UNIVERSITATEA OVIDIUS

FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

RINOPLASTIA

CONSTANȚA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

Rinoplastia
Rinoplastia reprezintă procedura de chirurgie plastică și estetică prin care se
corectează poziția pramidei nazale.

Preocuparea omului pentru estetic datează încă din cele maivechi timpuri, chiar de la
primele forme de manifestare culturală. Deşi pare a fi o obsesie a lumii moderne, chirurgia
estetică îşi are rădăcinile acum aproape 3000 de ani, pe timpul Egiptului şi Indiei Antice şi a
evoluat până a devenit una dintre cele mai comune proceduri chirurgicale desfăşurate peste
tot în lume, unele dintre tehnici antice păstrându-şi şi astăzi utilitatea.

Această corecție poate fi făcută ca urmare a unei remodelări ale malformațiilor

nasului, a unor modificări survenite în urma unui traumatism, în cauzul unei obstrucții nazale
sau pur și simplu cu scop estetic pentru cei care nu se simt confortabili cu propiul nas.

În cazul celor care doresc să facă rinoplastie pentru schimbarea esteticii faciale o
operație reușită de acest tip poate schimba cu totul expresia facială, nasul având o poziție
centrală și fiind extrem de vizibil. Se obține astfel un echilibru în ceea ce privește aspectul
trăsăturilor faciale și o creștere a încrederii în sine a pacientului.
Ceea ce face un chirurg plastician este să:

1. Scadă dimensiunile-lungimea- nasului pentru a creea un echilibru între structurile

feței;
2. Corecteze lățimea nasului atât la baza, cât și la vârful nasului;
3. Modificarea ”cocoașei” nasului;
4. Modificarea vârfului nasului;
5. Îngustarea sau modificarea general a nasului;
6. Corectarea anumitor asimetrii din cauza deviației de sept.
Rinoplastia nu este doar o intervenție estetică realizată cu scopul remodelării nasului, ci
poate avea și un scop funcțional: corectarea unor defecte anatomice (de „arhitectură” nazală
internă), ce cauzează deseori dificultăți respiratorii.

Prima consultație realizată cu un chirurg estetician este extrem de importantă pentru că în

cadrul acestea se vor stabili detaliile privind întreaga procedură, se va discuta despre
așteptările pacientului în urma operației și cât de realist pot fi acestea realizate, va fi stabilit
istoricul medical, în ce măsură exista factori de risc suplimentari și de asemenea dacă există
factori externi care pot periclita succesul procedurii (precum fumatul sau anumite
medicamete).

CONSTANȚA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

Medicul estetician va analiza de asemenea structura oaselor și cartilajelor nasului, forma

feței, grosimea pielii, parametri legați de vârstă și va recomanda de asemenea o serie de
analize specifice pentru a determina starea pacientului de sănătate preoperator.

Nu în ultimul rând vor fi realizate fotografii și măsurători ale feței ce vor fi incluse în
dosarul medical.

În funcție de structurile anatomice implicate pentru corectare rinoplastia poate fi una

totală atunci când operația se realizează atât la nivelul structurilor osoase cât și la nivelul
structurii cartilaginoase, sau poate fi una parțială, în care se operează doar structurile osoare
sau doar structurile cartilaginoase.

În funcție de numărul intervențiilor rinoplastia poate fi una primară atunci când este
realizată prima oară, sau poate fi secundară atunci când au existat deja antecendente. Aici
putem aminti faptul că există anumite malformații mai importante care nu se pot corecta cu o
singură intervenție și în aceste cazuri sunt necesare mai multe intervenții pentru obținerea
unui aspect cât mai estetic sau a unei simetrii.

Din punct de vedere al tipului de operație, rinoplastia poate fi închisă sau deschisă.

Rinoplastia închisă presupune faptul că operația are loc prin incizionări mici și fine
care va face ca la final să aibă o estetică frumoasă operația fără a rămâne urma cicatricii
operației. Dezavantajul ar fi acela că este limitată zona unde s-ar putea face operația și spre
exemplu nu poate fi modificat aspectul vârfului nasului prin modul închis de realizare a
rinoplastiei.

Rinoplastia deschisă va expune oasele și cartilajele nazale printr-o incizie externă pe

columelă ( porţiunea îngustă de ţesut care separă nările) ce permite îndepărtarea pielii de la
suprafața nasului. Acest tip de procedură permite un acces total chirurgului pentru orice tip de
schimbare anatomică a nasului.

Este o procedură complexă și o soluție potrivită inclusiv în cazul deformărilor nazale

severe, deoarece permite o vedere foarte bună asupra întregii anatomii. Deși recuperarea
durează puțin mai mult decât în cazul rinoplastiei închise, această procedură este la fel de
sigură și uneori chiar mai eficientă, fiind clar recomandată pentru anumite tipologii de
pacienți.

Fiind o chirurgie invazivă, din cauza traumelor fizice și emoționale la care ar fi supus
organismul care va determina niște reacții involuntare din cauza stării de șoc( tahicardie,
acutizarea durerii, transpirații, lacrimare etc), drept urmare acest impediment va fi controlat
de către medic cu ajutorul anesteziei.

CONSTANȚA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

În chirurgia estetică intervențiile se pot realiza sub anestezie locală sau generală, în
funcție de complexitatea acestora. Astfel că anestezia locală este potrivită pentru operațiile
superficiale cum ar fi pentru remodelarea vârfului nasului.

Pentru operațiile de o mai mare amploare sunt utilizate anesteziile generale.

Ca orice intervenție chirurgicală pot exista anumite defecte postoperatorii precum:

1. cicatricile,
2. neregularităţile de la nivelul dorsului nazal,
3. coborârea vârfului nasului, periosta şi pericondrita (apar în urma unei
traumatizări şi inflamări la nivelul periostului şi pericondrului),
4. sinechiile (lipiri ale mucoasei respiratorii)
5. paresteziile şi hipoestezia (tulburări de sensibilitate care dispar după câteva
luni )

În urma unei rinoplastii executate corect, nasul trebuie să aibă o formă perfect stabilă care se
va încadra în restul organismului şi care va evolua de-a lungul anilor odată cu întregul corp.

Ca orice intervenție chirurgicală, postoperator vor apărea și în cazul rinoplastiei riscuri

precum edem, hemoragie, stare general ușor alterată, mai ales dacă nu sunt ascultate
indicațiile medicale.

Atela și pansamentul se vor îndepărta la 7-10 zile postoperator. Recuperarea în urma operației
de rinoplastie durează în medie 2-3 saptamani. Principalele recomandări după operație
vizeaza repausul fizic în primele 2-3 săptămâni postoperator, urmate de o reluare treptată a
activităților fizice cotidiene și a sportului (la circa 2 luni postoperator), protejarea de frig și
de soare, dar și evitarea loviturilor la nivelul nasului. Rezultatul final al rinoplastiei este
vizibil însă după aproximativ 6 luni-1 an

CONSTANȚA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

RECONSTRUCȚIA MAMARĂ

CONSTANȚA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

RECONSTRUCȚIA MAMARĂ
Reconstrucția sânului sau proteza mamară are ca scop refacerea unui sân de aspect
natural ca formă și volum, atunci când acesta lipsește după o operație de mastectomie.

Aceasta operatie are o mare încărcătură psiho-emoțională pentru o femeie care și-a
pierdut sănul în urma unei ablații postneoplazice sau de altă natură.

Reconstrucția sânilor după operația de mastectomie (extirparea totală a unui sân) dar nu
numai, constă în restabilirea aspectului, formei, volumului, poziției cât mai naturale și cât mai
apropiate de cea a sânului ce a fost afectat.

Această operație se va face atunci când:

1. este înțeles pe deplin diagnosticul și posibilitățile terapeutice;

2. pacienta nu suferă de boli grave care pot periclita buna vindecare;

3. se va înțelege faptul că așteptările sunt cât mai mici;

Preoperator se va ține cont de următoarele aspect precum nemâncatul și nebăutul înainte

cu 12 ore înainte de operație, întreruperea medicamentației cu antiplachetare sau anticoagulante
înainte cu 2 săptămâni de la intervenția chirurgicală, oprirea anticoncepționalelor cu o lună
înainte de operație, comunicarea cadrului medical dacă pacienta suferă de boli cornice sau
grave precum hipertensiune, diabet, epilepsie, alergii, la diverse medicamente, rărirea sau chiar
oprirea fumatului înainte cu o lună.

Reconstrucția mamară poate fi realizată:

 Prin introducerea directă a unui implant mamar la nivelul zonei pe care dorim să o
reconstruim, atunci când după operația de mastectomie rămân țesuturi suficiente și de
bună calitate, ce pot fi utilizate pentru acoperirea în bune condiții a implantului;

 Când țesuturile locale sunt insuficiente, ele pot fi inițial expandate.

Expandarea tisulară se realizează cu un dispozitiv special (expander tisular), plasat sub
tegumentul și respectiv mușchiul pectoral din zona de mastectomie. Acesta se umple
treptat, în mai multe ședințe, cu ser fiziologic introdus printr-o valvă localizată subcutan.

CONSTANȚA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

După obținerea volumului dorit, dispozitivul se va extrage și va fi înlocuit cu un implant

mamar cu volum asemănător;

 Prin transferul de țesut autolog (țesut propriu) de la nivelul unei alte regiuni anatomice, de
obicei de la nivelul zonei abdominale sau de la nivelul spatelui, la nivelul regiunii pe care
dorim să o reconstruim. Astfel de tehnici sunt recomandate în special, atunci când
rezervele tisulare locale sunt insuficiente și/sau pacienta a fost supusă anterior
radioterapiei. Acestea, sunt intervenții chirurgicale de o mai mare anvergură, delicate,
laborioase, ce presupun asumarea unor riscuri și posibile complicat;

 Reconstrucția sânului folosind țesuturi din regiunea abdominală – lambou musculo-adipo-

cutan de tip TRAM. Zona donor este reprezentată de regiunea abdominală, de unde se
recoltează mușchiul drept abdominal împreună cu țesutul adipos și tegumentul
supraiacent. Lamboul rămâne permanent atașat de sursa vasculară, apoi este tunelizat și
transferat la nivelul peretelui toracic anterior, în zona unde dorim să reconstruim sânul. În
aceste cazuri, utilizarea implantului mamar nu este neapărat necesară, întrucât regiunea
abdominală oferă suficient țesut pentru a da volum sânului reconstruit;

 Reconstrucția sânului folosind țesut recoltat de la nivelul regiunii toracelui dorsal –

lamboul musculo-cutan latissimus dorsi. Acest mușchi este recoltat împreună cu
tegumentul supraiacent, rămânând atașat permanent de sursa vasculară, apoi se
tunelizează prin zona axilară și se transferă la nivelul peretelui toracic anterior. În aceste
cazuri, datorită volumului relativ mic al lamboului, putem folosi și implantul mamar, care
va fi introdus sub acest mușchi, rezultând astfel un volum suficient pentru sânul
reconstruit.

 Lambourile utilizate în reconstrucția mamară pot fi și liber transferate (desprinse complet

de sursa vasculară) și reconectate la surse vasculare de la nivelul sânului reconstruit.

Posibilele riscuri ale reconstrucției sânului sunt :

 sângerare intra - și postoperatorie cu apariția de hematoame;

 infecție;
 vindecare întârziată;
 folosirea metodelor reconstructive cu lambouri poartă riscul de necroză parțială sau
totală a lamboului, din cauze mai mult sau mai puțin previzibile;

CONSTANȚA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA BALNEOKINETOFIZIOTERAPIE ȘI
RECUPERARE MEDICALĂ

 folosirea reconstrucției cu implant mamar poate să ducă în timp la apariția contracturii

și nevoia de schimbare a implantului.

Rezultatul final al reconstructiei sânului va putea ajuta la depășirea impactului fizic și

emoțional al amputației de sân după intervenția de neoplasm mamar. În timp, sensibilitatea la
nivelul sânului va reveni, aspectul cicatricilor se va ameliora, deși nu vor dispare complet.

Deși este o intervenție destul de dificilă pentru pacientă, cele mai multe femei care au
suportat aceasta intervenție au constatat o îmbunătățire deosebită a calității vieții, a abilității de
a arăta și a se simți bine.

CONSTANȚA
2019