Universitatea Bucureşti

Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul

Tunderea în monahism - ierurgie sau Taină?

- lucrare de seminar-

Coordonator

Asis. Drd. Victor Marola

Propunător

Ierod. Iachint (Cătălin) Vardianu

Bucureşti
2010
 Tunderea în monahism - ierurgie sau Taină?

Dumnezeu ne-a învăţat prin Cuvânt cum să trăim şi prin faptele Sale ne-a dăruit
pildă de vieţuire. Niciun gest săvârşit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este lipsit de
însemnătate. Fie că S-a botezat de către Sfântul Prooroc Ioan, fie că a vindecat bolnavi,
că a mâncat împreună cu ucenicii, fie că a umblat pe mare sau că a participat la diferite
evenimente care au loc în viaţa socială a oamenilor, Mântuitorul Hristos ne-a arătat ce
trebuie să facem şi cum trebuie să ne raportăm la lumea aceasta ca să ne bucurăm veşnic.
La Cina cea de Taină, Iisus Hristos a prefăcut pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele
Său iar după cuminecare le-a poruncit ucenicilor să facă şi ei aceasta, spre pomenirea Sa.
(Lc. XXII, 19) Sfânta Euharistie reprezintă împlinirea cuvintelor Mântuitorului, pe care
le-a rostit la cină. Pe lângă Împărtăşanie, astăzi, Biserica Ortodoxă consideră Taine încă
şase acte liturgice: Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Maslul, Hirotonia şi Cununia.
Celelalte acte liturgice sunt numite ierurgii. 1 Aşa să fi fost de la început, sau aceasta este
doar o împărţire scolastică dobândită odată cu trecerea anilor? Şi dacă nu a fost aşa,
tunderea în monahism poate fi considerată Taină sau rămâne în lista cu ierurgiile? În
rândurile ce urmează vom încerca să răspundem la aceste întrebări.
Sfinţii Apostoli s-au numit pe ei înşişi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu,
spunând: aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi
ai Tainelor lui Dumnezeu (I Cor. IV, 1). Ei aveau în vedere diferite forme de slujire şi
iconomie, ca de exemplu: propovăduirea, Botezul celor care veneau la credinţă,
pogorârea Duhului Sfânt prin hirotonie, întărirea unităţii credincioşilor cu Hristos, prin
Euharistie. În viaţa Bisericii, şirul de momente speciale ale slujirii de Har dăruite, şirul de
slujbe sfinte, a câştigat treptat cu precădere denumirea de Taine.2
Sfintele Taine sunt lucrări invizibile ale lui Hristos săvârşite prin acte vizibile,
prin care se constituie Biserica şi care se săvârşesc în Biserică. 3 În Taine, rugăciunile sunt
unite cu binecuvântări şi cu lucrări speciale, prin mijlocirea cărora se împărtăşeşte
1
Ίερουργία – lucrare, slujbă sfântă
2
Pr. Mihail Pomazanski, Teologia Dogmatică Ortodoxă, trad. de Florin Caragiu ed. Sophia, Bucureşti,
2009, p.216
3
Pr Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, ed. IBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 14

2
credincioşilor, în chip special harul lui Dumnezeu, în momentele cele mai de seamă şi în
anumite împrejurări ale vieţii.4 Ierurgiile, însă, sunt slujbe şi rugăciuni doar pentru
binecuvântarea şi sfinţirea omului în diferite momente şi împrejurări din viaţa sa; sfinţirea
aceasta se face şi asupra lucrurilor, obiectelor utile omului, ca şi asupra naturii
înconjurătoare.5 Acestea nu au caracter de Taină deoarece nu au fost instituite printr-o
poruncă explicită de Iisus Hristos. Ele sunt instituite de Biserică şi sunt exercitate în
numele ei, desigur în unire cu Hristos.
În lucrarea sa Despre Ierarhia Bisericească, Sfântul Dionisie Areopagitul vorbind
despre Tainele Bisericii, tratează şi subiecte precum Înmormântarea sau Tunderea în
monahism, despre care spune că cea mai înălţată treaptă a tuturor celor ce se
desăvârşesc este ordinul sfânt al monahilor, care s-a ridicat la toată curăţia şi la toată
puterea şi la desăvârşita curăţie a lucrărilor lor.6
Pentru a înţelege mai profund natura taincă a Rânduielii tunderii în monahism o
vom analiza în paralel cu Taina Cununiei, deja consacrată.
Despre căsătorie se spune că a fost întemeiată de Dumnezeu în rai, când a spus că
nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el. (Fc. II, 18)
Mântuitorul Iisus Hristos a participat la o nuntă ce a avut loc în Cana Galileii şi la
insistenţele Preasfintei Fecioare Maria, a săvârşit prima minune. Dacă prin acest lucru
înţelegem cinstea şi preţuirea pe care Hristos le-a arătat căsătoriei, 7 cum ar trebui să
înţelegem dorinţa Mântuitorului de a se boteza de către Sfântul Prooroc Ioan – model de
vieţuire monahală?
Ştim din Scriptură că Sfântul Ioan Botezătorul avea îmbrăcămintea din păr de
cămilă şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui era lăcuste şi miere
sălbatică. (Mt. III, 4) Acesta s-a învrednicit să-L atingă pe Acela despre care proorocea
mulţimilor.

4
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte şi Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, ed.
Diecezană Caransebeş, 2001, p.495
5
Ibidem, p.208
6
Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, trad. de Pr. Dumitru Stăniloae, ed. Paideia, Bucureşti,
1996, p.94
7
Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran şi Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, ed. Renaşterea, Cluj –
Napoca, 2000, p.323

3
 Despre Sfântul Ioan, cel care şi-a jertfit viaţa slujirii lui Hristos şi semenilor, s-a
proorocit încă din Vechiul Testament, când Dumnezeu a spus: îngerul Meu va găti calea
înaintea feţei Mele. (Mal. III, 1). Acesta împreună cu Sfântul Prooroc Ilie dar şi alţi sfinţi
cuvioşi reprezintă modele de împlinire desăvârşită a cuvântului lui Dumnezeu, pildă de
trăire monahală, de care se aduce aminte la tunderea în monahism.
În Taina Cununiei, Biserica invocă ajutorul lui Dumnezeu pentru cei ce se
căsătoresc, pentru ca ei să poată înţelege, împlini şi atinge ţintele aflate înaintea lor:
anume să fie o casă – biserică, să stabilească în cadrul familiei relaţii cu adevărat creştine,
să-i crească pe copii în credinţă şi în viaţa după cuvântul Evangheliei, să suporte cu
răbdare inevitabilele necazuri care vor cerceta viaţa de familie.8
La călugărie, fratele depune fiecare jurământ invocând ajutorul lui Dumnezeu,
fără de care nu poate face nimic. El, prin binecuvântarea episcopului (ieromonahului)
primeşte har pentru a putea împlini desăvârşit fiecare făgăduinţă. Toate rugăciunile din
Rânduiala tunderii în monahism invocă ajutorul lui Dumenezeu, care este indispensabil
noului monah la desăvârşire, în viaţa pe care tocmai o începe.
Mulţi teologi au clasificat ca ierurgie slujba călugăriei pe motiv că Tainele au fost
instituite de către însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, printr-o poruncă exactă. Dar Hristos,
vorbindu-le ucenicilor Săi despre căsătorie şi feciorie, a spus că unii fameni s-au făcut
fameni [singuri] pentru Împărăţia cerurilor şi, evideţiind caracterul deosebit al fecioriei,
a adăugat: Cine poate înţelege, să înţeleagă. (Mt. XIX, 12). Sfântul Ioan Hrisostom
susţine că Iisus Hristos a vorbit despre eunuci ca să-i îndemne [pe ucenici] să trăiască în
feciorie. Le-a arătat că acela care intră în această luptă are nevoie de mult ajutor de sus,
9
dar de acest ajutor se bucură numai aceia care doresc să trăiască în feciorie. De aici
înţelegem mare taină prin care noul monah primeşte Harul lui Dumnezeu spre vieţuirea
cea mai înaltă.
Faptul că Hristos nu a poruncit oamenilor să trăiască în feciorie nu anulează
caracterul de taină al călugăriei ci, din contră, înalţă acest mod de viaţă pregătit doar celor
care pot înţelege.
În cadrul Căsătoriei, nunii făgăduiesc înaintea lui Dumnezeu că vor trăi împreună
până la sfârşitul vieţii, lucrând la mântuirea lor. La călugărie, prin cele trei voturi
8
Pr. Mihail Pomazanski, op. cit., p. 247
9
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, trad. rom. Pr. Dumitru Fecioru, în Col. PSB, vol. 23, ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1994, pp. 721-722

4
monahale, fratele se angajează pe sine la vieţuirea cea mai desăvârşită, după cum s-a
arătat a fi viaţa Domnului. (fragment din Rânduiala Călugăriei) Prin aceasta, călugărul
se arată împlinitor al poruncii: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta,
cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. (Mt. XX, 37) Prin această comuniune divină în
iubire, prin cununia lui în har cu Dumnezeu, monahul dezvăluie în împlinirea celor trei
făgăduinţe o reală depăşire a firii, un salt feste fire.10
Momentul central al Tainei Cununiei este aşezarea coroanelor pe capul celor care
se căsătoresc şi rostirea cuvintelor: Se cunună robul lui Dumnezeu (numele) cu roaba lui
Dumnezeu (numele), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, iar apoi
binecuvântarea obişnuită a amândurora cu rugăciunea scurtă repetată de trei ori: Doamne
Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii. (fragment din
Rânduiala Căsătoriei).
O altă particularitate a Sacramentelor este aceea că săvârşitorul lor tainic este
Mântuitorul Iisus Hristos. La slujba călugăriei, candidatul este atenţionat asupra
făgăduinţelor pe care urmează să le facă întrucât Însuşi Mântuitorul nostru, împreună cu
întru tot lăudata sa Maică şi cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii Lui, de faţă stau, auzind
cuvintele ce de la el vor ieşi. (fragment din Rânduiala Călugăriei) Acest angajament al
voturilor şi al celorlalte sfaturi este pecetluit cu invocarea puterii lui Dumnezeu: Mult
milostivul Dumnezeu [...] ştiind toată dorinţa ta, să te apere şi să Se facă pentru tine [...]
mângâiere, dătător de tărie, dăruitor de suflet bun, împreună nevoitor [...], îndulcind şi
veselind inima ta cu mângâierea Duhului Sfânt. (fragment din Rânduiala Călugăriei)
Decizia nevoitorului, rod al chemării harice, a intrat în lumina, puterea şi bucuria
Sfântului Duh. Acesta este momentul Epiclezei prin care se înfăptuieşte trecerea în noua
ordine de viaţă. Acest act sacramental se numeşte Tundere iar episcopul (ieromonahul)
rosteşte cuvintele: Doamne primeşte pe robul Tău [...] îngrădeşte-l pe dânsul cu puterea
Sfântului Tău Duh.11 (fragment din Rânduiala Călugăriei) La tunderea părului, fratele
primeşte un nou nume, începe o viaţă nouă, iertându-i-se toate păcatele. Pentru acest
motiv Călugăria mai este numită al doilea Botez.
Intrarea în viaţa monahală presupune trei trepte: rasoforia, schima mică şi schima
mare. La prima treaptă, solicitantul, primeşte haine calugăreşti şi i se schimbă numele
10
Pr Prof. Dr. Constantin Galeriu, În loc de prefaţă la cartea Sfaturi la intrarea în monahism, din colecţia
Comorile pustiei, vol. XXI, ed. Anastasia, 1998, p. 33
11
Ibidem., p.47

5
însă nefăcând făgăduinţe. El se află într-o stare de încercare şi de învăţătură pregătitoare
pentru asceză.12 Dacă în această etapă rasoforul se hotărăşte să părăsească mănăstirea
socotind că nu poate duce o viaţă de călugăr, când se va căsători i se va face nunta a doua
întrucât prima însoţire a fost aceea cu Dumnezeu.
Rânduiala Tunderii în Monahism este mai mult decât o rugăciune de
binecuvântare. În cadrul ei, noul monah primeşte Harul Duhului Sfânt spre întărire şi
mângâiere în anevoiosul său drum pe calea mântuirii. Hristos şi toţi sfinţii stau de faţă în
chip tainic ascultând făgăduinţele pe care candidatul le dă spre dobândirea unei vieţi
desăvârşite. Ca unul ce se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu, noul călugăr primeşte în braţe
Sfânta Evanghelie spre împlinirea poruncilor divine şi spre unirea desăvârşită cu Hristos,
Cel Căruia se făgăduieşte.

12
Arhim. Sofronie Saharov, Fericirea de a cunoaşte calea, ed. Pelerinului, Iaşi, 1997, p.73

6
 Bibliografie

Izvoare scripturistice

 Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea şi cu purtarea de grijă a

Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu
aprobarea Sfântului Sinod, ed. IBM, Bucureşti, 1988.

Opere patristice

 Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, trad. de Pr. Dumitru Stăniloae, ed.
Paideia, Bucureşti, 1996.
 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, trad. rom. Pr. Dumitru Fecioru, în Col.
PSB, vol. 23, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994.

Lucrări şi studii

 Galeriu, Pr Prof. Dr. Constantin, În loc de prefaţă la cartea Sfaturi la intrarea în

monahism, din colecţia Comorile pustiei, vol. XXI, ed. Anastasia, 1998.
 Pomazanski, Pr. Mihail, Teologia Dogmatică Ortodoxă, trad. de Florin Caragiu
ed. Sophia, Bucureşti, 2009.
 Saharov, Arhim. Sofronie, Fericirea de a cunoaşte calea, ed. Pelerinului, Iaşi,
1997.
 Stăniloae, Pr Prof. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, ed.
IBMBOR, Bucureşti, 2003.
 Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor şi Zăgrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Teologia
Dogmatică, ed. Renaşterea, Cluj – Napoca, 2000.

7
 Dicţionare

 Branişte, Pr. Prof. Dr. Ene şi Branişte, Prof. Ecaterina, Dicţionar enciclopedic de
cunoştinţe religioase, ed. Diecezană Caransebeş, 2001.

Cărţi de cult

 Molitfelnic, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea

Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ed.
IBMBOR, Bucureşti, 2002.

8
 Rezumat

Niciun gest săvârşit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este lipsit de însemnătate. Fie
că S-a botezat în Iordan de către Sfântul Ioan, fie că a vindecat bolnavi, că a mâncat
împreună cu ucenicii, sau că a participat la diferite evenimente din viaţa oamenilor,
Mântuitorul Hristos ne-a arătat ce trebuie să facem şi cum trebuie să ne raportăm la
lumea aceasta ca să ne bucurăm veşnic.
După Cina cea de Taină, Hristos a dat porunca Euharistiei, pe care să o facă
ucenicii spre pomenirea Sa. Pe lângă Împărtăşanie, astăzi, Biserica Ortodoxă consideră
Taine încă şase acte liturgice: Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Maslul, Hirotonia şi
Cununia. Celelalte acte liturgice sunt numite ierurgii. Aşa să fi fost de la început, sau
aceasta este doar o împărţire scolastică dobândită odată cu trecerea anilor? Şi dacă nu a
fost aşa, tunderea în monahism poate fi considerată Taină sau rămâne în lista cu
ierurgiile? În rândurile ce urmează vom încerca să răspundem la aceste întrebări.
Sfintele Taine sunt lucrări invizibile ale lui Hristos săvârşite prin acte vizibile,
prin mijlocirea cărora se împărtăşeşte credincioşilor harul lui Dumnezeu.
Ierurgiile, însă, sunt slujbe şi rugăciuni doar pentru binecuvântarea şi sfinţirea
omului dar şi a lucrurilor, obiectelor utile omului, ca şi asupra naturii înconjurătoare.
În lucrarea sa Despre Ierarhia Bisericească, Sfântul Dionisie Areopagitul vorbind
despre Tainele Bisericii, tratează şi subiecte precum Înmormântarea sau Tunderea în
monahism, despre care spune că cea mai înălţată treaptă a tuturor celor ce se
desăvârşesc este ordinul sfânt al monahilor, care s-a ridicat la toată curăţia şi la toată
puterea şi la desăvârşita curăţie a lucrărilor lor.
Pentru a înţelege mai profund natura taincă a Rânduielii tunderii în monahism o
vom analiza în paralel cu Taina Cununiei, deja consacrată.
În Taina Cununiei, Biserica invocă ajutorul lui Dumnezeu pentru cei ce se
căsătoresc, pentru ca ei să poată înţelege, împlini şi atinge ţintele aflate înaintea lor.
La călugărie, fratele depune fiecare jurământ invocând ajutorul lui Dumnezeu,
fără de care nu poate face nimic. El, prin binecuvântarea episcopului (ieromonahului)
primeşte Harul Duhului Sfânt pentru a putea împlini desăvârşit fiecare făgăduinţă.

9
 Mulţi teologi au clasificat ca ierurgie slujba călugăriei pe motiv că Tainele au fost
instituite de către însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, printr-o poruncă exactă. Dar Hristos,
vorbindu-le ucenicilor Săi despre căsătorie şi feciorie, a spus că unii fameni s-au făcut
fameni [singuri] pentru Împărăţia cerurilor şi, evideţiind caracterul deosebit al fecioriei,
a adăugat: Cine poate înţelege, să înţeleagă. (Mt. XIX, 12). Sfântul Ioan Hrisostom
susţine că Iisus Hristos a vorbit despre eunuci ca să-i îndemne [pe ucenici] să trăiască în
feciorie. Le-a arătat că acela care intră în această luptă are nevoie de mult ajutor de sus,
dar de acest ajutor se bucură numai aceia care doresc să trăiască în feciorie. De aici
înţelegem mare taină prin care noul monah primeşte Harul lui Dumnezeu spre vieţuirea
cea mai înaltă.
În cadrul Căsătoriei, nunii făgăduiesc înaintea lui Dumnezeu că vor trăi împreună
până la sfârşitul vieţii, lucrând la mântuirea lor. La călugărie, prin cele trei voturi
monahale, fratele se angajează pe sine la vieţuirea cea mai desăvârşită, după cum s-a
arătat a fi viaţa Domnului. (fragment din Rânduiala Călugăriei) Prin această comuniune
divină în iubire, prin cununia lui în har cu Dumnezeu, monahul dezvăluie în împlinirea
celor trei făgăduinţe o reală depăşire a firii, un salt feste fire.
O altă particularitate a Sacramentelor este aceea că săvârşitorul lor tainic este
Mântuitorul Iisus Hristos. La slujba călugăriei, candidatul este atenţionat asupra
făgăduinţelor pe care urmează să le facă întrucât Însuşi Mântuitorul nostru, împreună cu
întru tot lăudata sa Maică şi cu sfinţii îngeri şi cu toţi sfinţii Lui, de faţă stau, auzind
cuvintele ce de la el vor ieşi. Acest angajament al voturilor şi al celorlalte sfaturi este
pecetluit cu invocarea puterii lui Dumnezeu: Mult milostivul Dumnezeu să Se facă pentru
tine [...] mângâiere, dătător de tărie, împreună nevoitor [...], îndulcind şi veselind inima
ta cu mângâierea Duhului Sfânt.
Decizia nevoitorului, rod al chemării harice, a intrat în lumina, puterea şi bucuria
Sfântului Duh. Acesta este momentul Epiclezei prin care se înfăptuieşte trecerea în noua
ordine de viaţă. La tunderea părului, fratele primeşte un nou nume, începe o viaţă nouă,
iertându-i-se toate păcatele. Pentru acest motiv Călugăria mai este numită al doilea Botez.
Intrarea în viaţa monahală presupune trei trepte: rasoforia, schima mică şi schima
mare. La prima treaptă, solicitantul, primeşte haine calugăreşti şi i se schimbă numele
însă nefăcând făgăduinţe. Dacă în această etapă rasoforul se hotărăşte să părăsească

10
mănăstirea, când se va căsători i se va face nunta a doua, întrucât prima însoţire a fost
aceea cu Dumnezeu.
Rânduiala Tunderii în Monahism este mai mult decât o rugăciune de
binecuvântare. În cadrul ei, noul monah primeşte Harul Duhului Sfânt spre întărire şi
mângâiere în anevoiosul său drum pe calea mântuirii. Hristos şi toţi sfinţii stau de faţă în
chip tainic ascultând făgăduinţele pe care candidatul le dă spre dobândirea unei vieţi
desăvârşite. Ca unul ce se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu, noul călugăr primeşte în braţe
Sfânta Evanghelie spre împlinirea poruncilor divine şi spre unirea desăvârşită cu Hristos,
Cel Căruia se făgăduieşte.

11
 Plan

Introducere
 Niciun gest săvârşit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este lipsit de însemnătate. Fie
că S-a botezat, că a vindecat...
 Euharistia – împlinirea poruncii de la Cina cea de Tain
 Se cunosc şapte Taine
 Călugăria este Taină?
Cuprins
 Tainele sunt lucrări invizibile...
 Ierurgiile sunt rugăciuni de binecuvântare şi...
 Sf Dionisie Areop. În Ierarhia Bis spune despre Tunderea în monahism cea mai
înălţată treaptă a tuturor celor ce se desăvârşesc este ordinul sfânt al monahilor,
care s-a ridicat la toată curăţia şi la toată puterea şi la desăvârşita curăţie a
lucrărilor lor.
 Căsătoria în paralel cu Călugăria
 La căsătorie Bis invocă ajutorul lui Dumnezeu pt împlinirea scopului pt care
bărbatul se însoţeşte cu femeia iar călugărul depune voturile invocând ajutorul lui
Dumnezeu, fără de care nu poate face nimic
 Tainele au fost instituite de Hristos, dar El vorbind ucenicilor despre căsăt şi
feciorie a zis: că unii fameni s-au făcut fameni [singuri] pentru Împărăţia
cerurilor şi, evideţiind caracterul deosebit al fecioriei, a adăugat: Cine poate
înţelege, să înţeleagă. (Mt. XIX, 12) Sfântul Ioan Hrisostom susţine că Iisus
Hristos a vorbit despre eunuci ca să-i îndemne [pe ucenici] să trăiască în
feciorie. Le-a arătat că acela care intră în această luptă are nevoie de mult ajutor
de sus, dar de acest ajutor se bucură numai aceia care doresc să trăiască în
feciorie. De aici înţelegem mare taină prin care noul monah primeşte Harul lui
Dumnezeu spre vieţuirea cea mai înaltă.
 Nunii făgăduiesc că vor trăi iîmpreună, lucrând la mântuirea lor iar monahul se
angajează pe sine la vieţuirea cea mai desăvârşită, după cum s-a arătat a fi viaţa
Domnului
 Sacramentele sunt săvârşite de Hristos. El e de faţă cu MD şi cu toţi sfinţii,
ascultând făgăduinţele fratelui
 angajamentul voturilor este pecetluit cu invocarea puterii lui Dumnezeu: Mult
milostivul Dumnezeu să Se facă pentru tine [...] mângâiere, dătător de tărie,
împreună nevoitor [...], îndulcind şi veselind inima ta cu mângâierea Duhului
Sfânt.
 Epicleza Călugăriei este tunderea propriu-zisă a părului şi primirea unui nou
nume
 Rasoforului plecat din mănăstire i se face nunta a doua
Încheiere
 Călugăria mai mult decât o rug de binecuv.
 Noul monah dobândeşte Harul Duhlui Sfânt iar la sfârşitul ritualului primeşte Sf
Evanghelie spre unirea cu Hr

12