Atunci când începe viața mea cu adevărat

Ma uit pe geam,privesc cu sfială gerul vrăjitor,aspru și sălbatic care s-a strecurat prin
văzduh și a acoperit totul cu un văl de promoroacă si țurțuri lucitori, iar norii aruncă spre
pământ steluțe sclipitoare.Trăiesc într-un orfelinat de când aveam 4 ani. Mereu m-am simțit in
largul meu aici deoarece doar aici țin minte să fi trăit.

Lumea mi- a spus că am avut un accident de masină, iar atunci mi-am pierdut memoria și
am uitat tot ceea ce am trăit pe parcursul acestor 4 ani .Spunându-mi multă lume povestea m-
am obișnuit să o și povestesc,nu știu nici acum cum am ajuns aici ,doar atât vă pot spune.

Sunt fericită,dar îmi lipstește prietenia si blăndețea unor părinți pe care i-aș fi putut
avea.Mereu văd cum atâți de mulți copii de aici ,pleacă cu atâtea familii,le citesc bucuria pe
fețe,lucru care mă dezgustă.O,nu am apucat să vă spun că sunt absolut fascinată de pian,scris,
mai ales de citit.Iubesc cărțile,iubesc faptul că pot ține o carte în mână și a-mi imagina fiecare
întâmplare mai bună sau mai puțin bună .Visul meu este de a primi atâtea cărți încât să le pot
pune într-un sac ,aș fi cel mai fericit copil din întreaga lume.

Nu am nici pic de speranță că cineva va veni să mă îndepărteze din acest loc sau că mă va
ține cu atâta dragoste în brațe sau că mă va iubii .Astăzi este ziua în care mai multe familii vor
venii sa ia copii spre adopție.O familie destul de drăguță mă fixează și vin încet,încet spre
mine.Nimeni nu a mai făcut asta până acum și mă simt foarte speriată.În urmatoarea secundă
simt cum șiroaie de lacrimi îmi invadează ochii si obraji.Mă întorc cu spatele ca să îmi pot șterge
lacrimile, iar mai apoi când mă întorc văd familia la maxim doi metri de mine.

Mă trezesc a doua zi.Dar nu în patul meu,ci în patul familiei care m-a adoptat ieri și m-a
luat acasă din acel loc fără pic de inspirație.Nu-mi imaginam că voi ajunge aici,încerc să fiu
destul de ascultătoare și măcar să pot vorbii cu ei dar ceva mă oprește.Sunt sigură că mă voi
obișnuii însă va trebui să treacă timp pentru a face asta.

Astăzi se împlinesc fix doi ani de cand am plecat din orfelinat.Sunt fericită și mă înțeleg
bine cu părinții mei.Tocmai am spus acest cuvânt ,,părinți”,sunt uimită de ce am putut să spun,
dar știu că ar trebui să mă obișnuiesc cu asta.Am uitat să menționez că astăzi este Ajunul
Crăciunului ,24 decembrie.Sunt curioasă cum vom petrece astăzi.

S-a întâmplat asta?Nu-mi dau seama.Ba da, chiar s-a întâmplat!Sunt șocată!Am primit
un sac plin ochi cu cărți,fix ceea ce îmi doream ,dar de unde știu oamenii aceștia ce-mi
doream?Acum pot simții ce înseamnă cu adevărat ca cineva să te iubească.

De abia acum,la zece ani, începe cu adevărat viața mea!

Bianca Maria Mihăescu 02.04.2019