PARAMETRII EFORTULUI ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Prof.NAIDIN TEODOR
COLEGIUL AGRICOL “D.PETRESCU”CARACAL

Efortul concretizat în parametrii săi –volum,intensitate,complexitate este

elementul esenţial care determină opţinerea defectelor
morfogenetice, fiziologice, neuropsihice şi educative, pe a căror producere
obiectiva se structurează componentele procesului instructiv educativ
propriu educaţiei fizice: indicii de dezvoltare fizică armonioasă, formarea
priceperilor şi deprinderilor motrice, dezvoltarea calitaţilor motrice.
Realizarea unei concordanţe între componentele procesului intructiv
educativ şi parametrii efortului trebuie să se distingă în optimizarea
dezvoltării fizice pentru formarea priceperilor şi deprinderilor motrice,
pentru dezvoltarea calitaţilor motrice.
Nerealizarea concordanţei dintre componentele procesului instructiv
educativ şi parametrii de efort specifici acestora are drept consecinţa
obţinerea limitata sau paţiala a efectelor planificate.
In cazul opimizării dezvoltării fizice ,ca primă componenta a procesului
instructiv educativ, parametrii specifici de efort sunt în mare parte ignoraţi.
De cele mai multe ori se amplifica în mod nejustificat parametrul
complexitate, prin utilizarea unor exerciţii cu structura lungă de opt timpi
care solicită mai mult memoria executanţilor decât formaţiunile musculo-
articulare.
Parametrul intensitate , în majoritatea cazurilor, este lăsat la nivel de
mişcare activă liberă solicitând in cel mai bun caz funcţia elastica a
formaţiunilor musculo-articulare şi nicidecum funcţia contractila a
musculaturii singura care poate provoca intensificarea metabolismului
muscular ce sta la baza efectelor trofice necesare dezvoltării musculaturii
corpului.
Parametrul volum de cele mai multe ori se află la nivel de subdozarea
specifică obţinerii efectelor proprii dezvoltării fizice armonioase.Este
insuficient sa ne îcadrăm cu unu sau cu mai mulţi paramatrii de efort
specifici pentru optimizarea dezvoltarii fizice,ci cu toţi. In caz contrar,
efectele sunt limitate şi se sting repede.
In cazul optimizării dezvoltarii fizice grupele musculare trebuie să învingă o
rezistenţă periferică care să depaşească pe cea produsă de mişcrile active
libere în activitatea habituală.
 Volumul de efort rezultat din nuărul de repetări al fiecarui exerciţiu trebuie
să asigure, în primul rând,o vascularizare suplimentară prin flux de sânge
prin vasele de rezervă şi prin creşterea debitului sanguin prin vasele ce irigă
muculatură segmentelor corpului. Numai în acest caz volumul de efort-ce se
diferenţiaza pe vârste şi sexe-devine specific pentru optimizarea dezvoltării
fizice.
Complexitatea efotului joacă un rol secundar,deoarece mişcările din cadrul
exerciţiilor trebuie să angreneze musculatura pe structuri funcţionale, motiv
pentru care este simplă accesibilă categoriilor de varste ale şcolarilor.
O altă componentă a procesului instructiv educativ- formarea priceperilor
şi deprinderilor motrice de baza şi proprii diferitelor ramuri de sport prezintă
parametrii de efort specifici. Parametrii de efort trebuie să fie corelaţi cu
stadiul didactic la care se abordează formarea priceperilor şi deprinderilor
motrice. Parametrii de efort difera dacă este vorba de stadiul de învaţare, de
consolidare, de perfecţionare sau cel de generalizare.Astfel, în stadiile
învaţare-consolidare specificul constă din volum mare, rezultat din numarul
mare de repetării până la fixarea mecanismului de bază şi realizarea
sterotipiei dinamice.
Complexitatea efortului în acest stadiu de formare a deprinderilor se
subordonează algoritmului utilizat, modificandu-se în raport cu acumularile
facute de elevii în timp ce intensitatea efortului trebuie să se subordoneze
nivelului de dezvoltare al calitaţilor mortice pe care le solicită metodologia
formării deprinderii respective.
Cu cat nivelul calitaţilor motrice este mai scăzut, cu atât şi intensitatea
solicitată prin structura algoritmilor va fi mai scazută şi invers.
Astfel, înalţimea obstacolelor, greutatea obiectelor, tempourile de execuţie,
marimea elanului se modifică în raport cu nivelul de dezvoltare al calitaţilor
motrice.
De regulă, intensitatea în acest stadiu de formare a deprinderilor motrice
este redusa. În stadiile de perfecţionare, parametrii efortului au alt specific.
Volumul se reduce în schimb, complexitatea creşte, iar intensitatea se
mareşte.Prioritatea complexităţii şi a intensităţii în acest stadiu este
determinată de finalitatea acţiunii de formare a deprinderilor motrice.
Dezvoltarea calitaţilor motrice –viteză, îndemanare, rezistenţă şi forţă ca
altă componentă de bază a procesului instructiv educativ, prezintă
deasemenea, parametrii de efort specifici încadraţi în metodologia proprie de
dezvoltare a fiecarei calitaţi motrice în parte. Astfel în cadrul metodologiei
dezvoltării vitezei are prioritate parametrul intensitate, repezentat în acest
caz de: rapiditatea tempooul, spontaneitatea cu care se execută exercţiile
deliberat structurate. Volumul efortului ca şi complexitatea, trebuie să
faciliteze obţinerea rapiditaţii, tempoului şi spontaneităţii maxime.
În practică se comit unele erori faţă de specificitatea efortului propriu
acţiunii de dezvoltare a vitezei.Cel mai fregvent nu se realizează intensitatea
maximă raportată la nivelul standard fie la posibilitatile elevilor.
Cauza este multiplă: distanţe-prea mari sau prea mici, complexitatea
exerciţiilor –prea crescută, pauzele de odihnă între repetări prea scurte,
volumul de repetări-prea mic sau prea mare.
Rezistenţa – una dintre calitatile motrice cu mare aplicatibilitate în socio-
motricitatea omului - are, deasemenea o legitate de dezvoltare care exprimă
anumite cerinţe fată de efort fară de care nu se poate dezvolta.
Parametrul de efort specific al dezvoltarii rezistenţei îl constitue volumul.
Nu orice volum de efort este propice dezvoltării rezistenţei, ci efortul în care
frecvenţa bătailor inimii o depaşeşte pe cea de repaus cu cel putin 50% .
Complexitatea efortului este nesemnificativa în metodologia rezistenţei.
Intensitatea şi volumul de efort trebuie mărite în raport cu acumulările
realizate de elevi şi au caracter dinamic de la o periadă la alta.
Dezvoltarea indemânării este prioritarea parametrului complexitate.
Condiţia de efort pentru dezvoltare îndemânării este :creşterea continuă a
complexităţii exerciţiilor utilizte. Comlexitatea trebuie crescută în mod
continuu şi diferenţiat pe categorii de vârsta începand cu 6 ani până la 12-16
ani.
Intensitatea si volumul trebuie să fie subordonate obţinerii complexităţii
dupa care şi acestea se măresc până la limita de cerinţe in care se va aplica
dezvoltarea îndemanării respectiv activitaţile cu caracter motric.
În dezvoltarea forţei specificul parametrilor de efort constă din prioritatea
simultană a volumului şi intensităţii.
În lecţiile de educaţie fizică trebuie să se înceapă cu mai puţin de 40% şi să
se continue în limitele 80-85%. Creşterea intensităţii se face pe baza
acumulărilor produse de la o etapă la alta, de la un ciclu de lecţie la altu.
Acumularea se produce pe baza volumului. Este motivul pentru care
volumul trebuie corelat cu intensitatea. De multe ori se neglijează această
corelare în sensul ca se acţionează cu acelaşi volum şi intensitate pe durate
foarte mari, folosirea numai a procedeelor ridicării de greutăţi cu încarcătura
care creşte foarte lent şi a circuitului limitând procedeul izometriei. Primele
doua procedee fac să crească masa musculară, da nu şi gradul de tonicitate al
acesteia şi capacitatea centrilor nervoşi corticali de transmitere a impulsului
catre masa musculară periferică.