtoresc.Gãseºti ceva rãu în aceasta?>

Rãspuns: Pânã la o anumitã vârstã este numai normal sã gândeºti aºa.Dar
la vârsta maturitãþii acest fel dfe a gândi dã de gândit.Poþi spune asta din
teamã faþã de acest pas.Leagã-te atunci mai mult de Domnul.Sau ai putea
vorbi aºa din <eroism> rãu înþeles,gândind cã este o poziþie
superioarã.Gândeºte-te apoi cã <nu este bine ca omul sã fie singur.>Aºa a
fost la început ºi chiar dacã împrejurãrile rele au fãcut sã fie mai bine
singur,cum este exemplul lui Pavel,noi tindem în toate lucrurile ºi în cãmin
cãtre ordinea edenicã,când toate erau
<foarte bune.>

INCHEIERE

În ceasul înserãrii,în ceasul când vãzduhul se umple de simfonii în

surdina greierilor,pe iarba înaltã ce unduia în adierea vântului,pãºea un
tânãr.Depãrtat de glasuri ºi zgomote,singur în imensitatea de necuprins a
naturii,pãºea încet,cufundat în tainica cugetare.Tãcut ca fumul pe altar,o
rugã potolitã,dar fierbinte,unea cerul cu pãmântul,revãrsând în valuri
mângâierea Duhului Sfânt peste sufletul însetat.
<Doamne,Tatãl meu cel Bun...Alege Tu pentru mine...Dã-mi ce ºtii Tu
cã este bine.Ia-mã de mânã ºi du-mã sub aripile îndurãrii Tale ...>
Stelele s-au aprins de mult pe boltã ºii într-un vitraliu mãreþ au
deschis mii de ferestre.Dumnezeu vegheazã!
Din faþã,dinspre pustie,o ceatã de cãmile înainta ostenitã spre
casã.Drumurile se apropie... se ajung...se întretaie.ªi dupã câteva cuvinte
de liniºtitã împãrtãºire,pornesc împreunã spre casã.
Pe acelaºi drum ,acum merg doi!Nu vreau altceva decât sã ºtiu acest
drum fericit.Nu mai doresc alt bine,oricât de îmbietor m-ar chema.Nu cer
altceva decât tainicul plan pentru mine ºi ajutorul meu pregãtit cu atâta
drag încã din veºnicii.

Ferice de tine,<Isaac>,fratele meu,care ºtii sã alegi voia lui

Dumnezeu,
care þi-a dat tot ce este în tine ºi aºtepþi în tãcere mâna care sã te
conducã pe drumul unde lumina nu apune ºi unde fericiri veºnice stau la
dreapta ta!

Amin!
Texte despre cãsãtorie din cãrþile Ellenei G.White:

<Dacã bãrbaþii ºi femeile obisnuiesc sã se roage de douã ori pe zi înainte

de
cãsãtorie, ei trebuie sã se roage de patru ori pe zi înainte de a face pasul
acesta.
Dacã este nevoie vreodatã de Biblie, dacã trebuie cãutatã vreodatã
cãlãuzi-
rea divinã în rugãciune,dacã este nevoie de sfatul celor mai în vârstã ºI cu
experienþã,este tocmai înainte de a face pasul cãsãtoriei.
Faceþi pe Hristos Sfãtuitorul vostru,cercetaþi cu rugãciune Cuvântul
Sãu. Dumnezeu e mult mai preocupat de partenerul vostru decât sunteþi
voi înºivã!> (Solii pentru tineret p.357)

<Satana este foarte preocupat sã influenþeze pe aceia care sunt cu totul

nepotri-
viþi unul pentru altul ca sã se cãsãtoreascã.El îºi pune toate puterile în
lucrarea
aceasta pentru ca sã poatã aduce mai multã mizerie asupra familiei
omeneºti decât prin exercitarea dibãciei sale în orice altã direcþie.>
(Testimonies,vol.2,p.284)

<Sub cãlãuzirea lui Hristos,tânãra sã primeascã de tovar㺠în viaþã numai

pe
acela care are trãsãturi de caracter curate ºi bãrbãteºti ,pe acela care este
sâr-
guincios,cinstit ºi are idealuri,pe acela care iubeºte pe Dumnezeu ºi se
teme de El.Iar tânãrul sã caute ca aceea care sã stea alãturi de el sã fie
pregãtitã sã poarte partea ei din poverile vieþii,a cãrei influenþã sã-l
înnobileze ºi sã-l înalþe,
ºi care il va face fericit prin iubirea ei.>
(Solii pentru tineret,p.335)