Articulatia coxofemurala (soldul)

Autor: Drăgulin Oana

Articulatia coxofemurala este o articulatie sinoviala sferoida ce leaga capul femural de osul coxal
(bazin). Oasele de la acest nivel se articuleaza in cavitatea articulara. Aceasta este acoperita cu
un strat de cartilaj hialin, cartilaj articular, care acopera oasele cu un strat neted, reducand in
acest fel frictiunea din timpul miscarilor si de asemenea amortizeaza si socurile.
Articulatia coxofemurala este o articulatie sferoida, adica suprafata sferica a osului, femurului in
acest caz, se adapteaza unei cavitati concave si profunde, in forma de „ceasca” a celuilalt os, osul
iliac in cazul de fata.
Acetabulul este cavitatea delimitata de osul ilion, ischion si pubis si este locul in care se
articuleaza capul rotunjit al femurului. Acetabulul limiteaza amplitudinea miscarilor, prin
adancimea lui, conferind in acelasi timp o forta deosebita articulatiei. I se descrie pe latura
anterioara incizura acetabulara care formeaza un orificiu (foramen) care reprezinta locul de
trecere pentru nervi si vase sanguine (manunchi vasculo-nervos).

Elementele articulatiei coxofemurale:

1.Capsula articulara
- este foarte densa si foarte rezistenta
- se intinde de la nivelul circumferintei acetabulului pana la colul femural
- este alcatuita din fibre circulare si longitudinale care formeaza un colier in jurul colului
femural, cunoscut drept zona orbiculara.
- fibrele sale sunt consolidate prin intermediul a trei ligamente: ligamentul femural, ligamentul
pubo-femural si ligamentul ischio-femural.
2.Ligamentele
- ligamentul ilio-femural este portiunea ingrosata a capsulei articulare, care se intinde de la
spina iliaca a osului iliac pana la linia inter-trohanterica femurala, linie care separa cele doua
trohantere.
- ligamentul pubo-femural este o alta parte ingrosata a capsulei articulare care se intinde de la
nivelul partii pubiene a circumferintei acetabulului pana la colul femural.
- ligamentul ischio- femural leaga peretele ischiatic al acetabulului de colul femural
- ligamentul capului femural: are aspectul unei benzi triunghiulare plate, intinsa de la nivelul
cavitatii acetabulului pana la fateta capului femural: foveea capitis.
- ligamentul transversal al acetabulului este foarte rezistent, sustinand labrumul acetabular si
este legat de ligamentul capului femural si de capsula articulara.
3.Labrumul acetabular
- este un inel alcatuit din cartilaj fibros si fixat pe circumferinta acetabulului.
Rezistenta capsulei articulare si modul in care femurul este inserat in acetabul, inclusiv muschii
care il inconjoara au ca efect o stabilitate extraordinara a articulatiei coxofemurale. Sunt
permise miscari in trei planuri, ca urmare a formei sferoide a acestei articulatii:
- flexia
- extensia
- abductia
- rotirea
Aceste miscari sunt insa limitate in amplitudine in functie de adancimea acetabulului.

Elementele osoase implicate in articulatie:

Articulația coxo-femurală (șold)

Articulatia soldului (coxo-femurala) leaga capul femural de osul coxal (bazin)
Scheletul bazinului este alcatuit din osul coxal, osul sacru si coccis.
Osul coxal este un os lat avand aspect de patrulater neregulat, fiind comparat cu o elice.
Fiecare os coxal este format din trei oase unite printr-un cartilaj. Aceste trei oase sunt:ilion,
ischion si pubis.
Gaura obturata este delimitata de catre ramurile ischionului si ale pubisului. Corpurile celor trei
oase se întâlnesc la nivelul acetabulului, unde liniile lor de sutura au aspectul unui „Y”.
Partea superioara a acetabulului corespunde ilionului, cea inferioara corespunde ischionului si
cea anterioara corespunde pubisului.
Femurul este singurul os al coapsei, este un os lung, format dintr-un corp numit diafiza si doua
extremitati numite epifize, una proximala si alta distala.
Stabilitatea articulatiei coxo-femurale este intarita de muschii care ataseaza femurul proximal la
pelvis. Acesti muschi sunt grupati dupa functia lor: muschii fesieri (superficial, mediu, profund si
piriform) sunt responsabili de abductie si rotatie interna a articulatiei, grup rotator extern:
muschii obturator intern si extern, muschiul gemen, si patrat femural. Adductia este realizata
de muschii adductor si pectinus.

Semne si simptome asociate:

- dureri articulare de severitate variabila in functie de situatie

- imobilitate

Patologii asociate articulatiei coxofemurale:

- afectiuni congenitale: coxa-varum, coxa-valgum, displazie congenitala de sold

- inflamatii: osteocondrite, epifizite, epifizioliza.
- coxartroze esentiale
- fractura colului femural
- luxatie de sold
- sinovita
- contuzii
- fibromialgia este asociata frecvent cu durere a articulatiei coxo-femurale
Examinare- diagnostic:

1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic

2. Investigatii paraclinice si de laborator: RMN, radiografie
Tratamente si proceduri specifice articulatiei soldului

Artroplastia permite inlocuirea unei articulatii afectate grav, ca urmare a unei boli (artrita de
exemplu) sau ca urmare a unui traumatism, cu o articulatie artificiala. Cel mai adesea acest tip
de interventie se realizeaza la nivelul articulatiilor coxo-femurala, scapulo-femurale si a
genunchiului.
Procedeu: se inlatura extremitatile oaselor deteriorate si se inlocuiesc cu componente din
metal, ceramica sau plastic. Scopul acestei interventii este calmarea durerii si marirea
amplitudinii miscarilor.
Se pot realiza, in ceea ce priveste articulatia coxo-femurala, artroplastii partiale, atunci cand
afectat este doar femurul sau artropatii totale cand sunt afectate acetabulul si capul femural. In
aceasta a doua situatie, se remodeleaza acetabulul, astfel incat noul cap artificial sa se adapteze
perfect la acesta. Capul femural este inlaturat si se remodeleaza centrul femurului, astfel incat
sa fie posibila inserarea componentei femurale. Componenta acetabulara este realizata din
polietilena iar componenta femurala din otel aliat cu crom si cobalt/ aliaj de titan/ otel
inoxidabil. Acestea materiale sunt concepute astfel incat sa reziste la un nivel inalt de presiune
si sa nu provoace reactii ale sistemului imunitar. Acestea sunt fixate pe partile sanatoase ale
osului prin intermediul cimentului acrilic, care formeaza o legatura mecanica.
Cercetatorii incearca in permanenta sa amelioreze calitatea cimentului acrilic si sa descopere
mijloace de stimulare a cresterii tesutului osos in jurul implanturilor.
Eventualele complicatii care pot aparea sunt: infectia, formarea cheagurilor de sange, dezlipirea
sau deplasarea componentelor protezei sau leziuni nervoase.

Coapsa este segmentul superior al membrului inferior, care se intinde de la nivelul zonei
inghinale pana la nivelul articulatiei genunchiului.
Structura osoasa a coapsei - femurul
Din punct de vedere al structurii osoase, coapsa este alcatuita din femur, care este un os lung
care prezinta o diafiza si doua epifize (epifiza proximala si epifiza distala).
Epifiza proximala este alcatuita din capul femurului, colul si doua tuberozitati numite marele
trohanter si micul trohanter. Marele si micul trohanter sunt uniti anterior prin intermediul liniei
intertrohanterice iar posterior de creasta intertrohanterica.
Diafiza are aspect prismatic si prezinta o fata anterioara, una mediala si una laterala. Linia aspra
se trifurca superior, iar inferior se bifurca.
Epifizei distale i se descriu doua suprafete articulare, numite condili femurali. Intre cei doi
condili, anterior, se gaseste suprafata patelara, care corespunde patelei si posterior se afla fosa
intercondiliana. Prezinta de asemenea si epicondilul medial situat superior de condilul medial,
precum de asemenea superior de condilul lateral este localizat epicondilul lateral.
Muschii coapsei
Din punctul de vedere al musculaturii, coapsa este alcatuita din muschi impartiti de septurile
intermusculare lateral, medial si medial si o prelungire a spetului intermuscular in trei grupe
musculare:
a) grupa anterioara
- Muschiul Cvadriceps femural: originea muschiului cvadriceps frmural este reprezentata de
originile celor patru fascicule care il formeaza:
1. Muschiul drept femural are originea la nivelul spinei iliace antero-inferioare (tendonul direct)
si la nivelul suprafetei triunghiulare situate superior de acetabul (prin tendonul reflectat)
2. Muschiul Vast lateral are originea la nivelul liniei de trifurcatie laterala a liniei aspre, buzei
laterale a liniei aspre, la nivelul fetei anterioare a trohanterului mare si septului intermuscular
lateral
3. Muschiul Vast medial are originea la nivelul buzei mediale a liniei aspre si fetei inferioare a
colului femural
4. Muschiul Vast intermediar are originea la nivelul fetei anterioare a diafizei femurale si buzei
laterale a liniei aspre.
Insertia muschiului cvadriceps femural: tendoanele celor patru fascicule musculare se unesc
formand un tendon unic al muschiului cvadriceps. Acesta se insera pe baza si marginile rotulei si
se continua inferior cu tendonul rotulian pana la insertia de pe tuberozitatea tibiei.
Actiunea muschiului cvadriceps femural este de extensie a gambei pe coapsa, de flexie a coapsei
pe abdomen si de deplasare inainte a gambei membrului oscilant in mers si fixare in extensie a
gambei membrului de sprijin.
Muschiul cvadriceps femural este inervat de nervul femural.
- Muschiul Tensor al fasciei lata are originea la nivelul crestei iliace, spinei iliace si fasciei
fesiere. Insertia: corpul muscular se continua cu tractul iliotibial care se insera pe condilul lateral
al tibiei. Actiunea muschiului tensor al fasciei lata este de a fixa articulatia genunchiului
inextensie, de flexie a gambei pe coapsa- atata timp cat miscarea a fost initiata de ceilalti flexori,
de abductie si flexie a coapsei si de inclinare a pelvisului de partea piciorului de sprijin in mers.
Muschiul tensor al fasciei lata este inervat de nervul fesier superior.
- Muschiul Croitor ar originea la nivelul spinei iliace antero-superioare si la nivelul incizurii
subiacente a spinei iliace antero-superioare. Insertia muschiului croitor este la nivelul fetei
mediale a diafizei tibiale, proximal. Tendonul sau, impreuna cu tendoanele muschiului gracilis si
muschiului semitendinos formeaza „laba de gasca”. Actiunea muschiului croitor este de flexie a
coapsei pe abdomen, flexie a gambei pe coapsa, abductie si rotatie laterala a coapsei si rotatie
mediala a coapsei. Muschiul croitor este inervat de nervul femural.
- Muschiul Articular al genunchiului are originea la nivelul fetei anterioare a diafizei femurale,
inferior de originea muschiului vast intermediar. Insertia sa este la nivelul fundului prelungirii
subcvadricipitale a sinovialei genunchiului. Actiunea sa este de retragere a prelungirii sinovialei
in timpul extensiei. Muschiul articular al genunchiului este inervat de nervul femural.
b) grupa mediala
- Muschiul Pectineu are originea la nivelul crestei pectinee, ligamentului pubian superior, buzei
anterioare a santului obturator, fasciei pectinee si la nivelul ligamentului pubofemural. Insertia
muschiului pectineu este la nivelul liniei pectinee. Actiunea sa este de flexie a coapsei, adductie
a coapsei si rotatie laterala a coapsei. Muchiul pectineu este inervat de nervul femural (ramuri
pentru fat anterioara) si de nervul obturator (ramuri pentru fata posterioara).
- Muschiul Adductor lung are originea la nivelul fetei laterale a ramurii inferioare a pubisului si
insertia la nivelul treimii mijlocii a interstitiului liniei aspre. Actiunea muschiului adductor lung
este de adductie a coapsei si rotatie laterala a coapsei. Este inervat de nervul obturator si nervul
femural.
- Muschiul Adductor mare are originea la nivelul tuberozitatii ischiadice, ramurii inferioare a
pubisului si ramurii inferioare a ischionului. Insertia este la nivelul liniei de trifurcatie laterala a
liniei aspre in patrimea ei superioara, la nivelul interstitiului liniei aspre si tuberculului
adductorului. Actiunea muschiului adductor mare este de adductie a coapsei, extensie a coapsei,
rotatie mediala a coapsei. Muschiul adductor mare este inervat de nervul obturator.
- Muschiul Adductor scurt are originea la nivelul ramurii inferioare a pubisului, insertia la
nivelul treimii superioare a interstitiului liniei aspre. Actiunea muschiului adductor scurt este de
adductie a coapsei, flexie a coapsei si rotatie laterala a coapsei. Este inervat de nervul obturator.
- Muschiul gracilis are orginea la nivelul ramurii inferioare a pubisului si insertia la nivelul fetei
mediale a diafizei tibiale prin „laba de gasca”. Actiunea muschiului gracilis este de adductie a
coapsei, flexie a gambei si rotatie mediala a gambei. Muschiul gracilis este inervat de nervul
obturator.
c) grupa posterioara
- Muschiul Biceps femural are originile: capul lung are originea la nivelul tuberozitatii
ischiadice iar capul scurt are originea la nivelul interstitiului liniei aspre in jumatatea inferioara si
la nivelul buzei externe a liniei aspre. Insertia muschiului biceps femural este la nivelul capului
fibulei iar actiunile sale sunt: flexia gambei pe coapsa, rotatia laterala a gambei atunci cand
gamba este flectata si de extensie a coapsei. Este inervat de nervul ischiadic.
- Muschiul Semitendinos are originea la nivelul tuberozitatii ischiadice si insertia la nivelul
diafizei tibiale, proximal. Participa de asemenea la formarea „labei de gasca”. Actiunea
muschiului semitendinos este de extensie a coapsei, de flexie a gambei, de rotatie mediala a
gambei atunci cand gamba este flectata. Este inervat de nervul ischiadic.
- Muschiul Semimembranos are originea la nivelul tuberozitatii ischiadice iar insertia se
realizeaza prin intermediul a trei fascicule: fasciculul direct la nivelul fetei posterioare a
condilului medial al tibiei, fasciculul orizontal la nivelul fetei anterioare a condilului medial al
tibiei si fasciculul recurent care se desprinde de tendonul muschiului semimembranos si se insera
pe condilul femural lateral; formeaza ligamentul popliteu oblic al articulatiei genunchiului.
Actiunea acestui muschi este de extensie a coapsei, de flexie a gambei si de rotatie mediala a
gambei atunci cand gamba este flectata. Este inervat de nervul ischiadic.

Articulatia genunchiului (genunchiul)

Autor: Drăgulin Oana
Genunchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu
coapsa. Articulatia gebunchiului trebuie sa fie mobila si supla pentru a permite flexia si
extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, sa fie stabila, avand in vedere ca
ea sustine toata greutatea corpului.

Anatomia genunchiului:

In alcatuirea articulatiei genunchiului intra:

- femurul: acesta este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara doua
proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea superioara a tibiei.
- meniscurile joaca rolul unor pernite amortizoare intre femur si tibie. Acestea sustin
aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate asupra genunchiului. Impreuna cu
ligamentele, acestea asigura stabilitatea articulara, fara a impiedica mobilitatea.
- ligamentele incrucisate sunt situate in mijlocul genunchiului, acestea mentinanad
conctactul dintre femur si tibie.
- platoul tibial este partea superioara a tibiei pe care se sprijina femurul
- tibia este cel mai voluminos dintre oasele gambei si este situat in partea interna a
gambei
- peroneul/ fibula: este un os lung localizat in partea extern a gambei, jucand un rol
minor in cadrul articulatiei.
- cartilajul articular acopera extremitatile osoase ale tuturor articulatiilor mobile. Aceasta
este o suprafata de frecare si de transmitere a presiunilor.
- capsula articulara imbrcata si delimiteaza articulatiile mobile. Aceasta contribuie la
mentinerea in contact a structurilor articulatiei si la asigurarea stabilitatii acesteia.
- rotula
- sinoviala este membrana care acopera interiorul capsulei articulare. Functia ei este
aceea de a facilita alunecarea suprafetelor articulare unele pe altele, datorita lichidului
sinovial pe care il secreta
- lichidul sinovial
- rotula este un os situat in profunzimea tendonului muschiului quadriceps. Aceasta
transmite fortele exercitate de tendon, catre tibie, pentru a permite miscarea de
intindere a genunchiului
- ligamentul patelar uneste partea inferioara a rotulei cu partea superioara a tibiei
- tendonul muschiului quadriceps se afla in partea ventrala a genunchiului, in partea
superioara a rotulei. El intervine in timpul miscarilor de intindere a gambei.
- ligamentele externe si interne asigura stabilitatea articulatiei. Rolul lor este acela de a
limita miscarile spre partea exterioara si interioara.

Articulația genunchiului

Functiile articulatiei genunchiului:

Genunchiul este situat intre extremitatea inferioara a femurului si extremitatea

superioara a tibiei si are un rol complex. Aceasta articulatie, responsabila de sustinerea
greutatii corpului, trebuie sa permita membrului inferior efectuarea miscarilor de flexie,
de extensie, de rotatie, ramanand in acelasi timp stabila. Mersul, alergarea si
accelerarea brusca, sarirea, rasucirea pe calcaie, franarea, oprirea- toate acestea sunt
functii care genereaza numeroase presiuni gestionate de ansamblul structurilor osoase,
ligamentare, meniscale si musculare. Aceste constrangeri reprezentate de ansamblul
fortelor aplicate, pot favoriza aparitia unor traumatisme, precum si uzura genunchiului
pe termen lung.
Presiunea exercitata asupra genunchiului in timpul mersului poate atinge de patru ori
greutatea. Obezitatea reprezinta un factor agravant (masa de grasime in jurul articulatiei
si echilibru compromis, cartilaje care sufera, ligamente prea solicitate) al uzurii
articulatiei. Miscarile de rotatie ale genunchiului supun meniscurile la tensiuni care pot fi
intense si care pot sa favorizeze fisurarea lor. Ligamentele incrucisate joaca un rol
capital in controlul stabilitatii. Acestea impiedica miscarile „dezordonate” ale tibieiin
raport cu femurul. Ruptura acestora, traumatism destul de obisnuit in cazul practicarii
unui sport (rubgy, schi, fotbal) este provocata de o solicitare prea mare a ligamentului,
in timp ce muschiul quadriceps este contractat.

Semne si simptome asociate genunchiului:

- durere
- imobilitate

Patologii asociate genunchiului:

- entorsa: aceasta reprezinta elongatia, chiar ruptura ligamentelor laterale si/sau

incrucisate (miscarea de torsiune prea intensa sau miscare in sens contrar)
- luxatia rotulei: in cazul unei miscari de rasucire, rotula se deplaseaza spre exteriorul
genunchiului. Cel mai adesea, ea revine la locul ei in mod firesc atunci cand genunchiul
este intins.
- sindroamele meniscale. Meniscurile pot fi lezate in urma unui traumatism grav sau a
unei succesiuni de socuri usoare.
- tendinite fragmentate: acestea sunt inflamatii ale tendonului cauzate de micro-
traumatisme si sunt frecventela sportivi si in timpul adolescentei.
- acumularea lichidului sinovial este rezultatul unei cresteri semnificative a cantitatii de
lichid sinovial in articulatia genunchiului. Acest fenomen este o reactie de aparare care
apare in urma unei inflamatii, a unei entorse, a unei fracturi s.a. Functia lichidului
sinovial secretat este aceea de a elimina resturile de cartilaje care se descompun in
cavitatea articulara. Acumularea lichidului sinovial determina umflarea genunchiului,
vizibila cu ochiul liber
- artroza este o boala provocata de o uzura precoce a cartilajului: acesta se
deterioreaza si nu se mai regenereaza. Spatiul articular se reduce, iar articulatia nu mai
amortizeaza socurile provocate de miscare, ceea ce duce la o deformare ireversibila a
articulatiilor. Artroza este o boala cronica cu evolutie lenta. Aceasta se manifesta cu
precadere la femei, cu exceptia cazurilor in care persoanele sunt la o varsta avansata,
cand frecventa aparitiei este identica.
- osteoartrita este cea mai frecventa dintre artritele care afecteaza genunchiul. Se mai
numeste si boala degenerativa articulara si este caracterizata de degradarea cartilajului
articulatiei, ceea ce duce la expunerea osului in articulatie.
Examinare- diagnostice:

1. Examen obiectiv; anamneza si examen fizic

2. Investigatii paraclinice si de laborator: analize ale sangelui care pot confirma/infirma o
eventuala infectie/inflamatie si investigatii imagistice: radiografie, RMN, CT.

Tratament:

- antiinflamatoare si analgezice pentru calmarea durerii si reducerea inflamatiei

- artroscopia este o tehnica de microchirurgie care permite operarea genunchiului fara
a-l deschide, prin intermediul artroscopului. Este posibila interventia pe meniscuri,
ligamente incrucisate. De asemenea, se pot realiza spalaturi articulare pentru
indepartarea fragmentelor de cartilaj din artroza si este utila si pentru cautarea cauzei
unei tulburari.
- inlocuirea articulatiei genunchiului cu o proteza.

Gamba
Autor: Drăgulin Oana
Gamba se intinde intre genunchi si picior si este alcatuita in principal din oase: tibia si
fibula si muschi.
Structura osoasa a gambei

Tibia este plasata medial si prezinta o diafiza si doua epifize:una proximala si una
distala.
Epifiza proximala este mare si prezinta doi condili. Acesti condili prezinta o fata
superioara care corespunde condililor femurali si o circumferinta. La nivelul
circumferintei condilului lateral se afla o suprafata articulara pentru capul fibulei. Epifiza
proximala prezinta de asemenea tuberozitatea tibiala, in partea sa anterioara.
Diafiza are o forma triunghiulara, careia i se descriu o fata mediala, una laterala si alta
posterioara. Diafiza prezinta linia solearului si creasta tibiei.
Epifiza distala are o suprafata articulara pentru talus iar medial se prelungeste cu
maleola tibiei.
Fibula este situata lateral la nivelul gambei si prezinta de aemenea o diafiza si doua
epifize (una proximala si distala).
Epifiza proximala prezinta o suprafata de articulara pentru tibie si se prelungeste
superior cu varful capului fibular.
Diafiza are forma triunghiulara si prezinta trei fete: una laterala, una mediala si una
posterioara.
Epifiza distala este alcatuita din maleola fibulara si fosa maleolei fibulare.
Muschii gambei

Se impart in trei grupe musculare:

- muschii anteriori ai gambei
- muschii posteriori ai gambei
- muschii laterali ai gambei
Muschii anteriori ai gambei:

a) Muschiul tibial anterior

- are originea la nivelul condilului lateral al tibiei, fetei interne a tibiei in jumatatea ei
proximala, membranei interoasoase si la nivelul fasciei gambei
- insertia este la nivelul osului cuneiform medial, la baza metatarsianului I si uneori spre
falanga proximala a halucelui
- actiunea sa este de flexie dorsala a piciorului, de adductie a piciorului, de rotatie
mediala a piciorului si de mentinere a boltei plantare
- este inervat de nervul peronier profund
b) Muschiul extensor lung al degetelor
- are originea la nivelul condilului lateral al tibiei, fetei mediale a fibulei, marginii
interioare a fibulei si membranei interosoase dar si la nivelul fasciei gambei.
- insertia este la nivelul falangelor degetelor II-V ale piciorului, fiecare tendon
impartindu-se intr-un fascicul mijlociu pentru falanga mijlocie si doua fascicule colaterale
pentru falanga distala
- actiunea este de extensie a degetelor II-V ale piciorului, de abductie a piciorului, de
rotatie laterala a piciorului si flexie dorsala a piciorului
- este inervat de nervul peronier profund
c) Muschiul extensor lung al halucelui
- are originea la nivelul fetei mediale a fibulei, in treimea ei mijlocie si la nivelul
membranei interosoase
- insertia este la nivelul falangelor halucelui
- actiunea acestui muschi este de extensie a halucelui, de flexie dorsala a piciorului si
rotatie mediala a piciorului
- este inervat de nervul peronier profund
d) Muschiul al III-lea peronier
- originea este la nivelul fetei mediale a fibulei in jumatatea ei inferioara, la nivelul
membranei interosoase si la nivelul septului intermuscular anterior.
- insertia este la nivelul bazei metatarsianului V
- actiunea este de flexie dorsala a piciorului, de abductie a piciorului si de rotatie laterala
a piciorului
- este inervat de nervul peronier profund
Muschii laterali ai gambei:
a) Muschiul peronier lung
- are originea la nivelul capului fibulei, fetei laterale a fibulei, marginii anterioare a fibulei,
capsulei articulatiei tibiofibulare, fasciei gambei si uneori si la nivelul condilului lateral al
tibiei.
- insertia este la nivelul tuberculului metatarsianului I, iar tendonul sau de insertie trimite
expansiuni catre oasele cuneiforme medial si intermediar
- actiune sa este de flexie plantara a piciorului, de abductie a piciorului, de rotatie
laterala a piciorului si de mentinere a boltei plantare.
- este inervat de nervul peronier superficial
b) Muschiul peronier scurt
- isi are originea la nivelul fetei laterale a fibulei in jumatatea ei distala, la nivelul fasciei
gambei si septurilor intermusculare ale gambei
- insertia este la nivelul bazei metatarsianului V
- actiunea sa este de flexie plantara a piciorului, de abductie a piciorului si de rotatie
laterala a piciorului
- este inervat de nervul peronier superficial

Muschii posteriori ai gambei:

Sunt asezati in doua planuri:

- planul superficial (muschiul triceps sural si plantar)
- planul profund (muschiul flexor lung al degetelor, tibial posterior, flexor lung al
halucelui si popliteu)
a) Muschiul Triceps sural este format din muschiul Gastrocnemian si muschiul Solear.
Insertia acestor muschi este comuna insa originea lor difera.
Muschiul Gastrocnemian are doua capete: capul medial are originea la nivelul fetei
posterioare a condilului medial femural, la nivelul capsulei articulatiei genunchiului si la
nivelul fosei poplitee iar capul lateral are originea la nivelul fetei laterale a condilului
lateral femural si capsulei articulare a genunchiului.
Muschiul Solear are originea la nivelul muschiului Solear de pe fata posterioara a tibiei,
la nivelul treimii mijlocii a marginii mediale a tibiei, la nivelul capului fibulei, la nivelul
marginii laterale a fibulei si patrimii proximale a fetei posterioare a fibulei.
Insertia muschiului Triceps sural : tendonul de insertie al muschiului triceps sural se
formeaza prin unirea tendoanelor muschiului gastrocnemian si solear. Acest tendon se
numeste calcanean (tendonul lui Ahile) si se insera pe tuberozitatea calcaneana.
Actiunea muschiului triceps sural : flexia planatara a piciorului, limitarea miscarii de
flexie a articulatiei talo-crurale, impiedicand astfel caderea inainte in statiunea bipeda,
adductia piciorului, rotatia mediala a piciorului si flexia gambei pe coapsa.
Inervatia muschiului triceps sural este realizata de nervul tibial.
b) Muschiul plantar
- are originea la nivelul fetei superioare a condilului lateral femural
- insertia este la nivelul tuberozitatii calcaneene
- actiunea: tensor al articulatiei genunchiului, sinergist al muschiului gastrocnemian
- este inervat de nervul tibial
c) Muschiul flexor lung al degetelor
- are originea la nivelul buzei inferioare a liniei soleare si fetei posterioare a tibiei, in
treimea sa mijlocie
- insertia este la nivelul fetelor plantare ale bazelor falangelor distale ale degetelor II-V
ale piciorului
- actiunea: flexia degetelor, flexia plantara a piciorului, adductia piciorului si inversiunea
piciorului
- inervatia este realizata de nervul tibial.
d) Muschiul flexor lung al halucelui
- are originea la nivelul fetei posterioare a fibulei in 2/3 posterioare ale acesteia, la
nivelul membranei interosoase si septului intermuscular posterior
- insertia este la nivelul fetei plantare a bazei falangei distale a halucelui
- actiunea este de flexie a halucelui, de flexie plantara a piciorului, adductie a piciorului
si rotatie mediala a piciorului.
- este inervat de nervul tibial
e) Muschiul tibial posterior
- are originea la nivelul fetei posterioare a tibiei, lateral si inferior de linia muschiului
solear, la nivelul fetei posterioare a fibulei, in 2/3 superioare, la nivelul membranei
interosoase si la nivelul septurilor intermusculare ale gambei
- insertia este la nivelul tuberculului osului navicular dar trimite expansiuni si catre
sustenaculum tali, oasele cuneiforme, osul cuboid si metatarsienele II-V
- actiunea este de flexie plantara a piciorului, rotatie mediala a piciorului, adductie a
piciorului si participa de asemenea si la mentinerea boltei plantare.
- este inervat de nervul tibial
f) Muschiul popliteu
- are originea la nivelul fetei laterale a condilului lateral femural, la nivelul capsulei
articulare a genunchiului si la nivelul ligamentului popliteu oblic
- insertia este la nivelul liniei muschiului solear si superior de aceasta
- este inervat de nervul tibial

Piciorul reprezinta baza flexibila si elastica prin care corpul isi pastreaza pozitia verticala
in timpul miscarii. In timpul mersului, aceasta se alungeste, in medie, cu 6,6 mm.
Flexibilitatea sa este datorata anatomiei complicate a celor 28 de oase ale sale. Ea
poate sa se adapteze diferitelor suprafete si sa absoarba socurile. Planta piciorului este
strabatuta de numeroase terminatii nervoase.
Structura osoasa a piciorului:

- maleola externa a fibulei (peroneului)

- maleola interna a tibiei
- talusul (astragalul): acesta formeaza partea superioara a gleznei. El se articuleaza cu
calcaneul, scafoidul si fibula
- scafoidul: numit si „os navicular”, din cauza formei sale.
- calcaneul: are forma „de melc” si formeaza calcaiul. Acesta suporta o mare parte a
fortelor mecanice care se exercita asupra labei piciorului in timpul mersului. El este
mobil in cele trei planuri ale spatiului.
- tarsul: formand calcaiul si glezna, tarsul este constituit la randul sau, din sapteoase
dispuse pe doua randuri (calcaneul, astragalul, scafoidul, cuboidul si trei cuneiforme)
oasele anterioare ale tarsulu se articuleaza cu oasele metatrsiene.
- metatarsul: reprezinta arcada plantara. El este format din cinci oase lungi care se afla
intre tars si primele falange ale degetelor.
- falangele: fiecare deget are trei falange, cu exceptia halucelui (degetului mare) care
are decat doua. La extremitatea fiecarei falange se insereaza ligamentele.

Piciorul

Muschii piciorului:
Pe langa cei douazeci de muschi si 107 tendoane, mobilitatea piciorului depinde de
numerosi muschi legati de gamba si de laba piciorului.

Muschii fetei posterioare sunt situati in partea posterioara a gabmei si actioneaza in

principal asupra extensiei labei piciorului in timpul alergarii sau al mersului. Acestia
sunt:
- muschii gemeni (intern si extern) si muschiul solear, care formeaza muschiul triceps al
gambei. Acestia se termina la nivelul calcaneului, prin tendonul lui Ahile, care transmite
forta de contractie a muschilor gambei catre laba piciorului. Acestia asigura ridicarea
calcaiului si flexia plantara.
- muschii peronieri laterali: muschiul lung si muschiul scurt.
- muschiul tibial posterior: joaca un rol in flexia plantara si stabilitatea labei piciorului.
- muschiul flexor lung comun ale degetelor asigura flexiunea degetelor spre interior
- muschiul flexor lung al halucelui, pentru flexia degeteului cu acelasi nume spre talpa
piciorului.
Muschii fetei anterioare actioneaza asupra flexiei dorsale a labei piciorului pe gamba
(de la varful degetelor spre genunchi) si asupra extensiei degetelor, pentru ca acestea
sa nu se frece de sol in timpul mersului. Acestia sunt:
- muschiul extensor comun al degetelor
- muschiul extensor al halucelui
- muschiul gambier anterior
- muschiul peronier anterior
- muschiul tibial anterior

In functie de pozitia lor pe osul labei piciorului, anumiti muschi intervin in alte miscari ale
acestuia: rotirea interna (adductia) sau externa (abductia), sprijinirea excesiva pe partea
interioara a plantei piciorului (pronatia), sprijinirea excesiva pe partea exterioara a
plantei piciorului (supinatia).
Principala actiune a muschilor plantari superficiali este aceea de a mentine planta
piciorului in forma de bolta si de a o stabiliza int impul miscarilor sale.
Muschiul patrat plantar al lui Sylvius (dupa numele lui Jacobus Sylvius, anatomist
francez) este un muschi scurt, accesoriu al muschiului flexor lungcomun ale degetelor,
situat in partea posterioara a plantei. El participa la flexia ultimelor patru degete, in
special la realizarea presiunii finale a plantei piciorului in timpul mersului.
Patologii asociate piciorului:
- piciorul plat: este produs de aplatizarea boltei plantare a piciorului. Platfusul plantei
piciorului la copil este o afectiune banala si frecventa, care evolueaza fara tratament, ca
urmare a cresterii (bolta plantara devine cava) in aproximativ 90-97 % din cazuri. In
absenta regresului si in cazul in care persoana este foarte deranjata de acest fapt, este
necesar un tratament chirurgical. Hipotonia musculara si a tendoanelor muschilor
plantari este cauza cea mai frecventa a platfusului. In cazuri mai rare, este vorba
despre retractia tendoanelor lui Ahile.
- piciorul scobit corespunde unei arcuiri excesive a boltei plantare cu reducerea
suprafetelor de sprijin pe talpa. Aceasta deformare, care afecteaza in principal pre-
adolescentii, este numita si „picior scobit esential”/idiopatic, cauzele fiind deci
necunoscute.
- fascita plantara
- osteoartrita
- piciorul atletului
- artrita reumatoida
- tendinita
- infectia piciorului tipica diabeticului
- edem
- calus
- unghii incarnate
- metatarsalagie
- fracture
Articulatia scapulohumerala (umarul)

Autor: Drăgulin Oana

Articulatia scapulo-humerala este articulatia de la nivelul umarului. Umarul reprezinta
jonctiunea trunchiului cu membrele superioare. Acesta este foarte flexibil, asigurand
miscarile de mare amplitudine a bratelor si le orienteaza in toate directiile. El permite
astfel, majoritatea gesturilor din viata cotidiana, cum ar fi dusul mainii la gura sau de a
baga mana in buzunarul de la spate. Altfel spus, mobilitatea sa globala, ca si stabilitatea
sa, sunt foarte importante.

Anatomia articulatiei scapulo-humerale

Umarul este format din trei oase:

1. Humerus: este osul lung al bratului, se termina prin tuberozitatea mare si tuberozitate
mica.
2. Scapula: este un os plat triunghiular, situat in partea posterioara a umarului. Partea
superioara a scapulei este formata din acromion.
3. Clavicula: este un os lung, care leaga scapula de stern

Articulația umărului
Fetele articulare sunt reprezentate de:
- cavitatea glenoida a scapulei: are apsect concav, este acoperita de cartilaj hialin si
este marita de catre labrul glenoidal.
- capul humeral: este de asemenea acoperit de cartilaj hialin, are aspect sferic si este
mai gros decat cartilajul glenoid.

Mijloacele de unire ale articulatiei scapulo-humerale sunt:

- capsula articulara este cea care inveleste articulatia, inserandu-se pe circumferinta
cavitatii glenoide, dar si pe fata externa a labrului glenoidal si pe colul anatomic.
- ligamentele gleno-humerale: sunt cele care intaresc capsula in special anterior.
Anumiti autori (in special francezi) descriu existenta a trei ligamente ventrale: ligamentul
glenohumeral superior, ligamentul glenohumeral mijlociu si ligamentul glenohumeral
inferiorsau supragleno-suprahumeral, supragleno-prehumeral si pregleno-subhumeral.
Toate acestea se insera la nivelul humerusului.
- ligamentul coraco-humeral este cel mai bine individualizat. Este localizat in partea
superioara a articulatiei.

Muschii si tendoanele articulatiei scapulo-humerale:

1. Coiful rotatorilor: deasupra capsulei, un strat muscular inconjoara articulatia
umarului, de unde provine si numele de coiful rotatorilor. Aceasta structura asigura nu
numai majoritatea miscarilor umarului, dar si stabilitatea sa, prin mentinerea capului
humeral fixat in centrul cavitatii articulare a scapulei.
Este format din patru muschi scurti: subscapular, supraspinos, subspinos si rotundul
mic. Muschiul subscapular este localizat ventral, muschiul supraspinos este situat
postero-superior, muschiul subspinos este localizat posterior iar muschiul rotund mic
este localizat antero-inferior.
2. Tendonul bicepsului lung
Extremitatile acestor muschi formeaza tendoanele coifului rotatorilor. Acestea se
insereazape scapula si converg spre extremitatile superioare ale osului humeral, la
nivelul tuberozitatii mici si tuberozitatii mari. Intre cele doua tuberozitati se descrie culisa
bicipitala, la nivelul careia patrunde tendonul bicepsului lung, care se fixeaza pe fata
superioara a glenei si patrunde in cavitatea articulatiei osului humerus. Acesta permite
mentinerea capului osului humeral in cavitatea glenoida.
3. Muschii superficiali genereaza forta si viteza necesara miscarilor. Incepand cu
muschiul deltoid, dens, triunghiular si larg, care formeaza conturul umarului. Plecand
din clavicula si scapula, ele se insereaza pe osul humerus pentru a actiona, impreuna
cu marele pectoral, in vederea miscarii bratului inspre partea din fata, impreuna cu
rotundul mare si marele dorsal.

Inervatia umarului este realizata de mai multi nervi proveniti din plexul brahial. Printre
acestia, se remarca nervul axilar care inerveaza muschiul deltoid, nervul
suprascapular care inerveaza muschii supraspinosi si subspinosi si nervul
musculocutanat care inerveaza muschiul biceps lung.

Vascularizatia articulatiei scapulo-humerale:

Arterele provin din arterele circumflexe humerale si artera suprascapulara.

O parte a mobilitatii umarului este datorata celor doua mici articulatii:

- articulatia sterno-claviculara care este situata intre clavicula si stern, este in
permanenta mobila, deoarece orice miscare a membrului superior ii este transmisa
acesteia.
- articulatia acromio- claviculara reuneste acromionul si clavicula, permitand claviculei
sa execute miscari de rotire de anumite grade, dinspre anterior catre posterior.

Umarul are de asemenea doua spatii de alunecare, fara cartilaj, a caror functionare
este indispensabila:
- articulatia scapulo-toracica formata numai din tesut adipos celular, ea permite scapulei
sa alunece pe cavitatea toracica, asigurand astfel o buna pozitionare a glenei in raport
cu capul humeral.
- bursa subacromiala: aceasta este o bursa foarte fina care contine o mica cantitate de
tesut sinovial care se interpune intre clavicula si acromion, in partea superioara si osul
humerus in partea inferioara. Rolul sau este de a facilita alunecarea intre coiful
rotatorilor si partea superioara a umarului.

Rapoarte cu structuri invecinate:

Articulatia scapulo-humerala este invelita de muschiul supraspinos in partea superioara,

de capul lung al muschiului triceps in partea inferioara, de muschiul subscapular in
partea anterioara si demuschiul subspinos si muschiul rotund mic in partea posterioara.

Semne si simptome asociate:

- durere
- imobilitate
Patologii asociate:

- luxatie
- tendinita
- bursita
- entorsa
- fractura
- osteo-artrita
aExaminare-diagnostic:

1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic

2. Investigatii paraclinice si de laborator:
- radiografie: permite vizualizarea micilor calcificari in tendoanele umarului si a
leziunilor, sinonime cu o instabilitate anterioara sau cu antecedente de luxatie.
- ecografia permite descoperirea leziunilor la nivelul tendoanelor coifului rotatorilor,
precum si al tendonului subscapular.
- RMN-ul poate completa bilantul in cazul in care exista indoieli.