Rebusul şcolar, parte integrantă a jocurilor de cuvinte încrucişate, este jocul inteligenţei,

joc care vine să dezvolte copilului procesele psihice: gândirea, memoria, atenţia, creativitatea,
voinţa. Rebusul şcolar poate fi folosit şi ca metodă sau mijloc de învăţare şi evaluare ori ca
procedeu în cadrul unei metode.Mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a şcolarului,
rebusul poate fi folosit cu succes în captarea atenţiei pe tot parcursul activităţii didactice,
conducând la evitarea plictiselii şi dezinteresului. Relevănd legătura dintre joc şi munca
copilului, Jean Piaget a pus în evidenţă aportul jocului la dezvoltarea intelectuală a şcolarului.
De aceea, el susţine că “toate metodele active de educare a copiilor mici trebuie să furnizeze
acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile
intelectuale care, fără acestea, rămân exterioare inteligenţei copilului”.

Ca mijloc instructiv, rebusul bine pregătit şi organizat, contribuie, prin rezolvarea

sarcinilor didactice, la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoştinţelor şi la valorificarea
lor creatoare. Este un mijloc de educaţie indirect. Fiecare rebus are un obiect al său, o structură
şi reguli sub forma unor succesiuni ordonate. Rolul regulii este acela de a păstra structura şi
desfăşurarea jocului. Jucătorul trebuie să accepte şi să realizeze ordinea structurală a jocului.

Metoda ciorchinelui reprezintă modelul sau ansamblul organizat al procedeelor sau

modurilor de realizare practică a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de
profesori şi elevi şi care conduc în mod planificat şi eficace la realizarea scopurilor propuse.
Este o tehnică de predare-învăţare menită să încurajeze elevii să gândească liber şi să stimuleze
conexiunile de idei. Este o modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi sensuri
ideilor însuşite anterior. Este o tehnică de căutare a drumului spre propriile cunoştinţe,
evidenţiind propria înţelegere a unui conţinut.