Testul de Apercepţie Tematică pentru Copii (CAT)

Autori Leopold Bellak şi Sorina Sorel Bellak, 1964. Se aplică la copii cu vârste cuprinse
între 3 şi 10 ani.
Autoare franceză Genevieve Boulanger-Balleyguier (1967) desprinde referinţele
relaţionale ale materialului în raport cu conţinutul manifest:
- Planşele 2,3,4,5 se referă la relaţiile cu părinţii
- Planşele 1,4,5 re referă la relaţiile în fratrie
- Planşele 5,6 se referă la relaţiile sexuale între părinţi
- Planşa 7 se referă la agresiune
- Planşa 10 se referă la învăţarea curăţeniei
Se remarcă corespondenţa strânsă între realitatea obiectivă a materialului şi temele
degajate. Se propune şi o interpretare a conţinutului latent la care fiecare planşă este
susceptibilă să facă referinţă. Chiar dacă accentul se pune pe o problematică particulară,
aceasta nu exclude alte posibilităţi de interpretare.

PLANŞA 1
Conţinut manifest: Trei pui aşezaţi la o masă pe care există un castron plin. Într-o parte,
o găină mare estompată.
Conţinut latent: Trimite la o relaţie cu imaginea maternă de ordinul oralităţii. Nu se
poate reduce problematica ridicată de planşa 1 doar la o simplă relaţie alimentară.
Evocarea faptului de a se hrănii (banalitate după G. B.-B.) serveşte de suport simbolic
reprezentării relaţiei de dependenţă de imaginea maternă înţeleasă într-un sens mult mai
larg şi în particular în dimensiunea sa de obiect bun şi/sau rău. Într-adevăr, întrebarea
pusă de conţinutul latent poate fi rezumat astfel: imaginea maternă este ea recunoscută în
funcţia ei hrănitoare (în sensul larg al termenului)? Asociaţiile ţin ele cont de calităţile
particulare ale funcţiei materne?

PLANŞA 2
Conţinut manifest: Un urs mare trage de o sfoară, trasă de cealaltă parte de un alt urs
mare cu un urs mic în spatele lui.
Conţinut latent: Trimite la relaţia triunghiulară părinţi-copil, într-un context agresiv
şi/sau libidinal.
La această planşă diferenţa de generaţie este clar reprezentată, în timp ce diferenţa de sex
nu. Accentul se pune pe de o parte asupra noţiunii de putere/ slăbiciune fizică (diferenţă
mare/ mic), pe de altă parte pe opoziţia şi apropierea din relaţia părinţi- copii.
Conflictul se poate înnoda la diferite nivele:
- Caracterul competitiv al relaţiei se situează în contextul unei problematici de castrare
prin intermediul căreia se interpretează recunoaşterea diferenţei sexuale şi identificarea.
Astfel se stabileşte relaţia privilegiată a copilului cu unul dintre părinţi şi rivalitatea cu
celălalt. Rivalitatea este însoţită sau nu de descărcări agresive.
- Din contră, atunci când relaţia triunghiulară nu este prezentată sau este prost situată,
atunci protagoniştii sunt puţin diferenţiaţi, reprezentările apar extrem de masive, atot-
puternice şi periculoase, conducând uneori la teme de distrucţie şi de moarte.

1
Întrebările puse de către planşă pot fi formulate astfel: Există recunoaştere şi identificare
a protagoniştilor în diferenţele şi similitudinile lor? Conflictul se înnoadă într-un context
libidinal şi/ sau agresiv fără a mobiliza mari cantităţi de energie? Copilul se situează
într-o problematică a complexului lui Oedip sau este el dependent de fantasme
pregenitale care se traduc prin reprezentări invazive şi periculoase?

PLANŞA 3
Conţinut manifest: Un leu având o pipă şi un baston este aşezat într-un fotoliu. La baza
planşei, în dreapta, un mic şoricel într-o gaură.
Conţinut latent: Trimite la relaţia cu o imagine de putere falică. La nivelul conţinutului
latent, întrebarea pusă de planşă este de a şti cum se situează copilul prin raport la această
imagine de putere, în ce context relaţional şi fantasmatic se înscriu reprezentările sale.

PLANŞA 4
Conţinut manifest: Un cangur mare având o pălărie, o geantă şi un coş în care este o
sticlă de lapte. În marsupiu are un bebe cangur care ţine un balon. În spatele lui, un copil
cangur pe o bicicletă.
Conţinut latent: Trimite la relaţia cu imaginea maternă eventual în contextul rivalităţii
fraterne. Formularea conţinutului latent rămâne în mod deliberat vag în măsura în care
planşa permite evocarea relaţiei cu imaginea maternă în contexte conflictuale aparţinând
la registre diferite după vârstă şi copil. Astfel, conflictul se poate înnoda în lupta dintre
două poziţii vizavi de mamă, una regresivă, menţinănd relaţia de dependenţă, alta mai
autonomă, mai degajată, cu condiţia ca a să fie susţinută de o reală capacitate de separare.
Oricare ar fi poziţia adoptată, dinamica conflictului se înscrie în acest continuum de
separare- individuare, dependenţă- ind ependenţă. Astfel, elementele depresive care
survin adesea în particular proiectate asupra mediului (teme de ninsoare, de răcoare) iau
sensul de afecte asociate la reprezentările de pierdere a obiectului. Rivalitatea fraternă în
acest caz trimite atât la nostalgia sau la dorinţa de a regăsii beneficiile poziţiei regresive
cât şi la agresivitatea faţă de bebeluş şi dorinţa de a-i lua locul.
Dar la un alt nivel, este rivalitatea cu mama care apare dominantă, în special la fetiţe în
perioada oedipiană, agresivitate exprimată mai ales în dorinţa de a o înlocui pe mamă
identificându-se cu ea.

PLANŞA 5
Conţinut manifest: Într-o cameră întunecată, un mic pat cu doi ursuleţi. În spate, un pat
mare ale cărui cuverturi par să acopere ceva.
Conţinut latent: Trimite la curiozitatea sexuală şi la fantasmele scenei primitive. Se
poate reactiva un conflict dureros, implicând în acelaşi timp diferenţa de sex şi de
generaţie, culpabilitatea legată de curiozitatea sexuală, cu privire la masturbare şi un
sentiment de solitudine şi de abandon în faţa cuplului parental. Pot deasemenea surveni
fantasme infantile privind sexualitatea încărcată de violenţă şi agresivitate într-un climat
de mare angoasă şi pericol.

PLANŞA 6
Conţinut manifest: O grotă mare în care se văd mai mult sau mai puţin doi urşi mari. În
faţă, un urs mic cu ochii deschişi, frunze.

2
Conţinut latent: Trimite la curiozitatea sexuală şi la fantasmele scenei primitive.
Planşele 5 şi 6, chiar dacă sunt diferite în conţinutul lor manifest, trimit la o problematică
de acelaşi ordin. În planşa 6, recunoaşterea situaţiei triunghiulare este determinantă: se
întâmplă ca cuplul să nu fie diferenţiat şi tema să se reducă la o relaţie duală într-un
context mai regresiv, abandonant.

PLANŞA 7
Conţinut manifest: În junglă, un tigru sare după o maimuţă. Maimuţa pare să se agaţe de
liane.
Conţinut latent: Trimite la o relaţie încărcată de agresivitate (versus castrare sau
devorare). Formularea conţinutului latent rămâne larg în măsura în care materialul nu
induce explicit un registru conflictual specific. Într-adevăr relaţia agresivă care este
reprezentată poate fi la fel de bine trăită şi exprimată într-o relaţie duală periculoasă şi
ucigătoare, în particular prin teme de devorare, se manifestă asociaţii saso-masochiste
prin intermediul temelor de dominare-supunere sau poae apare într-un context de
culpabilitate şi teamă de abandon.
Cantitatea de agresivitate prezentă în reprezentări şi în relaţia evocată constituie un indice
preţios ca şi calitatea elaborării istoriei. Trebuie să fim atenţi la capacitatea de individuare
şi identificarea personajelor (recunoaşterea diferenţelor puternic/ slab, reprezentarea unei
imagini agresive paterne sau materne), de asemenea este importamt de subliniat
caracterul mutual destructor al relaţiei, care trimite la nediferenţierea agresor/ agresat.

PLANŞA 8
Conţinut manifest: Două maimuţe mari aşezate pe o canapea bând din nişte ceşti. La
dreapta, o maimuţă mare întinde degetul spre o maimuţă mică.
Conţinut latent: Trimite la culpabilitatea legată de curiozitate şi încălcarea graniţelor în
relaţia părinţi-copil.
Planşa se constituie pe două planuri: în fund un cuplu, al cărui caracter heterosexual şi
relaţia de schimb sunt subliniate; în prim plan, o imagine feminină a cărei atitudine evocă
o chemare la ordine a micuţului. Se stabileşte o legătură între cele două planuri:
interdicţia sau pedeapsa reprezentate în primul plan sunt puse în raport cu schimbul din
cuplul din planul secund, al cărui caracter secret este marcat la nivelul caracterului
manifest. Conţinutul latent trimite deci la curiozitate şi la interzicere vizavi de acest
schimb din cuplu la care copilul nu trebuie să aibă acces.
Diferenţierea personajelor, în dublul ax al diferenţei de sex şi de generaţie, serveşte drept
ţesătură pentru construirea unei istorii coerente. Ea manifestă repere identificatorii relativ
stabile care permit dezvoltări conflictuale în acord cu conţinutul latent al planşei şi relevă
integrarea mai mult sau mai puţin armonioasă a interdicţiilor.
În cazul în care diferenţierea nu este netă, planşa 8 poate scoate în evidenţă o eventuală
confuzie de imagouri şi o structurare fragilă a identităţii care se individuează prost în
instabilitatea reperelor şi discontinuitate.

PLANŞA 9
Conţinut manifest: O cameră întunecoasă a cărei uşă este deschisă.Un pat de copil cu un
iepure în el, stând în picioare.

3
Conţinut latent: Trimite la o problematică de solitudine şi/sau de abandon, problematică
ce poate apare în două regisrte. Într-un context oedipian, planşa induce sentimentul
solitudinii copilului depărtat de cuplul parental. Aspectul sumbru al camerei ca şi uşa
deschisă poate într-adevăr reactiva o problematică de acelaşi ordin ca şi planşele 5 şi 6
(curiozitate sexuală, fantasme ale scenei primitive, solitudine). Dar planşa poate
deasemenea antrena o trăire de solitudine în contextul poziţiei depresive şi al pierderii
obiectului, aducând la lumină afecte depresive şi un sentiment de abandon şi de suferinţă
legată de separarea de mamă. Se întâmplă ca cele două registre să fie evocate de acelaşi
copil, în acest sens solitudinea din sânul situaţiei oedipiene recunoscută în mod clar
antrenează reapariţia unei problematici de abandon, făcând insuportaboile izolarea şi
frustrarea.
Problema este de a şti în ce măsură copilul îşi recunoaşte şi acceptă solitudinea:
asociaţiile pot ţine cont fie de recunoaşterea afectelor depresive, fie de negarea lor;
introducerea necesară a obiectelor sau personajelor permit să se noteze organizările
posibile ale acestei solitudini şi de asemenea, tipul de reprezentări sau de fantasme
evocate de către copil.

PLANŞA 10
Conţinut manifest: Un câine mic culcat pe burtă pe genunchii unui câine mare. La
dreapra o cameră de baie.
Conţinut latent: Trimite la relaţia agresivă şi/sau libidinală părinţi/ copil în contextul
analităţii, accentul punându-se pe apropierea corporală. Este important de notat
identificarea imaginii patentale ca şi modalitatea relaţională dominantă, mai mult sau mai
puţin agresivă, mai mult sau mai puţin erotizată care poate revela accesul la ambivalenţă
şi capacitatea de a lega pulsiunile.

Prezentarea ordonată a planşelor este indispensabilă deoarece construirea testului se

supune unei logici temporale interesant de respectat. Prima planşă pune accentul pe
relaţia primitivă cu imaginea maternă. Fratria, reprezentată prin trei personaje identice,
subliniază dimensiunea narcisică inerentă relaţiilor precoce. Planşa 2 pune în scenă o
relaţie în trei, accentul punându-se pe difertenţa de generaţie fără să fie reperabilă
diferenţa de sex; din contră, în planşele 3 şi 4 imaginea paternă (3) şi maternă (4) sunt
definite. Primele patru planşe constituie un fel de prezentare a imaginilor parentale care
va servi drept cadru de dramatizare a conflictelor propuse la planşele următoare. Este
nevoie ca procesele de recunoaştere şi identificare să fie relativ elaborate pentru ca să
poată în mod veritabil să se organizeze fantasmatica oedipiană solicitată de planşele 5 şi
6. Planşa 7 devine astfel inductoare de angoasă de castrare, deschizând calea sublimării şi
interiorizării interdicţiilor oedipiene (planşa 8). Planşa 9 încearcă în mod dur capacitatea
de a suporta solitudinea dar putând să constituie o articulaţie esenţială între poziţia
depresivă (în sensul Melaniei Klein) şi consecinţele sale în renunţarea la obiectul
dragostei oedipiene. Testul se termină printr-o apropiere corporală (planşa 10) a cărei
conotaţie anală dezorientează prin survenirea sa la sfârşitul prezentării dar care sprijină
distincţia dinre înăuntru şi înafară, posibilitatea de a accepta un conflict acceptând
ambivalenţa şi capacitatea de a se separa de obiect.

4
 Aplicare

Trebuie să fie stabilit un bun contact cu acel copil. Aceasta este în general mai
greu la copiii mici ca şi la cei cu probleme mari. Este preferabil de a face cunoştinţă în
prealabil cu acel copil, de a-l obişnui cu examinatorul şi cu situaţia, şi de a reduce
anxietatea la minim.

Este preferabil să i se spune copilului că se va juca cu un joc la care el are de

povestit o istorioară după imagini, el va trebui să zică ce se întâmplă, ce fac animalele.
După aceasta, copilul poate fi întrebat ce s-a petrecut înainte în istorioară şi ce urmează să
se petreacă după.
S-a dovedit că de multe ori sunt necesare încurajări şi îndemnuri. Întreruperile
sunt permise. Totuşi trebuie să te asiguri că îndemnurile date nu sunt sugestive.
Va trebui să se noteze cuvânt cu cuvânt răspunsurile copilului şi modul cum se
raportează la povestirea în curs, toate remarcile şi comportamentele respective.

INTERPRETAREA C.A.T.

Sunt două maniere de interpretare.

- Structura formală care dă indicatori foarte utili pentru a clasa subiecţii după
structurile caracteriale şi a diferenţia normalii de anormali.
- Analiza de conţinut care permite analiza vieţii afective a subiecţilor şi a lega
tulburările de cauzele lor conflictuale.

I. STRUCTURA FORMALĂ

- Poate servi de cadru în precizarea unor caracteristici generale ale gândirii şi

imaginaţiei copilului.
- Putem remarca importanţa unor tipuri de răspunsuri revelatoare pentru structura
imaginaţiei copilului şi modului său de înţelegere a realităţii.

II. ANALIZA DE CONŢINUT

Sunt analizate pe rând poveştile după următoarea schemă:

1. Tema poveştii
2. Eroul principal
3. Principalele nevoi şi pulsiuni ale eroului
4. Concepţia despre mediul din jur
5. Personajele parentale şi influenţele pe care le au asupra eroului

5
6. Conflictele – care apar între Erou şi Persoanjele secundare sau, după alţi autori, între
două tendinţe ale eroului.
7. Natura anxietăţilor
Principalele defense împotriva conflictelor şi anxietaţilor
Severitatea supraeului
10. Integritatea eului

La final se realizează sinteza rezultatelor şi se elaborează ipotezele interpretative.

Un alt aspect important de care trebuie ţinut seama în interpretarea testului CAT este
modul de proiecţie.
1. Proiecţia stereotipurilor - ţine de:
a. Percepţia stimulilor - care depinde de compoziţia sa dar şi de maturitatea perceptivă a
copilului.
b. Teme sugerate de stimuli, care se regăsesc în cea mai mare parte a povestirilor
(banalităţi) şi care sunt în general văzute de autorul testului. Ex: la planşa 1 –
mâncarea.
c. Stereotipurile sociale reprezentate prin persoanjele alese, care orientează povestirile
spre unele teme nesugerate altfel de stimuli. Astfel, la planşa 3 pentru copiii peste 5
ani leul reprezintă figura convenţional agresivă a cărei caracteristică de a mânca alt
animal este aproape obligatorie. La planşa 7 apare tema agresivităţii.

Aceste tipuri de influienţe ale stimulilor permit determinarea răspunsurilor ca fiind

convenţionale, ele reflectând mai curând nivelul de maturitate perceptivă al subiectului şi
conformarea gândirii sale la aceea a mediului decât proiecţia conflictelor sale personale.

2. Proiecţia vieţii reale:

- Numărul de activităţi care fac parte din rutina cotidiană a copiilor: a mânca, a dormi,
a merge la plimbare Etc.
- Semn al modului în care ei îşi înţeleg viaţa familială şi cum evaluează conduita
părinţilor lor (uneori mai realist decât credem).

3. Proiecţia vieţii imagianare

Temeri, reverii, anxietăţi ale subiectului proiectate în personajele şi situaţiile ireale, care
ne informează asupra vieţii imaginare a copilului.

În evaluarea povestirilor, trebuie separate aceste nivele de proiecţie.