Supplex Libellus Valachorum

-Supplex Libellus Valachorum este numele sub care a rămas în istorie memoriul naţiunii române din
Transilvania din 1791, cel mai important act politic al românilor transilvăneni din secolul XVIII. Actul
astestă nașterea conștiinței naționale românești formulează sintetic revendicările poporului român
precum şi o serie lungă de memorii şi petiţii.

-Memoriul se adresează împăratului Leopold al II-lea al Austriei, instalat de numai

un an pe tron, după moartea reformatorului Iosif al II-lea. Înainte de moarte, Iosif al
II-lea, dezamăgit de efectele politicii sale reformatoare, revocase reformele şi
provocase refacerea imperiului absolutist. În lumina acestor evoluţii, românii din
Transilvania, ca şi celelalte popoare din imperiu, trebuiau să reacţioneze pentru a-şi
formula propriile revendicări. Documentul a fost redactat de cei mai însemnați
reprezentanți ai națiunii române din Transilvania (în cea mai mare parte clerici ai
Bisericii Române Unite cu Roma)

-La redactarea memoriului au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru Maior,
Gheorghe Şincai, Ioan Molnar-Piuariu (1), Ioan Budai Deleanu, Iosif Mehesi de la
Cancelaria aulică, Ioan Para, vicarul de Năsăud (2), Ignatie Darabant episcop de Oradea
şi alţii. Cererile Supplex-ului erau structurate în jurul câtorva idei, corespunzând
doleanțelor laicilor și clericilor români: reintegrarea românilor ca națiune de
drept în Transilvania; restituirea drepturilor istorice vechi medievale; egalitatea
clerului; reprezentare proporțională în dietă și funcționărime.

-Prima versiune a fost redactată în limba germană, iar forma finală a fost în limba latină. Teza
fundamentală a documentului este că „drepturile omului şi ale societăţii civile” sunt ţinta cea mai
înaltă a împărăţiei şi că nicio parte a cetăţenilor nu trebuie să lipsească pe alta de drepturile ei şi să o
asuprească. Prin urmare naţiunea română cere să i se redea drepturile, făcându-se apel la faptul că
naţiunea română este cea mai veche şi mai numeroasă din Transilvania şi la un scurt istoric al naţiunii
române, care se trage din coloniştii lui Traian şi a rămas neclintită în faţa năvălirilor barbare, a ales pe
regele ungurilor Tuhtum după ce ducele Gelu a pierdut lupta cu ei, că românii sunt creştini încă de pe
vremea stăpânirii romane. Pe de-o parte sunt aduse argumente istorice, pe de altă parte argumente
bazate pe superioritatea numerică. Scopul final al românilor este acela de a intra în viaţa politică a
ţării în virtutea echităţii date de numerozitatea ei.

-Textul Supplex-ului se referă transparent la Declarația Drepturilor Omului și

ale Cetățeanului a Franței și include și unele motive istorice, precum și statistici
despre români (care formau aprox. 55% din populația Transilvaniei). Despre o
cercetare mai recentă, argumentarea Supplex-ului se bazează pe ideile dreptului
natural și pe tradiția juridică feudală maghiară.Petiția a fost respinsă, astfel încât
statutul românilor a rămas neschimbat.
-Memoriul a fost sortit eşecului de momentul politic nefavorabil. Revendicările sale presupuneau o
revizuire fundamentală a sistemului constituţional al naţiunilor politice recunoscute. Dieta din 1790-
1791 ţintea la restabilirea privilegiilor feudale, românii fiind excluşi în continuare de la viaţa politică,
iar împăratul a fost nevoit să cadă de acord cu marea nobilime. Astfel, atunci când memoriul a ajuns
la împărat, el căzuse deja de acord cu nobilimea, dar l-a trimis Dietei pentru dezbatere. Cancelaria
Aulică în frunte cu contele Samuel Teleki respinge punct cu punct revendicările românilor,
considerând inutilă ridicarea unei a patra naţiuni recunoscute. Memoriul a fost citit în Dietă în iunie
1791, producând consternare şi indignare. Referatul Dietei fu prezentat în şedinţa din 2 iulie, atacând
toate fundamentele revendicărilor. În mare, Dieta refuză să accepte faptul că românii vor să
constituie o naţiune politică proprie, motivând că ei se bucură deja de toate drepturile în cadrul
naţiunilor existente, iar o naţiune nouă ar răsturna întreg sistemul. Se consideră chiar că românii sunt
suficient reprezentaţi în Dietă (deşi în componenţa ei era doar un român din 422!) Ca răspuns, stările
legiferează explicit menţinerea sistemului constituţional. În rândurile elitei româneşti, această
evoluţie a dus la o alarmare generală care s-a transformat în timp într-o luptă pentru cauza naţională
şi care a dus la cristalizarea conştiinţei de sine a naţiunii române din Transilvania.

-nasterea constiintei nationale- biserica romana unita