Sunteți pe pagina 1din 83

INFORMATICĂ AGRARĂ

MASTERAT: ECONOMIE AGRARĂ EUROPEANĂ


CUPRINS

Capitolul 1
INTRODUCERE ÎN INFORMATICA AGRARĂ.......................................................................4

1.1. Definiţii şi noţiuni de bază........................................................................................................4


1.2. Importanţa informaţiei.............................................................................................................5
1.3. Proprietăţile şi valoarea informaţiilor....................................................................................7
1.4. Sursele informaţiei....................................................................................................................8
1.5. Elementele de bază ale comunicării.........................................................................................9

Capitolul 2
PRELUCRAREA ELECTRONICĂ A DATELOR....................................................................12

2.1. Noţiunea de informatică.........................................................................................................12


2.2. Bazele prelucrării electronice a datelor...............................................................................13
2.3. Hardware.................................................................................................................................15
2.3.1. Concepte de bază şi categorii de calculatoare....................................................................16
2.3.2. Caracteristici actuale de dotare..........................................................................................17
2.4. Reţele de calculatoare şi transmiterea datelor la distanţă..................................................20
2.4.1. Definiţii...............................................................................................................................20
2.4.2. Oferte şi caracteristici ale căilor publice de transmisie a datelor....................................22
2.4.3. Oferta de informaţii pentru agricultură............................................................................23
2.4.4. Internet...............................................................................................................................24
2.5. Software...................................................................................................................................29
2.5.1. Sisteme de operare..............................................................................................................29
2.5.2. Limbaje de programare......................................................................................................30
2.5.3. Software cu aplicaţie generală...........................................................................................32
2.5.4. Software aplicat în agricultură...........................................................................................34
2.5.5. Sisteme de prelucrare electronică a datelor pentru susţinerea proceselor de management
în întreprinderile agricole...................................................................................................37

2
Capitolul 3
SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI COMUNICAŢIONALE PENTRU DIVERSE
NIVELURI ŞI DOMENII DE ACTIVITATEALE ECONOMIEI AGRARE.........................39

3.1. Nivelul proceselor; exemplu: creşterea vacilor cu lapte......................................................40


3.1.1. Culegerea şi prelucrarea datelor referitoare la fiecare animal în parte...........................40
3.1.2. Modalităţi speciale de evaluare şi interpretare a datelor...................................................46
3.1.3. Comentariu..........................................................................................................................48
3.2. Aplicaţii selectate pentru nivelul ramurilor de producţie...................................................50
3.2.1. Prelucrarea electronică a datelor - fişa tehnologică a culturii.........................................50
3.2.2. Prelucrarea electronică a datelor – registrul privind mişcarea efectivului de vaci..........54
3.2.3. Prelucrarea electronică a datelor – registrul privind mişcarea efectivului de scroafe....59
3.3. Contabilitatea întreprinderilor agricole...............................................................................63
3.3.1. Sarcinile contabilităţii în întreprindere..............................................................................64
3.3.2. Modalităţi de întocmire a evidenţei contabile pentru fermier...........................................64
3.3.3. Cerinţele ce se pot formula unui program de evidenţă contabilă.....................................66

Capitolul 4
PROIECTAREA ŞI CONSTRUCŢIA SISTEMELOR DE PRELUCRARE
ELECTRONICĂ A DATELOR...................................................................................................68

4.1. Fazele proiectării şi construcţiei unui sistem de prelucrare electronică a datelor după
normele de calitate ISO-9000-3.....................................................................................................68
4.2. Avantajele şi greutăţile implementării
prelucrării electronice a datelor...................................................................................................69

Capitolul 5
SISTEME EXPERT PENTRU AGRICULTURĂ......................................................................72

5.1. Inteligenţa artificială...............................................................................................................72


5.2. Sisteme expert..........................................................................................................................74
5.3. Domeniile de utilizare a sistemelor expert; sisteme expert în agricultură.........................79

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................79

3
Capitolul 1
INTRODUCERE ÎN INFORMATICA AGRARĂ

1.1. Definiţii şi noţiuni de bază

Calculatorul a reuşit să preia multe sarcini pe care la început oamenii le rezolvau doar cu
ajutorul minţii sau manual. De atunci au apărut, pe baza calculatorului, noi orizonturi de
dezvoltare, cum ar fi stimularea reacţiilor chimice sau prezicerea vremii. Pentru rezolvarea
problemelor, calculatorul are nevoie de anumite date primare, prezentate într-o formă astfel încât
acesta să le înţeleagă şi pe care urmează să le prelucreze. Aceste date reprezintă informaţia
primară ce va fi prelucrată obţinându-se informaţia finală.
Prelucrarea informaţiilor cuprinde conţinutul, analiza, modelarea şi managementul
structurii şi modului de transmitere a informaţiilor.
Informatica este o ştiinţă, o tehnică şi o aplicaţie de prelucrare mecanică şi de transmitere
a informaţiilor.
Informatica agrară este ştiinţa, tehnica şi aplicaţia prelucrării informaţiilor în domeniul
agrar (agricultură, silvicultură, zootehnie, horticultură).
Scopul informaticii agrare îl reprezintă optimizarea proceselor şi crearea unui sistem
informaţional computerizat pentru o eficientă utilizare a informaţiilor şi susţinerea proceselor de
decizie în practică, consultanţă, calificare, specializare, cercetare, politică sau administrarea
domeniului agrar.
Particularităţile utilizării informaticii în domeniul agrar rezultă din împletirea mijloacelor
şi metodelor informaticii cu cunoştinţele practice şi teoretice specifice acestui domeniu, în
rezolvarea problemelor existente, în special cu privire la controlul şi comanda sistemelor biologice
luând în considerare actele normative şi structura specifică a producţiei, a întreprinderii şi a pieţei.
Informaţia economică este o dată orientată al cărei scop constă în pregătirea unei afaceri.
Informaţiile câştigă în întreprinderea economica o importanţă crescândă prin:
- creşterea concurenţei pe piaţa cererii şi a ofertei;
- creşterea capacităţii de productie a tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale;
- creşterea complexităţii proceselor de producţie şi a cadrului politic şi economic (în special în
agricultură).

4
1.2. Importanţa informaţiei

Importanţa informaţiei în întreprinderi rezidă din faptul că aceasta este resursă în


procesele de producţie, factor important în procesul de luare a deciziei şi factor de concurenţă.

3 Factor de concurenţă pentru întreprindere în mediul său ambiant

2 2 Factor de bază în procesul de


luare a deciziilor
1 Resursă
în procesul
de producţie
A B Întreprinderea C D E

Figura 1.1. Importanţa informaţiei în întreprinderea economica

Ca mijloc de producţie sau resursă, pot fi descrise in limbaj economic anumite mărimi de a
căror valoare depinde capacitatea de producţie a unui întreprinzător sau a întregii economii
naţionale. Informaţia îndeplineşte condiţiile de care o resursă este legată, şi anume:
- are un real avantaj;
- îşi atinge scopul;
- disponibilitate;
- transmisibilitate.
În procesul de decizie informaţia este cea pe care se bazează întreaga planificare.
Informaţiile duc la alegerea metodei celei mai adecvate de luare a deciziilor în cadrul planificării,
corespunzător poziţiei decidentului şi a razei sale de acţiune (figura numarul 1.2).
În legătură cu structurarea cea mai potrivită a sistemului informaţional şi comunicaţional o
problemă importantă o reprezintă realizarea unei integrări orizontale şi verticale corespunzătoare.
O reală şi activă integrare între ramura de producţie pe orizontală, pe de o parte, şi scara ierarhică
pe verticală, pe de altă parte, este necesara mai ales în marile întreprinderi cu un număr mare de
angajati. In principiu insa, si pentru intreprinderile mici sistemele informationale si
comunicationale trebuie sa fie construite corespunzator. Pe orizontală se pune problema
diferenţierii între anumite funcţiuni ale întreprinderii (de producţie, de aprovizionare, de desfacere,
financiară) sau diferite ramuri de producţie (producţia de lapte, de carne de vită, de nutreţuri) sau

5
este vorba de o combinaţie a celor două criterii de structurare. Pe verticală sunt necesare încă de
la primele nivele ierarhice informaţii de documentare şi control. La mijlocul ierarhiei sunt
necesare informaţii de sprijinire a deciziilor şi de control operaţionale, pe care se bazează în final
informaţiile de planificare şi conducere necesare organelor de conducere ale întreprinderii.

Sistemul strategic de
planificare şi conducere

Integrarea sistemul operaţional valoric de

verticală susţinere a deciziilor şi de control

sistemul tactic cantitativ de


documentare şi control
Funcţii Aprovizionare Producţie Desfacere Financiară
sau
produse Lapte Carne de vită Nutreţuri Producţie vegetală

Integrarea orizontală

Figura 1.2. Integrarea orizontală şi verticală a sistemului


informaţional şi comunicaţional

În cadrul funcţiunii de control, informaţia slujeşte la recunoaşterea abaterii între scopurile


propuse şi cele atinse.
Cunoscut este şi faptul că informaţia este importantă şi în documentare, în procesele de
iniţiere şi formare, şi că ea reprezintă “gândirea unei organizaţii”.
Ca factor de concurenţă, informaţia preia, atunci când întreprinderea îşi procură prin
intermediul unei tehnologii informaţionale şi comunicaţionale moderne un avantaj de timp şi un
avantaj competiţional, funcţii suplimentare cum ar fi în domeniul aprovizionării şi desfacerii sau
construieşte la graniţă noi domenii de afaceri. Astfel, informaţia schimbă structura branşei şi odată
cu aceasta chiar şi regulile concurenţei. Informaţia prezintă acele avantaje competiţionale care
oferă întreprinderii noi posibilităţi de conducere şi organizare.

6
1.3. Proprietăţile şi valoarea informaţiilor

Vis-a-vis de celelalte mijloace ale întrepinderii, informaţia ca factor de producţie prezintă


unele proprietăţi specifice, la care trebuie să fie atente aprovizionarea şi consumul lor:
• informaţia este un bun imaterial, care de regulă nu se consuma prin utilizări multiple;
• informaţia nu este gratuită (costul ei depinde de modul de aprovizionare, producere, consum şi
transmisie şi este în principiu determinabil);
• valoarea informaţiei depinde de modul de utilizare a ei şi este în parte subiectivă (se schimbă
în funcţie de ceea adaugirile ce i se aduc, modul de selecţie, agregare, concretizare sau
omisiuni);
• informaţia poate folosi, la fel ca energia, capitalul sau munca, la atingerea scopurilor
economice, organizatorice, sociale şi politice şi prin aceasta are funcţii multiple;
• informaţia este o marfă căreia i se poate greu stabili preţul;
• informaţia se poate amplifica în timpul folosirii ei (de exemplu la utilizarea în activităţi de
consultanţă sau cercetare);
• informaţia este comprimabilă, prin acesta putând apărea pe de o parte o pierdere de informaţie,
iar pe de altă parte o creştere de valoare, atunci când recipientele de primire şi prelucrare a
informaţiilor sunt pline;
• informaţia poate înlocui alte resurse, eliminând anumite canale de distribuţie şi stadii de
comercializare;
• informaţia poate fi transportată şi poate fi utilizată şi în copie; de aici rezultă de multe ori
costuri de multiplicare foarte scăzute, dar totodată şi greutăţi frecvente în utilizarea exclusivă a
informaţiilor.
Deseori rezultă probleme din faptul că informaţia înclină spre difuzare, fapt ce pe de o
parte se bazează pe capacitatea de reproducere şi fragmentare a informaţiei, iar pe de altă parte
duce la depăşirea graniţelor de siguranţă, adică la probleme de protecţie şi siguranţă a datelor.
În sfârşit, o problemă poate fi şi faptul că informaţia e greu de descris ca marfă, adică este
greu să se stabilească valoarea ei În cazul bunurilor materiale prezentarea produsului se poate
face fără probleme. În cazul produselor soft această problemă este rezolvată prin utilizarea aşa-
numitelor versiuni demonstrative ce se distribuie potenţialilor clienţi gratuit.
De obicei evaluarea informaţiei se poate deduce greu din costurile de producţie. Costurile
ei de dezvoltare sunt de regulă foarte mari; prin multiplicarea simplă şi ieftină a produsului
original, copia va fi sigur mai iefin oferită pe piaţă.

7
Atât cel care oferă, cât şi cel care caută informaţia, îşi pun întrebarea după ce se pot orienta
în evaluarea informaţiei. Pentru aceasta pot fi prezentate o serie de criterii pe care informaţia
trebuie să le îndeplinească:
ƒ desăvârşire: informaţiile complete au de obicei o valoare mai mare decât cele incomplete;
ƒ exactitate, şi în legătură cu aceasta, să fie reverificabilă şi demonstrabilă: gradul de
independenţă faţă de greşeli şi nereguralităţi.
ƒ capacitate: gradul de concordanţă între necesităţile utilizatorilor şi conţinutul informaţiei;
ƒ oportunitate: anumite informaţii au valoare doar într-un anumit moment de timp; de exemplu
informaţiile referitoare la preţ şi transparenţa pieţii necesare cumpărătorilor şi vânzătorilor de
produse;
ƒ naturalitate: gradul de independenţă faţă de intervenţiile asupra informaţiilor; de exemplu
declaraţiile firmelor despre propriile produse vis-a-vis de rezultatele neutre ale testelor;
ƒ flexibilitate sau capacitate de adaptare: prin acesta se ridicä valoarea informaţiei pentru
ofertant, atunci când informaţia interesează mai mulţi utilizatori, iar cererea este
corespunzătoare.

1.4. Sursele informaţiei

Posibile surse ale informaţiei se desprind din organizarea internă şi organizarea externă a
întreprinderii.
Surse ale informaţiilor bazate pe organizarea internă a întreprinderii pot fi:
- contabilitatea;
- statisticile proprii;
- registrul privind mişcarea animalelor;
- fisa tehnologica a culurii etc.
Surse ale informaţiilor bazate pe organizarea externă a întreprinderii pot fi:
- ziarele de specialitate;
- cărţile de specialitate;
- rapoartele de afaceri şi bilanţurile publice;
- mediile deschise (televizorul, radioul etc.)
- statisticile regionale şi naţionale;
- analizele institutelor de cercetare a pieţei şi opiniei publice;
- înscrierile oficiale în Registrul Comertului, in Cartea Funciara;
- birourile de informaţii, asociaţiile economice, camerele de comert;

8
- rezultatele cercetărilor şi publicaţiile universităţiilor şi colegiilor;
- serviciile informaţionale ale Telecom-ului;
- târgurile de specialitate şi expoziţiile;
- contractele de producţie, cataloagele;
- contractele, schimburile de experienţă;
- şcolarizările, seminariile şi vizitele.

1.5. Elementele de bază ale comunicării

Comunicarea este un proces sau procedeu prin care se pot schimba între partenerii
comunicaţiei enunţuri intelectuale. Ca şi mijlocitor al acestor enunţuri va fi utilizată o “limbă”
artificială. Partenerii comunicaţiei pot fi oamenii, maşinile (de exemplu aparatura de prelucrare
elecronică a datelor) şi de asemenea sistemele om-maşină.
În cazul comunicării, trebuie relevată dependenţa dintre treapta pe care se află procesul de
comunicare şi diferitele nivele ale limbii (figura numarul 1.3).
La nivelul cel mai de jos, nivelul sintactic, sunt transmise semnale şi simboluri. Semnalele
se ocupă de fenomene fizice perceptibile, cum ar fi impulsuri electrice, semnale optice, sunete,
câmpuri magnetice sau electrice, impulsuri mecanice şi altele. Ca şi simbol este desemnat o suita
de semnale, care indică o anumită semnificaţie.
Aceste semnale, respectiv simboluri vor deveni comunicări la nivelul semantic, când li se
atribuie o anumită semnificaţie prin întrebuinţarea unor anumite reguli de combinare, adică reguli
sintactice.
La nivelul pragmatic se atribuie comunicărilor un scop luând astfel naştere informaţiile.
În acest mod comunicările recepţionate de destinatar primesc o semnificaţie orientată spre un
anumit scop.

Informaţie
Pragmatic ------------------------------------------------------- Orientare spre un scop

Comunicare
Semantic -------------------------------------------------------------------- Semnificaţie

Semnal
Sintactic ----------------------------------------------------------------- Substanţe fizice,
semne, simboluri

Figura 1.3. Modelul de transmitere a proceselor de comunicare

9
Modelul de bază de transmitere a comunicărilor va transforma aceste comunicări, în
scopul transmiterii informaţiilor, în primul rând în comunicări fără valoare, adică semnale izolate,
fără importanţă din punct de vedere al conţinutului (figura numarul 1.4). Aceste semnale vor fi
transmise prin aşa numitele canale de transmisie şi vor fi decodificate de către aparatele
receptoare, fiind astfel transformate în comunicări. Comunicările sunt apoi transpuse din evaluări
subiective înapoi în informaţii, atunci când sunt puse în sfârşit la dispoziţia utilizatorului.
În comunicare, în special la transmisia datelor la distanţe mari, datele trebuie transformate.
Utilizarea, spre exemplu, a cailor deschise de transmisie a datelor ca şi modalitate de conducere a
datelor, presupune transformarea datelor digitale în forme de transmisie analoage. Atât la aceasta,
cât şi la celelalte nivele ale procesului de comunicare, pot apare perturbaţii de transmisie, ce
trebuie mai departe diminuate.
La primul nivel pot apare aşa numitele perturbaţii sintactice. Aici poate fi perturbată
transmiterea unei succesiuni de simboluri în timpul trecerii prin canalul de transmisie.
Consecinţele ce pot apare din această cauză constau in faptul că destinatarul nu poate primi aceste
simboluri, acestea se pot incurca sau nu pot fi intelese (Exemple: greşeli de tipar sau scris).
La nivelul următor pot apărea perturbaţiile semantice. La acest nivel se poate atribui o
semnificaţie greşită anumitor comunicări din partea expeditorului sau destinatarului. Exprimările
imprecise sau interpretările greşite pot avea astfel de consecinte. Si posedarea defectuoasă a unei
anumite limbi, adică a termenilor de specialitate, a modalităţii de vorbire sau a dialectului pot
conduce la perturbaţii semantice.
În sfârşit se ajunge la ultimul nivel unde pot apare aşa numitele perturbaţii pragmatice.
Aici va fi transmisă de fapt o comunicare fără greşeli; pe baza evaluărilor diferite din partea
expeditorului şi destinatarului vor putea apare două informaţii complet diferite, care pot fi în caz
excepţional de mare valoare, dar de cele mai multe ori complet fără valoare.
Perturbaţii
Aparat de transmisie

Aparat de recepţie

Evaluare
Expeditor

Destinatar

de către
Canal de transmisie utilizator

Comunicare Semnal Comunicare Informaţie


Figura 1.4. Nivelele de limbă ale comunicării

10
Totalitatea elementelor comunicaţionale desemnează sistemul comunicaţional. Acest
sistem este compus în special din:
- persoane (expeditorul sau/şi destinatarul);
- mijloace de comunicare (aparate de transmisie sau/şi recepţie, aparate de realizare a
purtătorilor transmisibili de date);
- purtători de date (de exemplu hârtia, benzile magnetice, casetele, dischetele etc.);
- statii de comunicaţie (celule organizatorice de generare, de recepţionare şi de pregătire a
informaţiei);
- canale de comunicaţie (de exemplu reţelele de comunicare la distanţă ale Telecomului);
Prin dezvoltarea unor asemenea sisteme de comunicaţie în domeniul funcţional al
culegerii, memorării şi prelucrării de date, iau naştere sisteme integrate informaţionale şi
comunicaţionale.

11
Capitolul 2
PRELUCRAREA ELECTRONICĂ A DATELOR

2.1. Noţiunea de informatică

Informatica este o ştiinţă, o tehnică şi o aplicaţie de prelucrare mecanică şi transmitere a


informaţiilor.
Atunci când ne referim la informatică, trebuie să o privim din trei puncte de vedere:
¾ tehnică informaţională (hardware, tehnică comunicaţională, software);
¾ aplicaţii în toate domeniile de specialitate;
¾ efecte (pentru utilizatorul de aplicaţii şi pentru softist).

INFORMATICA

Tehnică informaţională Aplicaţii informatice Efectele informaticii

hardware tehnică de software pt. utilizator pt. programator


comunicare

INFORMATICA
agrara tehnica economica juridica administrativa medicala

Figura 2.1. Conţinutul informaticii

12
2.2. Bazele prelucrării electronice a datelor

Prelucrarea informaţiilor se poate face manual sau automat, diferenţa constând în viteza de
lucru şi mijloacele financiare necesare.
Prelucrarea electronică datelor realizează următoarele operaţii: înregistrarea, transmisia şi
prelucrarea datelor.
Totalitatea părţilor componente ale tehnicii informaţionale (electronice) formează sistemul
de prelucrare a datelor.
Cele trei părţi componente ale sistemului de prelucrare electronică a datelor sunt:
• hardware;
• tehnicile de comunicare (comunicaţionale);
• software.
Hardware-ul cuprinde totalitatea aparatelor sistemului de prelucrare a datelor, cum ar fi de
exemplu calculatoarele, sistemele de calcul ce au următoarele proprietăţi:
- capacitate liberă de programare;
- disponibilitatea memoriei de lucru (RAM) de a înregistra programe şi date;
- posibilităţi de legare cu echipamente periferice pentru intrarea şi/sau ieşirea sau memorarea
externă a datelor.
Tehnicile comunicaţionale se folosesc la schimbul de date şi informaţii, în special la
distanţe mari:
- între oameni (Exemplu:convorbirea);
- între oameni şi maşini, mai ales calculatoare (Exemplu: dialoguri prin intermediul ecranelor
pentru intrări / ieşiri de date);
- între maşini (Exemplu: conectarea mai multor calculatoare).
Software-ul cuprinde mulţimea tuturor programelor:
- software de sistem, care coordonează conlucrarea totalitatii componentelor hardware şi preiau
funcţiile de bază ale calculatorului (Exemplu: sistemele de operare);
- software aplicativ, ce îndeplineşte cererile utilizatorilor (Exemple: prelucrarea de texte,
conceperea de bilanţuri în cadrul contabilitatii etc.).
Pentru înţelegerea conţinutului şi esenţei prelucrării electronice a datelor este necesară
clarificarea următoarelor noţiuni.
Datele descriu informaţiile într-o formă care poate fi prelucrata cu ajutorul maşinilor pe
baza conventiilor cunoscute sau presupuse. Ca şi purtător de date este desemnat un mediu sub care
acestea pot fi păstrate. În esenţă se deosebesc datele analoage şi cele digitale.

13
Datele analoage sunt reprezentate prin funcţii continue; reprezentările analoage rezultă din
mărimile fizice, care se schimbă continuu corespunzător stării reale de fapt sau fenomenelor ce
apar. Exemple de date analoage ar putea fi indicaţiile termometrului, ale riglei de calcul, ale
ceasurilor analoge etc.
Datele digitale sunt reprezentate prin semne. Exemple pentru astfel de date ar fi literele şi
cifrele.
Prin prelucrarea datelor se intelege fiecare proces care se referă la înţelegerea, memorarea,
transmisia sau transformarea datelor. Prin aceasta se deosebeşte forma de prelucrare a datelor
electronică de cea manuală.
Desfăşurarea de bază a celor trei funcţii tehnice ale prelucrării datelor este definită de
intrarea, prelucrarea şi ieşirea de date şi descrisă prin aşa numitele principii i/p/e
(intrare/prelucrare/ieşire) ale prelucrării electronice a datelor.
Prelucrarea are loc întotdeauna în unitatea centrală (procesorul) a propriului calculator.
Pentru intrarea/ieşirea de date stau la dispoziţie aşa numitele echipamente periferice, care
împreună cu unitatea centrală, formează sistemul de prelucrare a datelor.

Intrare Prelucrare Ieşire

Unitatea centrală
cu:
Memoria centrală
(Memoria de
lucru)

Echipamente de Procesorul central Echipamente de


intrare (CPU cu posibilitate ieşire
de memorare şi
programare)

Echipamente de
memorare externe

Figura 2.2. Principiile i/p/e ale prelucrării datelor

La prelucrarea electronică a datelor este necesară utilizarea unor sisteme numerice şi a unor
coduri adecvate, care se deosebesc de sistemele zecimale utilizate în mod obişnuit. În prelucrarea
electronică a datelor se introduc altfel de sisteme, şi anume cele binare, care folosesc două semne,
aşa cum este spre exemplu alfabetul Morse. Atunci când cele două semne ale unui sistem binar
14
sunt reprezentate de cifrele 0 şi 1, se vorbeşte de sisteme numerice duale, adică de sisteme duale,
la care numerele şi simbolurile se prezintă în forma a două potenţe.
La convertirea altor semne (înafară de numere) în modul de scriere dual, trebuie de
asemenea găsite anumite convenţii. Vor fi folosite pentru acest scop aşa numitele coduri, care fac
posibilă atribuirea univocă la semnele unei colecţii de simboluri (de exemplu alfabetul) a altor
semne ale altei colecţii de simboluri (de exemplu sistemul dual cu semnele 1 şi 0). Asemenea
coduri vor fi necesare pentru:
- prelucrarea internă a datelor (aşa numitelr coduri-maşină);
- intrarea şi ieşirea de date pe purtători de date (de exemplu pe benzi magnetice sau dischete);
- transmisia de date pe canalele de conducere.
Drept coduri standard s-au impus în prelucrarea electronică a datelor codurile ASCII
(American Standard Code for Information Interchange). La aceste coduri se utilizează un şir de 8
biţi (= 8 semne = 1 byte), care fac posibilă reprezentarea a 256 (28) semne diferite. În acest mod
pot fi reprezentate cele 10 cifre, cele 26 semne ale alfabetului şi vocalele patalizate scrise cu
majuscule şi minuscule şi de asemenea un număr mare de semne speciale.

2.3. Hardware

Dezvoltatea hardware-ului prelucrării electronice a datelor prezintă, relativ la rata de


creştere şi extindere, o dinamică ce este atinsă de puţine alte ramuri de activitate. La sfârşitul
anilor ‘70, începutul anilor ’80 a fost introdus pe piaţa de calculatoare un calculator personal (PC –
Personal Computer) cu următoarea configuraţie standard: procesor 8088, frecvenţa de 8 MHz,
RAM (memorie de lucru) de 256 KB, HDD (harddisc) de 10 MB, monitor monocrom de 14” şi
unitate de dischetă de 5 ¼”. Preţul pentru un asemenea echipament era la începutul anilor ’80 între
10.000 şi 15.000 DM.
Pentru mai puţin de jumătate din preţul de mai sus, se poate astăzi cumpăra un PC de
capacitate superioară cu procesor Pentium, cu o frecvenţă de cel puţin 200 MHz, cu un RAM de
minimum 16 MB, un HDD cu o capacitate de ordinul gigabyţilor, cu un monitor color VGA între
15” şi 17”, cu o unitate de dischetă de 3 ½” şi cu o unitate de CD-ROM.
Randamentul calculatoarelor a crescut într-o perioadă de numai 15 ani de mai multe ori, în
timp ce preţurile au scăzut cu mai mult de jumătate. Această dezvoltare clară şi bruscă a pieţei
prelucrării electronice a datelor determină enunţarea cu dificultate a unei recomandări pentru o
anumită configuraţie, care să mai fie valabilă în oarecare măsură şi peste doi sau trei ani.

15
2.3.1. Concepte de bază şi categorii de calculatoare

Chiar si sistemele de calcul de capacitate mare sunt concepute până în zilele noastre după
arhitectura Neumann şi constau din unităţi aritmetico-logice si de control independente şi memorie
de lucru independentă. Totuşi, faţă de vechea structură, capacitatea s-a mărit mult, iar
dimensiunile părţilor componente s-au micşorat.
In gruparea diferitelor tipuri de calculatoare se renunta astăzi, comparativ cu ceea ce se
făcea în urmă cu câţiva ani, la impartirea acestora doar in calculatoare de buzunar programabile şi
calculatoare cu jocuri. La ora actuală categorisirea se face aproximativ după cum urmează:
- Calculatoare personale (PC):
a) neportabile (ca cele descrise mai sus);
b) portabile (Exemple: Portables, Laptops, Notebooks sau Palmtops);
Aceste calculatoare au calitatea de a fi ieftine (1.000-10.000 DM), cu randament ridicat,
individual configurabile şi extensibile, iar pentru ele există un software ieftin la dispoziţie; de
regulă este vorba de sisteme de calcul indiviuale. În general au un singur procesor. Domeniile în
care se utilizează aceste calculatoare personale sunt editare de texte, editare de tabele, baze de date
mijlocii, editare de grafice, comunicaţii de birou, contabilitate şi aplicaţii ştiinţifice.
- Staţii de lucru (Workstations), care în construcţie se aseamănă cu calculatoarele personale,
dar sunt de capacitate superioară şi printre altele pot fi folosite pentru aplicaţii cu baze de date
complexe, Computer Aided Design (CAD) sau la sisteme informaţionale geografice. Preţul lor
este cuprins între 5.000 şi 50.000 DM.
- Servere care îndeplinesc următoarele funcţii: coordonează activităţile (de exemplu tipărirea),
pun la dispoziţie fişierele, realizează o bază de date a fişierelor, memorează date. Există servere
pentru reţea şi servere pentru e-mail. Preţul unor servere complexe poate ajunge şi până la 100.000
DM.
- Calculatoare mari (Mainframes) de tip clasic se găsesc în centre de calcul şi în întreprinderi
mari, acolo unde este necesar un număr mare de afişări pe monitor sau unde se lucrează cu multe
date. Au mai multe procesoare, pot lucra între 100 şi 1000 de utilizatori, iar costul unor astfel de
sisteme este între 500.000 şi 1.000.000 DM.
- Supercalculatoare (Supercomputer) sunt dotate cu capacitatea cea mai mare şi sunt utilizate
doar de puţine persoane pentru probleme de cercetare sau simulare (Exemple: modificări de
vreme). Au mai multe procesoare ce lucrează în paralel. Preţul unor astfel de calculatoare este de
peste 10.000.000 DM.

16
2.3.2. Caracteristici actuale de dotare

În componenţa calculatoarelor personale deosebim unitatea centrală pe de o parte (procesor


şi RAM-memorie de lucru) şi pe de altă parte aşa numitele aparate periferice de introducere a
datelor, de eliberare de date şi de memorare.
- Unitatea centrală: Capacitatea unităţii centrale este influenţată pe lângă tipul procesorului şi
de frecvenţa de lucru. Procesoarele obişnuite sunt astăzi cele de tipul 80486 sau Pentium, cu
frecvenţa între 50 şi 500 MHz. Pe piaţă domină cele ale firmei Intel, apoi ale firmei IBM, urmând
cele Cyrex. Procesorul este acela care prin intermediul instrucţiunilor este comandat să efectueze
câteva operaţii aparent simple, să adune, să scadă, să înmulţească, să împartă, să execute operaţii
logice.
Memoria de lucru (RAM) se apreciază în general după capacitatea de memorare; aici
dotarea standard în domeniu este între 8 şi 64 MB. Acest tip de memorie este una internă
(operativă). Memoria este zona de lucru a calculatorului; de aceea mărimea memoriei unui
calculator limitează sarcinile pe care acesta le poate duce la bun sfârşit.
- Intrarea (introducerea) de date: Pentru introducerea datelor stau la dispoziţie diverse aparate
periferice. Introducerea de date se poate face indirect cu ajutorul unităţilor de dischetă
(floppydisc, disc flexibil) sau a aparatelor de citire a benzilor magnetice. Pentru alimentarea
semidirectă cu date stau la dispoziţie scanner-rurile de diverse forme. Barscanner-urile sunt
aparate folosite pentru citirea preţurilor de pe produse în magazine sau pentru asamblarea
automată a pieselor. Graphikscanner-urile sunt aparate ce citesc imagini (400-1200 puncte pe ţol).
Cea mai utilizată metodă de introducere directă a datelor este acum, ca şi în trecut, cu ajutorul
tastaturii sau mouse-ului. Aceste aparate s-au modificat puţin în ultimii ani; tastatura standard cu
102 taste (printre altele 12 taste funcţionale şi grupul de cifre din partea dreaptă) e aparatul cel mai
folosit de introducere a datelor la un PC şi totodată partea mecanică cea mai importantă a unui
calculator. Preţul unei tastaturi este cuprins între 30 şi 70 DM. Mouse-ul, un alt aparat pentru
introducerea directă a datelor are interfaţă grafică. Alte aparate moderne pentru introducerea
datelor sunt: tabla digitală cu care pot fi introduse date pe coordonatele x/y (de exemplu pentru
introducerea hărţilor) sau joystick-ul.
- Ieşirea (eliberarea) de date: Şi ieşirea datelor poate avea loc în pricipiu indirect în formă
lizibilă automat pe purtători de date. De regulă însă are loc în mod direct pe imprimantă, plotter,
ecran sau videoproiector.
Imprimantele se deosebesc întâi de toate după principiul de imprimare, iar o primă
categorie e cea a imprimantelor la care are loc atingerea directă (impact) cu mediul de transmisie

17
care poate fi hârtia, respectiv banda de scris (sunt aşa numitele imprimante impact, de exemplu
cele cu ace). Calitatea de imprimare depinde în special de numărul acelor. O calitate relativ bună
de imprimare este oferită de imprimanta cu 24 de ace. Totuşi, aceste imprimante nu sunt foarte des
utilizate deoarece fac mult zgomot. Ele sunt însă necesare acolo unde e nevoie de listarea în mai
multe exemplare, de exemplu a chitanţelor, a facturilor etc.
A doua categorie de imprimante este cea a imprimantelor fără contact (non-impact), dintre
care s-au impus pe piaţă imprimantele cu jet de cerneală şi cele laser. Ambele tipuri lucrează cu
zgomot puţin şi se pretează la utilizarea fără probleme în imediata apropiere a locului de muncă de
la monitor. Imprimantele cu jet de cerneală au avantajul că se pot utiliza şi la imprimarea color şi
că sunt ceva mai ieftine. Avantajul imprimantelor laser e în special viteza mărită de listare.
Imprimantele laser tind să devină cele mai răspândite datorită vitezei mari de tipărire – până la 20
pagini / minut – deşi din punct de vedere calitativ nu sunt cele mai bune. Durata lor de viaţă
depinde foarte mult de caliatea hârtiei. Există posibilitatea tipăririi pe ambele feţe ale hârtiei şi
sunt prietenoase din punct de vedere al mediului ambiant. Tot în categoria imprimantelor non-
impact intră şi imprimantele termo, care au calitatea de tipărire foarte bună.
Pe lângă criteriile enumerate, imprimantele mai sunt caracterizate de: lăţimea de scriere,
modul de introducere a hârtiei (foi individuale sau listing) precum şi de preţ.
În cazul monitoarelor importantă este dimensiunea ecranului, radiaţiile emise şi rezolutia
(numărul de pixeli) de care depinde claritatea imaginii. În funcţie de aceste elemente se formează
şi preţul. Împotriva radiaţiilor există câmpuri de protecţie electromagnetice sau electrostatice.
Bombardarea atomică mai poate fi evitată, pe lângă utilizarea acestor ecrane de protecţie, şi prin
aşezarea ecranului mai jos. Pe baza cerinţelor din partea software s-au impus pe piaţă monitoarele
color, acestea eliminându-le pe cele monocrome. După ce mult timp standardul de monitor a fost
de 14” (14 inch) diagonala, standardul de azi e 15”. Diferenţa de preţ e minimă. Mai scumpe sunt
însă monitoarele de 17” şi mult mai scumpe cele de 20” şi 21”. Cele din urmă sunt oricum
recomandate numai pentru aplicatii speciale, cum sunt CAD (Computer Aided Design) şi sisteme
informaţionale geografice. Rezolutia are, la monitoarele si adaptoarele grafice (interfete intre
computer si monitor) bune, valoarea de 1024 x 768 pixeli. Există la ora actuală monitoare cu
cristale lichide la care rezoluţia este foarte bună, dar care sunt şi mult mai scumpe, precum si
monitoare foarte subţiri, cu lăţimea de 15 cm, al căror preţ este cuprins între 5.000 şi 15.000 DM.
- Memorarea datelor: Memorarea de date are loc la calculatoarele personale în mod
preferenţial pe harddisc (disc fix, disc winchester), ale cărui calităţi sunt influenţate de capacitatea
de memorare şi timpul de acces. Fiindcă software-ul se îmbunătăţeşte mereu, acesta are nevoie de
o capacitate suficient de mare de memorare. Pentru aplicaţii destul de pretenţioase şi pentru lucrul

18
cu multe date se consideră suficient un calculator cu o capacitate de 1 GB. Capacitatea poate
ajunge astăzi până la 4-6 GB, iar timpul de acces mediu este de 6-60 milisecunde.
Pentru unitatea de dischetă s-a impus dimensiunea de 3 ½”. Cele de 5 ¼” ce se utilizau în
trecut nu se mai utilizează, deoarece pe astfel de dischete se oferă tot mai puţin software. Uneori
sunt necesare mai multe unităţi de dischetă, acest lucru depinzând de cantitatea şi frecvenţa
schimbului de date prin dischete drept purtători de date, situatie des întâlnita de exemplu la lucrul
cu aceleaşi date în diverse locuri. Dischetele au două feţe magnetice şi o capacitate de 1,4 MB.
Oferta de date pe medii optice de memorare (CD-ROM; Compact Disc - Read Only
Memory) creşte continuu. Şi software se oferă la un preţ convenabil deseori pe CD-ROM, din
cauza capacităţii mari de memorare în comparaţie cu dischetele.
Aşa numitele streamer (benzi magnetice) se utilizează la asigurarea periodica a datelor; de
asemenea se utilizează şi la asigurarea datelor de pe harddisc. Se recomandă anexarea unui
streamer la calculator atunci când se lucrează cu date valoroase. Streamerul nu se poate utiliza
drept memorie permanentă deoarece datele nu pot fi citite şi scrise individual, pentru acest lucru
fiind necesare memorii cu acces direct sub formă de disc.
Interfaţa este o altă componentă importantă a unui calcultor. Tastatura, monitorul,
imprimanta şi alte echipamente periferice trebuie să poată fi într-un fel legate de unitatea centrală.
Pentru aceasta se folosesc în cele mai multe cazuri legături prin cablu. Aceste locuri de tranzit
între unitatea centrală şi echipamentele periferice se numesc interfeţe. Mai simplu spus, o interfaţă
este o modalitate de legare pentru echipamentele periferice. Şi mediile de memorare externe
(unităţile de dischetă sau harddisc) sunt legate prin interfeţe de unitatea centrală; aici vorbim de
aşa numitul controler. Aceste interfeţe nu le putem vedea deoarece se află în interiorul
calculatorului, sunt interne. Există de asemenea şi interfeţe externe.
Executarea şi caracterizarea interfeţelor este reglementata prin norme. Interfeţele sunt
compuse din legături prin cablu normale şi o platină pe care se găsesc o serie de piese electronice
(de exemplu cipuri), care modifică datele primite de la unitatea centrală astfel încât să poată fi
prelucrate în continuare de aparatele corespunzătoare. Interfeţele pot fi: pentru harddisc, pentru
tastatură, pentru mouse şi joystick, seriale (RS 232C sau V24) şi paralele (Centronics). În cazul
interfeţelor seriale există un singur canal de comunicare pe care se transmite câte o literă pe rând,
bit cu bit. La interfeţele paralele se transmit deodată toate literele, prima dată bitul 1 pentru toate
literele, apoi bitul 2 etc.
Modemul (Modulator – Demodulator) este un aparat folosit pentru transmisia datelor şi
conectarea la reţele (de exemplu Internet). Viteza de lucru poate ajunge la 9600 biţi / secundă. Din
cauza interfeţelor, poate exista pericolul ca alţii să poată vedea datele din calculatorul nostru.

19
2.4. Reţele de calculatoare şi
transmiterea datelor la distanţă

Pentru firmele cu un singur asociat ce utilizează software standardizat sau compatibil, se


oferă numeroase posibilităţi de schimb de date şi de experienţă cu alte firme, cum ar fi în cadrul
cercurilor de lucru sau de consfătuire. Posibilitatea folosirii acestor date merge până la
interpretarea eficientă a măsurilor de control pentru respectarea anumitor norme, respectiv
folosirea anumitor măsuri de sprijin sau plăţi compensatorii.
Prin folosirea modalităţilor de transmitere a datelor la distanţă pot fi folosite numeroase
date externe firmei (date despre vreme, piaţa de lapte, de produse din carne, cerere şi ofertă) direct
la luarea unor decizii din planul întreprinderii.
Condiţia pentru prelucrarea datelor despre mai multe firme este existenţa şi utilizarea
posibilităţilor moderne de transfer a datelor la distanţă. Cu ajutorul lor este posibilă folosirea
căilor publice de transfer a datelor şi pe distanţe mai mari. În acest mod fermierii din diverse
locuri pot ajunge la informaţii importante pentru afacerea lor şi viaţa particulară (Exemple:
informaţii despre preţ şi condiţiile pentru produse şi mijloacele de producţie, informaţii de
administrare şi consultanţă cum ar fi cele despre subvenţii, informaţii despre vreme etc.).

2.4.1. Definiţii

Prin reţea de calculatoare se înţelege legarea, cu ajutorul instalaţiilor de transmisie a


datelor, a unor calculatoare şi echipamente periferice care sunt din punct de vedere spaţial mai
mult sau mai puţin separate şi independente, a unor grupe de astfel de echipamente, respectiv chiar
a unor sisteme informaţionale complete, cu scopul schimbului de date sau a prelucrării comune a
lor.
În funcţie de distanţa de legare există trei grupe de reţele de calculatoare:
- LAN – Local Area Network,
- WAN – Wide Area Network,
- MAN – Metropolitan Area Network.
În practică se folosesc în general soluţii compuse ale acestor forme de reţele de
calculatoare.
Reţelele de legare la distanţă (WAN, MAN) sunt nişte reţele la care sunt legate laolaltă,
peste reţele publice de transmisie a datelor, calculatoare şi / sau staţii de date îndepărtate spaţial şi

20
independente una faţă de alta. Calculatoarele pot aparţine mai multor întreprinderi independente
din punct de vedere legal.
În contradicţie cu acestea, în cazul reţelelor locale de calculatoare întreaga compentenţă
aparţine unui utilizator, iar această reţea este limitată ca extindere la domeniul întreprinderii.
Pentru utilizator e important faptul că în cazul reţelelor locale poate stabili singur căile de
transfer, în timp ce în cazul reţelelor la distanţă este subordonat reţelei publice.
Scopurile legării la distanţă sunt:
• legarea aparatelor (legarea mijloacelor de producţie ale întreprinderii): utilizarea comună a
echipamentelor periferice speciale (de exemplu imprimante laser scumpe etc.);
• legarea funcţiilor (legarea programelor): utilizarea unor funcţii speciale ale programelor, care
sunt disponibile numai pe un calculator sau pe puţine calculatoare;
• legarea datelor: frecventa utilizare comună a unor colecţii de date împrăştiate în spaţiu în mai
multe locuri;
• legarea comunicaţională: utilizatorii care au calculatoare legate la reţea pot schimba informaţii
(de exemplu poşta electronică);
• legarea sarcinilor: la supraîncărcarea componentelor individuale (de exemplu a
imprimantelor), sarcinile pot fi deviate pe componente corespunzătoare ale altor calculatoare
participante la reţea;
• legarea în vederea asigurării securităţii: căderea unor componenente individuale ale
sistemului poate fi compensată.
Arhitectura reţelelor este şi ea de mai multe feluri:

- stea

- cerc

21
- bus

- încrucişată

Prin transmisia datelor la distanţă se înţelege comunicarea de date şi informaţii peste


distanţe mari (de la o proprietate funciara la alta) prin utilizarea căilor publice de transmisie a
datelor.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească transmisia datelor:
• realizarea rapidă a comunicării;
• funcţii fără erori şi implementare universală;
• rată ridicată de transmitere a datelor;
• evitarea pierderii de date şi a manipulării datelor;
• costuri reduse.

2.4.2. Oferte şi caracteristici ale căilor publice de


transmisie a datelor

Cea mai utilizată reţea de transfer de date este reţeaua telefonică a Telecomului.
Transferul are loc preponderent în mod analog şi nu digital. Metoda analogă de transfer poate duce
la probleme fiindcă semnalele de bruiaj se pot suprapune semnalelor propriu-zise şi pot să apară
greşeli la transferul de date.
Pentru a elimina această problemă s-a dezvoltat Data Exchange şi reţeaua ISDN
(Integrated Services Digital Network) care sunt şi ele întreţinute de Telecom. Acest sistem Data
Exchange se bazează pe transferul digital de date. Deosebim aici trei direcţii de utilizare: Datex-
L, Datex-P şi Datex-J (T-Online).

22
Mai multe posibilităţi oferă reţeaua ISDN care e încă în dezvoltare. În această reţea se vor
scurge pe viitor majoritatea serviciilor Telecom. Este vorba despre o reţea universală de
comunicare la care printr-o simplă legare să se poată folosi toate posibilităţile de comunicare ca
vorbirea, date, text, imagine. Prin transferul digital de date calitatea datelor e mult mai ridicată
decât la sistemele analoge, deoarece semnalele de bruiaj şi de deformare au probabilitatea de
apariţie foarte mică. De asemenea transformarea, respectiv retransformarea din digital în analog
nu mai este necesară. În afară de asta, acest sistem este flexibil şi utilizabil raţional deoarece pe el
se bazează toate posibilităţile de comunicare, participantul utilizând însă doar acelea de care
efectiv are nevoie. Din alt punct de vedere o reţea în care sunt integrate mai multe servicii se
dovedeşte a fi mai simplu de întreţinut, mai ieftină şi mai sigură decât soluţiile individuale.

2.4.3. Oferta de informaţii pentru agricultură

Pe lângă oferta de informaţii cu caracter general, se pune la dispoziţia fermierilor, ce


folosesc mediile electronice, şi oferte speciale pentru agricultură. Între ofertanţii de servicii T-
Online se numără: serviciul de climă german, raportorul central despre preţuri şi piaţă, diferite
universităţi, diverse organizaţii de dezvoltare agrară, întreprinderi industriale şi prestatoare de
servicii din domeniul agrar.
Pa lângă oferta de servicii T-Online, oferta de informaţii de pe Internet câştigă o
importanţă din ce în ce mai mare. Aceasta se referă la o reţea globală pentru comunicare şi
transmisie de date, adică o legare a mai multor reţele şi calculatoare care să utilizeze aceleaşi căi
de transmisie a datelor. Primii administratori ai acestei reţele au fost universităţile, institutele de
cercetare, organizaţiile militare.
Din punct de vedere agrar, Germania a înfiinţat pentru moment reţeaua DAINet (Deutsches
Agrarinformationsnezt = Reţeaua Germană pentru Informaţii Agrare). Administrator este Oficiul
Central pentru Documentare şi Informare Agrară din Bonn; el este răspunzător de îngrijirea acestei
reţele. Scopul este punerea la dispoziţie a unui orizont de date şi informaţii actuale cât mai larg
posibil, printr-o gestionare de date centrală ce presupune cheltuieli minime. Aceasta se poate
garanta printr-o ofertă de informaţii descentralizată, ceea ce înseamnă că nu există o bancă de date
centrală, ci mai curând fiecare instituţie are posibilitatea de a alimenta reţeaua cu informaţii
autonome.
Informaţiile stau la dispoziţie pentru următoarele domenii:
• politică agrară;
• informaţii despre piaţă;

23
• cultura plantelor;
• horticultură;
• pomicultură şi prelucrarea lemnului;
• piscicultură;
• resurse naturale şi genetice.
Oferta de informaţii se dezvoltă rapid. În interiorul Internetului accesul la DAINet este
gratis.

2.4.4. Internet

Ce este Internetul? Internetul este cea mai mare reţea (globală) a lumii. Ea leagă laolaltă
calculatoare care sunt împrăştiate în întraga lume. Calculatoare din orice punct al Pământului pot
fi conectate la Internet.
Cuvântul “Internet” e împrumutat din latinul “inter” şi se traduce ca “Reţele
interconectate”. Internetul leagă reţele individuale, independente una de alta, în scopul unui
schimb de date (text, grafică şi vorbire) universal (mondial) şi al unei comunicări electronice
universale. Participanţii la reţea beneficiază de structuri informaţionale şi comunicaţionale aproape
fără graniţe.
Precursorul acestei reţele a luat fiinţă la începutul anilor ‘70 în SUA şi a fost atunci
rezervat numai pentru scopuri pur militare. Perioadă după perioadă, utilizarea acestei reţele s-a
îndreptat spre domenii ştiinţifice. Armata s-a retras în decursul timpului din reţea, astfel încât
utilizarea pentru scopuri civile a fost liberă. Astăzi Internetul este accesibil pentru oricine atât în
scopuri comerciale cât şi civile.
Internetul oferă un număr foarte mare de posibilităţi de utilizare. În domenii de afaceri,
comerciale, şcolare sau private, Internetul este implementabil pentru orice scop.
¾ Procurarea de informaţii: în Internet se pot găsi informaţii despre orice temă posibilă, despre
sport, călătorii, ştiri, televiziune, medicină, tehnică etc.
¾ Comunicare (e-mail): pot fi trasmise / primite veşti în /din întreaga lume.
¾ Afaceri şi marketing: firmele pot primi comenzi , oferi consultanţă sau presta servicii, utiliza
Internetul pentru reclamă sau pune la dispoziţie cataloage de produse şi informaţii despre
firmă.
¾ Cercetare şi studii: aproape toate universităţile, colegiile etc. oferă studenţilor şi elevilor
acces gratuit la Internet.

24
¾ Unelte şi soluţii: administratorii de reţea, inginerii de sistem şi programatorii găsesc descrierea
instalării şi manuale de operare pentru software, programe demonstrative, actualizări.
¾ Cumpărături: multe firme şi case de comenzi prin poştă oferă posibilitatea efectuării de
comenzi prin Internet.
¾ Servicii bancare de acasă: din orice punct al lumii pot fi executate operaţii bancare, precum
înregistrări, solicitarea extrasului de cont etc.
¾ Jocuri: chiar şi jocul este posibil; de exemplu jocul de şah cu un partener din Los Angeles.
Numărul de servicii-Internet este mare. Cele mai cunoscute şi des utilizate servicii sunt:
• transferul de fişiere (ftp): acest serviciu oferă posibilitatea transmisiei fişierelor dorite de pe
calculatorul local în Internet şi invers.
• grupuri de discuţii: serveşte la schimbul de idei şi păreri; există un număr mare de grupuri de
discuţii care discută pe teme de ştiinţe agricole. Sunt posibile conferinţe publice la nivel
mondial, grupurile pot fi împărţite în grupe regionale şi locale, există trepte ierarhice, se poate
discuta aproape pe orice temă (mai mult de 6000 de domenii de inters).
• e-mail: pot fi trimise şi primite comunicări (veşti). Acest serviciu înlesneşte comunicarea între
participanţii la reţea şi înlocuieşte progresiv poşta şi faxul. Posibilităţile de transmisie sunt
mult mai variate, astfel încât pot fi folosite diferite tipuri de text, pot fi expediate grafice, soft
etc.
• Telnet: lucrul interactiv pe un alt calculator din reţea la care se are acces, acces la bănci de date
on-line.
• WWW (World Wide Web): servicii de informaţii hypertext multimedia. Oferă informaţii
grafice. Pentru utilizarea WWW nu sunt necesare nici un fel de cunoştinţe speciale ca în cazul
altor servicii-Internet.

Adrese de Internet utile

¾ Facultăţi de ştiinţe agrare:


- Germania
http://www.agr.uni-rostock.de/ Universitatea Rostock, Facultatea de Siinte Agrare
http://www.agrar.hu-berlin.de/ Universitatea Humboldt-Berlin, Facultatea de
Agricultura-Horticultura
http://www.edv.agrar.tu-muenchen.de/lwga/fakseit.html
Universitatea Tehnica Munchen, Facultatea de
Agricultura-Horticultura, Weihenstephan

25
http://www.landw.uni-halle.de/ Universitatea Halle, Facultatea de Agricultura
http://www.uni-bonn.de/lef/ Universitatea Bonn, Facultatea de Agricultura
http://www.uni-giessen.de/fb17/ Universitatea Giessen, Specialitatea Stiinte Agricole
si Protectia Mediului
http://www.Uni-Goettingen.DE/FB/Agrar/ Universitatea Gottingen, Facultatea de Siinte Agrare
http://www.uni-hohenheim.de/ Universitatea Hohenheim
http://www.uni-kiel.de/fak/agrar/ Universitatea Kiel, Facultatea de Siinte Agrare si
Alimentatie

- International
http://w3.ag.uiuc.edu/ Universitatea Illinois, Urbana-Champaing, SUA
http://www.afhe.ualberta.ca/ Universitatea Alberta, Facultatea de Agricultura,
Silvicultura si Economie, Edmonton, Canada
http://www.boku.ac.at/ Universitatea pentru Cultura Solului, Viena, Austria
http:/www.cas.psu.edu/ Universitatea de stat Pennsilvania, Colegiul de Stiinte
Agricole, SUA
http://www.cau.edu.cn/ Universitatea de Agricultura China, Beijing, China
http://www.newcastle.ac.uk/~nagric/agrhome.htm
Universitatea Newcastle, Departamentul de
Agricultura, Marea Britanie
http://www.nottingham.ac.uk/schbiol/AH/ah.html
Universitatea Nottingham, Scoala de Stiinte
Biologice, Diviziunea de Agricultura si Horticultura,
Marea Britanie
http://www.rdg.ac.uk/AcaDepts/html/agriculture_and_food.html
Universitatea Reading, Departamentul de Agricultura
si Alimentatie, Marea Britanie
http://www.tamu.edu/ Universitatea de Agricultura si Medicina Texas,
Galvestone, SUA
http://www.ucd.ie/~agri/ Universitatea Dublin, Facultatea de Agricultura,
Irlanda
http://www.wau.nl/welkom.html Universitatea de Agricultura Wageningen, Olanda
http://www.wirs.aber.ac.uk/index.html Universitatea Wales, Aberystwyth, Facultatea de
Stiinte, Institutul Welsh pentru Stiinte Rurale, Marea
Britanie
http://www.wye.ac.uk/ Universitatea Londra, Colegiul Wye, Marea Britanie

¾ Institute de cercetare
- Germania

26
http://www.fal.de/ Institutul de Cercetare Federal pentru Agricultura,
Braunschweig (FAL)

- International
http://www.ciesin.org/ Centre for International Earth Science Information
Network
http://www.cgiar.org/ Grupul Consultativ al Centrului International de
Cercetare Aricola
http://www.inra.fr/ Institutul National de Cercetare Agronomica, Franta

¾ Surse de informare
- Germania
http://www.aid.de/ Serviciul de Evaluare si Informare pentru Alimentatie,
Agricultura si Silvicultura
http://www.agrar.de/ @agrar.de (informatii zilnice din agricultura)
http://www.agrologic-ag.com/ S.C. AgroLogic S.A.(informatii din si despre
agricultura)
http://www.dainet.de/ Reteaua Germana de Informatii Agrare, Centrala
pentru Documentare si Informare Agrara
http://www.landwirtschaft-mlr.baden-wuerttemberg.de/
Baden-Wurttemberg
http://www.Statistik-bund.de/ Serviciul Federal de Statistica, Wiesbaden
http://www.stmelf.bayern.de/ BALIS, Serviciul de Informare al Directiei Agricole
Bayern

- International
http://apps.fao.org/ Serviciul de Statistica al FAO
http://europa.eu.int/en/comm/eurostat/eurostat.html
EUROSTAT, Serviciul de Statistica al U.E.
http://www.agnic.org/ Centrul de Informare al Retelei de Agricultura

¾ Ministere şi organizaţii statale


- Germania
http://www.bml.de/ Ministerul Federal pentru Alimentatie, Agricultura si
Silvicultura
http://www.gtz.de/ Asociatia pentru Colaborare Tehnica, Eschborn
http://www.mlr.baden-wuerttemberg.de/ Ministerul Spatiului Rural, Baden-Wurttemberg

27
- International
http://europa.eu.int/ Uniunea Europeana (UE)
http://www.imf.org/ Fondul Monerar International (IMF)
http://www.oecd.org/ OECD
http://www.usda.gov/ Ministerul Agriculturii al SUA
http://www.worldbank.org/ Banca Mondiala
http://www.wto.org/ Organizatia pentru Comert International

¾ Diverse
http://www.blv.de/ Editura „Bayrischer Landbuch“
http://www.dlg-frankfurt.de/ Asociatia pentru Agricultura Germana
http://www.hardware.de/ Licitatii de calculatoare, accesorii de calculatioare s.a.
http://www.ricardo.de/ Licitatii de calculatoare, accesorii de calculatioare s.a.
http://www.eastcomp.de/ Calculatoare secon hand si accesorii

¾ Maşini de căutare
http://www.altavista.com/ Alta Vista – engleza
http://www.altavista.de/ Alta Vista – germana
http://www.uni-hohenheim.de/suche/index.htm
Legatura la masina de cautare din Homepage-ul
Universitatii Hohenheim
http://www.yahoo.com Yahoo – engleza
http:www.yahoo.de/ Yahoo – germana

2.4.5. Echipamentul necesar pentru legarea la


reţele de comunicare

Un participant la transmiterea datelor la distanţă este obligat să-şi completeze sistemul de


prelucrare electronică a datelor astfel încât să răspundă următoarelor condiţii:
• necesitatea existenţei unui modem (modem intern sau extern, respectiv un adaptor ISDN);
• existenţa unei legături telefonice (dacă este posibil a două fire telefonice, deoarece altfel la
folosirea modemului telefonul este ocupat);
• dispunerea de un software special (de obicei este livrat la cumpărarea modemului);
• drept de acces la reţea.
28
2.5. Software

Software, a doua parte, nu mai puţin importantă decât hardware, a sistemului de prelucrare
electronică a datelor e format în mod obişnuit din software de sistem, din care fac parte sistemele
de operare, limbajele de programare, software de utilizare generală (de exemplu editoarele de
texte), şi din software aplicativ (pentru agricultură, cum ar fi spre exemplu programul pentru
evidenţa fişei tehnologice a culturii).
În cazul sistemelor de operare s-a convenit ca acestea să fie dezvoltate pe baza modelului
Microsoft-Windows. Limbajele de programare sunt cele pe care care se bazează toate aplicaţiile
software, cu ajutorul lor elaborându-se programele ce vor fi întrebuinţate de utilizatorul final,
motiv pentru care ele au pentru aceştia un rol secundar. Din cauza varietăţii mari a aplicaţiilor
software cu caracter general şi particular, in aceasta lucrar se va face doar trecerea lor în revistă.

2.5.1. Sisteme de operare

Sistemul de operare este un program ce are misiunea de a administra componentele hard


(unitatea centrală, echipamentele periferice), procesele (mersul programelor, adică instrucţiunile)
şi datele, şi de a coordona desfăşurarea lucrului pe calculator.
Un sistem de operare desemnează un ansamblu de programe ce realizează gestiunea
resurselor unui sistem electronic de calcul. Sistemul de operare reprezintă componenta logică a
unui sistem, fiind totodată şi interfaţa utilizatorului cu calculatorul.
În sfera de acţiune a sistemelor de operare se numără următoarele operaţii:
• începerea şi încetarea activităţii calculatorului;
• organizarea şi administrarea memoriei de lucru (RAM),
• coordonarea componentelor hard;
• organizarea şi administrarea mediilor de memorare;
• organizarea mediilor de afişaj;
• încărcarea şi controlul programelor aplicative, transmiterea cererilor utilizatorului, tratarea
erorilor, administrarea drepturilor utilizatorului;
• pregătirea programelor de deservire pentru diverse scopuri cum ar fi siguranta datelor,
introducerea de text, telecomunicaţii, calcule etc.
Exemple de sisteme de operare: Windows 98, Windows NT, UNIX, OS/2, NOVEL, DOS.

29
O perioadă lungă de timp sistemul de operare cel mai utilizat a fost DOS (Disc-Operating-
System) al firmei Microsoft. Odată cu dezvoltarea rapidă a hardware şi software, dezavantajele
acestui sistem de operare au ieşit rapid la iveală. Între aceste dezavantaje se numără:
- capacitate de administrare a RAM-ului redusă;
- arhitectură 16 biţi (memoria de lucru a calculatorului e împărţită în celule sau locaţii de
memorie cu lungimea de 16 biţi);
- operare single-tasking (posibilitatea de a îndeplini doar un singur program la un anumit
moment de timp);
- orientare spre şiruri de comenzi.
Pentru a înlătura aceste neajunsuri, firma IBM a dezvoltat sistemul de operare OS/2 ce
aduce următoarele îmbunătăţiri:
- capacitate de administrare a memoriei de lucru lărgită;
- operare multi-tasking (posibilitatea executării mai multor programe în acelaşi timp);
- posibilitate de lucru în reţea;
- posibilităţi grafice;
- arhitectură 32 biţi.
Cu ajutorul sistemului de operare Windows, o completare a DOS-ului, care a devenit
întretimp un sistem de operare de sine stătător, s-au atins un număr mare de noi facilităţi, şi în
special s-au rezolvat o serie din problemele DOS-ului. Printre cele mai importante caracteristici
ale Windows-ului se numără:
- capacitate de administrare a RAM-ului extinsă;
- operare multi-tasking;
- posibilitate de lucru în reţea;
- posibilităţi grafice.
Tendinţa de dezvoltare a aplicaţiilor software astfel încât să fie utilizabile sub Windows
duce la conluzia că acest sistem de operare s-a impus pentru o perioadă lungă. La aceeaşi apreciere
duce şi existenţa a numeroase aplicaţii Microsoft ce funcţionează sub Windows.

2.5.2. Limbaje de programare

Limbajele de programare sunt mijlocul de comunicare dintre om şi calculator. Ele constau


într-o colecţie de instrucţiuni, cu ajutorul carora, după nişte reguli stabilite exact, pot fi scrise
programe. Fiecare program cu care trebuie să lucreze calculatorul este scris într-un anume limbaj
de programare. Acesta are de-a face destul de puţin cu limbajul oamenilor. Dezvoltarea limbajelor

30
de programare merge însă în direcţia limbajelor care să folosească simboluri şi noţiuni din
limbajul uzual. În funcţie de cât de bine s-a adaptat modul de formulare a instrucţiunilor unui
limbaj de programare la limbajul uzual, limbajele se pot clasifica în:
¾ cod-maşină;
¾ limbaje de asamblare;
¾ limbaje avansate de programare.
1) Cod-maşină
- este înţeles de calculator;
- are funcţii elementare precum: adu, dă, adună;
- instrucţiunile reprezintă combinaţii de biţi;
- codul pentru adunare este: 10000110;
- de exemplu procesorul 8086 înţelege 243 de intrucţiuni elementare diferite;
- fiecare procesor necesită un anumit cod-maşină.
2) Assembler
- asamblează;
- este orientat spre maşină şi foloseşte o limbă foarte abstractă;
- instrucţiunile sunt scrise sub forma unor combinaţii scurte de litere, ce înlocuiesc cele 8 poziţii
ale codului instrucţiunilor binare;
- comanda pentru adunare este: ADD;
- derularea programului se face foarte rapid, nu necesită o capacitate mare de memorare, dar în
schimb necesită mult timp la scrierea programului;
- fiecare procesor necesită un anumit limbaj de asamblare.
3) Limbaje de programare avansate
- exemple: FORTRAN, BASIC, PASCAL;
- folosesc elemente ale limbii naturale, de exemplu: Print, Write, Read, Load, Input, Output, Go
To, If, Else, Then.
4) Interpretoare şi compilatoare
- traduc instrucţiuni complexe în cod-maşină;
- sunt adaptate pentru fiecare limbaj şi fiecare procesor;
- interpretorul verifică corectitudinea sintaxei fiecărei comenzi şi o execută imediat;
- compilatorul derulează programul pentru detectarea erorilor şi îl traduce în cod-maşină;
- programul iniţial are extensia .BAS, .PAS etc., iar programul tradus, compilat (program-
obiect) are extensia .EXE;
- link-editorul se foloseşte pentru legarea modulelor obiect.

31
5) Limbaje de programare
• Limbaje de generaţia I-a: codul-maşină;
• Limbaje de generaţia a II-a: Assembler;
• Limbaje de generaţia a III-a: limbaje procedurale, pentru programatori
FORTRAN - Formular Translator
ALGOL – Algorithmic Language
COBOL – Common Business Oriented Language
PL/1 – Programming Language 1
APL – A Programming Language
BASIC – Beginners All-Purpose Symbolic Instruction Code
PASCAL – dezvoltat de matematicianul Blaise Pascal în anii ‘70 în Zürich
C
• Limbaje de generaţia a IV-a: pentru utilizatorii finali, pentru a putea comunica direct cu
calculatorul
NATURAL
SQL – Structured Query Language
• Limbaje de generaţia a V-a: orientate spre obiect
C++
LISP – List Processing
PROLOG – Programming in Logic
Visual-Basic

2.5.3. Software cu aplicaţie generală

Între cele mai des utilizate programe de acet tip se numără programele de editare a textelor,
de editare a tabelelor şi cele de lucru cu baze de date.
Editoarele de texte eficiente trebuie să aibă printre altele următoarele caracteristici:
- corector gramatical şi lexical (necesar mai ales atunci când se scrie într-o limbă străină);
- funcţii de despartire in silabe integrate;
- realizarea automată a cuprinsului textului, a notelor de picior sau a listelor de cuvinte cheie;
- funcţii de calcul simple;
- funcţii de trimitere a unei serii de scrisori, legarea cu o bază de date (listă de adrese);
- grafice de diferite formate;

32
- funcţii preview, adică afişarea pe ecran a textului în aceeaşi formă în care va apare şi tipărit la
imprimantă;
- posibilitatea de citire şi scriere şi a altor formate de text (ASCII şi formate ale altor editoare
de texte), inclusiv preluarea de atribute;
- legarea permanentă cu un tabel;
- capacitatea de creare a unor mici programe (macro-uri).
Printre cele mai des utilizate programe se pot enumera: Word, Word-Perfect şi Ami-Pro.
Editoarele de tabele bune trebuie să aibă următoarele facilităţi:
- posibilitatea de prelucrare dependentă a foilor de calcul de orice mărime (posibil de prelucrat
sunt 8192 de linii şi 256 de coloane, acest lucru fiind limitat doar de memoria ocupată);
- posibilitatea de prelucrare în acelaşi timp a mai multor foi de calcul;
- funcţii de poziţionare, de căutare şi de înlocuire, lucrul cu câmpuri variabile sau fixe, crearea
de matrici de dialog;
- import şi export de date, respectiv formate străine, ca de exemplu ASCII, Lotus, dBASE;
- suport la introducerea unor formule de calcul complexe prin intermediul unui editor de
formule;
- realizarea simpla şi confortabila de grafice;
- funcţii specifice bazelor de date (căutare, sortare, extragere etc.);
- executarea unor calcule statistice simple;
- posibilitatea de sciere a unor mici programe (macro-uri).
- legarea permanentă şi strânsă cu o bază de date, ca de exemplu dBASE;
- reprezentare WYSIWYG (“What you see is what you get”).
Editoarele de tabele cel mai frecvent utilizate sunt: Excel, Lotus 1-2-3, Quattro Pro.
Bazele de date trebuie să aibă următoarele caracteristici pentru a fi considerate bune:
- prelucrarea bazelor de date de orice mărime;
- posibilitatea de prelucrare a mai multor baze de date concomitent;
- posibilitatea de utilizare a variabilelor în programare;
- executarea unor calcule statistice simple;
- formularea unui cadru de lucru general al utilizatorului;
- posibilitatea de apelare în orice moment la explicaţii în funcţie de context;
- funcţii grafice integrate, apelarea directă la conţinutul bazei de date;
- ajutor prin utilizarea semnelor speciale.
Bazele de date cele mai des utilizate sunt: dBASE, Paradox, Foxpro, Access şi parţial şi
Excel.

33
2.5.4. Software aplicat în agricultură

Figura numărul 2.3. ajută la formarea unei idei despre domeniile de activitate cele mai des
întâlnite ale întreprinderilor agricole în care se pot utiliza sau se utilizează aplicaţii software
specifice.
Dacă se iau în considerare cele mai des întâlnite ramuri de producţie ale întreprinderilor
agricole, se poate considera că introducerea prelucrării electronice a datelor în cultivarea plantelor
se rezumă la planificare, cum ar fi de exemplu documentarea şi prelucrarea datelor. Prin
dezvoltare, prelucrarea electronică a datelor e folosită la programe mai complexe cum ar fi
întocmirea fişei tehnologice a culturii.
O sferă mai largă de modalităţi de utilizare a calculatorului o oferă ramurile de producţie
specifice creşterii animalelor, şi acest lucru datorită caracterului lor continuu, şi nu sezonier ca în
cazul culturii plantelor. Pe lângă planificare şi documentare, prelucrarea electronică a datelor se
foloseşte, în special în creşterea vacilor cu lapte, iar mai nou şi în creşterea scroafelor, la un număr
mare de aplicaţii de coordonare şi de control al producţiei, precum şi la înţelegerea şi evaluarea la
nivel central a datelor. Şi în ramurile creşterii animalelor utilizarea computerului s-a dezvoltat,
existând spre exemplu programe de evidenţă a mişcării efectivelor de animale pentru vaci şi
scroafe sau programe de optimizare a raţiei de furaje.
La fel ca în cazul altor branşe, şi la nivelul general al întreprinderilor agricole, prin
folosirea aplicaţiilor software, pot fi rezolvate o serie de probleme financiare, se pot face analize
paralele între firme, se pot face planificări şi optimizări. Având în vedere creşterea tot mai mare, la
toate nivelurile, a importanţei parametrilor privitori la mediul înconjurător, prelucrarea electronică
a datelor va căpăta pe viitor o importanţă tot mai mare în agricultură pentru probleme legate de
bilanţul substanţelor nutritive, bilanţul energetic, analiza liniilor de producţie sau sistemele de
contabilitate ecologică.
În anumite întreprinderi se pot raţionaliza prin intermediul aplicaţiilor soft probleme
administrative (Exemplu: ţinerea unui catalog de adrese), probleme legate de facturare, de
circulaţia corespondenţei etc.

34
Nivelurile generale ale activităţii întreprinderilor agricole
Documentare, - contabilitate financiara, contabilitate manageriala, calcul bilanţier, calculul profitului si pierderii
comparaţie, - analiza orizontală şi verticală a întreprinderii şi a ramurilor de producţie
analiză - bilanţul economic al substanţelor nutritive şi energetic, analize ale liniei de producţie, contabilitate ecologică
Muncă de birou - evidenţa salariilor, evidenţa adreselor, facturare, editare de texte
Planul de afaceri, - fluxul de numerar (cash-flow), devizul (antecalculaţia) locurilor de muncă, devizul substanţelor de îngrăşare a
optimizare pământului, balanţa furajeră, optimizarea activităţii generale a întreprinderii, optimizarea activităţii de investiţii

Ramuri de producţie individuale din cadrul întreprinderilor agricole


Cultura Creşterea vacilor Creşterea vitelor Creşterea Creşterea porcilor
plantelor cu lapte pentru carne scroafelor pentru carne
Planificarea proceselor Bugetul Mişcarea efectivului de animale, Organizarea raţiilor Mişcarea efectivului de animale, Organizarea
de producţie îngrăşămintelor Organizarea raţiilor de furaje de furaje Organizarea raţiilor de furaje raţiilor de furaje
Control (supraveghere) Date despre atacul Productivitate, greutate, - Consumul de furaje, -
dăunătorilor şi prog- sănătate, consumul de reproducţie
noze de combatere a lor furaje, reproducţie
Conducere, Repartizarea mijloa- Repartizarea - Repartizarea Repartizarea
reglementare celor de producţie furajelor furajelor furajelor
Documentare, Fişa tehnologică a Mişcarea efectivului Control Control Control
prelucrare culturii, controlul de animale, control economic economic economic
economicitatii economic
Planul de afaceri, Optimizarea îngrăşării Optimizarea Optimizarea Optimizarea Optimizarea
optimizare pământului, metode de furajării, stabilirea lotului, furajării, strategii de furajării furajării, strategii
minimizare a costurilor management participativ furajare de furajare

Figura 2.3. Domeniile de utilizare a sistemelor informatice


în cadrul întreprinderilor agricole

35
2.5.5. Sisteme de prelucrare electronică a datelor
pentru susţinerea proceselor de management în întreprinderile agricole

Cele şase funcţii ale managementului (stabilirea scopului, planificarea, luarea deciziilor,
coordonarea, controlul şi evaluarea), aşa cum arată figura numărul 2.4., pot fi privite ca un proces
cronologic cu cuplare inversă. În următoarea perioadă de producţie, rezultatele obţinute anterior
din procesul de producţie curg înspre stabilirea scopului, planificare şi luarea deciziilor. Aici
informaţiile vin din surse externe întreprinderii.

Factori externi Factori externi

Stabilire de scopuri

Planificare

Luare de decizii

Coordonare

Control

Evaluare

Proces cronologic cu cuplare inversă

Figura 2.4. Funcţiile managementului în întreprinderile agricole

Exemplu: Un crescător de vaci cu lapte îşi fixează drept scop producerea cât mai ieftină a unei
cantităţi de lapte astfel încât să se încadreze în regula cantităţii garantate (datorită supraproducţiei
de lapte, pentru ca un producător să primească subvenţii pentru diferenţe de preţ la lapte, e obligat
să producă doar o anumită cantitate maximă).
El concepe şi compară următoarele planuri alternative:
• menţinerea numărului de vaci şi dacă e cazul a supraproducţiei de lapte;
• menţinerea numărului de vaci şi compensarea creşterii prevăzute a productivităţii prin
diminuarea cantităţii de nutreţuri concentrate administrate;
• diminuarea efectivului şi utilizarea la maxim a potenţialului de producţie.

36
Prin consultarea unor informaţii externe şi realizarea de calculaţii proprii având în vedere
condiţiile specifice întreprinderii, fermierul ia decizia de a utiliza la maxim potenţialul productiv
şi de a dimiua efectivul de animale.
El realizează acest plan prin adaptarea permanentă a cantităţii de nutreţuri concentrate
administrată la modul de derulare a productivităţii fiecărui animal în parte şi prevenirea
supraproductiei de lapte prin vânzarea (şi nu înlocuierea) animalelor cu perturbaţii repetate ale
productivităţii.
În vederea efectuării controlului curent, crescătorul notează la intervale regulate de timp
cantităţile de lapte produse, le însumează şi le planifică luând în considerare cunoştinţele sale
privind modul de desfăşurare a productivităţii fiecărui animal până la sfârşitul anului economic al
producţiei de lapte (perioada 01.04-31.03), astfel încât să fie sigur că va obţine întreaga cantitate
de lapte garantată.
După încheierea anului economic al producţiei de lapte, fermierul stabileşte în cadrul
evaluării faptul că în final a depăşit doar cu 1,5% cantitatea garantată şi decide ca şi în anul
următor să procedeze la fel.
O condiţie importantă pentru un bun management este existenţa unor informaţii actuale şi
corecte.
Posibilităţile tehnice de procurare de date şi de transformare a acestora în informaţii sunt
aproape nelimitate de când s-a implementat prelucrarea electronică a datelor. Pe de altă parte,
introducerea în procesul de producţie a unor mijloace şi procedee tehnice moderne nu este ceva
nou pentru fermier. La fel şi în domeniul managementului întreprinderii, fermierul se foloseşte de
cele mai bune posibile mijloace tehnice, care în momentul de faţă sunt reprezentate de nenumărate
aparate pentru prelucrarea electronică a datelor. Oferta unor asemenea aparate şi programe este şi
pentru agricultură în continuă creştere, astfel încât fiecare fermier îşi pune astăzi întrebarea dacă şi
în ce formă să se servească de această ofertă.
O orientare va fi dată în următoarele capitole. Se va arăta care sunt domeniile dintr-o
întreprindere agricolă în care se pot implementa mijloace tehnice, ce sarcini pot fi preluate de
acestea şi ce importanţă au informaţiile obţinute pe această cale.

37
Capitolul 3
SISTEME INFORMAŢIONALE ŞI COMUNICAŢIONALE
PENTRU DIVERSE NIVELURI ŞI DOMENII DE ACTIVITATE
ALE ECONOMIEI AGRARE

Sistemele informaţionale şi comunicaţionale conţin pe lângă informaţii şi procese de


prelucrare a informaţiilor, cum ar fi de exemplu înregistrarea, salvarea, transformarea şi
eliberarea informaţiilor, şi purtători de date ce realizează aceste procese, ca de exemplu oameni,
maşini.
Scopurile sistemelor informaţionale şi comunicaţionale sunt descrise de către Steffen şi
Born (1987) ca fiind descriptive, predicative şi prescriptive. Cu ajutorul acestor scopuri sistemele
ajută la procesul de luare a deciziilor, din care va rezulta o cuplare inversă a sistemelor
informaţionale şi comunicaţionale cu procesele manageriale şi de producţie, astfel că de-acum
încolo sistemele îşi vor primi inputul din datele referitoare la mediul înconjurător.

Aplicaţii între întreprinderi

Întreprinderea A Întreprinderea B

Ramura de producţie A Ramura de producţie B Ramura de producţie C

Procesul A Procesul B Procesul C

Figura 3.1. Nivelurile şi ierarhiile operaţionele ale sistemelor informaţionale şi


comunicaţionale din agricultură

Cum se poate observa şi în figura de mai sus, sistemele informaţionale şi comunicaţionale


lucrează în primul rând la nivelul proceselor. Prin cuprinderea mai multor procese laolaltă,
sistemele stau la dispoziţia ramurilor de producţie. La nivelurile superioare se găsesc sistemele

38
utile întregii întreprinderii, iar apoi peste mai multe întreprinderi individuale vin sistemele
informaţionale şi comunicaţionale operaţionale între întreprinderi.
Domeniile de activitate în care se pot aplica sistemele informaţionale şi comunicaţionale
vor fi descrise şi explicate cu ajutorul unor exemple.

3.1. Nivelul proceselor;


exemplu: creşterea vacilor cu lapte

O producţie de lapte eficientă a cerut dintotdeauna personal specializat, care să aibă


cunoştinţe despre fiecare animal în parte din turmă. O observare şi o îngrijire manuală a fiecărui
animal, este oportună atunci când animalele sunt întreţinute în stabulaţie legată şi când turma nu
depăşeşte un număr de 40-60 de animale. În condiţiile în care turma se creşte în sistem de
stabulaţie liberă, este oportună utilizarea culegerii şi interpretării automate a datelor. Această
metodă este adecvată şi în condiţiile fermelor cu un efectiv mare de animale. Pe de altă parte
informaţii despre fiecare animal în parte din cadrul turmei sunt importante pentru fermier,
deoarece pe baza acestora are loc selecţia animalelor în vederea ameliorării.

3.1.1. Culegerea şi prelucrarea datelor


referitoare la fiecare animal în parte

Posibilităţile tehnice deosebit de numeroase care există în acest domeniu vor fi descrise pe
baza exemplului fermei de vaci cu lapte a Staţiunii de Cercetare I a Universităţii Hohenheim
(Stuttgart, Germania). Aici a fost înfiinţat în anul 1990 un sistem de creştere a animalelor în
stabulaţie liberă pentru scopuri productive şi experimentale. Adăpostul conţine 77 de locuri. În
acest sistem de creştere pot fi descrişi, evaluaţi şi interpretaţi parametrii tehnici importanţi, fără ca
animalele să fie derajate de la comportamentul lor natural. O culegere de date individuală este
asigurată zi şi noapte, pentru întreaga perioadă de lactaţie, şi sunt integrate toate secţiunile
importante din adăpost, din care rezultă date relevante din punct de vedere fiziologic şi/sau
economic.

39
Identificarea individuală a animalelor şi culegerea datelor
Fiecare animal din turmă este identificat printr-un sistem electronic de răspuns (emiţător),
iar prin această metodă se înregistrază datele despre fiecare animal în parte. În acest sistem de
supraveghere electronica a animalelor sunt incluse cele mai importante secţiuni, cum sunt standul
de muls, jgheaburile pentru nutreţuri concentrate, jgheaburile pentru nutreţuri grosiere, cântarul.
Ca urmare a acestui fapt, datele înregistrate pot fi atribuite animalului la care au fost sesizate.
Instalaţiile tehnice de realizare a amestecului de nutreţuri concentrate necesare fiecărui animal şi
de control al consumului, utilizate în creşterea animalelor, sunt de mult timp relativ bine
perfecţionate. Urmărirea individuală a consumului de nutreţuri concentrate a animalului este o
funcţie nouă şi costisitoare, a cărei implementare se realizează până la urmă în staţiunile de
cercetare economic, adică la nivelul actual al preţurilor. În Staţiunea de Cercetare Hohenheim sunt
instalate în total 32 de boxe de alimentare cu nutreţuri grosiere supravegheate, care fac posibilă
înregistrarea şi controlul consumului de nutreţuri. Date precum numărul de înregistrare a vacii,
data, durata vizitei în locul de furajare, numărul boxei de alimentare sunt înregistrate în mod
regulat. In acest fel cantitatea de furaje consumată va fi calculată ca diferenţă între greutatea vacii
înainte şi după vizita în această secţie.
Toate datele referitoare la o vizită vor fi memorate într-o bază de date. Acolo vor fi
concentrate împreună şi calculate mărimi medii pentru o zi sau pentru perioade mai lungi de timp.
În tabelul numarul 3.1 sunt prezentate informaţii despre consumul de nutreţuri dintr-o zi
pentru un număr de 38 de vaci pentru o anumită structură a grupelor de furajare. Datele
înregistrate în mod permanent cuprind producţia zilnică de lapte, numărul vizitelor în staţiunile de
furajare, durata consumului de furaje şi cantitatea de masă verde din nutreţurile grosiere ce a fost
consumată. Cantitatea de substanţă uscată care a fost consumată se poate calcula ulterior, atunci
când se realizează analiza furajelor. Ca şi parametru al rezultatelor obţinute poate fi calculată
cantitatea minimă de substanţă uscată necesară unui animal pentru un consum de furaje eficient.
Tabelul numarul 3.2 prezintă consumul de furaje al unei vaci în intervalul a 24 de ore.
Această informaţie este importantă pentru luarea deciziilor referitoare la câte jgheaburi pentru
alimentarea cu furaje sunt absolut necesare a se instala pentru un anumit număr de vaci. În acest
mod, majoritatea datelor relevante referitoare la reacţia de furajare a vacilor, pot fi bine
documentate. Consumul de substanţă uscată, consumul energetic şi consumul proteic pot fi
calculate doar atunci când există rezultatele suplimentare oferite de analiza valorii furajelor.

40
Prezentarea consumului total de nutreţuri grosiere dintr-o zi
pentru vacile în lactaţie
Tabelul 3.1.
Nr. de Ziua de Producţia Nr. de Durata Consumul Consumul Consumul Consumul de Consumul de
înreg. a lactaţie de lapte vizite în consumului zilnic de mediu de zilnic de furaje la furaje într-un
anima- în coresp. locul de de furaje furaje în furaje pt. 7 zile furaje în fiecare vizită minut ca medie în
1
lului 10.06.93 (kg) furajare (hh:mm:ss) kg MV în kg MV kg SU în g SU 24 ore (g SU/min.)
73 30 26,00 31 01:39:44 22,50 25,5 10,85 363 109
85 293 16,00 24 02:16:29 24,60 29,8 11,86 513 87
49 22 20,60 20 02:21:42 24,95 26,6 12,03 624 85
3 119 23,20 14 01:35:27 26,85 28,2 12,94 960 136
99 266 18,20 30 02:01:35 28,80 36,4 13,88 480 114
55 6 21,60 61 01:01:29 30,25 33,5 14,58 248 237
30 271 17,90 23 02:55:58 31,85 31,2 15,35 693 87
11 326 18,40 12 02:48:20 31,90 31,9 15,38 1330 91
19 278 17,00 56 02:04:16 32,15 30,1 15,50 288 125
15 112 26,40 55 02:12:54 32,65 34,9 15,74 297 118
1 138 22,70 40 03:44:57 34,80 31,1 16,77 435 75
57 33 24,60 45 02:18:14 35,00 30,2 16,87 389 122
78 305 21,80 33 03:20:39 35,10 33,6 16,92 532 84
52 123 28,50 16 01:34:18 35,40 42,5 17,06 1107 181
22 155 24,20 15 02:08:22 35,75 38,6 17,23 1192 134
39 252 26,30 36 03:07:16 36,20 38,1 17,45 503 93
41 291 23,20 40 03:41:33 36,25 36,8 17,47 454 79
66 43 29,40 21 02:28:48 36,25 27,4 17,47 864 117
53 112 26,80 53 02:53:55 36,45 33,8 17,57 344 101
50 341 18,00 23 02:16:17 36,50 39,0 17,59 794 129
35 149 21,60 56 03:48:02 38,05 33,7 18,34 340 80
71 271 22,60 16 04:12:46 38,20 36,0 18,41 1194 73
61 219 24,70 23 02:10:39 39,10 36,7 18,85 850 144
40 287 18,00 87 01:18:13 39,45 36,9 19,01 227 243
44 30 40,30 28 03:15:40 40,35 42,4 19,45 721 99
67 27 29,20 39 02:02:38 40,40 33,9 19,47 518 159
63 92 32,60 14 01:41:19 40,50 42,1 19,52 1447 193
5 44 35,60 44 04:04:42 42,10 40,0 20,29 479 83
8 109 29,20 52 03:02:18 43,45 40,7 20,94 418 115
7 194 23,70 61 02:22:12 43,65 41,4 21,04 358 148
37 220 31,80 68 02:40:37 43,95 39,0 21,18 324 132
9 18 42,80 26 02:43:42 44,25 40,1 21,33 852 130
33 184 28,80 29 02:40:57 44,70 41,6 21,55 771 134
93 122 34,10 29 03:12:09 45,40 41,8 21,88 783 114
18 270 21,60 86 01:43:19 45,95 47,1 22,15 268 214
90 122 37,10 34 02:49:14 46,30 42,7 22,32 681 132
114 80 34,00 37 03:21:26 50,30 44,2 24,24 680 120
29 110 34,50 35 02:13:29 53,25 44,0 25,67 761 192

1
Conţinutul de substanţă uscată a unei raţii mixte este de 48,2%. Această raţie conţine următoarele grupe de furaje:
• porumb siloz 55%;
• fân siloz 11%;
• amestec de nutreţuri concentrate (cereale, plante oleaginoase, şrot de soia, amestec de substanţe minerale şi
carotină-β) 24%;
• fân 5%;
• melasă 5%.

41
Prezentarea consumului de furaje dintr-o zi
pentru o singură vacă
Tabelul 3.2.
Ora înregistrării Nr. locului de Nr. de înreg. a vizitei Durata vizitei în locul Consumul de Consumul de MV într-
(hh:mm:ss) alimentare în locul de alim. de alim. (hh:mm:ss) furaje (kg MV) un minut (g/min.)
00:05:50 28 0 00:08:44 2,20 252
00:45:39 21 1 00:11:17 2,40 216
06:19:16 25 2 00:05:01 1,65 329
06:45:43 27 3 00:00:24 0,25 625
06:51:16 28 4 00:04:11 1,20 287
06:53:25 29 5 00:01:50 0,75 409
07:50:50 32 6 00:11:07 2,30 207
10:11:32 30 7 00:00:00 0,00 -
10:13:01 30 8 00:01:22 0,20 146
10:17:16 29 9 00:03:59 0,65 163
10:21:14 28 10 00:03:38 0,80 220
10:41:26 24 11 00:18:46 4,65 248
10:58:46 22 12 00:10:54 2,80 257
16:59:08 25 13 00:04:02 1,65 409
17:02:17 22 14 00:00:15 0,15 600
17:33:11 21 15 00:02:34 0,80 312
18:23:34 31 16 00:03:26 1,70 495
18:26:05 28 17 00:00:02 0,05 150
18:38:10 27 18 00:08:58 3,25 362
18:49:23 29 19 00:09:42 3,65 376
21:36:25 22 20 00:15:58 4,10 118
21:43:50 21 21 00:06:51 1,75 255
22:00:56 29 22 00:11:09 2,75 247
22:08:26 28 23 00:06:16 1,70 271
22:15:34 28 24 00:05:22 1,20 224
22:30:03 32 25 00:05:33 1,15 207
22:33:09 32 26 00:02:03 0,50 244

Standul de muls este dotat cu o unitate de muls autotandem 2*3, care este completată de
asemenea cu dispozitive de identificare a animalelor. Datele despre procesul de mulgere vor fi
înregistrate în acelaşi mod ca şi la furajare. Unităţile de mulgere, la care cantitatea de lapte muls
este controlabilă, au instalate vase automate de recepţionare a laptelui şi sunt cuplate la aparate de
înregistrare a datelor, astfel încât datele pot fi trasnsmise automat în baza de date centrală. Un
microprocesor conectat on-line inserează informaţii despre animalul existent în standul de
mulgere. Datorită acestui lucru pot fi prezentate datele respective despre fiecare animal în parte şi
se pot desprinde reacţiile corespunzătoare. O tastatură restrânsă de introducere a datelor stă la
dispoziţie şi permite personalului din secţia de muls să introducă direct anumite observaţii.
Vacile trebuie să părăsescă standul de muls câte una printr-un culoar strâmt în care este
instalat un cântar. Două uşi, una la intrarea şi alta la ieşirea acestui cântar, fac posibilă blocarea pe
scurtă durată a unui animal in vederea cantaririi. În timpul acestui proces de cântărire sunt sesizate
16 greutăţi şi este calculată o valoare medie a lor. Un sistem pentru controlul plauzabilităţii are
grijă ca valorile nesigure sau imposibile sesizate să nu fie luate în consideraţie la calculul valorii
medii. Datele obţinute în urma cântăririi vor fi completate cu data şi ora la care a avut loc

42
cântărirea, şi vor fi conduse în continuare către calculatorul central, unde de asemenea sunt
înregistrate sub un anumit număr al animalului.

Prelucrarea centrală a datelor


Biroul, în care se găseşte echipamentul hard pentru prelucrarea centrală a datelor, se află
un etaj mai sus, separat de hala propriu-zisă a grajdului. Totuşi, nişte fereastre mari fac posibilă
observarea suprafeţei grajdului.
Configuraţia hardware a întregului sistem este prezentată în figura numarul 3.2.
Parametrii de producţie referitori la fiecare animal în parte sunt înregistraţi în mod
continuu de către două calculatoare personale (PC). De mai multe ori pe zi datele sunt transmise
automat mai departe către un alt PC, ce are funcţia de server şi dispune de o capacitate foarte
vastă de memorare a datelor; in continuare acest calculator stă la dispoziţie drept calculator-poartă
(gateway) pentru legătura cu reţeaua de calculatoare a universităţii. Prin intermediul acestei
funcţii-poartă există posibilitatea, pentru grajdul staţiunii de cercetare, de a apela la date
disponibile nu numai din reţeaua universităţii, ci şi din alte reţele.

43
DOS-PC
Baza de date centrală (dBASE)

IBM PS/2 486

Date despre:
- consumul de nutreţuri
- masa vie
Computer pt. - muls Computer pt.
controlul - mişcarea efectivului de vaci controlul
proceselor proceselor
(sub DOS) (sub DOS)

Sistem de procesare
a datelor permanent
B pentru baza de date C
individuală a
IBM AT 486 fiecărui animal Intel AT 386

Figura 3.2. Baza de date centrală (dBase)

45
3.1.2. Modalităţi speciale de evaluare şi interpretare a datelor

Evaluările posibile asupra bazelor de date descrise sunt extrem de variate şi din acest motiv
va fi prezentată şi descrisă numai o parte mică dintre posibilităţi.
Controlul complexului sistem “Vaci cu lapte”, cu toţi parametrii săi individuali, stă
desingur pe prima treaptă a evaluărilor posibile. Ce parametrii trebuie sesizaţi şi pentru reliefarea
căror perturbaţii sunt valabili ca indicatori aceşti parametrii, se observă în tabelul de mai jos.

Controlul sistemului “Vaci cu lapte”


Tabelul 3.3.
Parametrul Indicator pentru ...
Producţia de lapte • determinarea cantităţii necesare de furaje
Productivitatea (cantitatea de lapte dată) • desfăşurarea eficientă a procesului de muls
Compoziţia laptelui • perturbaţii patologice
Temperatura corpului • perturbaţii patologice
Masa vie • determinarea cantităţii de furaje necesare
pentru întreţinerea vieţii
Consumul de furaje • perturbaţii patologice
• calitatea proastă a furajelor
• influenţe perturbatoare din mediul ambiant
Consumul de apă
• boli de metabolism
• boli infecţioase
• influenţe perturbatoare din mediul ambiant

Oscilaţiile zilnice ce reprezintă o parte dintre parametrii, lasă să iasă la iveală valorile
zilnice referitoare la consumul de nutreţuri grosiere (masă verde), consumul de nutreţuri
concentrate (substanţă uscată), producţia de lapte şi masa vie. Cu siguranţă aceste informaţii nu
sunt noi pentru acel fermier ce îşi observă şi cunoaşte exact animalele. Totuşi surprinde mărimea
şi continuitatea oscilaţiilor. Acest lucru este valabil atât pentru consumul de furaje, cât şi pentru
producţia de lapte şi masa vie.

46
Şi comportamentul fata de furajarea cu nutreţuri grosiere a animalelor în cursul zilei,
observată pe perioade de timp de lungime comparativă, prezintă o anumită tendinţă. Activitatea de
furajare este in general constantă, prezentand vârfuri clare doar după mulsoare, în special după
mulsoarea de seară. Această activitate de consum al nutreţurilor grosiere este întreruptă, în final,
cu o pauză scurtă de aproximativ o oră, cum reiese şi din figura următoare.

Perioada de referinţă: Anul 1993 = 365 Zile = 926.481 vizite individuale la locurile de furajare
Cota de participare procentuală la cantitatea de furaje consumată în decursul unei zile pe intervale
de câte o oră

Valori cunoscute/animal/zi
1. Numărul de vizite ale locului de furajare: 37 – total, din care 33 cu consum propriu-zis de
furaje şi 4 fără consum;
2. Consumul de furaje: cca. 30,0 kg MV/zi = cca. 18,0 kg SU, respectiv 0,88 kg MV/vizită =
0,53 kg SU;
3. Durata consumului de furaje: cca. 5,0 minute/vizită, respectiv cca. 2,75 ore/zi;
4. Vizite nule: cca. 10% din totalul vizitelor.

10 -
Cota parte în consumul zilnic

8-
Perioada
de furaje (în %)

mulsuluiA
6-
umplerea parţială a jgheaburilor f
4-

2-

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Intervalele de câte o oră ale unei zile (0-24 ore)

A – în decursul acestei perioade de timp sunt permise doar intrări limitate la furaje, prin blocarea animalelor în camera
de aşteptare

Figura 3.3. Consumul de nutreţuri grosiere la


vacile cu lapte în decursul unei zile

Se poate diferenţia consumul de nutreţuri grosiere în cursul unei zile pentru diferite grupe
de animale, ce au fiecare un anumit regim de furajare, astfel încât se pot recunoaşte clar diferenţe
specifice din punct de vedere al grupelor de furaje.

47
Într-o continuare a muncii de evaluare curentă, pot fi demonstrate posibilităţile de control a
parametrilor ecologici relevanţi (bilanţul azotului produs de efectivul de animale).
Următoarele posibilităţi de evaluare cuprind selecţia animală economică.

3.1.3. Comentariu

Tehnica descrisă de automatizare (în parte) a etapelor de lucru, a culegerii şi prelucrării


datelor despre fiecare animal în parte în ramura creşterii vacilor cu lapte, precum şi evaluările
rezultate din acest sistem pe care se bazează managementul, sunt în final implementabile în
întreprinderile de cercetare, luând în considerare şi relaţiile utilizare-cost.
Aşa cum rezultă din tabelul numarul 3.4, necesarul de capital prezentat şi costurile anuale
ce derivă din acesta pentru fiecare componentă tehnică a întregului sistem, sunt ridicate, în special
în raţionalizarea şi controlul consumului de nutreţuri grosiere, dar parţial şi în sesizarea masei vii,
astfel încât tehnica prezentată nu se poate introduce din punct de vedere economic nici chiar în
întreprinderile productive mari. Aşa cum arată rezultatele prezentate în tabel, costurile ce apar se
află în strânsă corelaţie cu mărimea efectivului de animale. Efecte degresive foarte clare ale
costurilor ies la iveală în cazul tehnicii de muls şi a mecanismului de determinare a masei vii, în
timp ce degresia costurilor în domeniile raţionalizării furajelor concentrate şi a celor grosiere este
mult mai mică.
În măsura în care se reuşeşte acoperirea costurilor prin producţii ridicate de lapte, se pune
problema cu cât ar fi necesară creşterea producţiei de lapte, astfel încât prin utilizarea acestei
tehnici să se justifice costurile prezentate în tabelul numarul 3.5.
Introducerea tehnicii descrise, prin care se realizează un management eficient, în special
posibilitatea aprovizionării cu substanţe nutritive, pentru fiecare animal în parte şi funcţie de
lactaţie, la timp şi în cantităţile necesare, conduce la creşterea producţiei de lapte, astfel încât
cheltuielile tehnice ridicate se justifică mai bine. De asemenea, aprovizionarea cu mijloace de
producţie la costuri reduse, ce este posibilă prin echipamente tehnice cuprinzătoare ce
înregistrează date despre fiecare animal în parte, justifică achiziţionarea acestui echipament.
În practică există întreprinderi mari de creştere a vacilor cu lapte moderne ce aplică această
tehnologie în special pentru domeniile “tehnica de raţionalizare a furajării cu nutreţuri
concentrate” şi “tehnica de muls”, atunci când se doreşte creşterea unor animale cu productivitate
ridicată. Desigur, se justifică realizarea unor cheltuieli de investiţii cu aceste dotări tehnice, numai
în condiţiile în care preţurile de achiziţie a laptelui pe piaţă sunt comparativ la fel de mari cu cele
subvenţionate, iar producţiile de lapte sunt peste medie.

48
Necesarul de capital şi costurile pentru echipamentul tehnic al unui
grajd de creştere a vacilor cu lapte în stabulaţie liberă (in DM)
Tabelul 3.4.
Nr. de locuri din grajd 30 60 120
Indicatorul Necesarul total Costurile Costurile pt. 1 Necesarul total Costurile Costurile pt. 1 Necesarul total Costurile Costurile pt. 1
de capital anuale pt. kg lapte la o de capital anuale pt. kg lapte la o de capital anuale pt. kg lapte la o
fiecare loc1 prod. de lapte fiecare loc1 prod. de lapte fiecare loc1 prod. de lapte
de 8000 de 8000 de 8000
kg/an/vacă kg/an/vacă kg/an/vacă
Tehnica de muls2 59600,-3 298,- 0,037 59600,-3 149,- 0,019 76300,-4 95,- 0,012

Raţionalizarea şi controlul 10500,-6 53,- 0,007 17800,-6 45,- 0,006 35300,-7 44,- 0,006
consumului de nutreţuri con-
centrate pt. fiecare animal5

Suma I 70100,- 351,- 0,044 77400,- 194,- 0,025 111600,- 140,- 0,017

Cântarul - - - - - - 22000,- 28,- 0,003

Raţionalizarea şi controlul - - - - - - 588000,- 735,- 0,092


consumului de nutreţuri
grosiere pt. fiecare animal8

Suma II - - - - - - 721600,- 903,- 0,112


1
) Amortizare, dobânzi şi cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile; 15% din necesarul de capital
2
) Stand de muls; mecanismul de conducte pentru lapte, inclusiv amestecător şi mecanism de recepţionare electronică a laptelui; aparat de măsurare
electronică a cantităţii de lapte; fără depozitarea laptelui şi fără istalaţie de răcire
3 4
) Stand de muls tandem 2 x 2 ) Stand de muls tandem 2 x 3
5
) Unitatea de comandă centrală; automate de furaje; emiţător sub formă de bandă la gât
6 7
) 2 staţii de furaje ) 4 staţii de furaje
8
) Jgheaburi pentru furaje cu dispozitiv de cântărire; poartă supravegheată; aparat de calculare a greutăţii; calculator de control al proceselor,
inclusiv software de proces şi comunicaţional

49
Costurile (in DM) echipamentului 1 tehnic al unui sistem modern de creştere a vacilor cu lapte
în stabulaţie liberă în funcţie de mărimea efectivului şi producţia medie de lapte
Tabelul 3.5.
Producţia de lapte medie Nr. de locuri din grajd
(kg/vacă/an) 30 60 120
4000 8,8 4,9 3,5 (22,6)
6000 5,9 3,2 2,3 (15,1)
8000 4,4 2,5 1,7 (11,2)
10000 3,5 1,9 1,4 (9,0)
12000 2,9 1,6 1,2 (7,5)

1
) Tehnica de muls, aparatura automată pentru raţionalizarea şi controlul consumului de nutreţuri
concentrate pentru fiecare animal în parte; valorile din paranteză: inclusiv cântarul şi aparatura pentru
raţionalizarea şi controlul consumului de furaje grosiere pentru fiecare animal.

3.2. Aplicaţii selectate pentru nivelul ramurilor de producţie

3.2.1. Prelucrarea electronică a datelor - fişa tehnologică a culturii

O agricultură ecologică şi în aceeaşi măsură economică este întotdeauna greu de realizat.


Numărul tot mai mare de inovaţii în tehnica de producţie pretinde cunoasterea din partea
întreprinzătorului, pe lângă condiţiile cadru ce se schimbă continuu, şi a unei cantitati mari de
cunoştinţe. Aceste cunoştinţe trebuie pe de-o parte să ia în considerare condiţiile specifice
întreprinderii, iar pe de altă parte să includă în aceeaşi măsură şi informaţii din afară, pentru
realizarea planificării şi în luarea deciziilor. La acest proces ajută fişa tehnologică a culturii, un
mediu de înregistrare a datelor, ce se întocmeşte de către fermier pentru fiecare parcelă de
pământ a unei întreprinderi agricole în forma unui sistem de urmărire şi evaluare. În acest sistem
vor fi documentate, pregătite şi mai târziu evaluate toate datele privind cultura plantelor, tehnica
de producţie şi datele economice ale întreprinderii, separat pentru fiecare lot de pământ în parte.

Prezentarea fişei tehnologice a culturii


Sistemul informaţional de prelucrare electronică a fişei tehnologice a culturii a luat naştere
din încă des utilizatele fişe zilnice de activitate, în care sunt descrise date despre toate procesele
agricole de producţie. Chiar şi aceste sisteme simple oferă posibilitatea de a descoperi fiecare dată
referitoare la trecut şi de a participa la procesul curent de luare a deciziilor. Evaluări complete,
indiferent de felul lor, sunt făcute desigur cu cheltuieli foarte mari.

50
Un punct de plecare mai bun pentru evaluări îl oferă fişele de cartotecă normate, aşa-
numitele hărţi ale parcelei pe pământ, care vis-a-vis de fişa zilnică de activitate prezintă avantajul
că, prin caracterul lor formal, cer utilizatorului descrierea consecventă a datelor, garantând astfel o
descriere a datelor ce urmează în decursul timpului acelaşi model. Evaluările vor fi în acest fel
sensibil uşurate, fiind însă realizate cu cheltuieli la fel de mari.
Sistemul informaţional de prelucrare electronică a fişei tehnologice a culturii oferă
posibilitatea de înregistrare şi prelucrare a datelor peste medii electronice. Introducerea datelor se
face cu ajutorul unor măşti (machete) de înregistrare, iar datele introduse sunt în final memorate pe
purtători de date magnetici. Aceste sisteme înlesnesc o înregistrare de date sistematică şi
atotcuprinzătoare şi, în plus, cu ajutorul calculatoarelor, oferă posibilităţi de evaluare flexibile şi
rapide.

Posibilităţi de evaluare selecţionate


Utilizarea singulară a unui sistem de prelucrare electronică a datelor pentru conducerea
fişei tehnologice a culturii, nu va aduce nici un avantaj considerabil în comparaţie cu sistemul
fişelor de cartotecă, şi astfel cheltuielile financiare ridicate necesare achiziţionării de software
special nu vor fi justificate. Altfel se pune problema când e vorba de evaluarea datelor cuprinse în
fişa tehnologică a culturii, mai ales atunci când, animată de instituţiile de consuntanţă şi cercurile
profesionale, există posibilitatea analizei datelor peste întreprindere.
Posilităţile de evaluare a datelor din fişa tehnologică a culturii cuprind în esenţă:
- evaluări standard ale întreprinderii,
- comparaţii orizontale ale parcelei de pământ şi ale întreprinderii,
- comparaţii verticale,
- legarea centrală la mediu.
Evaluări standard ale întreprinderii: În cadrul unei evaluări standard a întreprinderii, au
loc pe lângă evaluări (analize) economice (cum sunt calculul marjei cheltuielilor variabile,
respectiv a veniturilor pe unitatea de suprafaţă sau pe feluri de culturi, pe parcursul unui sau mai
multor ani agricoli) şi evaluări (analize) statistice sub forma specifică a întocmirii de bilanţuri şi a
sortării datelor. Cu ajutorul acestor analize se pot obţine de exemplu informaţii despre inventarul
mijloacelor de producţie (sămânţă, îngrăţăminte ş.a.), randamentul maxim, respectiv gradul de
neutilizare a forţei de muncă, gradul de utilizare a utilajelor, bilanţul substanţelor nutritive şi
numeroşi alţi parametrii proprii.
Comparaţii orizontale ale parcelei de pământ şi ale întreprinderii: Printr-o aşa-numită
comparaţie orizontală a parcelei sau întreprinderii se înţelege compararea fiecărui lot de pământ a

51
unei sau mai multor întreprinderi. Fiecare măsură economică din timpul perioadei de vegetaţie
poate fi astfel ulterior controlată şi comparată, prin aceasta căpătându-se experienţă pentru viitor.
La comparaţiile orizontale ale parcelei de pământ pot fi identificate, prin punerea faţă în faţă a
rezultatelor întreprinderii pe de amplasamente comparabile, eventualele puncte slabe în tehnica
proprie de producţie, şi prin aceasta pot fi descoperite toate rezervele posibile de costuri.
Posibilităţi de comparare corespunzătoare sunt date nu numai pentru un singur soi de
cultură, ci şi pentru soiuri diferite. În acest caz se vorbeşte de o comparaţie orizontală a soiurilor
de cultură. În cadrul unei astfel de comparaţii pot fi apreciate comparativ de exemplu avantajele
economice ale culturii de cereale cu cele ale culturii de suculente sau a altor soiuri, dintr-un
anumit amplasament, adică în anumite condiţii climaterice şi de sol.
Comparaţii verticale: În cadrul comparaţiilor verticale se realizează de exemplu analize ale
aceleiaşi parcele de pământ peste mai mulţi ani. Astfel se poate determina marja cheltuielilor
variabile (o scară economică de măsurare a succesului importantă) nu numai pentru un singur soi
de cultură, ci marja cheltuielilor variabile pentru întregul asolament. Şi măsurile cum sunt
cultivarea culturilor intermediare, admiterea plantelor leguminoase (fasole de câmp, mazăre
furajeră) în asolament sau experimentarea noilor procedee tehnice de producţie, permit pe aceste
căi să se verifice efectele obtinute.
Sistemul informatic de evidenţă a fişei tehnologice a culturii în legătura cu mediul:

Staţiune Software Sistem informatic Sisteme Evaluări


meteorologică mică special geografic expert (evaluări standard
economice şi statistice,
comparaţii orizontale şi
Bănci de date verticale ale solelor, ale
externe soiurilor de plante şi ale
întreprinderii)
Date constante
Fişa tehnologică
a culturii
Date de laborator,
probe de sol
Colaboratori la toate
Aparate automate de Administrarea nivelurile
măsurare a cantităţii depozitelor ( -descrieri,
-valori de măsură,
-observaţii,
Satelit (determinarea Computer de bord Antecalculaţii de -cartografieri,
poziţiei) (tractoare, combine) buget -experienţe.)

Figura 3.4. Fişa tehnologică a culturii ca mediu central de


documentare şi evaluare
Utilizarea maximă a potenţialului sistemului informaţional al fişei tehnologice a culturii va avea
loc doar atunci când acest sistem va fi legat cu alte sisteme din întreprindere sau când i se vor pune
52
la dispoziţie medii ce operează peste întreprinderi. Astfel sistemul poate satisface introducerea
electronicii la tractoare (computere de bord), la maşinile de recoltat, utilizarea a mici staţiuni
meteorologice automate, a software-ului special şi legarea la o reţea medială.

Cerinţele ce se pot formula unui program modern de evidenţă a fişei tehnologice a culturii
Programele de evidenţă a fişei tehnologice a culturii moderne şi productive sunt adeseori
modular construite, aceasta însemnând că utilizatorii pot adapta flexibil sfera de acţiune a
programului şi funcţiilor sale, la realităţile economice specifice corespunzătoare lor. Pe lângă
modulul principal, care conţine toate datele constante, măsurile realizate standardizat şi
posibiltăţile de evaluare principale, se pot găsi adesea module pentru:
¾ întocmirea bilanţului substanţelor nutritive;
¾ planificarea administrării de îngrăşăminte şi eventual optimizarea acesteia;
¾ administrarea mustului de băligar;
¾ sesizarea mai multor întreprinderi în paralel;
¾ luarea în considerare a muncii salariate şi folosirea capacităţii de producţie a maşinilor între
întreprinderi;
¾ cuplarea aparatelor descentralizate de înregistrare a datelor, cum ar fi de exemplu computerele
de bord la tractoare, mici staţiuni meteorologice etc;
¾ urmărirea individuală a parcelelor de pământ pentru care s-au primit subvenţii, în scopul
întocmirii mai uşoare a rapoartelor periodice ce trebuie predate Uniunii Europene;
¾ managementul arendei, inclusiv imprimarea de ordine de plată;
¾ evaluări între întreprinderi.
Help-urile (explicaţii ale funcţiilor programului) amănunţite şi listele de prescurtări şi
numere de codificare sunt, la fel ca şi forma de prezentare grafică, o parte componentă a unui
program cu productivitate ridicată. Pentru o îmbunătăţire în continuare programului sunt executate
în plus şi controale automate de plauzibilitate la înregistrarea datelor.

Comentariu
Fermierii şi consultanţii obţin, atunci când fac o evaluare rapidă a datelor cuprinse în fişa
tehnologică a culturii, informaţii despre recolta actuală, despre cantitatea recoltată şi calitatea
recoltei, despre economicitatea în întreprinderile individuale, cât şi referitoare la condiţiile de
amplasament ale regiunilor. Cu ajutorul unei comparaţii orizontale a parcelelor de pământ
executate rapid se pot deduce imediat primele punctele de sprijin importante pentru planificarea
producţiei pentru perioadele de vegetaţie de următoare.

53
După transmisia datelor întreprinderilor individuale şi la o evaluare centrală a acestora,
există posibilitatea de realizare a unor analize economice complete a agriculturii şi a cultivării
plantelor pe baza unui eşantion semnificativ, ce conferă de asemenea siguranţă ridicată. Mai
departe se pot realiza evaluări pe perioade lungi de timp ale fişei tehnologice a culturii după un
număr mare de criterii şi o problematică multiplă. De exemplu ar fi pe deplin posibilă executarea
unui bilanţ al îngrăşămintelor pe termen lung, a cărui importanţă va fi în viitor tot mai mare atât
din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere ecologic.
Pentru a utiliza raţional toate rezervele în producţia agricolă (creşterea profitului,
îmbunătăţirea calităţii, obţinerea unor preţuri de vânzare ridicate, întrebuinţarea unor mijloace de
producţie optime şi avantajoase din punct de vedere al preţului) este necesar a se conduce fişa
tehnologică a culturii, a cărei analiză la nivel de întreprindere şi, mai departe pe baza ei,
comparaţii între întreprinderi sunt neapărat a se recomanda.
Se câştigă timp şi este economic atunci când se învaţă din experienţa şi greşelile altora,
decât atunci când se aşteaptă aceleaşi rezultate din partea propriei întreprinderi.
Folosirea fişei tehnologice a culturii în întreprindere este apreciată ca fiind semnificativă şi
drept o bună scară de urcare, însă utilizarea propriu-zisă a unor astfel de sisteme trebuie făcută
luând totuşi în considerare schimbul de experienţă şi idei cu un consultant şi cu colegii de muncă
în cadrul sferei de activitate şi a cercurilor de discuţii.

3.2.2. Prelucrarea electronică a datelor – registrul privind


mişcarea efectivului de vaci

La fel ca şi în cazul fişei tehnologice a culturii utilizată în cultura plantelor, registrul


privind mişcarea efectivului de vaci reprezintă un sistem de documentare despre fiecare animal în
parte, respectiv despre întreagul efectiv de vite, în care sunt puse la dispoziţie pentru evaluare
datele sesizate, evaluate şi pregătite.
Un program modern de evidenţă a registrului privind mişcare efectivului de vaci realizeză
înregistrările curente în registrul adăpostului şi susţine procesul practic de muncă din grajdul de
vaci, ceea ce înseamnă că prin acest program se pot obţine liste actualizate de obsevaţie.
La începerea observării efectivului, trebuie înregistrate în registrul adăpostului efectivul
actual de vite şi certificatele de însămânţare. După introducerea acestor date constante, aceste
informaţii despre efectivul complet de vite vor fi remise programului principal.
În vederea administrării efectivului de animale vor fi înregistrate date despre etapa din
cadrul ciclului în care se află fiecare animal în parte, bolile ce au apărut sau date referitoare la

54
productivitate. Apoi va fi întocmit un plan de activitate săptămânal pentru întreaga cireadă, ce are
următoarea formă:

Exemplu de plan de activitate săptămânal pentru administrarea cirezii


în creşterea vacilor de lapte
Tabelul 3.6.
Calendarul de însămânţare, săptămâna de vineri 26.08 până joi 01.09.1988
Nr. de înreg. Data Vi Sa Du Lu Ma Mi Jo Nr. de înreg. Nr. certif. de Însămânţarea
al vacii fătării 26 27 28 29 30 31 01 al taurului însămânţare
89 29.06 b 60 x 502403 234466 simptome
slabe
115 01.07 b x 369937 234467
79 05.07 b
b = începutul probabil al lactaţiei

În planul săptămânal sunt înregistrate spre exemplu acele vaci care urmează să fie
însămânţate, la care trebuie să li se facă controlul gestaţiei, vacile ce sunt sterile sau care vor urma
să fete în următoarele 28 de zile.
Planul săptămânal de activitate este compus din date constante şi date variabile. Datele
constante sunt acele date / informaţii care în decursul timpului se modifică foarte puţin sau
arareori. Acestea vor fi introduse odată cu implementarea programului de evidenţă a registrului
privind mişcarea efectivului de vaci. Exemple de date constante ar fi: greutatea şi rasa, forma
parentală şi valoarea de ameliorare etc.
Datele variabile se modifică în cursul procesului de producţie şi trebuie permanent
înregistrate. Ele pot lua noi valori la intervale de timp constante sau variabile. În această categorie
de date intră date despre producţia de lapte, sănătatea animalului, date despre etapa în cadrul
ciclului în care se află animalul (însămânţare, gestaţie, fătare) etc.

Posibiltăţi de evaluare selecţionate


În partea de evaluare a unui program de evidenţă a registrului privind mişcarea efectivului
de vaci, datele / informaţiile culese sau introduse vor fi din nou redate şi / sau evaluate, în formă
ordonată, sub forma unui rezumat. Se deosebesc evaluările biologice care se referă la randamentul
vacilor şi la principiile luării deciziilor cu privire la îngrijirea animalelor (observaţii generale
despre productivitate, comparaţii ale raselor, boli etc.).
Evaluările economice livrează informaţii despre randamentul economic al animalelor
(calculul marjei cheltuielilor variabile pentru fiecare animal în parte, respectiv pentru întreaga
cireadă de vite).

55
Printre cele mai des utilizate posibilităţi de evaluare se numără:
- planificarea la termen,
- supravegherea calităţii şi productivităţii,
- planificarea furajării şi calculul raţiilor,
- evaluarea ramurii de producţie,
- planificarea reproducţiei,
- comparaţii între întreprinderi,
- prognoze şi antecalculaţii.
În cadrul planificării la termen vor fi prelucrate planurile săptămânale de activitate, aşa
cum s-a menţionat mai sus. Ele indică acele vaci care trebuie însămânţate, care sunt sterile, la care
vaci este posibilă o viitoare sterilitate etc. Apoi în cadrul acestei planificări vor fi întocmite fişe de
observaţie individuale ale animalelor, cu ajutorul cărora se pot sesiza mai rapid neregularităţile.
La supravegherea calităţii şi a productivităţii pot fi de exemplu citite direct rezultatele
controlului producţiei de lapte, rezultate ce sunt transmise de la secţia de control al producţiei de
lapte pe purtători de date sau on-line. Datele despre productivitate, obţinute prin măsurarea
producţiei de lapte, pot fi recepţionate după fiecare mulgere şi în acest fel se pot furniza din timp
semnale despre animalele cu probleme.
La planificarea furajării şi calculul raţiilor programul oferă puncte de sprijin pentru
planificarea raţiei şi a furajelor prin luarea în considerare a nutreţurilor disponibile (delimitată de
planificarea furajelor şi a cultivării pământului). Sistemul de prelucrare automată a datelor poate
prelua automat, împreună cu unităţile de comandă a proceselor, administrarea furajelor, atunci
când este dotat cu un echipament electronic de raţionalizare a consumului de nutreţuri concentrate.
De asemenea există posibilitatea cuplării unităţii electronice de calcul ce realizeză înregistrarea
cantităţii de lapte şi cu cea care distribuie furajele din automatele de nutreţuri concentrate. Astfel
se poate stabili automat legătura dintre necesarul de nutreţuri concentrate al fiecărei vaci şi
producţia corespunzătoare de lapte obţinută. Prin realizarea cuplării computerului întreprinderii cu
unitatea de calcul, controlul eficienţei economice este mult mai exact.
Pentru ramurile de producţie există mai multe posibilităţi de evaluare, cum ar fi: evaluări
biologice, evaluări aferente fiecărui animal în parte şi calculul marjei cheltuielilor variabile.
Planificarea reproducţiei uşurează alegerea celor mai buni tauri de reproducţie pentru
animale cu anumiţi parametrii de productivitate şi particularităţi.
În cadrul comparaţiilor între întreprinderi pot fi cunoscute mai repede punctele slabe ale
măsurilor luate de o întreprindere, prin evaluarea datelor sesizate şi compararea lor cu rezultatele
altor întreprinderi, şi astfel este posibilă reacţionarea mai rapidă la aceste lipsuri.

56
Prognozele şi antecalculaţiile, de exemplu în domeniul managementului cotelor1 maxime
de lapte ce poate fi produs într-un an economic al producţiei de lapte (01.04–31.03), pot servi la
luarea deciziilor pe baza informaţiilor referitoare la viitor. Dacă luăm drept exemplu prognozele
referitoare la producţia de lapte ce se va obţine în vederea realizării unei calculaţii a producţiei
medii de lapte a efectivului de vaci, atunci pornim de la formula generală:
y = a tb e-c t , unde
t =numărul săptămânii de lactaţie
y(t) =cantitatea zilnică de lapte presupusă a se obţine în săptămâna de lactaţie t
a, b, c =parametrii daţi în funcţie de productivitate, ce se actualizează permanent
Prin adunarea producţiilor individuale prognozate, rezultă producţia de lapte totală pentru
întregul efectiv de animale ce se aşteaptă a se obţine în perioada 01.04-31.03. Exemplul unei astfel
de prognoze rezultă din tabelul numarul 3.7.

Prognoza producţiei de lapte lunare (perioada nov.-apr.)


Tabelul 3.7.
Luna Nr.de vaci aflate în lac- Cantit.de lapte Conţinutul Conţinutul Producţia medie de Producţia medie
taţie la sfârşitul lunii previzionată în grăsime în proteină lapte/efectiv de vaci de lapte
capete kg kg kg kg/zi kg/cap/zi
Nov 25 17.457 680 626 582 23,0
Dec 27 20.172 807 746 651 24,1
Ian 30 24.616 948 853 794 27,2
Feb 32 25.747 973 890 920 29,0
Mar 28 20.325 803 731 656 23,5
Apr 27 17.570 720 666 586 22,1
Total - 125.887 4.931 4.512 696 24,6

Cerinţele ce se pot formula unui program modern de evidenţă a registrului privind mişcarea
efectivului de vaci
Un program modern de evidenţă a registrului privind mişcarea efectivului de vite trebuie să
prezinte următoarele caracteristici:
¾ funcţiile programului trebuie să fie disponibile sub formă de ferestre şi meniuri;
¾ trebuie să asigure siguranţa, transparenţa şi prelucrarea fără erori a datelor (Exemplu:
executarea rutinelor de securitate şi în acest mod posibilitatea recunoaşterii datelor
neplauzibile);
¾ realizarea unei transmisii sigure şi corecte a datelor externe la unităţile de calcul şi pe dischete;

1
În ţările Uniunii Europene, datorită supraproducţiei de lapte au fost stabilite pentru fiecare întreprindere
agricolă anumite cantităţi maxime de lapte ce pot fi produse.
57
¾ planurile de activitate şi la termen trebuie întocmite în mod regulat şi trebuie să stea la
îndemână pentru realizarea controlului muncii şi a supravegherii lactaţiei; în acest fel
neregularităţile apărute în cadrul efectivului pot fi sesizate în timp util;
¾ evaluările economice trebuie să poată fi realizate pentru fiecare animal în parte, întreaga
cireadă de vaci şi pentru tot efectivul de animale, inclusiv viţeii şi animalele de prăsilă;
¾ trebuie să existe posibilitatea efectuării unei analize a tuturor ramurilor de producţie în cadrul
creşterii vacilor cu lapte;
¾ trebuie să fie posibilă evaluarea eficienţei economice în funcţie de anumite mărimi ale
veniturilor (marja cheltuielilor variabile / cap şi an, marja cheltuielilor variabile / kg lapte etc.);
¾ programul trebuie să ofere posibilitatea realizării funcţiilor de planificare, cum este calculul
raţiilor de furaje, prin luarea în considerare a stocurilor proprii de nutreţuri şi a calităţii
acestora, optimizarea raţiei de furaje în funcţie de productivitate, alegerea celor mai potriviţi
tauri de reproducţie, managementul cotelor maxime pentru producţia de lapte etc;
¾ anumite procese de producţie trebuie să poată fi administrate direct cu ajutorul programului de
evidenţă a registrului privind mişcarea efectivului de vite ce are la dispoziţie interfeţe cu mai
multe unităţi de calcul, cum ar fi de exemplu automatele de nutreţuri concentrate;
¾ în final, trebuie în principiu să fie posibilă o supraveghere şi înregistrare automată a
parametrilor individuali referitori la cantitatea de lapte şi temperatura acestuia, consumul de
apă, activitatea motorie etc.

Comentariu
În concluzie se poate reţine faptul că, cu ajutorul programului de evidentă a registrului
privind mişcarea efectivului de vaci, tehnica de producţie poate fi mai bine administrată şi
supraveghetă. Acest lucru are o importanţă economică mare, în special în cazul efectivelor mari de
animale cu producţii mari de lapte, unde posibiltăţile de aprovizionare cu substanţe nutritive pe
termen scurt pentru fiecare animal în parte şi în funcţie de lactaţie conduc la o creştere a producţiei
de lapte şi în acest mod la o eficienţă economică mai mare în creşterea vacilor cu lapte. Un alt
motiv ce determină necesitatea implementării acestor sisteme de calcul îl constituie faptul că, pe
baza observaţiilor atotcuprinzătoare despre fiecare animal, cheltuielile cu inputul de mijloace de
producţie sunt mai reduse.
Informaţiile obţinute cu ajutorul sistemelor de evidenţă a registrului privind mişcarea
efectivului de vaci au o importanţă deosebită chiar şi atunci când în întreprinderile mari mulsul
este realizat de diverse persoane. În acest caz este sigur că informaţiile esenţiale despre fiecare

58
animal, respectiv despre întregul efectiv stau la dispoziţie în aceeaşi măsură pentru fiecare
mulgător şi că nu rămân în domeniul cunoştinţelor practice ale unei singure persoane.
Asemănător programului de evidenţă a fişei tehnologice a culturii, randamentul
programului de evidenţă a registrului privind mişcarea efectivului de vaci este utilizat la maxim
atunci când rezultatele nu sunt păstrate doar pentru sine, ci sunt schimbate, în cadrul sferei de
activitate şi a cercurilor de consultanţă, cu colegi din alte întreprinderi. Avantajul ştiinţific poate fi
substanţial sporit prin astfel de forme de schimb de experienţă.

3.2.3. Prelucrarea electronică a datelor – registrul privind


mişcarea efectivului de scroafe

Producţia de porci intră în crize economice la intervale ce se repetă regulat. Creşterea


ofertei coboară preţurile purceilor şi a porcilor de sacrificat la un nivel scăzut şi face greu de
obţinut un câştig satisfăcător în numeroase întreprinderi de ameliorare a rasei.
Greutatea economică mare a costurilor furajelor, respectiv a numărului purceilor crescuţi
conduce la introducerea mijloacelor de ajutor electronice în furajare şi supravegherea animalelor,
atât în creşterea porcilor de carne cât şi în special în creşterea purceilor. În legătură cu aceasta se
pot vedea sistemele de prelucrare electronică a datelor cum ar fi registrul privind mişcarea
efectivului de scroafe.
Măsurile de îmbunătăţire a managementului intern al întreprinderii în creşterea purceilor cu
ajutorul calculatorului se întind de la reproducţie şi până la vânzarea purceilor. Scopurile
managementului în creşterea purceilor sunt:
• selecţia şi creşterea scrofiţelor, controlul montării şi al remontării;
• supravegherea scroafelor şi a purceilor în timpul şi după fătare;
• înţărcarea purceilor;
• controlul productivităţii vierilor;
• transferul dintr-un adăpost în altul şi pregătirile pentru fătare;
• evaluări biologice şi economice.
Funcţiile realizate pe parcursul desfăşurării proceselor de producţie zilnice vor putea fi
uşurate prin observaţiile făcute ce cuprind toate datele referitoare la grajd şi cu ajutorul unui plan
de activitate viitor întocmit la zi. În acest domeniu este oportună utilizarea unui procedeu bine
schematizat. Astfel sunt utilizate în cursul zilei sau săptămânii munci de rutină clare. Punctele de
sprijin pot fi – cum deja s-a menţionat – sisteme informaţionale, cum sunt fişa tehnologică a
scroafei, planul de montă şi fătări sau registrul privind mişcarea scroafelor, ce sunt executate cu

59
ajutorul unui calculator personal (PC). În aceste sisteme de documentare şi evaluare vor fi
înregistrate şi controlate în mod curent procesele de producţie zilnice şi săptămânale necesare.
Derularea şi repartizarea activităţilor productive cu ajutorul planurilor săptămânale de
activitate uşurează munca conducătorului întreprinderii şi îi conferă certitudine în luarea la timp a
măsurilor necesare. Planurile săptămânale conţin de exemplu informaţii despre purceii înţărcaţi,
scroafe şi purceii fătaţi ce vor fi înţărcaţi în viitor şi despre acele scroafe cărora în săptămâna
următoare li se va face controlul gestaţiei.
Aceste sisteme informaţionale pot memora, cu ajutorul planurilor săptămânale şi a
câmpurilor de înregistrare, datele biologice şi economice sesizate. O evaluare completă a datelor
înregistrate poate fi considerabil mai uşor realizată cu ajutorul sistemelor de prelucrare electronică
a datelor decât prin calculaţii manuale. De exemplu, pot fi foarte uşor obţinute mărimea efectivului
de scroafe sau alte informaţii referitoare la selecţie, la randamentul biologic, se poate calcula marja
cheltuielilor variabile, se poate previziona producţia. Prezentarea rezultatelor are loc, la nivelul
actual al dezvoltării software-ului, de cele mai multe ori în formă tabelară sau grafică, ceea ce
conferă claritate datelor ce sunt reprezentate.

Posibilităţi de evaluare selecţionate


Printre posibilităţile de evaluare selecţionate se numără:
- selecţia scrofiţelor,
- planificarea controlului montării şi al remontării,
- supravegherea sănătăţii purceilor,
- determinarea datei înţărcării.
Primul scop al managementului este înlocuirea porcilor bătrâni şi selecţia şi creşterea,
respectiv cumpărarea scrofiţelor. Acesta pune baza pentru creşterea capacităţii de producţie a
efectivului de scroafe. Numărul purceilor înţărcaţi depinde de o serie de factori, care se vor trata
însă detaliat. Aptitudinea şi ereditatea animalului sunt o condiţie de bază pentru obţinerea unui
randament ridicat.
Cu ajutorul Registrului privind mişcarea efectivului de scroafe se poate întocmi o
ierarhizare a celor mai bune scroafe din punct de vedere al producţivităţii, aşa cum se observă din
tabelul numarul 3.8.
Scoafele au fost sortate după un index de importanţă propriu întreprinderii. În acest mod,
fermierul are într-o clipă la îndemână informaţii complete, atunci când trebuie să ia decizia dacă
un animal trebuie să rămână în efectiv sau să fie vândut.

60
Clasificarea scroafelor după randament
Tabelul 3.8.
S.C. XXX S.R.L. Scroafele după randament - 27.12.98
Nr. Grajdul Rasa Index Anul de Nr. de produşi Fătaţi vii Scroafe: 88
scroafei (indice) producţie total /an /an Pierderi Purcei înţărcaţi
% / făt /an

Valoarea medie a efectivului: 20,62 1,9 4 2,29 22,0 4,4 9,3 21,17
85 Landrace german 2,45 0,9 1 3,07 12,3
65 “ 9,54 0,7 1 2,39 9,5 4,0 9,54
47 “ 14,84 1,3 3 2,53 16,9 5,7 14,33

62 “ 15,00 0,7 1 2,50 15,0 50,0 6,0 15,00


12 “ 16,20 1,2 2 2,22 18,9 17,6 7,0 15,53
93 “ 16,27 0,5 1 2,32 16,3 7,0 16,27

82 “ 25,56 1,1 2 2,46 24,6 5,0 10,5 25,81


45 A1 “ 29,25 3,6 8 2,44 30,5 4,0 11,9 28,94

Controlul curent al productivităţii vierilor asigură de asemenea folosirea completă a


capacităţii de producţie a efectivului de scroafe. Chiar şi un efectiv bun de scroafe, la o
productivitate insuficientă a vierilor, nu poate aduce o calitate şi un număr de purcei pe scoafă
satisfăcătoare. De aceea este foarte importantă înregistrarea individuală şi controlul permanent al
numărului de reînsămânţări, a numărului de purcei fătaţi vii şi respectiv morţi şi a numărului de
anomalii ale fiecărui vier. Acest lucru poate fi de asemenea sensibil uşurat prin prelucrarea
electronică a registrului privind mişcarea efectivului de scroafe.
Planificarea însămânţării şi a reînsămânţării este o muncă ce trebuie făcută zilnic, care
poate fi cuprinsă în planul săptămânal doar în mare. La efectuarea acestei planificări trebuie avut
grijă ca programarea optimă a montei sau a însămânţării artificiale să fie respectată. Stabilirea
exactă a acestei planificări este posibilă numai prin controlul glandei mamare ce se face de două
ori pe zi, dimineaţa şi seara. Executarea acestor controale pe termen scurt poate fi făcută cu
cheltuieli de producţie substituibile, numai atunci când clădirile şi utilajele, în special centrul de
însămânţare, sunt avantajoase din punct de vedere economic.
Supravegherea fătării dă posibilitatea reducerii sau eliminării pierderilor mari de purcei.
Acest lucru înseamnă un purcel mort la fiecare 12-13 purcei fătaţi vii, adică o pierdere de cca. 8%.
Supravegherea stării de sănătate a a scroafei şi purceilor este deosebit de importantă mai ales în
primele zile după fătare. La scroafe trebuie observate comportamentul de alimentare şi
temperatura corpului. La început trebuie luate pentru purcei mai multe măsuri de îngrijire
medicală, cum ar fi tăierea dinţilor şi a cozii, injectarea de fier. Şi aceste controale şi activităţi
variate, care cer mult timp pot fi realizate cu ajutorul echipamentelor electronice de control al

61
proceselor, şi pot fi documentate şi controlate prin intermediul sistemului informaţional de
urmărire a mişcării efectivului de scroafe.
Înţărcarea purceilor este o dată deosebit de importantă pentru productivitatea anuală a
unei scroafe. Conducătorul întreprinderii, care pe baza experienţei sale şi cu ajutorul unor
instrumente de control eficiente stăpâneşte creşterea purceilor şi nu se aşteaptă la o scădere bruscă
a randamentului la o înţărcare rapidă, va putea dispune ca înţărcarea purceilor să se facă cu trei
săptămâni mai repede. Şi supravegherea acestor date poate fi făcută cu ajutorul prelucrării
electronice a datelor.

Cerinţele ce se pot formula unui program modern de evidenţă a registrului privind mişcarea
efectivului de scroafe
¾ utilizarea simplă şi inteligibilă a programului (tehnica ferestrelor şi a măştilor, claritate,
comenzi prin meniuri, help contextual, corectarea erorilor);
¾ securitatea, transparenţa şi recepţionarea datelor (de exemplu de la staţiunile de însămânţare
sau de la asociaţiile crescătorilor de animale);
¾ interfeţe cu alte programe, cu controlul proceselor (de exemplu echipamentul electronic de
control al consumului de furaje);
¾ întocmirea de planuri zilnice şi săptămânale de activitate;
¾ calculul raţiilor de furaje;
¾ posibilităţi de valorificare economice, cum sunt calculul marjei cheltuielilor variabile şi analiza
ramurilor de producţie;
¾ posibilităţi de valorificare biologice, cum ar fi fişa tehnologică a scoafelor, fişa tehnologică a
vierilor, cauzele pierderilor, comparaţia raselor, rapoarte privind randamentul, rezultatele
lunare, analize pe anumite perioade de timp.

Comentariu
Avantajul utilizării prelucrării electronice a registrului privind mişcarea efectivului de
scroafe vis-a-vis de prelucrarea manuală constă în primul rând în uşurarea evaluării datelor. Marea
majoritate a modalităţilor de evaluare sunt îndreptate spre datele biologice, care sunt sesizate în
producţia de purcei. Drept exemplu avem:
- informaţii despre productivitatea fiecărei scroafe în parte referitoare la numărul de purcei şi
numărul de produşi pe an;
- clasificarea scroafelor în funcţie de productivitate;
- randamentul vierilor.

62
Suplimentar, mai pot fi întocmite rapoarte privind producţia şi randamentul pentru întregul
efectiv de scroafe, pentru anumite perioade de timp, de exemplu lunare sau anuale. Se pot apoi
obţine informaţii despre efectivul mediu de animale, productivitate şi numărul tuturor înţărcărilor
şi fătărilor, diferenţiate pentru scroafe tinere şi bătrâne.
Analiza datelor economice conduce la calculul marjei cheltuielilor variabile, care poate fi
prelucrată lunar, anual sau pentru alte perioade de timp. Se pot de asemenea sesiza datele necesare
pentru calculul costurilor totale de producţie, astfel fiind posibil, cu ajutorul sistemelor de
prelucrare electronică a datelor, chiar şi calculul profitului în ramura de producţie a purceilor.

3.3. Contabilitatea întreprinderilor agricole

Contabilitatea aparţine acelor sarcini ale managementului întreprinderii, care sunt


cunoscute relativ de timpuriu în multe întreprinderi. Motive pentru conducerea computerizată a
contabilităţii au fost pe de-o parte lipsa de timp pentru realizarea acestor sarcini şi pe de altă parte
lipsa frecventă de acomodare cu activităţile speciale şi parţial discontinue din cadrul contabilităţii.
Ca urmare a acestui fapt au apărut destul de devreme întreprinderi prestatoare de servicii
specializate ce au preluat conducerea contabilităţii întreprinderilor agricole. În această categorie de
întreprinderi intră birourile ce întocmesc evidenţa contabilă, consultanţii specializaţi în impozite
etc.
Atât în întreprinderile prestatoare de servicii de contabilitate, cât şi în întreprinderile
agricole s-a impus introducerea sistemelor electronice de prelucrare a datelor pentru
conducerea contabilităţii. Prestatorii de servicii contabile au utilizat la început sisteme mari de
calcul, care întretimp au fost înlocuite cu tehnică de calcul medie sau calculatoare personale (PC).
În întreprinderile agricole s-a impus relativ repede, pentru preluarea acestor sarcini, calculatorul
personal.
În anul 1993 în R. F. Germania erau obligate la conducerea evidenţei contabile aproape o
treime din totalul întreprinderilor agricole. Acestea administrau circa trei pătrimi din terenul
agricol disponibil. Obligativitatea conducerii evidenţei contabile apare atunci când se depăşeşte
una din următoarele limite:
- o cifră de afaceri pe an calendaristic mai mare de 500.000 DM;
- o valoare economică a terenului agricol şi forestier administrat mai mare de 40.000 DM;
- un profit din agricultură şi silvicultură mai mare de 48.000 DM într-un an calendaristic.
Aceste limite sunt valabile şi pentru întreprinderile agricole înfiinţate sub forma unei
societăţi comerciale (Exemplu: societate cu răspundere limitată, societate pe acţiuni).

63
În cazul beneficierii de anumite măsuri de încurajare din partea statului, contabilitatea
poate fi cerută ca o condiţie, şi atunci se vorbeşte de aşa-numita contabilitate-clauză.

3.3.1. Sarcinile contabilităţii în întreprindere

Importanţa deosebită a contabilităţii în vederea realizării succesului întreprinderii agricole


este recunoscut atunci când pe lângă luarea în considerare a scopului fiscal, o însemnătate o au şi
scopurile administrative şi cele agrar-politice.
Contabilitatea îndreptată înspre scopuri administrative şi pentru susţinerea consultanţei în
întreprinderi sau gospodării individuale are următoarele avantaje:
• controlul curent al desfăşurării afacerii;
• controlul patrimoniului, mai ales în cazul unei cote ridicate a capitalului împrumutat;
• calculul rezultatului întreprinderii;
• analiza structurii venituri-consturi a fiecărei ramuri de producţie şi a întregii întreprinderi
(căutarea punctelor slabe, descoperirea rezervelor raţionalizate);
• furnizarea datelor de bază pentru planificarea financiară şi investiţională;
• furnizarea datelor de bază pentru preluarea în analiză a domeniului privat (contabilitatea
gospodăriilor individuale).
În scopuri fiscale contabilitatea serveşte la stabilirea tipurilor de impozite, a impozitului pe
venit, a impozitului pe avere şi a impozitului pe cifra de afaceri.
Scopurile agrar-politice ale contabilităţii sunt îndreptate înspre întocmirea raportului agrar
şi admiterea întreprinderii în reţeau informaţională a Uniunii Europene (UE). Mai departe,
contabilitatea este utilizată la controlul respectării clauzelor anexă la măsurile de sprijin din partea
UE şi la realizarea succesului acestora (contabilitate-clauză). În final rezultatele contabile sunt
folosite în statisticile regionale şi pentru planificarea regională.

3.3.2. Modalităţi de întocmire a evidenţei contabile pentru fermier

Întreprinderile agricole pot da ţinerea contabilităţii complet înafară, unor întreprinderi


prestatoare de servicii, pot adopta o soluţie combinată, adică de ţinere a unei părţi a contabilităţii
în cadrul întreprinderii şi de predare a unor sarcini unor întreprinderi externe specializate, sau pot
să-şi întocmească întreaga evidenţă contabilă în cadrul propriei întreprinderi.
În cazul conducerii contabilităţii în afara întreprinderii de către alte întreprinderi
prestatoare de servicii, cum sunt birourile specializate pentru agricultură de întocmire a evidenţei

64
contabile sau birourile specializate pentru agricultură de consultanţă fiscală, în cadrul
întreprinderii agricole vor fi realizate doar înregistrările de bază, ceea ce înseamnă că fermierul
conduce registrul de casă, cunoaşte stocurile materiale şi mişcarea lor şi colectează documentele
justificative. Contarea datelor, introducerea datelor în calculator, închiderea conturilor de bilanţ la
sfârşit de an şi întocmirea raportărilor anuale privind rezultatele obţinute sunt preluate de către
birourile de contabilitate.
Avantajele acestei soluţii constau în faptul că timpul necesar întreprinderii pentru
întocmirea contabilităţii este extrem de redus, iar conducătorul întreprinderii este degrevat de
aceste sarcini şi, de asemenea, nu trebuie să-şi însuşească cunoştinţele de specialitate, respectiv nu
e nevoie să-şi actualizeze în mod continuu aceste cunoştinţe.
Dezavatajele se referă la faptul că întreprinderea nu mai are în acest mod o viziune asupra
contabilităţii, apoi accesul la date este îngreunat, iar documentele sunt documentate în afara
întreprinderii. Raportările anuale stau la dispoziţie destul de târziu, deoarece sunt întocmite în
exterior, prin aceasta putându-se ajunge la o deficienţă de informaţii în cadrul întreprinderii
agricole. În final, costurile conducerii externe a contabilităţii de către întreprinderi specializate nu
sunt de neglijat.
În cazul soluţiei combinate ţinerea contabilităţii se face parţial de către întreprindere şi
parţial de către birouri specializate de contabilitate. Astfel fermierul realizează de sine stătător
contarea şi înregistrarea datelor. Apoi, datele deja înregistrate sunt predate mai departe birourilor
contabile în vederea închiderii conturilor la sfârşit de an şi a întocmirii raportărilor fiscale şi
economice anuale.
Avantajele acestei metode constau în aceea că accesul la documente este mult mai rapid,
deoarece ele rămân în întreprindere; cu toate acestea poate fi utilizată competenţa profesională a
birourilor contabile, care este necesară mai ales la închiderea anului şi întocmirea raportărilor
finale. De asemenea timpul necesar fermierului pentru realizarea acestor sarcinii nu este foarte
mare.
Dezavantajul cel mai mare, la fel ca în cazul ţinerii evidenţei contabile complet în afara
unităţii, constă în faptul că accesul la situaţiile de raportare anuală se realizează târziu, ceea ce
duce la un deficit de informaţii. Apoi fermierul trebuie să se pună la curent cu cunoştinţe despre
bazele contabilităţii, lucru ce necesită o anumită perioadă de timp.
Dacă evidenţa contabilă se ţine integral în interiorul întreprinderii, atunci toate sarcinile,
de la înregistrarea şi contarea datelor până la închiderea anului şi întocmirea raportărilor finale, îi
revin fermierului. În acest caz sunt necesare cunoştinţe precise de contabilitate şi drept fiscal. În
plus este obligatorie o bună organizare a extragerii, prelucrării şi analizei datelor.

65
Avantajele constau în cunoaşterea permanentă de către conducătorul întreprinderii a
mersului afacerilor firmei sale. De asemenea în întreprindere se poate dispune în orice moment de
toate datele, care pot fi utilizate pentru întocmirea unor analize speciale, ce pot aduce întreprinderii
avantaje informaţionale.
Dezavantajos este necesarul mare de timp pentru întocmirea contabilităţii. Fermierul
trebuie să ia parte la activităţi discontinue (de exemplu închiderea conturilor la sfârşit de an), care
apar numai la intervale mari de timp. Dacă întreprinderea nu face parte dintr-o sferă de activitate
corespunzătoare, atunci va avea, la conducerea autonomă a evidenţei contabile, posibilităţi limitate
de comparare cu alte întreprinderi. De asemenea e necesară o calificare şi perfecţionare continuă
din partea conducătorului firmei.

3.3.3. Cerinţele ce se pot formula


unui program de evidenţă contabilă

În primul rând trebuie stabilit faptul dacă tipul calculatorului şi al procesorului, precum şi
capacitatea memoriei de lucru ce stau la dispoziţia întreprinderii sunt suficiente pentru instalarea şi
utilizarea programului de evidenţă contabilă.
Ca şi cerinţe generale, un program trebuie să prezinte următoarele trăsături:
¾ structură clară;
¾ administrare prin meniuri;
¾ tehnica ferestrelor;
¾ îndrumarea utilizatorului în operare;
¾ explicaţii contextuale şi indicaţii de corectare;
¾ siguranţa datelor;
¾ construcţie modulară;
¾ instalare şi întreţinere;
¾ manual de operare;
¾ un preţ acceptabil.
Pentru organizarea contabilităţii este deosebit de folositor, dacă programul are configurat
un plan de conturi general, care desigur să poată fi adaptat întreprinderii. Acelaşi lucru e valabil şi
pentru analize, care trebuie totuşi să fie prevăzute conform standardului, dar să permită şi adaptări
proprii întreprinderii.
La înregistrarea datelor contabile, o condiţie necesară la început din partea programului
este întocmirea unui bilanţ de deschidere. Corectarea datelor introduse trebuie să fie posibilă.

66
Taxa pe valoarea adăugată trebuie să fie calculată de către program în mod automat; de asemenea
din când în când trebuie să fie executate automat înregistrările de închidere.
La administrarea imobilizărilor corporale trebuie să fie oferită din partea programului
posibilitatea inventarierii. Mai ales aici este important, ca pe lângă valoarea fiscală, pentru
evaluările respective să fie dată şi o valoare economică şi de asemenea să poată fi luate în
considerare diferitele forme de amortizare.
Referitor la închiderea conturilor la sfârşit de an, trebuie să fie prevăzută în program atât o
închidere fiscală, cât şi una economică. Închiderea de an trebuie să corespundă normelor şi de
asemenea trebuie să fie posibile închideri provizorii de an, necesare luării deciziilor cu privire la
procesul investiţional sau din motive fiscale.
Analizele trebuie să fie posibile a se face pentru întreaga întreprindere, pentru ramurile de
producţie sau chiar şi pentru diferite procese de producţie, şi să meargă până la calculul marjei
cheltuielilor variabile. O cerinţă ce trebuie îndeplinită este aceea că analizele trebuie să fie
complete şi clare, şi posibil de obţinut atât pe ecran, cât şi pe imprimantă.
Aceste cerinţe sunt îndeplinite de către programele de evidenţă contabilă aflate în
circulaţie. Preţul unor asemenea programe (în Germania), în funcţie de aria de cuprindere a
pachetului de programe, este între 1000 şi 2500 DM.

67
Capitolul 4
PROIECTAREA ŞI CONSTRUCŢIA SISTEMELOR DE
PRELUCRARE ELECTRONICĂ A DATELOR

4.1. Fazele proiectării şi construcţiei unui sistem de prelucrare


electronică a datelor după normele de calitate ISO-9000-3

ISO (International Standard Organisation) este o organizaţie internaţională ce are drept


obiect de activitate emiterea de norme pentru diverse domenii, astfel încât să existe
compatibilitate, de exemplu între cablurile pentru antene TV produse de două firme diferite.
La fel există şi pentru proiectarea şi construcţia de sisteme informaţionale norme emise de
această instituţie, şi anume normele ISO-9000-3. Conform acestor norme, fazele proiectării şi
construcţiei unui sistem de prelucrare electronică a datelor sunt:
¾ descoperirea problemei clientului şi a posibilităţii de rezolvare;
¾ elaborarea specificaţiei (caiet de sarcini);
¾ precizarea conceptelor tehnice ale prelucrării datelor (concepte generale), a datelor structurate
şi a funcţiilor siatemului - proiectarea de ansamblu;
¾ precizarea conceptelor de detaliu, a modulelor (elementele componente ale programului) -
proiectarea de detaliu;
¾ programarea şi testarea individuală a modulelor de program;
¾ asamblarea modulelor programului şi testarea integrării lor;
¾ elaborarea manualului de operare;
¾ testarea sistemului, compararea cu specificaţia;
¾ utilizarea software-ului;
¾ administrarea şi întreţinerea, depanarea şi dezvoltarea programului;
¾ ciclul de viaţă a software-ului – utilizarea şi dezvoltarea în continuare a unui astfel de
software.
Elaborarea unui program se realizează cu o echipă formată din următoarele persoane:
• managerul de produs,
• clientul,
• programatorul,

68
• persoana de specialitate care cunoaşte structura programului (această persoană trebuie să aibă
cunoştinţe atât din domeniul ştiinţelor agricole, cât şi de programare; de aici rezultă necesitatea
înfiinţării în cadrul universităţilor cu profil agrar a unor secţii de informatică agrară, care să
furnizeze specialişti în domeniul informaticii aplicate în agricultură),
• graficianul (care realizeză toate imaginile ce vor apărea pe ecran la utilizarea programului).

4.2. Avantajele şi greutăţile implementării


prelucrării electronice a datelor

Dacă se doreşte evaluarea utilizării în managementul agricol a mijloacelor de prelucrare


electronică a datelor, atunci trebuie avute în vedere tendinţele de evoluţie amintite la început. În
primul rând ca urmare a gradului ridicat de complexitate a producţiei şi a condiţiilor cadru din
agricultură, găsirea deciziilor a devenit tot mai anevoioasă. În al doilea rând deciziile sunt luate
într-o crescândă lipsă de timp; tot timpul există preocuparea încadrării în regula cantităţii
garantate pe perioada unui an economic al producţiei de lapte (01.04-31.03).
Ambele tendinţe cer suport din partea conducătorului întreprinderii, care pe de o parte
poate acţiona cu succes cu ajutorul mecanismelor de consultanţă specială de luare a deciziilor
curente şi pe termen scurt, iar pe de altă parte cu ajutorul sistemelor informaţionale de prelucrare
electronică a datelor. Aceste sisteme de prelucrare electronică a datelor au avantajul că în orice
moment lucrează rapid şi eficient şi sunt disponibile pentru interpretări adecvate ale unor baze
mari de date. O graniţă naturală o constituie schimbarea continuă a informaţiilor, lucru de care
trebuie să se ţină cont la luarea deciziilor pe baza proceselor biologice care au loc în agricultură.
Aceste procese reacţionează cu o anumită întârziere la schimbări ale input-lui, de exemplu
modificarea raţiei sau a cantităţii de furaje. Apoi modificările dese pot avea chiar efecte negative
la succesul economic al unei ramuri de producţie.
O afirmaţie globală despre utilizarea sistemelor de prelucrare electronică a datelor şi în
special o cuantificare a utilizării nu este posibilă sau este posibilă doar fragmentar. Următoarele
avantaje potenţiale pot apare ca urmare a implementării unor mijloace adecvate de suport al
managementului:
¾ îmbunătăţirea productivităţii şi a calităţii;
¾ includerea mai puternică a parametrilor referitori la mediul înconjurător în planificarea
producţiei;
¾ reducerea, respectiv evitarea pierderilor;

69
¾ orientarea mai puternică spre costuri a producţiei prin economisirea generală a mijloacelor de
producţie;
¾ eliberarea fizică şi psihică a oamenilor de anumite sarcini;
¾ procurarea de date de bază pentru planificarea pe termen lung.
Îmbunătăţirea productivităţii şi a calităţii poate rezulta prin desfăşurarea procesului de
muncă pe bază de termene şi în mod constant şi prin utilizarea unor informaţii actuale.
Parametrii mediului înconjurător se iau tot mai mult în considerare la planificarea
producţiei, atunci când potenţiale domenii riscante (de exemplu administrarea îngăşămintelor,
protecţia plantelor, organizarea asolamentului) ies la iveală prin intermediul unor programe
corespunzătoare de prelucrare electronică a datelor şi când potenţialul de risc este recunoscut din
timp.
Reducerea şi evitarea pierderilor poate fi realizată printr-o mai bună supraveghere a
sistemelor de producţie (de exemplu supravegherea stării de sănătate a efectivului de animale).
Prin desfăşurarea unui proces rafinat de producţie, consumul de mijloace de producţie, şi
astfel şi costurile de producţie, este considerabil redus. Pe lângă furaje, îngrăşăminte şi
mijloacele de protecţie a plantelor, trebuie luată în considerare şi energia. Se pot obţine economii
considerabile de energie, de exemplu în cultura mecanizată a plantelor, prin introducerea
echipamentelor electronice de control a proceselor, care în funcţie de tipul şi condiţiile de sol
optimizează permanent viteza de mers, patinarea şi consumul de combustibil, astfel încât este
posibilă desfăşurarea unui proces de muncă cu consum minim de energie.
Eliberarea fizică şi psihică a oamenilor este, în condiţiile în care productivitatea muncii în
agricultură este în continuă creştere, un criteriu foarte important în evaluarea noilor tehnologii.
Ambele puncte sunt atinse prin introducerea prelucrării electronice a datelor. Economisirea
timpului de muncă poate fi realizată implementând echipamente electronice de prelucrare a datelor
prin îndeplinirea diferitelor munci de rutină cu ajutorul echipamentelor de control a proceselor şi a
programelor pe calculator. Pe această cale timpul folosit de conducătorul întreprinderii în procesul
de producţie poate fi redus, de exemplu în furajare. Şi consumul de timp pentru sarcinile de
control şi supraveghere poate fi diminuat. O condiţie pentru această degrevare de sarcini este
preluarea fără greutate a informaţiilor obţinute cu sistemul computerizat şi utilizarea în luarea
deciziilor. Trebuie avut grijă să nu se ajungă la situaţia în care printr-un control permanent al
informaţiilor, eliberarea dorită să devină rapid o sarcină suplimentară.
În final posibilitatea procurării de date de bază pentru planificarea pe termen lung
reprezintă un avantaj esenţial al implementării prelucrării electronice a datelor. Cu eforturi
comparabil de reduse se pot realiza analize ale desfăşurării procesului de producţie peste mai

70
multe perioade de producţie şi prin aceasta procurarea de date fundamentale pentru planificarea pe
termen lung a întreprinderii.
Un următor avantaj constă în oferta de programe de evaluare peste întreprindere pentru
consultanţă. În primul rând pot fi cuprinse în oferta de consultanţă noi funcţii - aproximativ în
forma unor comparaţii orizontale ale întreprinderilor pentru un număr mare de firme cu condiţii de
producţie comparabile - apoi oferta existentă se poate bucura de o creştere a eficienţei. Adesea
rezultatele unei planificări computerizate, cum este de exemplu calculul raţiilor de furaje, pot servi
drept motiv pentru o discuţie de consultanţă intensivă şi pot reprezenta bazele unei planificări
corecte a activităţii unei întreprinderi individuale.
Aceste perspective optimiste nu este permis să conducă la concluzii necritice şi la o
acceptare necondiţionată a soluţiilor de prelucrare electronică a datelor oferite acum sau aşteptate
în viitor. La luarea deciziei asupra utilizării prelucrării electronice a datelor trebuie să stea în
primul rând problema existentă în întreprindere, fiind indiferent dacă aceasta se rezolvă cu
aparatura proprie sau dacă se apelează la oferte din afara întreprinderii. Calitatea calculatoarelor şi
înainte de toate a dotării cu software poate fi măsurată prin rezultatele ce trebuie obţinute, din care
derivă deciziile ce trebuie luate şi consecinţele acestora pentru întreprindere. În nici un caz nu
trebuie să se ajungă la situaţia contrară, ca prin uzarea de prelucrarea electronică a datelor,
fermierul să-şi neglijeze funţiile ce le are în calitate de conducător al întreprinderii, şi anume de
obsevare şi coordonare, astfel încât să nu mai fie îndeplinite condiţiile pentru un succes durabil al
întreprinderii.
În realitate implementarea sistemelor informatice de prelucrare electronică a datelor nu
schimbă nimic fundamental, pentru că un fermier cu succes trebuie să aibă tot timpul în vedere
desfăşurarea procesului de producţie din întreprindere, trebuie să memoreze informaţii actuale şi
importante pe care le poate utiliza la timpul potrivit pentru luarea măsurilor de control. Sigur e
faptul că programele adecvate de prelucrare electronică a datelor pot deveni importante surse de
îmbogăţire, dacă permit simplificarea şi urgentarea înregistrării datelor, dacă sunt în stare să
includă informaţii la care până acum fermierii nu au fost receptivi (de exemplu prognoza
preţurilor) sau dacă pot cuprinde probleme pe care fermierii nu le-ar fi putut rezolva fără suport
din partea sistemelor de prelucrare electronică a datelor.

71
Capitolul 5
SISTEME EXPERT PENTRU AGRICULTURĂ

5.1. Inteligenţa artificială

Scopul central al inteligenţei artificiale (artificial intelligence) este de a face computerele


şi mai folositoare şi de a înţelege principiile care fac posibilă inteligenţa.
Două motive determniă cercetarea inteligenţei artificiale:
• încercarea, cu ajutorul calculatoarelor, de a simula inteligenţa creierului uman, pentru a
înţelege mai bine funcţiile sale (ştiinţă cognitivă);
• crearea de programe de calculator inteligente prin imitarea capacităţii umane de rezolvare a
problemelor.

Domenii de specialitate de bază


Strategii de Metode de Reprezentare
căutare inferenţă

Psiho- Filozo-
logie fie

Bio- INTELIGENŢĂ ARTIFICIALĂ Ştiinţe


logie lingv.

ş.a. ş.a.

Sisteme Sisteme Robotică Recun- Sisteme


de vorbire de oaşterea expert
naturală deducţie imaginilor

Domenii de aplicare

Figura 5.1. Privire asupra inteligenţei artificiale

72
Domeniile de aplicare a inteligenţei artificiale sunt:
• sistemele de vorbire naturală, care imită dintre aptitudinile umane partea de vorbire. Acestea
construiesc, înţeleg şi prelucrează propoziţii din vorbirea naturală. Legărura cu computerul se
face prin text scris (tastatura, scannerul) sau text vorbit (sisteme de introducere a vorbirii, cum
este de exemplu microfonul). Exemple: ELIZA, EVAR etc.
• sistemele de deducţie, care folosesc din capacitatea umană, deducţiile logice. Acestea pot fi
introduse pentru automatizarea deducţiilor logice. Sitemele de deducţie folosesc la susţinerea
teoremelor logico-matematice, la dezvoltarea unor noi limbaje de programare şi arhitecturi ale
calculatoarelor, la automatizarea procedeelor de programare. Exemplu: testarea programelor
de calculator.
• robotica, care imită aptitudinile umane mecanice. Se construiesc maşini, ce pot efectua acţiuni
mecanice repetate şi care sunt controlate prin manipulanţi. Incorporează probleme de
cinematică, dinamică şi controlul poziţiei. Exemple: roboţi industriali, instalaţii robotizate de
muls, instalaţii robotizate de furajare etc.
• sisteme de recunoaştere a imaginilor, care imită capacitatea umană vizuală. Aceste sisteme
realizează generarea automată a unei descrieri simbolice a unei imagini prin sesizarea şi
prelucrarea imaginii. Se pot netezi, redresa şi filtra imagini, se pot căuta canturile sau
segmenta imagini, se pot identifica obiecte, se pot descoperi relaţii între obiecte. Exemple:
controlul calităţii, controlul imaginii exterioare a produselor, sortarea pe clase de calitate a
produselor.
• sisteme expert (sisteme bazate pe cunoştinţe), ce imită capacitatea umană de a realiza deducţii
euristice. Sunt sisteme cu care pot fi reconstruite cunoştinţele speciale şi capacitatea de
deducţie logică a experţilor pe domenii de activitate foarte înguste. Sistemele expert sunt
sisteme care nu operează numai cu procese algoritmice în utilizarea datelor şi programelor, ci
care utilizează şi cunoştinţe şi experienţe, care pot fi câştigate, reprezentate, manipulate şi
evaluate de către experţi cu ajutorul calculatorului.

73
5.2. Sisteme expert

Sistemele expert se ocupă cu sesizarea şi memorarea cunoştinţelor experţilor şi care


construiesc pe acestea mecanisme de automatizare a rezolvării problemelor.
Caracteristicile funcţionale ale sistemelor expert constau în:
• randament orientat spre problemă – sistemele expert trebuie să pună la dispoziţie cunoştinţele
experţilor pentru rezolvarea unei probleme dintr-un domeniu de activitate foarte restrâns.
Acest lucru necesită atât cunoştinţe de specialitate, cât şi cunoştinţe despre cum pot fi utilizate
cunoştinţele pentru rezolvarea logică şi eficientă a problemelor (meta-cunoştinţe).
• capacitate de explicare – un sistem expert trebuie să conţină informaţii clare despre
modalităţile potenţiale de implementare. Sistemul bazat pe cunoştinţe trebuie să fie sistematic
documentat. De la sistemele expert se aşteaptă ca acestea să explice cum s-a ajuns la o
anumită soluţie şi de ce trebuie dat răspuns la o anumită întrebare a utilizatorului.
• utilizarea uşoară a programului – sistemele expert trebuie să poată fi utilizate cât mai simplu
şi sigur posibil (trebuie să fie tolerant la datele introduse greşit, interfaţa utilizatorului trebuie
să fie clară). Acest lucru e deosebit de important deoarece sistemele expert pun de regulă
întrebări utilizatorilor în timpul procesului de rezolvare a problemei pentru a obţine
informaţiile necesare suplimentar.
De la sistemele expert utilizatorul doreşte să obţină:
- disponibilizarea cunoştinţelor de specialitate ale experţilor pentru descentralizarea
competenţelor de rezolvare a problemelor;
- standardizare, evitarea greşelilor şi asigurarea calităţii prin capacitatea de reproducere a
rezultatelor;
- îmbunătăţirea calităţii deciziilor prin luarea în considerare a mai multor alternative şi
informaţii;
- eliberarea experţilor de operaţiile de rutină;
- îmbunătăţirea calificării şi pregătirii profesionale;
- deschiderea de noi domenii pentru introducerea calculatoarelor;
- conservarea cunoştinţelor de specialitate ale experţilor.
Componentele unui sistem bazat pe cunoştinţe reies din figura numărul 5.2.
O bază de cunoştinţe conţine cunoştinţe faptice, aprecieri subiective şi concluzii bazate pe
experienţa expertului. În timp ce faptele unui domeniu de specialitate reprezintă un izvor de
informaţii, care în mod obişnuit este general acceptat şi la îndemâna oricui, aprecierile şi
concluziile aparţin în mare măsură domeniului cunoştinţelor personale şi sunt de regulă

74
înregistrabile doar cu cheltuieli ridicate. Ambele elemente sunt părţi componente ale unui sistem
expert.
Sistemul de comandă este compune din sistemul de deducţie şi control, ce conţine
componente pentru rezolvarea problemei, şi din sistemul de intrare / ieşire, care conţine
componente pentru dialog. Acest sistem livrează datele generale ale problemei, ceea ce înseamnă
că în această parte a programului va fi decis care părţi ale bazei de cunoştinţe sunt relevante pentru
rezolvarea unei probleme, când există un rezultat acceptabil şi când poate fi terminat procesul de
rezolvare.
Utilizatorul defineşte condiţiile cadru, introduce informaţii suplimentare necesare prin
intermediul unui sistem de comunicare interactiv. Sistemul poate de asemenea cere pe această cale
informaţii suplimentare, poate face cunoscute propunerile de rezolvare a problemei, inclusiv
motivând aceste propuneri.

Expertul Utilizatorul

Sistem pentru comu- Sistemul expert Sistem de


nicarea cunoştinţelor intrare/ieşire
Indicaţii Fapte
şi şi date
explicaţii specifice

Bază de cunoştinţe Sistem de deducţie şi


control

Figura 5.2. Componentele unui sistem bazat pe cunoştinţe

Arhitectura unui sistem bazat pe cunoştinţe se prezintă în forma din figura numărul 5.3.
Bazele de cunoştinţe sunt locul în care se structurează, memorează şi se pun la dispoziţie
cunoştinţe specifice problemei. Bazele de cunoştinţe se pot clasifica în funcţie de provenienţa
cunoştinţelor în:
• cunoştinţe de specialitate, care reprezintă cunoştinţe ale experţilor ce sunt ancorate bine în
sistem şi care nu se modifică în timpul consultării lor;
• cunoştinţe faptice legate de problemă, care sunt fapte dependente de fiecare problemă şi care
vor fi introduse de către utilizator în decursul unei consultaţii;

75
• rezultate parţiale şi finale, ce reprezintă date care vor fi generate de sistem în timpul procesului
de rezolvare a problemei.
Sistemul de comandă este format din următoarele componente:
• componente de rezolvare a problemei – reprezintă un program care alege din baza de
cunoştinţe anumite elementele, le leagă şi deduce din acestea noi cunoştinţe;
• componente de achiziţionare a cunoştinţelor – care susţin experţii în: constatarea cunoştinţelor
disponibile, formularea cunoştinţelor, modificarea şi lărgirea bazei de cunoştinţe. Formele de
achiziţionare a cunoştinţelor sunt: direct, indirect şi automatizat;
• componente de explicare – pot fi dependente de utilizator, inginerul de cunoştinţe, expert şi
utilizatorul final;
• componente de dialog – coordonează comunicarea computerului cu lumea exterioară (cu
utilizatorul final, expertul).

Utilizatorul Expertul

Componente
Sistem de comandă

pentru Componente Componente


achiziţionarea pentru dialog pentru explicaţii
cunoştinţelor

Componente pentru rezolvarea problemelor


(maşini de inferenţă)
cunoştinţe
Bază de

Cunoştinţe de specia- Cunoştinţe faptice Rezultate parţiale


litate ale experţilor legate de problemă şi finale

Figura 5.3. Arhitectura sistemelor bazate pe cunoştinţe

În figura numărul 5.4. este reprezentat modul de achiziţie a cunoştinţelor.


Achiziţia cunoştinţelor se poate face direct, indirect sau automatizat.
ƒ Indirect - Expertul este interlievat prin intermediul inginerului de cunoştinţe. Inginerul de
cunoştinţe acţionează ca pod între expert şi sistemul expert. Sarcina cea mai importantă a

76
acestui inginer este structurarea şi pregătirea cunostinţelor expertului, astfel încât acestea să fie
implementabile.
ƒ Direct – În acest caz expertul acţionează drept propriul său inginer de cunoştinţe. Comunicarea
are loc direct cu sistemul expert. Avantajele acestei metode de achiziţie a cunoştinţelor constau
în faptul că nu apar nici un fel de pierderi de comunicare. Un expert ştie cum trebuie să lucreze
un sistem expert complet. Desigur acest lucru cere acomodarea expertului cu modul de
funcţionare a uneltelor sistemului expert.
ƒ Automatizat – Pentru a elimina dezavantajele modului de procedare mai sus menţionat, se
poate încerca dezvoltarea de unelte ale sistemelor expert, care să achiziţioneze independent
cunoştinţe. Un alt motiv pentru automatizare rezultă din problema aşteptării sistemelor expert
complete, astfel încât acestea să se poată menţine la nivelul experţilor.

Inginerul de Baza de cunoştinţe


Expertul
cunoştinţe
Interpretor
(mecanism de
inferenţă)

Program de Baza de cunoştinţe


Exemple de date învăţare
Interpretor
(mecanism de
inferenţă)

Expertul Editor de Baza de cunoştinţe


cunoştinţe
Interpretor
(mecanism de
inferenţă)

Figura 5.4. Achiziţia de cunoştinţe

Unele dintre avantajele expertizelor artificiale vis-a-vis de cele umane sunt reprezentate
în tabelul numărul 5.1.
Cu ajutorul sistemelor expert cunoştinţele pot fi conservate. Acest lucru este în contradicţie
faţă de expertizele deţinute de oameni, care sunt acumulate pe parcursul mai multor ani în cadrul
pregătirii profesionale şi experienţelor de muncă şi care pot fi pierdute, atunci când angajaţii
calificaţi îşi schimbă locul de muncă sau trec în pensie. Expertizele artificiale sunt permanente.

77
Un alt avantaj al expertizelor artificiale ar fi faptul că acestea sunt transmisibile comparativ
mult mai uşor. Expertizele umane sunt înguste şi limitat accesibile.
În opoziţie cu specialiştii umani, sistemele expert dau în mod regulat rezultate consistente.
Presarea timpului şi stresul au efecte negative asupra randamentului specialiştilor umani,
neinfluenţând cu nimic sistemele expert.
De asemenea expertizele artificiale sunt de regulă mai ieftine decât cele ale experţilor
umani. Prin aria largă de acoperire şi utilizarea regulată, sistemele expert îşi pot acoperi singure
cheltuielile extrem de ridicate de dezvoltare.
În final se poate realiza cu ajutorul sistemelor expert o fuziune a diferitelor izvoare de
cunoştinţe sau chiar o fuziune a izvoarelor de cunoştinţe a diferitelor domenii sau părţi ale
domeniilor de specialitate.

Expertizele artificiale versus cele umane


Tabelul 5.1.

Expertizele umane Expertizele artificiale

¾ temporare ¾ permanente
¾ greu transmisibile ¾ simplu transmisibile
¾ imprevizibile ¾ consistente
¾ scumpe ¾ accesibile

Sistemele expert prezintă deosebiri esentiale faţă de programele de calculator


tradiţionale, care sunt prezentate în tabelul numărul 5.2.
Sistemele tradiţionale sunt formate din date şi algoritmi, în timp ce sistemele expert sunt
compuse din cunoştinţe (ale experţilor) şi prelucrarea cunoştinţelor.
Deoarece sistemele expert reprezintă şi manipulează cunoştinţe, ele sunt în stare să ajungă
la deducţii logice proprii, în timp ce rezultatele obţinute cu programele obişnuite necesită
interpretare de către oameni.
Sistemele expert se bazează pe procese de căutare euristice, iar cele tradiţionale sunt
algoritmice, ceea ce înseamnă printre altele că scopul sistemelor expert nu este rezolvarea
eficientă a problemelor matematice sau a sistemelor complexe de ecuaţii.
Între deosebirile la nivel tehnic se numără faptul că sistemele expert exprimă simbolic
fiecare parte componentă a unei probleme şi soluţia acesteia, şi nu predominant numeric ca în

78
cazul programelor tradiţionale. Această caracteristică conduce la faptul că sistemele expert pot fi
mai uşor dezvoltate şi modificate, în timp ce la programele obişnuite se întâmpină greutăţi mari.
Aceste particularităţi esenţiale ale sistemelor expert conduc la concluzia că ele nu
constituie un concurent, ci mai degrabă o completare şi o dezvoltare logică a programelor de
calculator tradiţionale şi a sistemelor informaţionale.

Comparea sistemelor expert cu programele de calculator tradiţionale


Tabelul 5.2.

Sistemul expert Programul tradiţional

¾ reprezintă şi manipulează ¾ reprezintă şi manipulează


cunoştinţe date
¾ proces de căutare euristic ¾ algoritmic
¾ predominat simbolic ¾ predominant numeric
¾ simplu de modificat, ¾ greu de modificat
adaptat şi dezvoltat

5.3. Domeniile de utilizare a sistemelor expert;


sisteme expert în agricultură

Domeniile de utilizare a sistemelor expert sunt următoarele:


• interpretare – deducerea logică a descrierii situaţiei cu ajutorul datelor senzoriale;
• prognozare – deducerea consecinţelor posibile a situaţiilor date;
• diagnosticare – deducerea perturbaţiilor sistemului cu ajutorul observatiilor;
• design – confecţionarea de obiecte prin luarea în considerare a restricţiilor;
• supraveghere – compararea observaţiilor în vederea prevenirii evenimentelor neprevăzute.
Legături între dezvoltări de sisteme expert în alte domenii ale ştiinţei, tehnicii şi economiei
şi aplicaţii, respectiv câmpuri de aplicare potenţiale, în domeniul agrar se pot construi în diferite
moduri (figura numărul 5.5.).

79
1. Categorii de aplicaţii pentru domeniul agrar 2. Aplicaţii în domeniul agrar

• sisteme de prognozare, de exemplu pentru • Conservarea expertizelor făcute de


evaluarea cantităţii ce se va recolta; specialişti în consultanţă şi conducători de
• sisteme de diagnosticare, de exemplu pentru întreprinderii cu experienţă de lungă durată;
recunoaşterea bolilor la plante sau animale; • Difuzarea cunoştinţelor cercetătorilor şi
• sisteme de planificare, de exemplu pentru specialiştilor de înaltă calificare sau chiar şi
întocmirea planului de activitate; aplicarea largă a modelelor complexe de
• sisteme de supraveghere, de exemplu a optimizare şi simulare;
efectivelor de animale sau a instalaţiilor de • Fuzionarea cunoştinţelor dintr-un număr
furajare sau adăpare. mare de domenii diferite.

Potenţialul de
aplicare a
sistemelor expert în
domeniul agrar

3. Condiţii date: disponibilitatea sistemelor informaţionale de management, a modelelor de


optimizare şi a băncilor de date

- Cunoştinţe Rezolvarea
Date Prelucrare Informaţii - Reguli de luare problemelor,
a deciziilor respectiv datele
- Deducţii logice problemei

Sisteme informaţionale de management Sisteme expert

Figura 5.5. Potenţialul de aplicare a sistemelor expert în domeniul agrar

Luând în considerare domeniile funcţionale, în funcţie de care sistemele expert sunt


adeseori categorisite, asemănător pot fi dezvoltate şi în agricultură sisteme de prognozare pentru
evaluarea cantităţii de produse ce se va recolta, sisteme de diagnoză pentru recunoaşterea bolilor la
plante sau animale, sisteme de planificare pentru întocmirea planului de afaceri al întreprinderii
sau sisteme de supraveghere de exemplu a instalaţiilor de furajare şi adăpare.
O altă cale de utilizare a sistemelor expert în agricultură, ar fi încercarea de transmitere a
avantajelor expertizelor artificiale. Conservarea expertizelor făcute de specialişti în consultanţă şi
manageri cu experienţă de lungă durată ar fi un mare avantaj. O sarcină importantă a sistemelor
expert poate fi difuzarea largă a cunoştinţelor cercetătorilor şi specialiştilor de înaltă calificare sau

80
chiar şi aplicarea pe scară întinsă a modelelor complexe de optimizare şi simulare. Unul dintre cei
mai mari paşi în agricultură şi în managementul agricol, ar putea fi realizarea unei fuziuni a
cunoştinţelor din diferite domenii de specialitate.
Dacă se pune de exemplu problema managementului în cultura plantelor, atunci, pentru a
ajunge la o soluţie de rezolvare potrivită, este necesar a avea la dispoziţie specialişti din
disciplinele: pedologie, cultura plantelor, protecţia plantelor, economie de exploatare şi economie
de piaţă.
Utilizarea noii tehnologii software pare după aceste aparenţe a fi necesară. Munca de
dezvoltare a acestor sisteme expert depusă din ultimii ani accentuează această afirmaţie şi mai
mult. În final sistemele expert reprezintă şi o completare a sistemelor informaţionale, la a căror
dezvoltare se lucrează deja intensiv de câteva decenii. Sistemele informaţionale de management
tradiţionale existente în agricultură servesc în mare măsură la înregistrarea şi prelucrarea datelor şi
la confecţionarea de informaţii. De regulă nu are loc o susţinere activă a procesului de luare a
deciziilor. Sistemele expert sunt din punct de vedere constructiv în stare să umple aceste goluri şi
reprezintă, prin utilizarea cunoştinţelor, a regulilor de luare a deciziilor şi a deducţiilor construite
pe acestea, o completare logică a sistemelor informaţionale de management tradiţionale.

Cultura plantelor
¾ Diagnoze
¾ Identificare
¾ Managementul recomandărilor
¾ Amestecuri de seminţe
¾ Recomandări pentru asolament
¾ Îngrăşăminte
Creşterea animalelor
¾ Luarea deciziilor de management
¾ Supravegherea stării de sănătate
¾ Condiţiile de climă din grajd
Economie de exploatare şi economie de piaţă
¾ Sisteme de comercializare
¾ Analiza economică a ramurilor de producţie

Figura 5.6. Aplicaţii în domeniul agrar

În ramura culturii plantelor se regăsesc cele mai multe sisteme expert, dominante fiind
aplicaţiile în domeniul protecţiei plantelor. Scopul acestor programe este de exemplu

81
diagnosticarea bolilor specifice culturii de soia, grâu de toamnă, roşii, măsline şi plantaţiilor de
meri şi eventual prezicerea mărimii pagubelor aşteptate în cazul necombaterii acestora. Un alt
câmp de aplicare este identificarea îmburuienării şi prelucrarea propunerilor pentru combaterea
lor. Modele cuprinzătoare dau recomandări de management pentru administrarea lotului, de
exemplu în cultivarea porumbului sau bumbacului. În final sistemele expert din ramura cultivării
plantelor propun amestecuri de seminţe pentru fâneţe, recomandă asolamente, prezintă avantajele
referitor la îngrăşăminte.
În ramura creşterii animalelor se pot enumera trei categorii de programe. Acestea sunt în
primul rând programe care pregătesc deciziile de management, de exemplu în creşterea scroafelor,
care supraveghează starea de sănătate a efectivului de animale (pentru diferite rase de animale) sau
care supraveghează condiţiile de climă din grajd, care înregistrează anomaliile, le prezintă
utilizatorului, propunând de asemenea măsuri de remediere.
În domeniul tehnicii agrare sunt cunoscute două sisteme expert: unul pentru
diagnosticarea problemelor la sistemul hidraulic al tractoarelor şi altul din domeniul construcţiilor
agricole ce proiectează sisteme de aerisire pentru uscarea cerealelor.
Din domeniul economiei de exploatare şi economiei de piaţă se cunosc sisteme care susţin
alegerea celor mai portivite sisteme de comercializare pentru producătorii de cereale, care
analizează economic ramura creşterii scroafelor de reproducţie, care realizează analize ale ramurii
de producţie în creşterea porcilor de carne sau care realizeză analize economice ale întregii
întreprinderi agricole.

82
BIBLIOGRAFIE

1. R.DOLUSCHITZ, Unternehmensfuhrung in der Landwirtschaft, Editura Eugen Ulmer,


Stuttgart, 1997.
2. R. DOLUSCHITZ, C. FUCHS, B. SCHANZENBACHER, EDV – Ackerschlagkarteien zur
Unterstutzung eines umweltorientierten Managements in Ackerbaubetrieben, Zeitschrift fur
Agrarinformatik nr. 1/1994, pag. 74-85.
3. M. PRECHT, N. MEIER, J. KLEIMLEIN, EDV – Grundwissen – Eine Einfuhrung in
Theorie und Praxis der moderner EDV, Editia a 2-a., Addison-Wesley Publishin Company,
Bonn, Paris, 1994.
4. E. REISCH G. Knecht, Betriebslehre, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart, 1995.
5. H. SCHON, Elektronik und Computer in der Landwirtschaft, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart,
1993.
6. W. SCHEIDE, Chr. ROLL, R. DOLUSCHITZ, Betriebliche Umweltinformationssysteme fur
das Agrargewerbe – Analyse, Vergleich und Umsetzbarkeit derzeit verfugbarer Ansatze.
Berichte uber Landwirtschaft 72/1994, pag. 553-564.
7. U. SPORLRDER, B. QUAST, EDV fur Landwirte, Editia a 4-a, Münster-Hiltrup, 1991.

Nota: Titlurile scrise mai ingrosat constituie literatura obligatorie.

79