1

TRADUCTOARE

Transferul de energie luminoasa de la un corp la altul se face prin

unde electromagnetice (radiaŃii)

k k k
( )
v = 2 V sin ω t ,

caracterizate prin amplitudine ( )

2Vk şi lungimea de undă

c
λ= cu c = 300.000 Km h ,(ω = 2πf ) .
f

Receptorul uman este sensibil la radiaŃii electromagnetice cu

lungimea de unda din domeniul: λ v = 380nm,.....,780 nm , numit domeniul
vizibil al radiaŃiei electromagnetice.
Sursa naturala de lumina este Soarele care emite radiaŃie
electromagnetica in spectrul vizibil. Puterea radiaŃiei emise este repartizată
neuniform pe diferite frecvente (lungimi de unda) ca în figura 1.1.

P
Pmax

0,5

380 550 800 nm

Fig. 1.1.

1
Lumina albă este formată din suma tuturor componentelor spectrale
generate de sursa naturală de lumină, aşa încât avem relaŃia:

 2cπ 
v k = ∑ Vk sin  t  cu λ k ∈ [380,800].
k  λk 

Celelalte corpuri iluminate cu lumină albă retransmit o parte din

energia electromagnetica pe care o primesc (prin intermediul iluminării) în
spaŃiul înconjurător, după ce îi modifică caracteristicile prin fenomenele de:

- absorbŃie, o parte din energie o transformă în căldură (sau alte

tipuri de energie, spre exemplu energie electrică în cazul
fotodiodelor);
- reflexie, o parte din energie este retransmisă modificându-i direcŃia
(conform legilor reflexiei);
- difuzie, radiaŃia se împrăştie în toate direcŃiile, pentru orice lungime
de undă din componenŃa radiaŃiei incidente.

Fiecare corp este caracterizat din punct de vedere al retransmiterii

energiei electromagnetice, prin valorile coeficienŃilor de absorbŃie, reflexie
şi de difuzie. CoeficienŃii, pe lângă faptul ca sunt diferiŃi de la un corp la
altul, pentru un corp dat nu au aceeaşi valoare pentru toate lungimile de
undă incidente (au valori diferite în funcŃie de lungimea de undă a radiaŃiei
electromagnetice).

Spre exemplu avem un corp care reflectă mai bine (are un coeficient
mai mare de reflexie) pentru energia a cărei lungime de unda este
λ = 610nm şi reflectă foarte puŃin celelalte lungimi de undă (adică le
absoarbe sau le difuzează). În aceste condiŃii percepem corpul ca fiind de
culoare roşie, deoarece la receptorul uman ajunge numai radiaŃia energetică
cu lungimea de undă de λ = 610nm .

O serie de valori particulare ale coeficienŃilor conduc la senzaŃii luminoase

particulare, numite mai jos.
• Daca toata radiaŃia energetica este reflectată, corpul este transparent.
• Daca toata energia este difuzată, corpul este alb.
• Daca toata energia este absorbită, corpul este negru.
• Daca nu reflecta nimic, numai absoarbe şi difuzează atunci corpul este
gri de diferite nuanŃe în funcŃie de raportul dintre cei doi coeficienŃi
(de absorbŃie şi de difuzie).

2
 • Pentru alŃi coeficienŃi de difuzie, reflexie şi absorbŃie corpul este
colorat.
Culoarea este data de lungimea de unda a radiaŃiei electromagnetice
care conŃine cea mai mare putere din radiaŃia reflectată de corp.

Spre exemplu dacă puterea cea mai mare se repartizează pe o anumită

lungime de undă avem:
λ R = 610nm → Corpul este perceput rosu
λ G = 537nm → Corpul este verde
λ B = 472nm → Corpul este albastru

Mai jos sunt prezentate câteva din elementele măsurabile ale fluxului
luminos.
Dacă coeficientul de difuzie este nul atunci culoarea este pură (altfel
spus este saturată în procent de 100%).
Pentru că orice corp are pe lângă coeficientul de reflexie şi
coeficientul de difuzie nenul rezultă că corpul colorat are în componenŃă pe
lângă lungimea de undă caracteristică culorii şi lumină albă (datorita
difuziei). Spunem că culoarea respectivului corp este nesaturată.
LuminanŃa (brightness) exprimă energia radiaŃiei electromagnetice
prin relaŃia:

[
L cd cm 2 =] intensitatea energetica
aria normala la radiatie
.

Puritatea (color purity) este raportul dintre luminanŃa asociată

culorii pure (fără lumină albă) Lc şi luminanŃa totală Ltotal :

Lc
p= .
L total

Intensitatea energetică se defineşte prin raportul dintre fluxul

luminos şi unghiul solid:
fluxul luminos
I= [cd] .
unghiul solid

Iluminarea repartizează fluxul incident pe aria perpendiculară pe

direcŃia radiaŃiei:
E=
flux
Aria normala
[ ]
lm m 2 = [lx ] .

3
 Fluxul luminos exprimă puterea radiaŃiei prin senzaŃia pe care o
produce.
O sursa de 1W putere, produce un flux diferit în funcŃie de lungimea de
undă pe care emite sursa, astfel:
- produce o senzatie de 683 lm pentru λ = 535nm

1W - produce o senzatie de 2,8 lm pentru λ = 700nm .
- produce o senzatie de 205lm pentru λ = 500nm


De fapt fluxul luminos, din punctul de vedere al omului, determină o

senzaŃie de lumină mai puternică sau mai slabă (impusă de strălucirea
sursei).
Notă. UnităŃile de măsură de mai sus se citesc astfel: cd – candelă, lm –
lumen, lx – lux.

1.1. Traductorul uman al radiaŃiei electromagnetice

Traductorul uman al radiaŃiei electromagnetice (ochiul) are o

caracteristică neliniară, exprimată prin dependenŃa senzaŃiei de lungimea de
undă a radiaŃiei excitatoare. La aceiaşi energie a unei radiaŃii
electromagnetice, ochiul determină senzaŃii diferite în raport cu lungimea
de unda a radiaŃiei, ca în figura 1.2. Altfel spus, pentru ca să vedem un corp
roşu ( λ R = 610nm ) la fel de strălucitor ca unul verde ( λ G = 537nm ) trebuie
ca corpul roşu să reflecte o energie de câteva ori mai mare decât corpul
verde.
Strălucirea
1

0,3

0,041
nm
380 500 555 700 780
λ B = 472 λ G = 537 λ R = 610

Fig. 1.2.

ExplicaŃia constă în faptul că ochiul are în componenŃă conuri

receptoare separate pentru roşu, verde şi albastru, ale căror caracteristici
spectrale sunt prezentate în figura 1.3.

4
 Receptorii (conurile) pentru:
- roşu sunt sensibili la lungimi de undă din domeniul
500 nm,..., 700 nm,
- verde sunt sensibili la lungimi de undă din domeniul
450 nm,..., 630 nm,
- albastru la lungimi de undă din domeniul
400 nm,..., 500 nm.

Fig. 1.3.

Se constată că sensibilitatea conurilor pentru aceeaşi lungime de

undă are valori diferite. Daca luăm ca referinŃă conurile receptore pentru
verde (Green) constatăm că pentru aceeaşi frecvenŃă conurile roşii (Red)
determină un semnal de numai 40% din cel generat de cele verzi.
GASSMAN enunŃă legile colorimetriei:

- cu trei culori primare se pot obŃine toate culorile;

- daca luminanŃa se multiplica cu o constantă, fiecare culoare din cele
trei culori primare (care determină luminanŃa) trebuie multiplicată cu
respectiva constantă.

5
 În televiziune se folosesc culorile primare RGB cu lungimile de undă
în jurul valorilor λ R = 610 nm pentru roşu , λ G = 537 nm pentru verde şi
λ B = 472nm pentru albastru, obŃinând un alb de tip C – uşor albăstrui, ca în
figura 1.4 a).

a) b)
Fig. 1.4.

O altă posibilitate, care a fost exploatată de sisteme de redare a imaginilor

(imprimante), se referă la culorile primare CMY respectiv Cyan, Magenta
şi Galben (Yellow), obŃinând prin combinare adecvată negrul, ca în figura
1.5b). Sunt culori pentru surse care reflectă radiaŃia.

a) b)
Fig. 1.5.

6
 Monitoarele folosesc culorile primare RGB iar imprimantele CMYK
adică CMY la care se adaugă K – cerneală neagră (toner).

În figura 1.5. este prezentat cubul culorilor corespunzător fiecărui tip de

culori primare a) pentru RGB şi b) pentru CMY.
În figura 1.6 [Aa] este prezentată o comparaŃie între sistemele CMY şi
RGB, folosind nuanŃe de gri. Imaginea notată R conŃine valoarea asociată
culorii roşu R exprimată cu nuanŃe de gri, ş.a.m.d.

Fig. 1.6.

Între cele două sisteme de culori primare avem relaŃiile:

C = 1 - R,
M = 1 - G,
Y = 1 - B,
K= C + M + Y .

Se constată că negrul K se obŃine ca sumă a celorlalte culori.

Pentru a obŃine lumina albă trebuie să se amestece surse cu luminanŃe
adecvate astfel:
L R = 1 cd m 2 , L B = 0,38cd m 2 , L G = 1,96cd m 2
Lumina albă are luminanŃa L R + L G + L B = 3,344 cd m 2 . Pentru o strălucire
normată ( 1cd m 2 ) se amestecă culorile RGB în proporŃiile:

7
 LR 1
αR = = = 0,3
3,344 3,344
L 1,96
αG = G = = 0,59
3,344 3,344
LB 0,39
αB = = = 0,11
3,344 3,344
cu α R LR + αG LG + αBLB = 1

RelaŃia poate fi exprimată prin semnele electrice. Strălucirea luminii albe

este:
E y = 0,30E R + 0,59E G + 0,11E B ,

o funcŃie de valoarea semnalelor electrice E R , EG , E B corespunzătoare celor

trei culori.
Pentru că există şi televizoare alb-negru, care prelucrează strălucirea
E y , nu se transmit direct semnalele asociate culorilor primare ci se transmit
strălucirea şi două diferenŃe de culoare

E y = 0,30E R + 0,59E G + 0,11E B

E R − y = E R − E y = 0,30E R − 0,59E G − 0,11E B 

E B− y = E B − E y = 0,3E R − 0,59E G − 0,89E B 
unde E Y este semnalul de luminanŃă iar E R − y , E B− y sunt semnale de
crominanŃă.
V=R-Y

330
U=B-Y

Fig. 1.7.

8
Deoarece domeniile de variaŃie sunt diferite ( E R − y −0,7...0,7 ,
E B− y −0,89...0,89 , E G − y −0,41...0,41 ) se vor folosi pentru transmisie
semnalele cu cel mai mare domeniu şi anume E R − y , E B − y .
Transmiterea informaŃiei de crominanŃă se poate face ca mai sus
C( E R −Y , E B −Y ) sau adoptând un alt sistem de reprezentare. Spre exemplu în
figura 1.7 este prezentat sistemul IQ (de fapt notaŃia este YIQ, adăugând şi
luminanŃa), comparativ cu sistemul U,V.
În figura 1.8. sunt prezentate axele IQ asociate sistemului YIQ pe
planul reprezentat de diferenŃele de culoare.

Fig. 1.8.

Remarcăm faptul că axa Q face un unghi de 330 cu E B −Y , ca în figura 1.7,

pe baza cărei observaŃii deducem relaŃiile de conversie de la un sistem la
altul. RelaŃiile de trecere de la RGB la YIQ sunt:

Y = 0.299 R + 0.587 G + 0.114 B

I = 0.596 R − 0.275 G − 0.321 B,

Q = 0.212 R − 0.523 G + 0.311 B

9
RelaŃiile de trecere de la YIQ la RGB sunt:

R = Y + 0.956 I + 0.62 Q,
G = Y − 0.272 I − 0.647 Q,
B = Y −1.108 I + 1.7 Q.

Dacă ne referim la notaŃiile din figura 1.7 avem relaŃia matricială:

Q   cos 33 sin 33 0  U 
0

I  =   .
  − sin 33 cos 33 0  V 
0

O comparaŃie între informaŃia conŃinută de componentele RGB şi YIQ este

prezentată în figura 1.9 [Aa].

Fig. 1.9.
Se constată că în cazul celor trei componente R, G, B avem cam aceeaşi
informaŃie privind forma corpurilor din imagine, pe când în cazul
sistemului Y, I, Q informaŃia privind forma este prezentă cu precădere în
componenta Y.
Ochiul prezintă un domeniu foarte larg al strălucirilor percepute în jur de
10 4 cd m 2 din domeniul 10 −6 ,...,10 4 cd / m 2 .
Ochiul se adaptează la o valoare medie a luminanŃei, sesizează numai
diferenŃele

10
 ∆L = L − Lmed ,

faŃă de valoarea medie Lmed , adică sesizează contrastul.

Contrastul este definit prin raportul valorilor extreme ale luminanŃei

Lmax Bmax
K= = .
Lmin Bmin

Sensibilitatea de contrast a ochiului se defineşte

∆L
l= ,
L max

ca raport între diferenŃa de strălucire ∆L sesizată şi valoarea maximă L max a

strălucirii.

Conform legii Weber sensibilitatea la contrast a ochiului are valoarea

l =0,02 constantă pentru străluciri din intervalul 1 − 500 cd m 2 , adică este
constantă pentru tot domeniul folosit de televiziunea difuzată.
Altfel spus ochiul percepe o diferenŃă de strălucire faŃă de medie de 1%
dacă luminanŃa se deosebeşte cu minim 2%. De aici rezultă că în domeniul
1 − 500 cd m 2 ochiul percepe 230 – 250 luminanŃe distincte, care pot fi
exprimate în sisteme digitale cu 8 biŃi (256 nivele de luminanŃă).
Pentru reprezentarea imaginilor în sistemul digital se utilizează un alt
set de componente şi anume YCbCr, care se obŃine din RGB prin relaŃiile:

C b = 0.564 (B − Y ),
C r = 0.713 (R − Y )

Unde Y este din domeniul numeric 16,...,235 (zecimal) iar Cb şi Cr sunt

din domeniul 16,...,240.
Valoarea zero pentru Cb şi Cr se consideră a fi la 128, toate valorile mai
mici fiind considerate negative, ceea ce înseamnă că nu este nevoie de un
simbol pentru semnul mărimii.
Standardul YCbCr este folosit în cazul codării JPEG şi MPEG.

11
 1.2. Conversia energiei electromagnetice în semnal
electric

Dispozitivele videocaptatoare au rolul de conversie a energiei

fluxului luminos incident pe o suprafaŃă în semnal electric pentru fiecare
punct al suprafeŃei respective.
Fluxul luminos este dirijat spre suprafaŃa fotosensibilă a Ńintei,
suprafaŃă care sub acŃiunea luminii îşi modifică punctual rezistivitatea,
potenŃialul şi sarcina locală.
Această suprafaŃă este explorată succesiv spre exemplu (în cazul
tubului Newvicon) cu un fascicul de electroni care, produce un curent
electric variabil printr-o rezistenŃă de sarcină.
Camera video are în componenŃă un dispozitiv videocaptator şi un
sistem optic care să proiecteze imaginea pe suprafaŃa activă a
dispozitivului. Sistemul optic are în componenŃă:

- sistemul de lentile;
- irisul (diafragma);
- sistemul de Zoom (transfocatorul) .

Sistemul de lentile concentrează fluxul luminos într-un punct numit focar.

DistanŃa dintre planul ultimei lentile şi focar se numeşte distanŃă focală,
notată cu „d” în figura 1.10.

lentile diafragma

iris
d1 d2
d

Fig. 1.10.
Irisul modifică luminozitatea imaginii prin micşorarea orificiului de
intrare a fluxului luminos. Este confecŃionat dintr-un sistem de lamele
concentrice care sunt acŃionate de un motor electric din cadrul sistemului de
iris.

12
Raportul dintre distanŃa focală şi deschiderea maximă a diafragmei se
d
notează cu: f = , având valori de 1,2; 1,6; 2,0.
d1
Spre exemplu dacă distanŃa focală este de d = 50mm , pentru f =1,4
deschiderea irisului va fi de d1=35mm.

Sistemul de Zoom sau transfocatorul este un sistem care permite

variaŃia continuă a distanŃei focale între două limite.
Un obiect aflat la infinit formează imaginea în focar şi se proiectează
pe întreaga suprafaŃă sensibilă a dispozitivului videocaptator. Apropierea
obiectului de lentilă determină creşterea dimensiunilor proiecŃiei acestuia
pe suprafaŃa dispozitivului videocaptator depăşind dimensiunile suprafeŃei
sensibile. Sistemul de Zoom permite mărirea sau micşorarea proiecŃiei
imaginii obiectului pe suprafaŃa fotosensibilă. Cu ajutorul unui motor
electric, deplasează planul în care se formează imaginea (crescând sau
scăzând distanŃa focală).

PerformanŃele dispozitivelor videocaptoare sunt apreciate prin

intermediul sensibilităŃii, puterii de rezoluŃie şi a caracteristicii spectrale.

Sensibilitatea exprimă fluxul luminos necesar imaginii pentru ca

tubul videocaptor să furnizeze un semnal electric de imagine pentru un
raport semnal-zgomot bine precizat .
Puterea de rezoluŃie exprimă numărul maxim de linii negre verticale
pe fond alb care produc variaŃii ale curentului de semnal (de fapt variaŃii de
tensiune, date de curentul care parcurge rezistenŃa de sarcină ).
Puterea de rezoluŃie este determinată de raportul dintre lăŃimea
imaginii şi diametrul fasciculului de electroni în cazul dispozitivelor cu tub
electronic.
Pentru o rezoluŃie mare este necesar un fascicul cât mai îngust . Micşorarea
secŃiunii fasciculului se realizează printr-o puternică focalizare
electromagnetică sau electrostatică. SecŃiunea fasciculului este limitată de
forŃele de respingere dintre electroni şi de simetria cilindrică a grilelor
puternic negative .
Caracteristica spectrală indică variaŃia sensibilităŃii, funcŃie de
lungimea de undă λ a radiaŃiei luminoase captate de dispozitiv.

Dispozitivul videocaptor Newvicon

Tubul videocaptor întâlnit în camerele video cu înregistrare este de

tip newvicon cu filtru de culoare sub formă de benzi.

13
 Tubul videocaptator foloseşte efectul fotoelectric intern. Energia
semnalului video se obŃine de la o sursă de energie electrică exterioară.
Fluxul luminos are drept scop să comande curentul debitat de sursă pe
rezistenŃa de sarcină .
Tubul are un perete frontal cu calităŃi optice deosebite, care pe partea
interioară are depus un strat dintr-un material conductor transparent peste
care se depune un strat fotoconductor ce alcătuieşte Ńinta newviconului .
łinta se comportă ca o mulŃime de grupuri RC elementare conform
figurii 1.11.

Fig. 1.11.

Între cele două feŃe ale stratului fotoconductor apare o capacitate

transversală care are în paralel rezistenŃa dintre cele două feŃe. RezistenŃa
este dependentă de fluxul luminos ce cade în punctul respectiv al Ńintei .
RezistenŃa este maximă la întuneric şi scade când intensitatea luminoasă
din punctul respectiv creşte.
Sistemul optic al camerei videocaptoare proiectează imaginea pe Ńintă.
Relieful de străluciri ale imaginii îi va corespunde un relief de diferite
valori de potenŃial, conform strălucirii fiecărui punct .
łinta este explorată punct cu punct de un fascicul de electroni.
Tubul este prevăzut cu bobine de deflexie pe orizontală şi cu bobine
de deflexie pe verticală, determinând un baleiaj pe orizontală cu frecvenŃa
de 15.625 Hz şi un baleiaj pe verticală cu frecvenŃa de 50 Hz (în Europa).
Fascicolul de electroni sub influenŃa câmpurilor generate de bobinele de
deflexie se deplasează din stânga ecranului spre dreapta acestuia pe fiecare
rând al ecranului.

14
Fasciculul de electroni este generat de un tun electronic. Focalizarea
fasciculului este realizată cu lentile electrostatice G3, G4, şi G5, poziŃionate
ca în figura 1.12. Tensiunile uzuale pe electrozii tubului sunt VG1 = -
80,...,0 V; VG2 = 350V; VG5 = 800V; VG6 = 1400V reglabil; VG4 = 230V.

Fig. 1.12.

FuncŃionarea la întuneric a dispozitivului este descrisă mai jos.

La trecerea fasciculului analizor, capacitatea transversală se încarcă la
valoarea tensiunii sursei. Conform figurii 1.11 între două treceri succesive
ale fasciculului, capacitatea tinde să se descarce pe rezistenŃa transversală R
a sursei. Cum rezistenŃa depinde de valoarea iluminării punctului rezultă că
descărcarea va fi mai mare dacă punctul este iluminat. Rezultă o constantă
de timp de descărcare, τ=RC de valoare mică, ceea ce face ca descărcarea
să se facă foarte repede.
La trecerea următoare a fasciculului apare un curent de încărcare care
corespunde intensităŃii iluminării punctului, ca în figura 1.13.

Fig. 1.13.
Prin rezistenŃa de sarcină RS (mai mare de 5MΩ) va trece curentul de
încărcare care determină o tensiune variabilă în timp (semnalul video).

15
Dacă obiectul este iluminat puternic iar fondul este închis apare fenomenul
de blooming , când sarcina de pe o celulă se transmite şi celulelor
învecinate. Apare astfel un efect nedorit de halou.

Prelucrarea semnalului furnizat de videocaptatorul newvicon color

Pentru a realiza un tub color de tipul newvicon mai întâi se depun

filtre de tip bandă (selective la diferite lungimi de undă din domeniul
vizibil) şi apoi se depune materialul fotoconductor.
Se utilizează două tipuri de filtre sub forma unor benzi oblice , ca în
figura 1.14.

Fig. 1.14.

Benzile înclinate spre stânga permit trecerea luminii turcoaz, adică

albastru cu verde (reŃin lumina roşie) iar benzile înclinate spre dreapta
permit trecerea luminii galbene, adică roşu şi verde (reŃin lumina albastră).
Rezultă că benzile înclinate spre stânga vor genera un semnal electric
proporŃional cu strălucirea culorii roşii (R) iar benzile înclinate spre dreapta
vor genera un semnal electric proporŃional cu strălucirea culorii albastre
(B).

Tabelul 1.

Banda de culoare pe linia specificată Linia

R R B B R R B B R R B B R R B B L n-1
RB RB RB RB RB RB RB RB L n
B B R R B B R R B B R R B B R R L n+1
RB RB RB RB RB RB RB RB L n+2
R R B B R R B B R R B B R R B B L n+3

16
 În zonele de intersecŃie a benzilor semnalul generat va fi
proporŃional cu suma strălucirii culorilor albastru şi roşu (RB).
Benzile filtru au lăŃimea calculată în funcŃie de frecvenŃa semnalului
de explorare. Când explorarea se face un semnal cu frecvenŃa de 3.9 MHz
fiecare semialternanŃă preia informaŃia dintr-o zonă de culoare. În tabelul 1.
sunt specificate culorile care vor determina amplitudinea semnalului de
explorare pentru 5 linii succesive.

Fascicul de electroni explorează Ńinta, cu frecvenŃa de 3.9MHz, într-

un interval de timp de 52 µs . Pentru fiecare linie se generează semnale
electrice, spre exemplu ca în figura 1.15 (pentru liniile n-1, n, n+1, n+2,
n+3).

Vn-1 R B R B R B R B R B R B R B R B

1 1
∆t = = µs = 0.2564 µs
f 3,9

Vn 0 RB 0 RB 0 RB 0 RB 0 RB 0 RB 0 RB 0 RB 0

∆t

Fig.1.15.

Pentru linia „n-1” alternanŃa pozitivă este proporŃională cu

strălucirea culorii R iar alternanŃa negativă este proporŃională cu strălucirea
culorii B,

v = v sin ωt − v sin ωt .
n −1 R B

17
Semnalul electric de roşu R variază sinusoidal cu frecvenŃa de 3.9 MHz, iar
semnalul albastru B are aceeaşi frecvenŃă dar este în opoziŃie de fază faŃă de
semnalul de roşu.
Pentru linia „n” ,unde sunt prezente ambele filtre de culoare,
semnalul va fi proporŃional cu suma celor două semnale de culoare, dar
π
defazat cu faŃă de semnalul de pe linia „n-1”
2

π π
vn' = v R sin(ωt − ) − v B sin(ωt − ) .
2 2

Când trece roşu, trece şi albastru, ceea ce înseamnă că ambele semnale

variază sinusoidal cu frecvenŃa de 3.9 MHz şi sunt în fază.
π
Dacă semnalul de pe linia „n” este defazat cu va fi în fază cu semnalul
2
de pe linia „n-1”
v n = v R sin ωt + v B sin ωt .

În figura 1.16. este prezentată succesiunea culorilor pentru câteva linii.

Fig.1.16.

Linia n+1 se începe cu alternanŃa pozitivă pentru albastru, iar pentru roşu
cu alternanŃa negativă deci cele două semnale sunt defazate cu 1800.
Pentru linia n+2 semnalele R şi B sunt în fază unul faŃă de celălalt,
dar defazate cu 1800 faŃă de semnalele R şi B ale liniei n.

18
 Codorul generează semnalele de crominanŃă prin întârzierea liniei
„n” cu 64 µs , pentru ca să înceapă odată cu semnalul de pe linia „n-1”, şi
efectuează:

- scăderea semnalelor, pentru a genera vB - corespunzător strălucirii

culorii albastre,
v B = v n − vn −1
- adunarea semnalelor, pentru a genera vR - corespunzător strălucirii
culorii roşii
v R = v n + v n −1 .

Pentru obŃinerea semnalelor diferenŃă R-YE şi B-YE , se va scădea

semnalul de luminanŃă.
Deoarece ochiul nu este sensibil la culoare pentru detalii fine din
semnalele de crominanŃă se scade un semnal de luminanŃă de bandă îngustă
YE, obŃinut cu ajutorul unui filtru trece jos cu frecvenŃa de tăiere de
0.5MHz (FTJ 0,5 MHz).
Semnalul de luminanŃă YH ce va fi folosit la reproducerea detaliilor fine
ale imaginii se obŃine trecând semnalul printr-un filtru trece jos cu
frecvenŃa de tăiere de 3.7MHz.
În figura 1.17 este prezentat circuitul (codorul) care generează semnalele
diferenŃă de culoare (R-YE , B-YE ) şi semnalul de luminanŃă YH, cu ajutorul
cărora se va genera semnalul video complex.

FTJ YH
3,7 MHz

Tub YE
video FTJ
0,5 MHz
B-YE
π B
+ -
2
FTJ
3,9 MHz YE

R R-YE
64µs
Fig. 1.10. - -

Fig.1.17.

19
 Semnalele diferenŃă de culoare vor fi transferate într-un bloc
modulator în cuadratură al purtătoarei (de 4,43 MHz) semnalului de
crominanŃă.
Prin sumarea semnalului de luminanŃă YH cu semnalul de crominanŃă
şi cu impulsurile de sincronizare pe linii se obŃine semnalul video complex
codat în sistem PAL.
Deoarece frecvenŃa de explorare a unei linii este
1 1
f = 3,9MHz ⇒ ∆t = = µs
f 3,9
şi în acest interval de timp sunt explorate 2 culori (un pătrat roşu şi un
pătrat albastru) rezultă că explorarea unui pătrat se face în
1 1
∆t p = = µs .
2 f 2 x3,9

Cum o linie TV este explorată în 52µs rezultă că pe fiecare linie TV vor fi

52
np = = 52 x 2 x3,9 = 405,6 ≈ 406 puncte.
∆t p
4
Pentru un factor de formă uzual p = se obŃin un număr de linii
3
np 3 x 406
nl = = = 305
p 4
Dintre aceste linii timpul corespunzător a 50 linii este folosit pentru
întoarcerea pe cadre, rezultând un număr de 250 linii utile (în care se
transmite semnal video). Camera video astfel exploatată va avea o rezoluŃie
de 250 linii, fiecare linie conŃinând 400 puncte, ceea ce corespunde la
100.000 puncte( pixeli) pe fiecare ecran.

Dispozitivul videocaptor cu CCD

Dispozitivele videocaptatoare cu CCD (Charge Coupled Device) sunt

circuite integrate având o suprafaŃă de captare a imaginii de 4,8 x 6,4 mm (
CCD 0,5 inch) sau 3,6 x 4,8 mm ( CCD 0,33 inch), care sunt capabile să
discrimineze 250.000 pixeli (la o dimensiune a pixelului de 12,8 µm pentru
primul circuit integrat şi respectiv 9,8 µm pentru cel de al doilea).

Prelucrarea semnalului furnizat de dispozitivul videocaptator CCD

Dispozitivul cu transfer de sarcină este format dintr-un lanŃ de
comutatoare şi amplificatoare ce permit încărcarea unor condensatoare
interconectate prin comutatoare, ca în figura 1.18.
Fotodiodele sunt conectate la bornele câte unui condensator, toate odată, la
comanda semnalului Φ p - semnal de reîmprospătare a unui întreg cadru.

20
În figura 1.18 este desenată numai o porŃiune dintr-o linie TV.

Φp Φp
Φp Φp

IN OUT
A A A A

Φ f1 Φf2 Φ f1 Φf2 Φf2

C C C C C

Fig. 1.18.

După deschiderea comutatorului de reîmprospătare (refrişare) Φ p sarcina

de pe condensator nu se pierde, acesta fiind separat de celelalte elemente
prin intermediul comutatorului şi a amplificatorului A (amplificator în
schemă de repetor, deci cu impedanŃă de intrare foarte mare).
Condensatorul îndeplineşte funcŃia de memorie analogică.
Transferul sarcinii de la un condensator la altul se face sub comanda
semnalelor Φ f 1 , Φ f 2 - ambele având frecvenŃa liniilor (15.625 Hz) dar
fiind defazate în timp unul faŃă de celălalt – spre exemplu mai întâi este
activ Φ f 2 şi apoi Φ f 1 . În aceste condiŃii (când Φ f 2 este activ) sarcina
ultimului condensator se transferă la ieşirea OUT.
Comutatoarele Φ f 1 fiind blocate sarcina se va transfera dintr-un
condensator în altul.
Dispozitivele cu transfer de sarcină liniare ,ca în figura 1.20, se
utilizează în cazul scanerelor - dispozitive de citire a textelor tipărite.
Parcurgerea întregului format tipărit se face prin deplasarea mecanică a
sistemului de fotodiode de-a lungul suprafeŃei textului şi memorarea
fiecărei linii, cu ajutorul calculatorului la care este cuplat scanerul.
Pentru preluarea imaginilor bidimensionale, adică pentru utilizarea
dispozitivului cu transfer de sarcină drept videocaptator, se utilizează o
matrice de HxV fotocelule, ca în figura 1.19.
Tactul de transfer Φp funcŃionează cu frecvenŃa f = 50Hz, adică
frecvenŃa de baleiaj pe verticală. La fiecare 20 ms se preiau eşantioane ale
întregii imagini bidimensionale. Pachetele de sarcină din toate fotocelule se

21
transferă în registrele de transport pe verticală (care sunt în număr de H
registre, fiecare cu câte V celule).

Fig. 1.19.

Fig. 1.20.

22
 Extragerea informaŃiei din registrele verticale se face pe la capătul
registrului, cu semnalele Φv1 şi Φv2 (care au frecvenŃa de baleiaj pe
orizontală f =15.625Hz), informaŃia corespunzătoare unei linii fiind
transferată în registrul de transport pe orizontală, vezi figura 1.20.

Datele corespunzătoare liniei sunt preluate din registrul de transfer

pe orizontală la comanda celor două impulsuri notate ΦH1, ΦH2, a căror
frecvenŃă este impusă de numărul de puncte pe o linie (sunt H – puncte,
pentru că atâtea registre verticale există) şi de timpul de transfer impus (o
linie TV are la dispoziŃie 52 µs ).
Spre exemplu pentru H= 722 puncte pe linie (respectiv 494 linii ) timpul
52
alocat unei linii va fi ∆t = µs , ceea ce corespunde unei frecvenŃe a
H
1 H
semnalului ΦH1 şi ΦH2 f = = MHz ⇒ f = 14 MHz.
∆t 52

Filtrele de culoare pentru dispozitivele cu CCD pot fi , ca şi în

cazul tubului newvicon sub formă de benzi de culoare, ca în figura 1.15,
sau un filtru mozaic de separare a culorilor.
Pentru preluarea informaŃiei se foloseşte un singur circuit CCD.
Filtrul mozaic utilizează trei filtre de culori complementare, şi anume:

magenta Mg=R+B,
turcoaz Cy=G+B,
galben Ye=R+G,

a căror dispunere este prezentată în figura 1.21.

Fig. 1.21.

23
 Pentru a genera semnalul de luminanŃă şi semnalele de crominanŃă se
foloseşte informaŃia de pe trei linii consecutive:
- una întârziată cu 2x64µs = 128 µs ,
- alta întârziată cu 64µs,
- linia curentă neîntârziată.

Se constată că pentru oricare din coloane, una din cele trei linii conŃine EG
culoarea G (verde). Prin scăderea din semnalului corespunzător culorii G
din semnalul furnizat de celelalte două linii se vor obŃine celelalte două
culori (ER şi EB ).
Suma celor trei semnale ponderate va determina semnalul de luminanŃă EY
iar prin scădere se obŃin diferenŃele de culoare ER - EY , EB - EY.
Utilizarea unui singur circuit CCD determină o rezoluŃie mai mare de
250.000 pixeli pe o suprafaŃă de 0,33 inch.
Creşterea rezoluŃiei, soluŃie utilizată în cazul camerelor
semiprofesionale, se face prin utilizarea a 3 dispozitive CCD (câte unul
pentru fiecare culoare R,G,B), ca în figura 1.22.

P1 CCD1

ER

Ob
O1 O2 CCD2

EG

P2 CCD3

EB

Fig. 1.22.

Imaginea preluată de obiectivul Ob este dirijată de două oglinzi

dicronice O1 şi O2 către prismele P1 şi respectiv P2. Oglinzile reflectă
numai una din culori O1 reflectă culoarea R (roşu) iar O2 reflectă numai
culoarea B (albastru), ambele lăsând să treacă culoarea G (verde).
Strălucirea fiecărei culori primare este prelucrată separat de circuitul CCD
corespunzător.

24
Aparatele fotografice cu CCD realizează un stop cadru pe care îl
memorează într-o memorie internă cu capacitatea spre exemplu de 72
poziŃii cu o rezoluŃie mai mare de 810.000 pixeli. Pe lângă memoria internă
a aparatului acesta permite conectarea unui card de memorie ( 256 ko,...., 8
Mo) care creşte numărul de poziŃii memorate.
Aparatele sunt prevăzute cu circuitele necesare generării semnalului video
în norma PAL, semnal care poate fi afişat pe un monitor al unui
microcalculator.

Dispozitivul videocaptator MOS

Dispozitivul videocaptator CMOS (Complementary Metal Oxide

Semiconductor) are avantajul faŃă de dispozitivul CCD că poate fi realizat
pe aceeaşi linie de fabricaŃie cu dispozitivele MOS uzuale , spre exemplu
pe linia de fabricaŃie a microprocesoarelor.
În principiu dispozitivul are câte o fotodiodă în serie cu un rezistor
(şi un tranzistor amplificator de semnal) pentru fiecare pixel al imaginii, ca
în figura 1.23.

Fig. 1.23.

Printr-o selecŃie de linie şi de coloană fiecare pixel poate fi adresat

separat.
Datorită caracteristicii statice a fotodiodei transformarea fotonilor în
semnal electric determină un răspuns logaritmic al elementului, adică un
răspuns similar traductorului uman al radiaŃiei.
Tehnologia CMOS permite integrarea pe acelaşi chip (pastilă de
siliciu) a funcŃiilor de achiziŃie şi a funcŃiilor de prelucrare, la preŃuri
competitive şi cu un consum energetic foarte mic.

25
Viteza de transfer a imaginii este mai mare ca la CCD, pentru că se elimină
procesul de transfer al sarcinii, ceea ce conduce la posibilitatea achiziŃiei şi
transferului a 1000 imagini/secundă (cu dimensiunea 1024x1024 pixeli).
Au un singur dezavantaj şi anume imaginea este mai zgomotoasă
decât în cazul dispozitivelor cu CCD.
Dispozitivele MOS echipează majoritatea camerelor de luat vederi
pentru publicul larg.

Controlul timpului de integrare (shutter electronic)

Aparatele fotografice clasice controlau timpul de expunere (cât timp

lumina are acces la film) prin timpul de deschidere al diafragmei.
Controlul timpului de integrare - timpul în care se acumulează sarcinile
electrice în fotocelule, se face prin comandă electronică. Se reglează timpul
de integrare (de menŃinere a iluminării stratului fotosensibil) în funcŃie de
iluminarea scenei.
Dacă timpul de integrare este prea mare, la imaginile cu viteză mare
de desfăşurare, poate apărea fenomenul de deformare a contururilor ( bur)
deoarece imaginea se schimbă chiar în timpul achiziŃiei (integrării).
Problema este rezolvată prin controlul timpului la care începe achiziŃia şi a
modului în care se face transferul informaŃiei.
În cazul transferului interliniar se folosesc doi pixeli în planul
imaginii unul pentru achiziŃie şi altul pentru memorare, ca în figura 1.24.

Fig. 1.24.

26
 Pixelul este dezactivat de semnalul „reset” după care este activat în
perioada de integrare apoi este folosit „tactul de transfer” pentru a muta
informaŃia în zona de memorie.
„Tactul de deplasare ” este folosit pentru mutarea informaŃiei până la
ieşirea de prelucrare.
O altă modalitate de transfer a informaŃiei este realizată prin
transferul pe cadre, prezentat în figura 1.25.
În cazul transferului pe cadre informaŃia preluată de la traductor este
transferată din pixel în pixel până la zona de memorare. Deoarece memoria
se află în altă zonă decât imaginea celulele vor prelua mai multă lumină
decât în cazul transferului interliniar.

Fig. 1.25.

Transferul prin incizie este prezentat în figura 1.26.

În cazul inciziei nu sunt folosite zone de memorie asociate pixelilor,
informaŃia este transferată direct la ieşire, cu ajutorul tactului de transfer.
Se obŃin timpi de expunere (integrare) mici, dar mai mari decât în cazul
transferului interlinii. Complexitatea circuitelor este mică ceea ce
determină un preŃ de cost mai mic decât al integratelor care folosesc alte
tipuri de transfer.

27
 Fig. 1.26.

Dispozitivul videocaptator multicolor

Dispozitivele CCD şi dispozitivele MOS, pentru a achiziŃiona

imagini color, sunt prevăzute cu filtre de culoare sau cu prisme care să
descompună radiaŃia în componentele fundamentale (roşu, verde, albastru).
Dispozitivul multicolor este realizat pe baza mai multor straturi de siliciu
poros [Mar, Erh, Sti], fiecare strat preluând informaŃia de crominanŃă
pentru o culoare . Electrochimic pot fi realizate straturi cu porozităŃi de
ordinul a câŃiva nanometri, al căror indice de refracŃie este dependent de
mărimea porilor. Stratul va permite trecerea numai a anumitor lungimi de
undă ale radiaŃiei din domeniul vizibil.
În figura 1.27 este prezentată structura unui fotoelement cu trei straturi
poroase şi caracteristica spectrală asociată.

Fig. 1.27.

28
După trecerea timpului de integrare informaŃia de culoare este preluată din
stratul corespunzător.

Dispozitivul videocaptor cu film subŃire

Dispozitivul conŃine un detector din siliciu amorf (a-Si:H) deasupra unui

circuit integrat cristalin ASIC (Application Specific Integrated
Circuit)[Ke], ca în figura 1.28.
Siliciul amorf îndeplineşte funcŃia de fotodiodă, a cărei caracteristică
spectrală poate fi modificată prin valoarea tensiunii aplicate între stratul p
şi stratul n al diodei. Se obŃin maxime corespunzătoare culorilor primare
RGB.
Fiecare fotodiodă are circuite care aplică tensiunea corespunzătoare
culorii şi circuite prin intermediul cărora este preluată informaŃia de
crominanŃă pentru fiecare pixel în parte.

Fig. 1.28.

Circuitul integrat poate implementa şi alte funcŃii impuse de utilizator, spre

exemplu accesul aleator la oricare din pixeli.

1.3. Conversia semnalului electric în radiaŃie electromagnetică

Display-ul cu plasmă PDP (Plasma Display Panel) este format din

două plane de sticlă paralele amplasate la o distanŃă de 100 µm între care se
află un amestec de gaze (Ne+3,..,10% Xe sau Xe–Ne–He) la presiune mai
mică de 500 Torr [Boe, Rau]. Pe suprafaŃa exterioară a sticlei sunt depuşi
electrozi acoperiŃi cu un strat dielectric cu grosimea de 20–40 µm.
Prin alimentarea electrozilor cu un curent alternativ cu formă de
undă dreptunghiulară (cu frecvenŃa mai mare de 100 kHz) bariera

29
dielectrică DBD (dielectric barrier discharges) este străpunsă, vezi figura
1.29, iar în amestecul de gaze se produce o descărcare electrică.
Descărcarea determină starea de plasmă a gazului care este însoŃită de
generarea de radiaŃii ultraviolete UV.
Notă. Dacă electrozii sunt folosiŃi în aer la presiune normală, distanŃa
dintre ei fiind de 1,.., 30 mm, descărcările generează radiaŃii ultraviolete
care sunt utilizate la producŃia de ozon, sterilizarea obiectelor, ş.a.

Fig. 1.29a.

Pentru a obŃine descărcarea, în cazul structurii ACC (Alternative

Current Coplanar), pe faŃa frontală din sticlă sunt pozaŃi doi electrozi
metalici transparenŃi (Coplanar ITO electrodes) iar pe cealaltă faŃă este
aplicat un electrod (Back plate) perpendicular pe ceilalŃi doi. Grosimea
electrozilor este de 200,...,300 µ m.
Dacă lungimea electrozilor depăşeşte 1 m se mai aplică doi electrozi de
grosime mică (Bus electrodes). Electrozii de adresă (Data electrodes) au
grosimea de 80 µ m.
Deasupra acestora sunt depuse straturile emisive (Phosphors) care
generează cele trei culori complementare ale celulei. Straturile emisive pot
fi canale paralele pe toată lungimea electrozilor de adresă sau pot fi insule
separate pentru fiecare pixel. Uneori sunt implementate, în scopul creşterii
purităŃii fiecărei culori, filtre de culoare.
Electrozii sunt separaŃi între ei printr-un canal dielectric (rib) şi un strat
dielectric (Dielectric layer, Dielectricrib) cu grosimea de 20,...,40 µ m.
Pentru a se obŃine o emisie secundară de electroni (prin acŃiunea ionilor
care lovesc suprafaŃa) şi pentru a proteja electrozii de bombardamentul cu

30
ioni, sub electrozii coplanari transparenŃi s-a depus un strat de oxid de
magneziu MgO cu grosimea de 500 nm.

Fig. 1.29 b.

O structură mai simplă este organizarea matricială ACM (Alternative

Current Matrix) a electrozilor, la care descărcarea are loc la intersecŃia
electrodului de linie cu electrodul de coloană (ambii fiind acoperiŃi cu un
strat dielectric) ca în figura 1.30.

Fig. 1.30.

31
 Între electrozi de linie şi cei de coloană se aplică în permanenŃă o
tensiune dreptunghiulară de susŃinere VS = 150 V, mai mică decât tensiunea
de amorsare a celulei (a arcului).
Pentru amorsare (pentru a aduce celula în starea ON) se aplică un impuls
de scriere în curent (Writing current) de 20,...,50 ns (prin intermediul
aplicării unei tensiunii cu amplitudinea de 200,...,250 V) ceea ce face ca
suprafeŃele dielectrice să fie încărcate alternativ, ca în figura 1.31. La
fiecare impuls de curentului se produce o descărcare, care se stinge după
încărcarea rapidă cu sarcini a suprafeŃelor dielectrice.

Fig. 1.31.
Pentru ştergere, adică pentru descărcarea suprafeŃelor dielectrice, se
aplică un impuls negativ mai mic decât impulsul de susŃinere.
În cazul structurii ACC există mai multe posibilităŃi de comandă.

Fig. 1.32.

32
 Fie structura ACC simplificată din figura 1.32, unde X, Y sunt electrozii
de susŃinere (cărora li se aplică o tensiune de susŃinere VS = −180V ) iar A
este electrodul de adresă.
Se aplică impulsuri dreptunghiulare de scriere, ca în figura 1.33, pe
electrodul de susŃinere Y (the scan electrode) cu amplitudinea
VSW = −210V în intervalul de timp în care electrodului de adresă A i se
aplică un impuls VD = +80V . Impulsul de scriere (write)este urmat de mai
multe impulsuri de susŃinere (scan).

Fig. 1.33.

În figura 1.34 este prezentat modul de încărcare a suprafeŃelor

dielectrice la diferite momente de timp.

Fig. 1.34.

33
 În timpul scrierii, când se aplică impulsul de adresare, va apărea o
descărcare electrică (arc) între electrodul X şi electrodul A. Pe electrodul de
adresă A apare o sarcină − Q1 iar pe electrodul de susŃinere Y o sarcină de
semn opus + Q1 . Sarcina memorată + Q1 determină o diferenŃă de potenŃial
între electrozii X şi Y care depăşeşte tensiunea de amorsare a arcului, aşa că
la primul impuls de susŃinere se produce o descărcare între electrozii notaŃi
cu X şi Y.

La următoarele impulsuri de susŃinere sarcina se redistribuire, la fiecare

impuls generându-se descărcări electrice între X şi Y.
Stingerea (trecerea celulei în starea OFF) se face prin aplicarea unui
impuls de susŃinere mai mic decât o valoare limită (spre exemplu
VS = −120V ).

Notă. Redistribuirea sarcinii se face cu un coeficient a ∈ [0,1] ( − aQ pe

electrodul de susŃinere Y şi − (1 − a)Q pe electrodul A de adresă, iar pe
electrodul X se induce sarcina + Q ).

Modificarea intensităŃii luminoase a celulei se face prin modificarea

numărului de impulsuri de susŃinere după ce s-a instalat starea ON. De
obicei se implementează 256 luminozităŃi distincte prin codarea pe octet a
informaŃiei de crominanŃă.

PerformanŃele display-ul cu plasmă

EficienŃa este de 1–2 lm/W pentru aparate comercializate în anul 2002.
[wPl]
LuminanŃa este de 500,…,700 cd/m2 pentru monitoare de 42–63 in.
Contrastul este de 3000 : 1 în condiŃii de întuneric şi 120 : 1 la lumină.
Timpul de viaŃă 30.000,…,50.000 ore (luminanŃa sacade 50%), dar după
numai 5.000 ore luminanŃa scade cu 10 %.

34
[1] J. P.Boeuf , Plasma display panels: physics, recent developments and
key issues, Journal of Physics – Applied physics , 36,2003;
[2] Shahid Rauf, Mark J. Kushner, Dynamics of a coplanar-electrode
plasma display panel, Journal of Applied Physics, Volume 85, Number 7,
1999;
[3] *** www.Plasma.com/
[4] *** www.displaymate.com,Raymond M. Soneira, Display Technology
Shoot-Out,
[5] *** http://en.wikipedia.org/wiki/Plasma_display

[6] ***http://www.stanford.edu/~gveronis/papers_web/tps05a.pdf

[7] *** http://www.howstuffworks.com/plasma-display.htm

[8] T. Aach, Human visual perception, Institute for Signal Processing,

University of Lubeck, 2002;
[9] H. Keller, M. Boehm. TFA (Thin Film on ASIC) Image Sensors ,
Technische Akademie Esslingen, November 1999, p.41–49;
[10] M. Marso, Poröses Silizium, Technical Report 12, Forschungszentrum
Jülich GmbH, Technologie-Transfer-Büro, November 1998, p 189-206 ;
[11] A. Erhardt-Fereon, Theory and Applications of Digital Image
Processing, Offenburg, 2000;
[12] H. Stiebig, Mehr-Kanal-Sensoren zur Farberkennung. Technical
Report 43, Forschungszentrum Jülich GmbH, 1999;

35