-

2
SISTEME DE CODARE
A SEMNALULUI DE TELEVIZIUNE
2.1 Structura semnalului video analogic (SVCC) ...................................................... 1
Semnalul video complex (SVCC) ............................................................................ 4
Semnalul video complex pentru transmisie terestră.............................................. 5
Sincronizarea pe verticala ...................................................................................... 8
Banda de frecvenŃă a semnalului TV ..................................................................... 9
Semnalul de crominanŃă ....................................................................................... 13
Linia TV în cazul generării a 8 bare colorate ...................................................... 14
2.2. Sisteme de codare analogică a semnalului de crominanŃă ................................ 16
Codarea în sistemul NTSC ................................................................................... 16
Codarea în sistemul PAL ...................................................................................... 22
Codarea în sistemul SECAM ................................................................................ 27
Sf.................................................................................. Error! Bookmark not defined.

2.1 Structura semnalului video analogic (SVCC)

Fie un cadru, al cărui aspect este prezentat în figura 2.1, de lăŃime (x)
şi înălŃime (h). Se defineşte factorul de forma al ecranului prin raportul
D x
p= având valorile 4:3 sau 16:9.
h

833 coloane=pz

z = 625 linii
h

Fig. 2.1.

1
-

Diagonala ecranului se calculează în funcŃie de mărimile mai sus definite

d = x2 + h2 .
Spre exemplu: x = 40cm, h = 30cm ⇒ d = 40 2 + 30 2 = 50cm .

In orice standard de TV se impune numărul de linii ce vor fi explorate pe

ecran. Spre exemplu standardul european impune z = 625 linii
Aceasta înseamnă că înălŃimea unui pătrat elementar (adică înălŃimea
h
unei linii) este l p = (0,48 mm pentru h=30 cm), ceea ce corespunde
z
unui număr de pătrate pe fiecare linie:

x x x
n0 = = = z = pz patrate linie
lp h h
z

Dacă numărul de linii este z = 625, pentru un factor de formă al ecranului

4
p=4:3, rezultă un număr de coloane n0 = pz = 625 = 833 , ceea ce înseamnă
3
că ecranul conŃine un număr total de 520.625 pătrate , calculat cu formula

N = z ⋅ n 0 = z ⋅ pz = pz 2 .

Reîmprospătarea imaginii TV trebuie sa se facă într-un timp

1
nesesizabil de ochiul omenesc şi anume într-un timp mai scurt de s
46
(46 Hz), pentru ca sa nu perceapă discontinuităŃile în mişcarea obiectelor pe
ecran şi pentru ca ecranul sa nu pâlpâie.
Standardul european impune frecvenŃa de reîmprospătare de
f = 50 Hz , ceea ce înseamnă că la fiecare:
1
TV = [ms] ,
f
(adică TV = 20 ms ) se va schimba imaginea de pe ecran. Altfel spus timpul în
care sistemul de televiziune formează un cadru este de 20 ms.
O linie este formată (şi afişată pe ecran) într-un timp

TV
TH = ,
z

2
-

care timp în cazul nostru (al standardului european) este TH = 64 µs .

Timpul necesar reactualizării a doua pătrate este, pentru tot ecranul

TV T 20
Tmin = = V2 ⇒ Tmin = = 76,8ns ,
 N  pz 4 625 2
  ⋅
2 2 3 2

1
ceea ce corespunde unei frecvenŃe maxime f max = = 13,017MHz .
Tmin
De fapt reîmprospătarea unei linii se face într-un timp mai scurt de 64 µs ,
timpul având două componente şi anume cursa directă TCD = 52 µs în care se
face reîmprospătarea liniei şi cursa inversă TCI =12 µs în care se face
trecerea la următoarea linie.

Nota1. Dacă se modifică numărul de linii avem o modificare a

dimensiunilor imaginii astfel:
z = 625 → TV = 20ms n0 = 833 (833 × 625)
z = 769 → TV = 40ms n0 = 1024 (1024 × 769)
40 40 µs CD 40 µ
TH = = 52 µs  → x= = 0 ,77 scadere pe orizontala
769 12 µs CI 52 µ
x 0 ,77
h= = = 0,8 scadere pe verticala
p 43

Nota2. Prin creşterea frecvenŃei de cadre la fV = 100Hz ⇒ TV = 20ms ⇒

dacă se păstrează acelaşi număr de linii z = 625 atunci

TV 20 20 µs CD
TH = = = 32 µs  ,
z 625 12 µs CI

scade timpul alocat cursei directe ceea ce determină scăderea

dimensiunilor imaginii atât pe orizontală cât şi pe verticală cu factorii de
20
scădere pe orizontala de K = = 0,385 şi de scădere pe verticală de
32
x
h= = 0,29 .
p

Nota3. Scăderea numărului liniilor la z = 312 linii determină creşterea

dimensiunilor imaginii, deoarece creşte timpul alocat cursei directe (pentru
parcurgerea unei linii)

3
-

S-a constatat ca modificarea luminozităŃii punctelor nu se face foarte

repede, motiv pentru care în televiziunea difuzată se recurge la un artificiu
care sa scadă banda de frecvenŃă alocată canalului de televiziune la
jumătate (de la 13 MHz la 6,5 MHz).
Bazându-se pe persistenta ecranului TV se face reîmprospătarea ecranului
numai pentru jumătate din liniile TV ale unui cadru, mai întâi a liniilor
impare şi apoi a liniilor pare.
Liniilor pare le corespunde semicadrul impar care se transmite in
20ms, iar liniilor pare le corespunde semicadrul par care se transmite tot în
20ms. Aceasta înseamnă ca un cadru complet se transmite în

1 1
TV = TSCimpar + TSCpar = 20 + 20 = 40ms ⇒ f C = = 10 3 = 25 Hz
TV 40
TV 1
Tmin = TH = 2
⇒ f max = = 6 ,5MHz
pz Tmin
2
În aceste condiŃii avem o explorare întreŃesută a imaginii.

Semnalul video complex (SVCC)

In cazul transmiterii analogice a imaginii TV semnalul trebuie să

conŃină informaŃii privind:

- amplitudinea semnalului de luminanŃă EY in fiecare punct al

ecranului
E y = 0 ,3E R + 0 ,59 EG + 0 ,11E B ;

- momentul de timp la care se stinge spotul pentru efectuarea cursei

inverse pe linii;
- momentul de timp la care se stinge spotul pentru efectuarea cursei
inverse la reînceperea unui nou cadru;
- semnalul de sincronizare pentru oscilatorul de linii, care stabileşte
începutul liniei;
- semnalul de sincronizare pentru oscilatorul de cadre, care stabileşte
începutul cadrului;
- semnale de crominanŃă, definite prin diferenŃele de culoare
(ER − EY ,EB − E y ), pentru indicarea culorii punctului;
- alte date care se pot transmite odată cu imaginea de televiziune,
spre exemplu teletextul.

4
-

Prezenta semnalelor corespunzătoare frecventei liniilor fH şi a

frecventei corespunzătoare cadrelor determina descompunerea într-o serie
care conŃine armonici de frecvenŃe

f k = mf H ± nfV

Spectrul semnalului video complex se grupează simetric in jurul

frecvenŃelor f H , 2 f H , 3 f H ,..., nf H cu amplitudini scăzătoare, ca în figura
2.2.
Pentru o banda de frecvente de 6,5MHz ultima armonică semnificativă (n
fH) este armonica 384 (adică frecvenŃa cea mai mare este 384fH). DiferenŃa
dintre două armonici este s f = 25 Hz .

Ampltudinea

fH 2 fH 3 fH 4f H nfH f
sf

Fig. 2.2.

Semnalul video complex pentru transmisie terestră

Pentru transmisia terestră se utilizează 625 linii împărŃite în două

semicadre, ceea ce corespunde unei frecvenŃe:

T TV 40
fV = 25Hz → TV = 40ms → Tsc = V = 20ms → TH = = = 64 µs
14243 2 2 625
↓

5
-

S-a stabilit un timp pentru parcurgerea unei linii de TH = 64 µ s din care:

THD = 52 µs - pentru cursa directa, conŃinând informaŃia privind
aspectul, culoarea şi luminozitatea imaginii;
THI = 12 µ s - pentru cursa inversa, necesară întoarcerii spotului,
în care interval de timp se pot transmite alte informaŃii .
Semicadrul Semicadrul Semicadrul
impar par 336 impar
23
336
336

310
623 623

1/2 623 ½ -- ½ 311-- 1/2 623 1/2

1T4 =420µ0
s 44424444TSC = 20µ0
44s3
V = 40ms
SC4 4T4 44
(Cadrul)
Fig. 2.3.

În figura 2.3 este prezentat modul de explorare a imaginii pentru a

reîmprospăta cele 625 linii. Fiecare cadru de 625 linii = 625TH .
-1V

Nivel sincronizare
100%
4,7
Nivel stingere
75%
72% 1,5 5,3 Nivelul
de negru

10% Nivelul
de alb

12µs 52 µ s 12µs t

64 µ s

Fig. 2.4.

6
-

Din aceasta se alocă un timp 50TH pentru întoarcerea spotului în

partea superioara a ecranului, 25TH = 3,2ms pentru fiecare semicadru.
Rezulta ca de fapt linii utile, cu informaŃie, sunt numai

625TH − 50TH = 575TH .

În figura 2.4 este prezentat semnalul corespunzător unei linii normale

cu durata de 64 µ s ( 52 µ s cursa directa, 12 µ s cursa inversa).
Din cele 625 de linii, 575 arata ca mai sus, restul de 50TH au o structura
corespunzătoare stingerii spotului pentru întoarcerea în poziŃia de sus a
ecranului.
½ ½
310 311 335 336 623 ½ 625T2 23
Linii Stingere Semicadrul Întoarcere Semicadrul
semicadrul semicadru impar semicadru par
par

=PAR= stingere semicadru IMPAR stingere semicadru PAR

336 623- 623+ 23- 23+ 310 311 335

Fig. 2.5.

În figura 2.5 sunt prezentate liniile fiecărui semicadru.

Semicadrul par începe cu jumătatea liniei 23 cu informaŃia utilă, care
informaŃie utilă se termină cu linia 310. Stingerea 311,...,335 inclusiv.
Semicadrul impar începe cu informaŃia utilă la linia 336 şi continuă
până la jumătatea liniei 623. Stingerea 623 ½ ,..,22 ½ (23).
Intervalul de stingere al semicadrului (25TH) conŃine şi impulsuri de
sincronizare a oscilatorului de cadre cu lăŃimea de 2,5TH situate la 2,5TH de
începutul intervalului de stingere, ca în figura 2.6.

2,5TH 2,5TH 2,5TH

Preegalizare Sincro. V Post Impulsuri de stingere H
egalizare

Fig. 2.6.

7
-

TH
Impulsurile de egalizare au perioada = 32 µs si lăŃimea de 2,35µ s, ca în
2
figura 2.7.
2,35µ s

TH TH TH TH TH
2 2 2 2 2
2,5TH

Fig. 2.7.

În figura 2.8 sunt prezentate impulsurile de egalizare şi un impuls normal

de sincronizare a oscilatorului de linii.

2,35

32 µ 32 µ
64 µ
TH TH

egalizare Sincro. H normal

Fig. 2.8.
Sincronizarea pe verticala

Intervalul de stingere verticală este cuprins într-un interval de 25TH.

Impulsurile de sincronizare pe verticala au lăŃimea de 2,5TH. Sunt crestate
TH
la fiecare (32 µ s) cu spatii de 2,3 µ s, ca în figura 2.9.
2

2,5TH

Fig. 2.9.

8
-

S-au prevăzut aceste impulsuri de egalizare şi sincronizare crestate

deoarece semicadrul par începe la ½ TH, iar cel impar se sfârşeşte la 6½ TH.
În timpul reîntoarcerii pe cadre se introduc impulsuri de sincronizare
pe orizontală H pentru ca oscilatorul de linii sa nu iasă din sincronizm.
Palierul posterior al impulsului de stingere conŃine şi informaŃii
privind frecvenŃa semnalului purtător a informaŃiei de crominanŃă, şi anume
conŃine 10 oscilaŃii cu perioada subpurtătoarei de culoare, ca în figura 2.10.

.
100%
4,7 5,8 µ s
75% sincro. H
1,5
10
Util Ey
oscilaŃii

12 µ s 52 µ s

Fig. 2.10.

Banda de frecvenŃă a semnalului TV

In cazul transmisiei terestre se utilizează un semnal modulat în

amplitudine
v(t ) = 2V( SVCC ) sin (ωt )

a cărei frecvenŃă se găseşte (numita frecvenŃă imagine) într-una din benzile

din tabelul .
Intre benzile I si II exista banda pentru transmisii prin cablu CATV 1
(100,...,174MHz) iar între benzile III şi IV se află frecvenŃele alocate CATV
2 (230,..., 470 MHz). In CATV 1 pot fi 8-9 canale restul transmisiilor prin
cablu fiind poziŃionate în cealaltă bandă (CATV 2). TV mai vechi
recepŃionează doar benzile I,II si III şi bineînŃeles transmisiile prin cablu
din banda CATV 1 (numai 8 programe de cablu).

9
-

Tabelul 1.

Banda Banda [MHz] Canalul TV ObservaŃii

I 48,6 – 66 1,2
II 76 – 100 3,4
101 - 173 - CATV1
III 174 – 230 6 – 12
231 - 470 - CATV2
IV 420 – 606 21 – 37
V 606 - 790 38 - 69

Semnalul video complex este o funcŃie de timp. Transmiterea se

face prin modulare în amplitudine a unui semnal ce are frecvenŃa imagine a
canalului TV:
v p = 2V p sin (ωi ⋅ t )

de către semnalul modulatator vm (t ) = f (t ) .

Semnal modulat este:

∞
vM = Vp (vm )sin (ωit ) = ∑ vk sin (kωit + φk ) ,
A
k =1

unde fi = frecventa dedicata canalului TV. Se alocă o banda de frecvente

în jurul frecvenŃei imagine fi de 8MHz în cazul standardului European.
Standardul European pentru România este DK.
Transmiterea semnalului TV se face prin MA cu rest de banda
laterală RBL, spectrul semnalului fiind prezentat în figura 2.11.

BLS fi BLD
fi-fm fi+fm

Fig. 2.11.

10
-

Ey

0,5 0,75 6,0 025 0,25 0,25 0,5

fi fsp fis=fi+6,5
8MHz

Fig. 2.12.
Apare un spectru de frecvente centrat pe f i − f m si f i + f m .
Rest de bandă laterală unică (RBL) înseamnă că din cei 8MHz,
6,75 MHz sunt în banda laterală stânga BLS, restul sunt în banda laterală
dreaptă BLD, iar spaŃiul de 0,5MHz este spaŃiul de gardă.
Semnalul modulator corespunzător strălucirii si culorii are un spectru de
frecvente din domeniul 0,5,..., 6,75 MHz, ca în figura 2.12.
Spunem ca spectrul de frecvente corespunzător strălucirii şi culorii este
limitat la 6,5MHz deoarece diferenŃa până la 6,75MHz conŃine componente
de amplitudini mici.

Semnalul de luminanŃă modulează purtătoarea vi = 2V sin (2π ⋅ f it ) ,

iar sunetul modulează o purtătoare:

vs = 2V(t ) sin[2π ( f i + 6 ,5)t ] .

Semnalul de sunet asociat imaginii TV modulează o purtătoare

denumita fis aflată la distanŃa de 6,5MHz de frecventa fi ( alocată canalului
de televiziune).

11
-

ModulaŃia de frecvenŃă de către semnalul de sunet se face folosind

MF pentru o banda de frecventa de 0,5 MHz in jurul frecvenŃei de sunet.
În cadrul benzii de frecvenŃă alocată semnalului de luminozitate (Y)
sunt incluse şi semnale privind crominanŃa imaginii. Semnalele de
crominanŃă vor modula un semnal sinusoidal a cărui frecvenŃă este notată
cu fsp din banda semnalului de luminanŃă. Aceasta frecvenŃă se calculează
astfel: f sp = f i + f c , unde fc este frecvenŃa de crominanŃă.
Pentru transmiterea semnalului de crominanŃa se utilizează o
purtătoare plasată la capătul benzii semnalului de luminanŃă.
Semnalul de crominanŃă modulator este

 
v = 2V sin 2π ( f i + f sp )

 1 424 3 .
 ↓ 
fC
FrecvenŃa semnalului de crominanŃă are valori diferite în funcŃie de
sistemul de codare a informaŃiei astfel:

NTSC → f c = 3,579 MHz

PAL → f c = 4 ,43 MHz
SECAM → avem 2 frecvente ( 4 ,406 si 4 ,25 MHz )

În jurul lui fsp nu exista o bandă de frecvenŃe în care se sincronizează

semnalul de crominanŃă. Spre exemplu banda de frecvenŃe alocată pentru
sistemul NTSC ∆f = 0 ,5MHz este diferită de PAL unde ∆f = 1,3MHz .

Ey1
Ey2
Ey3
Ey4

Ec = semnalul de crominanŃă

Fig. 2.13.

12
-

Se adopta aceste valori ale frecventei fc astfel încât semnalul de

crominanŃă sa nu deformeze semnalul corespunzător strălucirii. Se impune
ca semnalul de crominanŃă să determine componentele spectrale care să fie
situate între componentele spectrale ale semnalului de luminanŃă.

Cu alte cuvinte daca semnalul asociat luminozităŃii are componentele

spectrale Ey1, Ey2, Ey3 atunci semnalul de crominanŃă determină componente
spectrale între acele componente, ca în figura 2.13.
Componentele spectrale sunt amplitudinile sinusoidelor din dezvoltarea
∞

∑ y sin (kω t + φ ) .
k =1
k i k

Semnalul de crominanŃă vω i
(t ) modulează un semnal purtător

v pc = V pc sin (ωsp t ) ⇒ vMAC = ∑ ...

k

Dacă nu se respecta acest lucru (de intercalare a componentelor

spectrale ale Ec cu Ey) apar pe imagine liniuŃe orizontale, în cazul
sistemului PAL, iar uneori apar puncte pe imagine pentru care tind să
desincronizeze oscilatorul local.

Semnalul de crominanŃă

Luând ca axă valoarea semnalului de luminanŃă se adaugă semnalul

de crominanŃă cu structura corespunzătoare sistemului de codare NTSC,
PAL sau SECAM.

1,32

0,89

0,70
0,56

0,3

52 µ s
Fig. 2.14.
13
-

In cazul semnalului PAL fiecare treaptă, din figura 2.14, conŃine oscilaŃii
cu frecventa f C = 4 ,43MHz , de amplitudine EC si faza φC
eC = EC sin(ωC t + φC ) .

În tabelul 2 sunt prezentate valorile semnalului de crominanŃă pentru o

modulaŃie de 75%.

Tabelul 2.

Ey=75% EC φC
1,05 0 0
0,79 0,45 167
0,70 0,64 283
0,59 0,60 241
0,41 0,60 61
0,30 0,64 103
0,11 0,45 347
0 0 0

Linia TV în cazul generării a 8 bare colorate

Valoarea strălucirii pentru diferite saturaŃii se calculează cu relaŃiile:

E y = A(0,3E R + 0,59 EG + 0 ,11E B )

E y = 0 ,3E R + 0 ,59 EG + 0 ,11E B ⇒ .
E R = E B = EG = 1
Spre exemplu avem:

Ey = 1 saturatie 100%
E y = 0 ,75(0 ,3E + 0 ,59 EG + 0 ,11E B ) ⇒ saturatie 75%
EY = 0 ,5(0 ,3E R + 0 ,59 EG + 0,11E B ) ⇒ saturatie 50%

Amplitudinea semnalului Ey stabileşte saturaŃia, adică raportul dintre

culoarea pură/(culoarea pură + lumina albă).

Semnalele cu care se obŃin 8 bare colorate, în funcŃie de componentele

cromatice, este prezentat în figura 2.15.

14
-

Ey[V]
1
1,0
0,89
0,89
0,70
0,70
0,59

0,41

0,30

1,11

0 t
stingere

52 µ s
cursa activă
12 µ s
cursa de întoarcere

Fig. 2.15.

Valorile pe componente sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3.

Culoarea ER EG EB Ey 100% Ey 75%

1.Alb 1 1 1 1 0,75
2.Galben 1 1 0 0,89 0,66
3.Turcoaz 0 1 1 0,70 0,53
4.Verde 0 1 0 0,59 0,45
5.Mov 1 0 1 0,41 0,30
6.Rosu 1 0 0 0,30 0,23
7.Albastru 0 0 1 0,11 0,09
8.Negru 0 0 0 0 0

15
-

2.2. Sisteme de codare analogică a semnalului de crominanŃă

Codarea informaŃiei de crominanŃă se face prin intermediul

sistemelor NTSC, PAL, SECAM. Cele trei sisteme de codare se deosebesc
în primul rând prin valoarea constantelor k1 , k 2 , k1′, k 2′ şi în al doilea rând prin
modul de înserare a datelor în semnalul video complex.
Spre exemplu NTSC foloseşte semnalele notate Ei şi E q , rezultate din
relaŃiile:
Ei = 0,74(E R − E y ) − 0,27(E B − E y )
Eq = 0,48(E R − E y ) + 0,41(E B − E y )

Sistemul PAL foloseşte semnalele notate Ev şi Eu , care se calculează

cu:

EV = 0,877(E R − E y ) + 0 (E B − E y )
Eu = 0 (E R − E y ) + 0,493(E B − E y )

Sistemul SECAM transmite informaŃia privind luminanŃa cu semnalul

Ey determinat conform relaŃiei

E y = 0,30 E R + 0,59 EG + 0,11E B ,

şi transmite informaŃia privind semnalele de crominanŃă DR şi DB ca

diferenŃe de culoare ponderate:

DR = −1,9(E R − E y ) + 0 (E B − E y )
DB = 0 (E R − E y ) + 1,9(E B − E y )

Codarea în sistemul NTSC

Sistemul NTSC a adoptat semnalele Ei şi E q pentru a fi transmise

deoarece s-a constatat că în planul culorilor, există o axă pentru care sunt
percepute mult mai bine detaliile fine. Axa trece prin domeniul portocaliu-
turcoaz şi corespunde a semnalului Ei .
Pentru a putea defini un sistem ortogonal, pe care să se proiecteze vectorii
de crominanŃă ai imaginii, s-a adoptat semnalul Eq perpendicular pe Ei în
planul ( E R − y , E B − y ) .

16
-

Se folosesc două semnale ortogonale şi datorită faptului că permit

modularea în cuadratură a unei singure purtătoare.
În figura 2.16 sunt prezentaŃi cei doi fazori Ei şi E q .

Ei E R− y = ER − E y

Eq
ECi

33°
E B− y = EB − E y

Fig. 2.16.

fH
Frecventa purtătoarei s-a stabilit conform relaŃiei: f C = 455 = 3,579 MHz .
2

EC
Ey Ey

f
fH fC fH
2 2

Fig. 2.17.

Se constată că se foloseşte o frecvenŃă din capătul spectrului semnalului de

luminanŃă, care fiind multiplu de jumătatea frecvenŃei de linii va genera
componente spectrale, între componentele spectrale ale luminanŃei, ca în
figura 2.17.
Componentele spectrale ale semnalului de luminanŃă E y sunt distanŃate cu
fH . Vectorul rezultat din compunerea proiecŃiilor pe Ei şi E q al

17
-

semnalului de crominanŃă EC va avea componentele spectrale situate între

două componente spectrale ale semnalului de luminanŃă E y .
Banda de frecventa a semnalului E y este de 4,2 MHz.
Pentru Ei şi E q se folosesc benzi de frecvenŃă mai mici, deoarece
sensibilitatea la culoare a ochiului este de 4 ori mai mica decât la strălucire.
Deoarece detaliile fine ale imaginii sunt transportate de semnalul Ei banda
acestuia va fi de două ori mai mare decât banda semnalului E q , astfel:

∆f i = 1,3 MHz
.
∆f q = 0,62 MHz

În figura 2.18 sunt prezentate benzile semnalului de luminanŃă Ey şi benzile

semnalelor de crominanŃă.

Ey
Ei
Eq

0,62 f
fi 1,3
4,2

Fig. 2.18.

RelaŃiile de calcul a semnalelor Ei şi E q

Ei = 0,74(E R − E y ) − 0,27(E B − E y )
Eq = 0,48(E R − E y ) + 0,41(E B − E y )
definesc în planul diferenŃelor de culoare vectorii:

18
-

Ei = 0,74i R −Y − 0,27i B −Y
,
Eq = 0,48i R −Y + 0,4i B −Y

unde i R −Y , i B −Y reprezintă versorii axelor de coordonate.

Prin compunerea celor doi vectori se obŃine vectorul semnalului de
crominanŃă EC = Ei + jEq , al cărui modul este: EC = Ei2 + E q2 şi al cărui
Ei
defazaj faŃă de axa Eq este tgϕ = .
Eq
În raport cu axa diferenŃelor de culoare EB-Y, axa de referinŃă Eq este
defazată cu 330 grade electrice.
Dacă se notează Vp amplitudinea purtătoarei de crominanŃă şi
ω C = 2πf C pulsaŃia, atunci variaŃia în timp se poate scrie sub forma
v P (t ) = VP cos(ωC t ) .
π
łinând seamă de faptul că Ei şi E q sunt ortogonale (defazate cu unul
2
faŃă de celălalt), se pot exprima cele două semnale ca funcŃii de timp:

Ei = f 1 (t ) → vi (t ) = V p cos(ω C t + 33)
E q = f 2 (t ) → v q (t ) = V p sin (ω C t + 33)
se obŃine
vi (t ) = Ei cos(ω C t + 33)
v q (t ) = E q sin (ω C t + 33)
EC = Ei + jE q

Fie un semnal de crominanŃă caracterizat prin proiecŃiile pe axe Ei , E q .

VariaŃia în timp a semnalului de crominanŃă (care va modula purtătoarea
VP) se poate exprima ca mai jos.
eC (t ) = Ei cos(ωC t + ϕ1 ) + E q sin (ωC t + ϕ1 ) =
Ei
Eq [sin (ωC t + ϕ1 )] + cos(ωC t + ϕ1 ) ] =
Eq
EC [sin (ωC t + ϕ1 )] + tgϕ C cos(ωC t + ϕ1 ) =
Eq
[sin (ωC t + ϕ1 )cosϕ C + sin ϕ C cos(ωC t + ϕ1 )] =
cos ϕ C
Eq
sin (ωC t + ϕ1 + ϕ C ) = ...
cos ϕ C
În final se obŃin relaŃiile:

19
-

eC = Ei + E q sin (ω C t + ϕ C + ϕ1 )
2 2

eC = EC sin (ω C t + ϕ C + ϕ1 )

cu
E C = Ei + E q
2 2

Ei .
ϕ C = arctg
Eq

Se observă că pentru a reface (la recepŃie) proiecŃiile Ei şi E q nu este

suficient să se cunoască numai amplitudinea EC ci trebuie cunoscută şi faza
ϕ C a semnalului.
Pentru a determina faza ϕ C este necesar să primim informaŃii despre
momentul de timp la care începe cosinusoida purtătoarei, ceea ce este
echivalent cu a cunoaşte faza iniŃială (vezi figura 2.19).

ϕC ωi t
V p (ω C ,0 )
VC (ω C , ϕ C )

Fig. 2.19.

În scopul refacerii purtătoarei, pe frontul posterior al impulsului de stingere

se transmite un semnal de identificare, care constă din 8 -10 oscilaŃii cu
frecventa f C (numit semnal de burst) defazat faŃă de purtătoare cu 180° şi
1
cu amplitudinea din impulsul de sincronizare.
2
În figura 2.20 este prezentată schema bloc a codorului NTSC.

Componente codorului NTSC sunt:

MATR – este un bloc (de regulă un circuit numit „de matriciere”) a

cărui funcŃie constă în generarea semnalelor E y , Ei şi E q pe baza
semnalelor de crominanŃă R, G, B;
FTJ – simbolizează un filtru trece – jos, a cărui frecvenŃă limită
superioară este înscrisă în blocul respectiv:
τ – este o linie de întârziere, introdusă în schemă în scopul
sincronizării accesului la circuitul de însumare a două semnale electrice

20
-

dintre care unul suferă mai puŃine prelucrări şi altfel ar ajunge înaintea
celuilalt semnal la intrarea unui bloc de calcul;
X – este un bloc de multiplicare analogică a două semnale (spre
exemplu dacă la intrare sunt prezente semnalele variabile în timp f(t) şi g(t)
la ieşirea circuitului se obŃine semnalul h(t) = f(t) . g(t) );
33, 90,180 – sunt circuite de defazare a semnalului primit la intrare
cu unghiul electric specificat;
P – este o poartă de transmisie a semnalului vP comandată de
semnalul de comutare notat cu „K”;
Σ – este un circuit de sumare analogică a două sau mai multe
semnale.

τ y = 0,7 µ
Ey

τ i = 0,5µ
R Ei FTJ Ei cos(ω C t + 33)
X Ey
1,3M
G MATR Σ
FTJ
Σ 4,2M
B Eq FTJ
E q sin (ω C t + 33)
X
0,62M cos
90° Stingere
sin
V p sin ω C t
33°

P 180° burst
VP
K
Sincrogenerator

Fig. 2.20.

Sincrogeneratorul furnizează purtătoarea semnalului de crominanŃă

v P (t ) = VP sin(ω C t ) , de pulsaŃie ω C = 2πf C , unde frecvenŃa semnalului de
crominanŃă este frecvenŃa corespunzătoare sistemului NTSC de codare
f C = 3,579 MHz .

21
-

Semnalul de „burst” se obŃine din purtătoare defazată cu 180 grade

electrice vb (t ) = VP cos(ω C t ) , semnal care este transmis la ieşirea porŃii P în
fiecare interval TH , pe frontului posterior al impulsului de stingere. Se
transmit 8-10 oscilaŃii (vezi şi figura 2.10).

Codarea în sistemul PAL

Sistemul PAL de codare utilizează modulaŃia în amplitudine MA

pentru transmiterea informaŃiei de luminanŃă E y şi a celei de crominanŃa
(prin intermediul semnalelor EU si EV ).
Pentru ca domeniul de variaŃie al semnalelor EU si EV să se nu depăşească
intervalul [− 1V ,+1V ] s-au utilizat doi coeficienŃi de pondere, conform
relaŃiilor:

EV = 0,877(E P − E y )
EU = 0,493(E B − EY )

FrecvenŃa purtătoare a semnalului de crominanŃă ( f C ) a fost adoptată drept

a 567-a armonică a jumătăŃii frecvenŃei de baleiaj a liniilor f H , la care se
f f
adaugă elementele V şi H :
2 4
f H fV f H
f C = 567 + + = 4,43 MHz ,
2 2 4
unde f V este frecventa de baleiaj pe cadre.
Pentru că trebuie transmise două semnale de informaŃie ( EU si EV ) cu
o singură purtătoare v P = VP sin (ω C t ), ω C = 2πf C se recurge la modularea în
cuadratură a semnalului, ca şi în cazul codării în sistem NTSC, cu
deosebirile evidenŃiate mai jos.
• Pentru eliminarea unor perturbaŃii transmiterea se face prin
schimbarea fazei semnalului EV :
- pe linia impară se transmite EU , EV ;
- pe linia pară se transmite EU ,− EV ,
ca în figura 2.21.

22
-

EV
EV EC lin(k )

EU

− EV lin(k + 1)

Fig. 2.21.

S-a recurs la acest mod de transmisie pentru a elimina influenta

perturbaŃiilor atmosferice asupra nuanŃei culorii.
Semnalul de crominanŃa recepŃionat este e(t ) = EC sin (ωC t + ϕ C ) cu
EV
tgϕ C =
EU .
2
EC = EV + EU
2

În cadrul acestui semnal faza ϕ C conŃine informaŃii despre culoarea

punctului iar amplitudinea EC conŃine informaŃii despre intensitatea
(saturaŃia) acestei culori.
PerturbaŃiile atmosferice acŃionează în sensul modificării fazei ϕ C cu
un unghi β semnalului recepŃionat faŃă de faza reală a semnalului transmis
de postul TV, ca în figura 2.22 (pe linia k faza este ϕ C + β iar pe lina k+1
faza recepŃionată este ϕ C − β ).

EV
ϕC + β
EC′ − receptionat (k )
EC ← transmis (k )
ϕC
ϕC − β EU
EC′
receptionat (k + 1)
EC
EC ← transmis (k + 1)

Fig. 2.22.

23
-

• Pentru determinarea nuanŃei şi a saturaŃiei într-un punct al

ecranului, se folosesc datele recepŃionate pe două linii succesive.
Deoarece transmiterea are loc diferit de la o linie la alta (o dată se transmite
EV şi pe linia următoare se transmite − EV ) avem:

EUk = EC′ cos(ϕ C + β )

EUk +1 = EC′ cos(ϕ C − β )
⇒ EU = EUk + EUk +1 = 2 EC′ cos β cos ϕ C
EVk = EC′ sin(ϕ C + β )
EVk +1 = EC sin(ϕ C − β )
⇒ EV = EVk + EVk +1 = 2 EC′ cos β sin ϕ C
EV
şi 2 EC' = EV2 + EU2 = 2 EC cos β ⇒ EC' = EC cos β , tgϕ C = .
EU

RelaŃiile de mai sus exprimă faptul că se va reproduce corect

crominanŃa (pentru că s-a refăcut ϕ C transmis) dar nu se va reproduce
corect saturaŃia (avem EC' = EC cos β în loc de EC ) ceea ce nu deranjează.
Concluzia este, că datorita alternării semnalului EV de la o linie la
alta, există posibilitatea eliminării perturbaŃiilor introduse de propagare
asupra nuanŃei aşa încât aceasta să fie redată corect dar se va reda incorect
intensitatea culorii respective (ceea ce deranjează mult mai puŃin datorită
acuităŃii vizuale slabe a ochiului).
Semnalul de sincronizare, cu ajutorul căruia se determină timpul la
care începe semnalul de crominanŃă, se inserează pe palierul posterior al
semnalului de stingere linii. Este format din 8-10 oscilaŃii cu frecventa f C
(oscilaŃii nemodulate) ca în figura 2.23.

4,7 µ
∆ ∆
2
1,5µ 0,8 µ
12 µ 2,25µ

Fig. 2.23.
OscilaŃiile au amplitudinea egală cu jumătate din amplitudinea semnalului
de sincronizare a oscilatorului de linii (∆) şi sunt sinusoide de forma

24
-

 π
eS = 2VS sin  ωC t + π ±  .
 4

• Semnalul sincronizare al culorii se transmite defazat cu un

unghi dependent de tipul liniei (pară sau impară). Datorita alternării de la o
linie la alta a semnalului EV se recurge şi la alternarea semnalului de
sincronizare cu un unghi de ± 45 ° la care se adaugă defazajul de 180 grade
faŃă de semnalul EC (pentru a putea identifica dacă s-a transmis + EV sau -
EV )
Extragerea semnalului de burst se face cu o poartă comandată de
impulsuri de întoarcere linii (cu frecvenŃa f H ). De fapt în televiziune se
formează semnalul sandcastle (castel de nisip) cu ajutorul căruia se extrag
mai multe semnale (semnalul de burst, semnalul de stingere la întoarcerea
pe linie şi semnalul de stingere la întoarcerea pe cadre). În figura 2.24 este
prezentat semnalul „sandcastle” şi nivelele de tensiune asociate.

2∆
4,7 µs ∆ Nivel de
1,5µs stingere
12 µs

> 4 µs
6V(burst)
1,8
6,2 4V stingere linii
12 µs
2V stingere cadre
160 µs

Fig. 2.24.

Pentru a preveni axarea semnalului video pe impulsul de

sincronizare, semnalul de extragere a burstului începe după impulsul de
sincronizare linii.

25
-

Din SCC se extrage semnalul de burst ( f b ), care se compară, prin

intermediul unui comparator de fază, cu semnalul generat de un oscilator
pe frecvenŃă f 0 , ca în figura 2.25. DiferenŃa dintre fazele semnalelor
f 0 si f b determină o tensiune de intrare Vr , care se aplica unui etaj cu
reactanŃă. Etajul cu reactanŃă modifică un element din schema astfel încât
faza semnalelor f b si f 0 sa devină aceeaşi.

Extragere f b Comparator Vr Etaj de

FTJ
burst de fază reactanŃă

fp
OSC f p

f0 → fb

Fig. 2.25.

În figura 2.26 este prezentată structura unui codor PAL.

R Ey τ y

Matr. E EV sin ω C t
G FTJ
V
Σ Χ
1,3M ey
EU eC PAL
B FTJ
sin ω C t Σ Σ
SVC 6M SVC
FTJ
Σ Χ
1,3M EU cos ωC t Stingere
k k eS eS
Generator V P sin ω C t
90

180
2TH

Fig. 2.26.

26
-

Blocul Matr este blocul de matriciere având rolul de a prelucra semnalele

R, G, B generând semnalul de luminanŃă şi cele două semnale de
crominanŃă.
Filtrele trece-jos limitează banda semnalelor de crominanŃă la 1,3 MHz,
conform normei PAL.
Generatorul are rolul de a furniza purtătoarea VP şi semnalul de comutare
notat „K”
Blocurile de defazare 90 şi 180 realizează inversarea semnului semnalului
EV de la o linie la alta, comutarea fiind efectuată la intervalul de timp 2TH.
Se generează totodată şi semnalul de sincronizare.
Întârzierea semnalului EY este realizată de blocul notat τ y .

Codarea în sistemul SECAM

Caracteristic codării în sistem SECAM este faptul că semnalul de

luminanŃă E y se transmite prin modulaŃia în amplitudine MA a purtătoarei
imagine iar semnalul de crominanŃă (format din DR şi DB ) se transmite
prin modularea în frecvenŃă a două purtătoare diferite.
Semnalele de crominanŃă se obŃin din semnalele diferenŃă de culoare prin
relaŃiile:
DR = −1,9( E R − E y )
 → MF
DB = +1,9( E B − E y )

Pe o linie se transmite numai unul din semnalele DR sau DB iar pe

linia următoare celalalt semnal. Aceasta înseamnă că pentru formarea
semnalelor de crominanŃă (R, G, B) este necesar să se utilizeze informaŃia
de pe linia curentă DBn şi informaŃia de pe linia anterioară DR ( n −1) . Pentru
linia următoare (n+1) se foloseşte DR n+1 şi DB n .
Pentru minimizarea perturbaŃiilor ce apar pe parcursul traseului de la
emiŃător la receptor, semnalul de crominanŃă nu se transmite ca atare
(conform relaŃiilor de mai sus) ci suferă o serie de prelucrări, în mai multe
etape, după cum urmează.
• semnalele primite de la camera video determină semnalele
diferenŃă de culoare şi semnalul de luminanŃă
⇒ E y , E R − y , E B − y , EG − y ;
• se formează semnalele DR , DB cu relaŃiile date;
• pentru îmbunătăŃirea raportului semnal-zgomot al lanŃului de
transmisie se recurge la preaccentuarea frecventelor înalte. Se

27
-

utilizează un filtru a cărui caracteristica de frecvenŃă este

prezentată în figura 2.27;
• se limitează spectrul de frecventa al semnalelor D R , D B la
1,5MHz. Semnalele preaccentuate şi limitele le notam cu
D R 1 , DB 1 ;
• semnalele DR1 , DB1 modulează în frecvenŃă două purtătoare.

Caracteristica de frecvenŃă, din figura 2.27, pentru preaccentuarea

frecvenŃelor înalte ale semnalului, poate fi exprimată prin relaŃiile:

2
 f 
1 +  
A = 10 lg K 2 [dB] unde K =  f1  , cu f 1 = 0,85MHz
2
 f 
1 +  
 3 f1 

AV [dB ]
9

0,1 1 1,5 10 f [MHz ]

Fig. 2.27

Realizarea practică a filtrului este prezentată în figura 2.28.

VDR C VDR1
R0

Fig. 2.28.

28
-

R0
Dacă se adoptă raportul P = = 3 , elementele filtrului pot fi calculate
R0 + R
din relaŃia f = 2πRC = 0,85MHz , corespunzătoare maximului caracteristicii
1
de frecvenŃă.

Dacă semnalele D R (sau D B ) au o formă dreptunghiulară atunci

preaccentuarea şi limitarea în frecvenŃă determina apariŃia de vârfuri în
forma semnalelor DR1 la tranziŃia semnalului DR , ca în figura 2.29.

DR

DR1

Fig. 2.29.

Semnalele DR , DB1 modulează în frecvenŃă câte un semnal purtător. Pentru

semnal nul avem frecvenŃele de bază (cele două purtătoare):

V DR1 = 0 → f OR = 282 f H = 4,40625MHz

V DB1 = 0 → f OB = 272 f H = 4,250 MHz .

VariaŃiile DR1 , DB1 determina deviaŃii ale funcŃiei semnalului purtător.

Pentru o variaŃie a semnalelor D R1 , D B1 ∈ [− 1V ,+1V ] frecvenŃele se modifică
astfel:
f OR se modifică cu -500kHz …..+350kHz
f OB se modifică cu -350kHz …..+500kHz.
Aceste semnale cu frecvenŃa variabilă le notăm DR 2 , DB 2 .

29
 -

Deoarece semnale DR 2 , DB 2 determină apariŃia pe televizorul alb-negru de

puncte care se mişcă, în scopul reducerii efectului se recurge la etapa
următoare.
• Se micşorează energia semnalului pe f OR , f OB . şi se creşte energia
pentru componentele laterale ale acestor frecvenŃe. Practic semnalele
D R 2 , D B 2 suferă o preaccentuare la înaltă frecvenŃă prin intermediul unui
filtru anticlopot. Aceasta preaccentuare de fapt modulează amplitudinea
semnalului - amplitudinea semnalului modulat în frecvenŃă nu e constantă,
ci se modifică conform curbei anticlopot.
În funcŃie de valoarea frecvenŃei amplitudinea semnalului este diferită, ca
în figura 2.30 şi 2.31.
V2 AV [%]
AV =
V1 77
71
77%
71%
30
30% 23,8
23,8%

3,9 4,25 4,4 4,756

4,286 4,286
f OB f OR f [ MHz ]
f OB − 0,35 f OB f OR f OR + 0,35
4,25 4,4
f OB − 0,35 = 3,9M f OR + 0,35 = 4,756 M
Fig. 2.30. Fig. 2.31.

În acelaşi scop (al micşorării influenŃei liniilor albe de pe ecran) faza

purtătoarei - a fiecărei purtătoare a semnalului de crominanŃă - se modifică
cu 180° la fiecare a 3-a linie şi la fiecare semicadru. Barele luminoase
asociate semnalelor cu frecventele f OB , f OR devin oblice, ceea ce determina
o perturbaŃie mai puŃin vizibilă pe ecran. Semnalele de crominanŃă astfel
prelucrate sdaugă semnalului de luminanŃă.
Pentru ca sistemul de decodare să poată identifica semnalul de
crominanŃă se transmite, înaintea fiecărei linii, subpurtătoarea
corespunzătoare nemodulată. Subpurtătoarea este amplasată pe palierul
posterior al impulsului de stingere linii, ca în figura 2.32.

30
-

23,8%
30% DB
DR

f OB
f OR (4,25M)
(4,4M) 64 µs

Fig. 2.32.

Se remarcă faptul că înainte de apariŃia semnalului de crominanŃă DR , pe

palierul impulsului de stingere există un semnal cu frecvenŃa f0R.
Amplitudinea celor două semnale de identificare este diferită datorită
trecerii prin alt filtru anticlopot (semnalul de frecvenŃa 4,4 MHz are
amplitudinea de 30% din valoarea maximă, iar semnalul de frecvenŃa 4,25
MHz are amplitudinea de 23,8% din valoarea maximă).
În timpul cursei de întoarcere cadre pe liniile 7,8,…,15 şi 320,,321,…,328
se transmite un semnal de identificare (de 15 µs ), prezentat în figura 2.33,
având rolul de a sincroniza semnale de crominanŃă cu începutul fiecărui
semicadru. Amplitudinea semnalului se modifică conform curbei anticlopot
pentru DR în domeniul 30,…,77% ( frecvenŃa semnalului creşte de la
4,406MHz la 4,4756MHz) iar pentru DB în domeniul 23,8,…,71%
(frecvenŃa semnalului scade de la 4,25MHz la 3,9MHz).

71%
77% 71%
-4,756 3,9
30% 23,8%
4,4 4,25

15 µ

Fig. 2.33.

În figura 2.34 este prezentată schema bloc a unui circuit de codare

SECAM.

31
-

τ y = 0. 4 µ
y
R
Contactor
DR
G Σ
FTJ Modulator
LIM frecvenŃă Σ
B DB 1,5M
Σ ACC
ACC
CBB
Semnal de
stingere

Fig. 2.34.
Semnalele de la traductor R,G,B sunt ponderate pentru a forma
semnalele de luminanŃă şi de crominanŃă. Contactorul din figură alternează
semnalele de crominanŃă. În rest schema bloc este construită conform
explicaŃiilor din cuprinsul paragrafului.

32