Colegiul Naţional de Informatică „Gr. Moisil”.

EDUCAȚIA ATENIANĂ

Buna Beniamin, clasa a IX-a C.

prof. Ancuţa Ramona

25 noiembrie 2015
 În Atena Antică cea mai mare parte a populaţiei de sex masculin știa să citească. Aceasta
rezultă din comediile scrise de Aristofan, care scrie că nu există analfabeţi( la sfârsitul sec. al V-
lea î. Hr.). Chiar și un ţăran( Strepsiades din „Norii” ) sau un furnizor de produse din carne
(Agorakritos din „Cavalerii”) știau să scrie.

Deși unele femei știau să scrie, nu avem dovezi clare că exista educaţie pentru femei.

Educaţia era liberă și lăsată la iniţiativa particulară. Tradiţia îi obliga pe părinţi sa-și
trimită băieţii care împlineau vârsta de șapte ani la școală.

Cu toate că scoala era privată, Statul Atenian stabilea prin lege orele care erau predate,
numărul și vârsa elevilor, precum și statutul profesorilor. Profesorii nu erau evaluaţi după
competenţele profesiolane în domeniu, ci după comportamentul social.

Vacanţele școlare depindeau de ciclil anual al festivalurilor religioase, de cele mai multe
ori în luna febriarie (Anthestirion).

Școala elementară prevedea trei domenii de studiu: gramatica, gimnastica și muzica.

Lecţiile erau predate de profesor în propria casă, unde îl învaţa pe elev să scrie și să citească pe
tabliţe de ceara sau de lemn. Profesorii erau prost plătiţi, doar în perioada profesorilor sofiști din
Atena fiind mai bine retribuiţi.

Școala dura aproximativ 10 ani, continuarea pregătirii (înca 3-4 ani) fiind accesibilă
numai celor cu o ssituaţie materială mai bună.

Pentru orfanii de război statul Atenian prevedea finanţarea studiilor lor din bugetul
public.

Elevii care proveneau din familii înstărite erau însoţiţi la școală de câte un pedagog
(pedagogos), un sclavcare îi ducea plăcile cerate, cărţile și instumentele muzicale.

Gramatica era predata de un profesor de gramatică, ce îl învăţa pe elev scrierea si

citirea pe tăbliÎe de lemn sau de ceară. De asemenea, ei sudiau literatura, în special operele lui
Homer și Hesiod, pe care elevul trebuia adesea să le memoreze.
 Gimnastica se făcea sub supravegherea unui paidotribes, începând de la vâsta de 12-14
ani în sălile de sport (palestrele) rezervate copiilor. Pregătirea sportivă era centrată pe
antrenamentul individual și nu pe grupuri sportive. Antrenamentele, la care profesorul folosea
uneori un baston despicat la unul capete pentru a corecat greșelile elevilor, se făceau pentru
cinci probe: săritura în lungime, aruncarea sulitei și a discului, alergare și lupte.

Gimnasitca se făcea sub acorduri muzicale, în sunetul oboiului, elevii fiind complet
dezbrăcaţi (gymnos = gol), precum atleţii și unsi cu ulei.

Pregătirea în sala de sport urmărea închipuirea idealului clasic de frumuseţe fizică și

minte sănătoasă, constituind baza pentru cultivarea sufletului.

Predarea muzicii includea dansul și învăţarea unor instrumente muzicale, mai ales
kithara și oboiul. De obicei aceasta de facea experimentând, fără să se utilizeze scrieri muzicale.

Scopul educaţiei elementare în Atena Antică era de a pregătii tinerii, indiferent de clasa
socială din care făceau parte, pentru înscrierea lor în viata socială și politică a orașului.

Atena Antică nu a instituţionalizat învăţământul superior după educaţia elementară,

dar noile condiţii politice și sociale create după războaiele cu preșii l-au impus prin intermediul
sofiștilor, în a doua jumătate a sec. al V-lea î.Hr.

Sub titulature de „filosofie”, sofiștii îi învăţau pe tineri disciplinele care nu erau predate
în școala elementară: geometria, fizica, astronomia, medicina, arta, retorica și filosofia.

În predarea retoricii tinerii erau învăţaţi cum să creeze idei, cum să facă o disertaţie
despre dreptate sau nedreptate, cum să folosești locuri comune. În primul rând erau învăţaţi să
devină eficienţi.

În Atena sunt deschise, mai târziu, școli în care se predau concepţiile proprii ale
profesorilor stoicism, cinism ș.a.
(școli din Atena Antică)

(aruncarea discului)

Webgrafie: istorie-edu.ro