Opera istorică a lui Gheorghe I.

Brătianu

A fost unul dintre cei mai mari istorici pe care i-a avut ţara
noastră, cel mai strălucit din generaţiile care au activat în perioada interbelică, ilustrînd una
dintrte etapele cele mai rodnice din întreaga evoluţie a istoriografiei româneşti. A contribuit la
ridicarea istoriografiei noastre la un nivel superior, modern, comparabil cu al altor şcoli-
istoriografice europene.

. A urmat cursurile Liceului Naţional din Iaşi, apoi Facultatea de drept a Universităţii Al I Cuza
şi Facultatea de litere de la Paris. A obţinut titlul de doctor în filozofie la Universitatea din
Cernăuţi (1923) şi în litere la Paris (1929). Timp de 17 ani (1923-1940) a fost profesor la
Facultatea de litere (istorie) din Iaşi, apoi, din 1940 pînâ în 1947, la cea din Bucureşti,
succedând Iui N. Iorga la Catedra de istorie universală. Cu însuşiri deosebite de dascăl, Gh. I.
Brătianu a creat o scoală istoriografică la care s-au format mulţi dintre istoricii noştri de frunte,
între 1940-1941 a îndeplinit funcţia de decan al Facultăţii de litere, şi filozofie din Bucureşti,
în perioada ieşeană, între anii 1935-1940, a fost directorul Institutului de istorie generală al
Universităţii Alexandru loan Cuza, iar la Bucureşti, directorul Institutului de istorie universală
Nicolae lorga 0941-1947). Gheorghe I Brătianu ocupă un loc de frunte în istoriografia
românească. Puţini dintre istoricii noştri l-au egalat în ce priveşte varietatea preocupărilor şi
amploarea operei publicate. O bibliografie selectivă, a lucrărilor sale, consemnează 38 de cărţi
şi broşuri, precum şi 99 de articole în publicaţii ştiinţifice, tratînd probleme de istorie medievală,
cit si de istorie modernă, contemporană şi de politică curentă.

Opera lui Gheorghe LBrătianu se înscrie, pe de o parte, pe linia tradiţională a istoriografiei

româneşti, iar pe de altă parte se încadrează în efortul general de reînnoire a ştiinţei-istorice,
caracteristic perioadei interbelice. Cercetările sale de istorie naţională s-au concentrat asupra
unor probleme majore: formarea poporului român pe teritoriul pe care îl locuieste, (formarea
statelor medievale româneşti, organizarea socială şi politică a vieţii româneşti în evul mediu, în
lucrarea "O enigmă şi un miracol istoric": poporul român (1940), pledează pe continuitatea
poporului român pe aceste meleaguri. O expunere de ansamblu a istoriei naţionale a realizat
prin volumul "Originile şi formarea unităţii româneşti" (1942). În "Tradiţia istorică despre
întemeierea statelor româneşti" (1945), Gheorghe I.Brătianu aduce importante contribuţii
privind baza economică a formării statelor feudale şi analizează valoarea tradiţiei orale pentru
studiile istoriei. Integrarea istoriei naţionale în contextul universal a fost preocuparea majoră a
lui Gheorghe I.Brătianu din ultimii ani ai activităţii sale. în perioada 1945-1947 a publicat o
serie de studii materiale ce au format volumul "Sfatul domnesc şi adunarea stărilor în
principatele române" (1947).
 Opera istorică a lui Gheorghe I. Brătianu

Gheorghe LBrătianu a fost un deschizător de drumuri în domenii ale istoriei universale, cum
ar fi istoria economică şi socială a Bizanţului sau istoria comerţului italian în Marea Neagră.
Primele sale cercetări importante privesc comerţul oraşelor italiene medievale în zona Mării
Negre (monografia "Recherches sur le commerce genois dans la Mer Noire au XIII siecle",
1929). A fost si unul dintre distinşii bizantinişti ai vremii sale. în acest domeniu s-a interesat
îndeosebi de structurile social-economice şi de instituţii. Se remarcă lucrările: "Privileges et
franchises municipales dans l'Empire byzantin" (1936) şi în special "Etudes byzantines
d'histoire economique et sociale" (1938). Opera sa ştiinţifică îşi păstrează şi astăzi viabilitatea
datorită unei perspective de o largă deschidere către toate orizonturile istoriei. Valoarea
activităţii sale multilaterale a fost apreciată prin alegerea ca membru al Academiei Române si
al altor societăţi ştiinţifice străine: membru al Societății "Ligure di Storia Patria" (Genova),
membru al Institutului Kon-dakov (Praga), membru al Societăţii Regale de Ştiinţe şi Litere din
Boemia, membru în Comitetul internaţional al studiilor istorice, membru în Comitetul Naţional
al Istoricilor Români. Gheorghe I. Brătianu şi-a consacrat o bună parte a energiei activităţii
politice (aflîndu-se, din 1930, în fruntea unei disidenţe liberale).