ACŢIUNEA POLUĂRII AERULUI

ASUPRA SĂNĂTĂŢII
~ CURS II ~

Conf.univ.dr. Monica Tarcea

 ACŢIUNEA POLUĂRII AERULUI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Prin:
• afectarea directă a persoanelor expuse
• afectarea indirectă (prin acţiunea dăunătoare asupra
mediului)
 ACŢIUNEA POLUĂRII AERULUI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII
1. Efectele directe
- efectele imediate (acute)
- efectele de lungă durată (cronice)

Efectele imediate, acute sau după expuneri de scurtă durată

• caracterizate prin modificări ale stării de sănătate care urmează la scurt
timp după expunerea la poluanţi atmosferici
• caracteristice nivelurilor ridicate de poluare, accidentale (intoxicaţii acute)

Efectele de lungă durată, cronice sau tardive

• caracterizate prin apariţia unor fenomene patologice în urma expunerii
prelungite la concentraţii moderate de poluanţi atmosferici
• manifestările patologice pot lua aspecte specifice poluanţilor (intoxicaţii
cronice, fenomene alergice, efecte cancerigene) sau pot fi caracterizate
prin îmbolnăviri cu etiologie multiplă (boli respiratorii acute şi cronice,
anemii)
 ACŢIUNEA POLUĂRII AERULUI
ASUPRA SĂNĂTĂŢII

2. Efectele indirecte
– sunt reprezentate de modificările produse de poluarea
aerului asupra mediului cu repercusiuni asupra sănătăţii
comunitare şi a condiţiilor generale de viaţă

Prin:
• acţiunea asupra microclimatului urban,
• a radiaţiilor solare,
• a faunei şi florei,
• a condiţiilor de viaţă şi
• a celor economice.
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII
AERULUI

Pentru aerul din exterior, distingem:

• măsuri legislative
• măsuri medicale
• măsuri tehnico-administrative.
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII
AERULUI
1. Măsuri legislative
– Supravegherea calităţii aerului în ţara noastră se realizează prin
Sistemul de monitoring integrat al mediului din România, organizat în
cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi al Protecţiei Mediului

Ministerul Sănătăţii intervine în:

• urmărirea stării de sănătate a populaţiei în raport cu influenţa
exercitată de diferiţi poluanţi din mediu;
• stabilirea normelor de igienă referitoare la protecţia mediului;
• controlul respectării acestor norme;
• propunerea măsurilor de prevenire şi combatere a poluării
mediului ambiant, în vederea protejării populaţiei

• Legea de bază este "Legea protecţiei mediului" (nr.137/1995) !!

 PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII
AERULUI
2. Măsurile medicale
– au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului şi
elaborarea normelor de calitate, care urmăresc limitarea
concentraţiilor din atmosferă sub pragul la care produc alterarea
sănătăţii sau alterează mediul (CMA)

3. Măsurile tehnico-administrative
– urmăresc reducerea cantităţii de poluanţi eliminate de diferite
surse până la nivelul CMA, precum şi crearea unor condiţii care
să împiedice acumularea produşilor de poluare în interiorul
oraşului
Exemple de măsuri tehnice de reducere a emisiilor:
• utilizarea proceselor tehnologice şi a unor combustibili purificaţi;
• introducerea sistemelor de epurare a emisiilor;
• evacuarea gazelor la înălţime pentru a favoriza dispersia şi diluţia;
• amplasarea corectă a surselor de poluare faţă de zonele locuite;
• reglementarea circulaţiei mijloacelor de transport în localităţi
• amenajarea de spaţii verzi urbane, măsuri de igienă a habitatului.
 POLUAREA INTERIOARA

Factori de climat interior:

– temperatura,
– umiditatea,
– ventilarea şi curenţii de aer,
– zgomotul,
– iluminarea,
– mucegaiurile,
– praful,
– prezenţa unor materiale de construcţii sau/şi altor surse care
conţin substanţe nocive sau generează emisii toxice,
– radonul,
– fumatul,
– funcţionarea deficitară a unor instalaţii şi echipamente,
– contaminarea chimică cu substanţe de igiena casnică
– biocontaminarea cu microorganisme.
 POLUAREA INTERIOARA

Aerul joacă un rol epidemiologic important, constituind

calea de transmisie pentru un număr mare de agenţi
patogeni :
– rujeola, rubeola, varicela, gripa, scarlatina, tusea
convulsivă, tuberculoza pulmonară, pneumoniile,
diferite micoze respiratorii, infectarea plăgilor

PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII AERULUI

• evitarea aglomerării
• ventilaţia
• curăţenia
• dezinfecţia aerului/suprafetelor.
MANAGEMENTUL REZIDUURILOR
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

• În România, se înţelege prin reziduuri şi/sau deşeuri, orice

resturi tehnologice, resturi menajere, produse şi materiale
cu termene de garanţie depăşite sau produse uzate fizic
(conform Legii Protecţiei Mediului).
• Legislaţia Europeană înţelege prin reziduu orice substanţă,
obiect sau material care rezultă dint-un proces de
fabricare, transformare, folosire, consum sau curăţare şi
pe care proprietarul (din intenţie sau obligaţie) îl
abandonează/aruncă, fără ai găsi o utilizare imediată.

În prezent, deşeurile constituie o problemă de sănătate

publică şi ecologică:
– datorită creşterii volumului acestora, ceea ce ridică probleme de
depozitare
– deoarece reprezintă un potenţial pericol pentru mediul înconjurător
şi sănătatea populaţiei
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

• Deşeurile poluează aerul, apa şi solul, degradează peisajele pe

suprafeţe întinse, antrenează costuri ridicate pentru
depozitarea lor şi uzine pentru incinerarea reziduurilor.

Principalele surse de deşeuri sunt:

- reziduuri industriale,
- menajere şi
- agro-zootehnice.

După provenienţă deşeurile pot fi organice, mase plastice,

sticlă, metale, carton/hârtie, lemn, piele, cauciuc, substanţe
chimice (solvenţi, pesticide, vopsele, cerneală, detergenţi).
- unele sunt biodegradabile altele nu
- unele sunt incinerabile altele nu.
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

• Toate tipurile de deşeuri generate pe teritoriul ţării

noastre sunt clasificate în:

• deşeuri municipale şi asimilabile: totalitatea deşeurilor

generate, în mediul urban şi în mediul rural, din
gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de
servicii (deşeuri menajere), deşeuri stradale colectate
din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, nămoluri de
la epurarea apelor uzate orăşeneşti
• deşeuri de producţie: totalitatea deşeurilor generate din
activităţile industriale, care pot fi deşeuri de producţie
nepericuloase şi deşeuri de producţie periculoase
• deşeuri generate din activităţi medicale.
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

Compoziţia procentuală medie a deşeurilor menajere

Material %

Hârtie, carton 13,8

Sticlă 5,5

Metale 2,5

Materiale plastice 11,0

Textile 3,2

Alte materiale 64,0

Total 100,0
 Un sistem de management al deşeurilor cuprinde în
general şase elemente funcţionale:

• identificarea deşeurilor
• manipularea, presortarea, stocarea şi prelucrarea la
sursă a deşeurilor
• colectarea
• separarea, prelucrarea şi transformarea deşeurilor solide
• transferul şi transportul deşeurilor
• evacuarea, depozitarea şi neutralizarea.
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

• Deşeurile de spital sunt toate reziduurile

provenite din activitatea spitalului !

Clasificarea pe categorii a deşeurilor de spital:

1. deşeuri nepericuloase (fără noxe)
– cuprind deşeurile serviciilor de îngrijire medicală,
tehnică medicală, administrative, cazare, blocuri
alimentare, oficiilor de distribuţie a hranei
– sunt asimilabile deşeurilor menajere
2. deşeuri periculoase (cu noxe)
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR
2. Deşeuri periculoase (cu noxe)

• deşeuri anatomo-patologice
– cuprind părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de
chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din
laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de
cercetare şi experimentare
• deşeuri infecţioase:
– sângele, precum şi totalitatea materialelor care au venit în contact cu sângele
sau alte lichide biologice precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi, deşeurile din
secţiile de hemodializă, instrumentarul şi materialele sanitare de unică folosinţă
după utilizarea lor în practica medicală
• deşeuri chimice şi farmaceutice: pot fi toxice, corozive şi inflamabile
– includ citotoxicele, reactivii folosiţi în laborator, medicamentele nefolosite de
pacienţi, medicamentele, sărurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit,
reactivii de laborator, deşeurile rezultate din serviciile tehnice şi de întreţinere
• deşeurile înţepătoare-tăietoare: care rezultă din activităţile de diagnostic, tratament
şi cercetare medicală şi care sunt considerate infectate
– reprezentate de ace, catetere, seringi cu sau fără ac, pipete, lame de bisturiu de
unică folosinţă, sticlărie de laborator sau altă sticlărie (spartă sau nu) care a fost
în contact cu material infectant
• deşeurile radioactive sunt gestionate în ţara noastră conform "Normelor
republicane de securitate nucleară, regimul de lucru cu surse radioactive"
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

– deşeurile cu risc trebuie strict separate de cele fără risc

încă la locul de producere
– se folosesc saci impermeabili sau containere metalice
ermetic închise

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă următorul cod

de culori pentru containerele din unităţile de îngrijire
medicală:
– galben pentru deşeuri infecţioase;
– verde pentru deşeuri anatomice
– roşu pentru deşeuri cu risc infecţios major şi pentru cele
tăietoare-înţepătoare
– negru pentru deşeuri nepericuloase (cele fără risc infecţios şi
cel asimilabile cu cele menajere)
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

Metodele de neutralizare a deşeurilor de spital se

diferenţiază în funcţie de categorie:

a. Tratarea deşeurilor nepericuloase

b. Tratarea deşeurilor periculoase
c. Tratarea reziduurilor lichide
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

a. Tratarea deşeurilor nepericuloase, asimilabile cu cele

menajere
– nu necesită tratament special şi pot fi incluse în ciclul de eliminare a
deşeurilor municipale
– excepţie fac resturile alimentare provenite din unităţi de boli
contagioase care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de
vehiculele de salubritate.
– colectarea se face în recipiente din materiale care se pot spăla şi
dezinfecta, cu capac
– Îndepărtarea reziduurilor solide necontaminate se recomandă să se
facă în recipiente metalice închise cu capac (pubele) care se vor
depune pe platforme impermeabilizate
– platforma se va amplasa la o distanţă de 30 m în raport cu clădirea
unităţii sanitare (funcţiuni medicale, bloc alimentar)
– evacuarea reziduurilor de pe platformă se va face zilnic în sezonul cald
şi la cel mult 3 zile în sezonul rece
– după fiecare golire se va asigura spălarea şi dezinfectarea recipienţilor
de precolectare şi a pubelelor.
 MANAGEMENTUL REZIDUURILOR

b. Tratamentul deşeurilor periculoase consta în:

– sterilizare, urmată de depozitare sanitară pe rampa municipală
– dezinfecţie, urmată de depozitare sanitară pe rampa municipală
– incinerare
– depozitare controlată sanitar pe rampa specială de deşeuri

c. Reziduurile lichide se îndepărtează numai prin reţeaua de canalizare a

apelor uzate, prevăzută cu separatoare pentru lichidele cu conţinut de grăsimi
sau de hidrocarburi
- apele uzate provenite de la unităţile sanitare (spitale de boli infecţioase,
sanatorii, spitale de ftiziologie, laboratoare care lucrează cu produse patologice
etc.), precum şi de la orice unităţi care, prin specificul lor, contaminează apele
reziduale cu agenţi patogeni sau poluează cu substanţe chimice şi/sau
radioactive, se tratează în incinta unităţilor respective, asigurându-se dezinfecţia
şi decontaminarea, după caz, înainte de evacuarea în colectorul stradal.

Personalul de la transportul, spălarea şi dezinfecţia recipientelor de colectare a

reziduurilor sau cel de deservire a crematoriului va purta echipament de
protecţie, va avea asigurate condiţiile pentru menţinerea igienei individuale şi
dezinfecţiei !