Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-Supplex Libellus Valachorum este numele sub care a rămas în istorie memoriul naţiunii române din
Transilvania din 1791, cel mai important act politic al românilor transilvăneni din secolul XVIII. Actul
astestă nașterea conștiinței naționale românești formulează sintetic revendicările poporului român
precum şi o serie lungă de memorii şi petiţii.
-La redactarea memoriului au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru Maior,
Gheorghe Şincai, Ioan Molnar-Piuariu (1), Ioan Budai Deleanu, Iosif Mehesi de la
Cancelaria aulică, Ioan Para, vicarul de Năsăud (2), Ignatie Darabant episcop de Oradea
şi alţii. Cererile Supplex-ului erau structurate în jurul câtorva idei, corespunzând
doleanțelor laicilor și clericilor români: reintegrarea românilor ca națiune de
drept în Transilvania; restituirea drepturilor istorice vechi medievale; egalitatea
clerului; reprezentare proporțională în dietă și funcționărime.
-Prima versiune a fost redactată în limba germană, iar forma finală a fost în limba latină. Teza
fundamentală a documentului este că „drepturile omului şi ale societăţii civile” sunt ţinta cea mai
înaltă a împărăţiei şi că nicio parte a cetăţenilor nu trebuie să lipsească pe alta de drepturile ei şi să o
asuprească. Prin urmare naţiunea română cere să i se redea drepturile, făcându-se apel la faptul că
naţiunea română este cea mai veche şi mai numeroasă din Transilvania şi la un scurt istoric al naţiunii
române, care se trage din coloniştii lui Traian şi a rămas neclintită în faţa năvălirilor barbare, a ales pe
regele ungurilor Tuhtum după ce ducele Gelu a pierdut lupta cu ei, că românii sunt creştini încă de pe
vremea stăpânirii romane. Pe de-o parte sunt aduse argumente istorice, pe de altă parte argumente
bazate pe superioritatea numerică. Scopul final al românilor este acela de a intra în viaţa politică a
ţării în virtutea echităţii date de numerozitatea ei.