CIUTA Prinse ciuta a fugi La-ai lui frați și ai lui părinți.
colind de flăcău Și cal bun că o goni
Voinicel Mihai Dete ciuta cam pe vad De la Gh. Brăgău, 59 ani
Mai bun cal ce-mi hrănea Și cal bun în jos de vad com. Gropeni, jud. Brăila
Dar cu ce-l hrănește? Înoată ciuta în apă-n sus
Tot cu fânișor tocat Și cal bun înoat-n jos
Și cu orzișor pisat Dar și voinicel Mihai
Și bea apă din năstrap Cu ciuta s-alături
Să se facă lat în spate. Cu funioara o lega
Fuse joi o sărbătoare Și pe mal o arunca
Scoase cal bun la plimbare În genunchi o înjunghia
La plimbare-vânătoare Zăbovi de o coji
Când fu soarele-n deseară Dete sânge câmpului
Cărăruia apuca Și mană pământului.
Cărăruia printre munți Dădu păr pe la trăstar
La ai lui dalbi de părinți, Și carnea la măcelari
Dar și voinicel Mihai Coarnele la păhărari
Ochii-n dreapta arunca Să facă pahare din ele
Zării ciuta-ciutalina Tot pahare gălbenele
Ciutalină fără splină. Să bea mari boieri din ele
Ce să-i facă, s-o deștepte? Să bea și să se cinstescă,
S-o săgete, nu se-ncrede Să dea la fini și la nași
S-o împuște, teamă-i fuse Și mai nult la megiași.
Dar și voinicel Mihai Dar și voinicel Mihai
Mâna-n buzunar băga Albă batistă scotea
Albă batistă scotea Rinichi și ficat punea
La nas murgului îi da În buzunar le băga
Prinse murgu-a strănuta Și pe cal încăleca
Și pe ciută o deștepta. Și acasă se-ntorcea
LEUL Murgul prinde a-l lovi Până-n vadurile Brăilei.
colind de flăcău Cu copita și cu coada. Dar și voinicelul Gheorghe
Da leroi, leroi, doamnele, Dar și voinicelul Gheorghe El să-mi fie sănătos
Și voinicelul Gheorghe Cu măciuca îl lovea Cu-ai lui frați, cu-ai lui părinți.
Mai bun cal hrănești Cu arcanul îl prindea
Dar cu ce-l hrănești Fedeleș că îl lega De la Ghica Balaban, 69 ani
Tot cu fânișor tocat Cu cordița arcului com. Gropeni, jud. Brăila
Și cu orzișor pisat La burta calului
Să se facă lat în spate. Unde-i drag voinicului.
Fuse joi de-o sărbătoare Dar și voinicelul Gheorghe
Scoase cal bun la plimbare Calul îl încăleca
La plimbare - vânătoare Cărăruia apuca
Când fu soarele-ndeseară Cărăruia printre munți
De pe cal descăleca La ai lui părinți.
Șaua căpătâi punea El avea o soră mai mică,
Și-ntr-un colț se rezema La apă că se afla
Ochii în jur îi arunca Cofele jos le lăsa
Și în zare ce vedea? Tare acasă alerga
La Prival, în stufăriș Și din gură așa grăia:
Vede leul adormit. - Ia, ieși taică, ia ieși maică,
Ce să facă, să-l deștepte? Ce-ai scăldat, ce-ai înbrăcat.
Să-l săgete, nu se-ncrede, L-aduce pe leu legat
Să-l împuște teamă-i fuse Viu și nevătămat.
Mâna-n buzunar băga Bine vorba nu sfârșea
Tabachera și-o scotea Iată și Gheorghe venea
La nas murgului o da Cu murgulețul asudat,
Prinse murgu-a strănuta Asudat, prin apă dat
Și pe leu îl deștepta. Că pe leu l-a alergat
Prinse leul a fugi Din gura Privalului
LA GURA PRIVALULUI De la Gh. Brăileanu, 69 ani Zi de vară până-n seară.
colind de pescar com. Gropeni, jud. Brăila Dar și Ghica cu ochii negri
La gura Privalului Ea să fie sănătoasă.
Leroi-doamnele, BOIERI MARI
Sunt doi sprinteni năvodari colind de fată mare De la Radu Puia, 76 ani,
Cu fărtații treisprezece Leroi-doamnele com. Gropeni, jud. Brăila
Împletesc la cotețe. Mari boieri la masă șade
Împletiră ce-mpletiră Șade și se cinstește DIN VADURILE BRĂILEI
Leroi-doamnele, Cu finii și cu nașii colind de flăcău
Și la apă căle dete. Cinstesc și cu megiașii. Mărului cu florile dalbe
Dete-o toană Cu toții că se adunară Din vadurile Brăilei
Dete două- leroi-doamnele Și pe Ghica o-ntrebară: Până-n schela Dunării.
Dete toana cea de-a noua - Tu, Ghico, cu ochii negrii, Dar și voinicelul Gheorghe
Prinse puiul cel de mreană Tu de când ai dobândit Stă călare pe-un cal negru,
Cel de mreană roșioară. Genele, sprâncenele, Un cal negru, dalb de spume
Îl bătea, îl chinuia-leroi- Înturnate și-mbârnate Șade-n apă până-n spate
doamnele. Fața albă. Și-n noroi până-n țurloi.
Ca să spună unde-i pește mult. Picior de ciută? Și se ceartă când cu turcii,
Unde-i pește le spunea: - Eu, ce-i drept spune-voi Când cu turcii, când cu frâncii.
- La coteala gârlelor, Fost-a taica, fost-a maica, Turcii să ia vadurile
La vâltoarea apelor. Oameni harnici, gospodari. Și frâncii corăbiile.
Acolo e pește mult Leroi-doamnele. Se certară, le luară
Câtă frunză pe pământ. Și stătu și întrebară: În cea parte ni le trase
Bagi cipcelul și se rupe, - Tu, Ghico, cu ochii negrii, Vine vremea de arvunași,
Arunci setca, arunci plasa Mândre haine îi îmbrăca De arvunași, tot oameni grași.
Și prinzi pește, umpli barca. La horă vei pleca? Vin flăcăii fluierând,
Dar și voinicelul Gheorghe În horă se prindea Mărului cu florile dalbe,
El să fie sănătos De la Gheorghe al treilea Neveste Dunărea trecând,
Cu-ai lui frați, cu-ai lui părinți. Și jucară zide vară Vin și fete hori făcând
Și voinicelul Gheorghe
El să fie sănătos
Cu-ai lui frați, cu-ai lui părinți.
De la Ghica Balaban, 69 ani,
com. Gropeni, jud. Brăila
