.

Concepte de baza ale teoriei circuitelor

1.1 Starea de electrizare. Tensiunea electrica.

Tensiunea electromotoare.

De la fizica cunoastem ca prin frecare doua corpuri se electrizeaza. Fara a intra în

detalii putem afirma ca starea de electrizare presupune un schimb de sarcini între cele

doua corpuri. Caracterizarea acestei stari se face prin “sarcina electrica” ce reprezinta

excesul de purtatori de sarcina de un semn fata de purtatorii de sarcina de semn opus.

Sarcina elementara este considerata sarcina electronului având valoarea e=-1,6 × 10-19C.

Sarcina unui corp electrizat va fi: q=n×e (n - nr. numar întreg).

Pentru a caracteriza actiunile ponderomotoare ce se exercita între corpurile

electrizate se defineste intensitatea fortei ce actioneaza asupra micului corp electrizat ca

fiind intensitatea câmpului electric. Presupunând în câmpul produs de sursa q ca exista

un corp de sarcina q1, între q si q1 se exercita o forta electrica

deci

sarcina q produce un câmp electric de intensitate

Lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea corpului de proba q1 pe linia de

câmp E

unde: F q E 1

forta ce se opune

deplasarii pe linia de câmp electric. Lucrul mecanic este integrala unui produs scalar si

nu depinde de drum ci numai de valorile initiale si finale, atunci integrala:

nu depinde de drum ci numai de diferenta valorilor finale si initiale ale unei functii scalare

numita “potential”.

Definim diferenta de potential dintre doua puncte prin relatia:

Alegând un potential de referinta V 0

P0 = rezulta valoarea marimii scalare

asociata punctului P ca fiind = ò ×

Diferenta de potential dintre doua puncte se

numeste

“tensiune electrica” si este redata matematic prin relatia = - = ò ×

Se defineste tensiunea electromotoare prin relatia ò

si exprima

circulatia intensitatii câmpului electric pe orice contur închis. Generalizând, pentru orice

forta F

, notiunea de câmp electric prin relatia

= distingem urmatoarele tipuri de