Curs 1

Mărimi fizice utilizate în

luminotehnică (I)
RADIAȚII LUMINOASE = radiații electromagnetice care
provoacă ochiului senzația de lumină (prin
impresionarea retinei) = fenomen complex biologic +
chimic + fizic (a se vedea capitolul de anatomie și
fiziologie a sistemului vizual)
DOMENIUL OPTIC = DOMENIUL VIZIBIL + DOMENIUL IR
+ DOMENIUL UV
CĂI DE PRODUCERE A RADIAȚIILOR LUMINOASE
 MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
1. LUNGIMEA DE UNDĂ (, nm)
- dacă pe retină cade radiație de o singură lungime de undă, atunci senzația percepută este
de lumină (radiație) monocromatică; cu excepția ledurilor colorate (care emit aproape
monocromatic), restul surselor de lumină utilizate în luminotehnică nu emit nici pe departe
monocromatic; laserul emite monocromatic.
- dacă pe retină ajung simultan radiații de mai multe lungimi de undă monocromatice, atunci
ochiul, prin proprietatea sa de ADAPTARE CROMATICĂ, generează o senzație luminoasă ca
și cum radiația multicromatică ar fi produsă de o singură sursă.

2. ENERGIA RADIANTĂ (Qe, J)

- energia emisă de sursa luminoasă (în domeniul vizibil).

3. FLUXUL RADIANT (PUTEREA RADIANTĂ) (e, W)

-e =(dQe/dt) .

4. DENSITATEA DE RADIAȚIE (e, W/m)

- raportul dintre fluxul radiant și lungimea de undă.
-e =(de/d) .
MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
CORPUL NEGRU ȘI LEGEA LUI PLANCK
- corpul negru are un spectru de radiație continuu pe tot domeniul lungimii de undă - corpul
negru emite pe toate lungimile de undă din domeniul vizibil și dă senzația ochiului de
LUMINĂ ALBĂ (legea lui Planck).

Curbele de emisie M(, T) ale

corpului negru pentru diverse
temperaturi: T = 2000 - 3200 K

M(, T) = C1-5(exp(C2/T)-1)-1,
[W/m2m]

LEGEA LUI PLANCK

unde M(, T) este excitanța spectrală
specifică a corpului negru, iar T este
temperatura la care este încălzit corpul
negru (K).
C1 = 3,7415 x 10-16 [Wm2]
MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
CORPUL CENUȘIU ȘI LEGEA LUI KIRCHHOFF - corpul cenușiu are
un spectru de radiație continuu pe tot domeniul lungimii de undă, dar cu densitate de
radiație mai mică decât cea a corpului negru - de exemplu filamentul de wolfram al lămpii cu
incandescență (legea lui Kirchhoff).

Ms(, T) = , TM(, T), [W/m2m]

LEGEA LUI KIRCHHOFF

unde M(, T) este excitanța spectrală
specifică a corpului negru, M s(, T) este
excitanța spectrală specifică a corpului
cenușiu, T este temperatura la care este
încălzit corpul negru (cenușiu) (K), iar
coeficientul de absorbție pentru aceeași
radiație, în aceeași direcție este raportul
dintre densitățile de radiație pentru corpul
cenușiu și corpul negru:
, T = ( )corp cenușiu/( )corp negru
e e

Concluzie: Curbele
MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
CORPUL COLORAT ȘI LEGILE STEFAN-BOLTZMANN ȘI
WIEN
- corpul colorat nu mai are un spectru de radiație continuu pe tot domeniul lungimii de undă,
el fiind format din benzi și linii.
- pentru a obține excitanța totală a corpului negru încălzit la o anumită temperatură, relația
de Mdefinire
(
a legii
T) Tse
= Planck 4, integrează pe întreg domeniul lungimilor de undă, de la 0 la ∞:
LEGEA LUI STEFAN - BOLTZMANN
[W/m
- relația de2]definire a legii Stefan - Boltzmann arată că excitația totală variază cu puterea
a patra a temperaturii de încălzire a corpului negru.
- pentru a determina coordonatele maximului radiației (excitanței spectrale maxime), în
relația de definire a legii lui Planck se anulează derivata parțială a acesteia în raport cu
lungimea de undă și se obține:

M(, T)max = C1T5, LEGEA I A LUI WIEN

-[W/m2spectrală
excitanța m] maximă variază cu puterea a cincea a temperaturii de încălzire a
corpului negru

max T = 2883 [m K] LEGEA A II-A A LUI WIEN (a deplasării

maximului)
- excitanța spectrală maximă se deplasează lungimile de undă mici o dată cu creșterea
temperaturii de încălzire a corpului negru
MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
OBSERVAȚII
1. Fie două surse luminoase cu emisie monocromatică, notate 1 și 2, având lungimile de
undă 1, respectiv 2 și densitățile de radiație e1, respectiv e2.
Se presupune că sursa 1 produce o senzație luminoasă (de exemplu strălucire) SL1, iar
sursa luminoasă 2, o senzație luminoasă (de exemplu strălucire) SL2.
Chiar dacăe1 = e2, se observă că SL1≠SL2, adică ochiul percepe cele două senzații
luminoase ca fiind diferite, chiar și pentru aceeași densitate de radiație a celor două radiații
care le produc.
2. La extremitățile domeniului vizibil (R, V), ochiul are sensibilitatea minimă.
3. Pentru vederea fotopică (diurnă), există un maxim al sensibilității, situat la valoarea 0 =
555 nm. Aceasta înseamnă că dacă ochiul privește simultan două radiații monocromatice,
una de lungime de undă  oarecare și cealaltă, de lungime de undă 0, cu e = e0, atunci
SL0>SL (oarecare). Pentru ca cele două senzații luminoase să fie aduse la același nivel,
există două posibilități:
•- fie se mărește densitatea de radiație a sursei oarecare, de densitate de radiație e;
•- fie se micșorează densitatea de radiație a sursei de densitate de radiație e0
0.
•(generalizare pentru cazul surselor luminoase 1 și 2)
MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
OBSERVAȚII
•- se definește coeficientul de vizibilitate relativă spectrală:

v = (e,0)/(e,)
•- celule con = responsabile de
vederea fotopică
•- celule bastonaș - responsabile
de vederea scotopică

•
•EFECT PURKINJE:
•La amurg, corpurile albastre par
mai luminoase decât cele roșii,
la aceeași valoare a luminanței,
adică invers decât la luminanțele
mari din timpul zilei.
MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
5. FLUXUL LUMINOS (, lm)
e, L = ∫e,vd (Wl = Watt luminos)
- domeniul de integrare se poate lua de la 0 la ∞, deoarece v  = 0 pentru domeniile IR și UV
DEFINIȚIE
Fluxul luminos reprezintă puterea sursei ce este percepută de ochi sub
formă de senzație luminoasă.
Caz particular:
În cazul spectrului unui corp colorat, care este discontinuu, fiind format din benzi și linii,
fluxul luminos se determină cu relația:
e, L = ∑e,v

- în SI, ca unitate de măsură nu se utilizează Wl, ci LUMENUL (lm): 1 Wl ≈ 683 lm. În acest caz
e,L se notează  și relația de definire a fluxului luminos devine:
 = 683∫e,vd (lm)
În fotometrie, fluxul luminos este considerat mărime fizică fundamentală. Deoarece unitatea
sa de măsură, lumenul, nu are elaborat un etalon, atunci prin covenție este aleasă ca mărime
fizică fundamentală INTENSITATEA LUMINOASĂ, deoarece unitatea sa de măsură,
MĂRIMI FIZICE ASOCIATE RADIAȚIILOR
LUMINOASE
6. EFICACITATEA LUMINOASĂ (e, lm/W)
- raportul dintre fluxul luminos emis de sursa luminoasă (lm) și puterea electrică a sursei:
e =(/P) (lm/W).
- valoarea maximă posibilă a eficacității luminoase e = 683 lm/W
- pentru lămpile clasice s-a obținut o valoare maximă de aproximativ e = 150 lm/W
- pentru leduri s-a atins valoarea e = 200 lm/W
- exemplu: un tub fluorescent 36 W cu balast electronic ce consumă 2 W are un flux luminos
de 3350 lm; e = (3350lm)/((36+2)W) = 88 lm/W.

7. RANDAMENTUL LUMINOS (, %)

 =e, L/P) (Wl/W) sau e =/683P) = (e/683)
- exemplu: un tub fluorescent 36 W și e = 88 lm/W are un randament luminos de:
 = (88/683) = 0,13 = 13%