O serie de lacuri neobişnuite ar putea deţine indiciile unui trecut violent al satelitului Titan

Titan este unul dintre sateliţii planetei Jupiter şi este recunoscut pentru lacurile din metan lichid care
s-au format la suprafaţa sa.

Titan este unul dintre cei mai bine studiaţi sateliţi care s-au format în apropierea planetei Saturn,
atrăgând atenţia oamenilor de ştiinţă prin lacurile de metan lichid care s-au format pe suprafaţa
acestuia. Un nou studiu a ajuns la concluzia că unele dintre aceste lacuri s-au format ca urmare a
exploziei unor depozite de azot aflate în subteranul lunii, notează Science Alert.

Studiul citat ar putea rezolva un mister care a divizat oamenii d eştiinţă şi care a fost pornit de către
datele pe care proba Cassini le-a trimis despre aceste lacuri. Astfel, proba a identificat o serie de
stânci înalte de câteva sute de metri în apropierea Polului Nord din apropierea unor lacuri din metan
care, conform cercetătorilor nu s-ar fi putut forma în condiţiile eroziuni de pe Titan.

„Există o explicaţie diferită pentru existenţa acestor pante abrupte din apropierea acestor lacuri”, a
declarat Linda Spilker, membră a echipei de cercetători a proiectului Cassini.

Acest nou studiu oferă o serie de dovezi care condus spre concluzia că suprafaţa satelitului Titan era
chiar mai rece decât este în prezent, temperaturile împiedicând azotul să existe în stare lichidă.
Oamenii de ştiinţă ştiu faptul că clima de pe Titan a evoluat de-a lungul timpului, prezentând perioade
de răcire sau încălzire, care au dus la formarea unui circuit al metanului în atmosferă.

În „epocile de gheaţă” ale satelitului, oamenii de ştiinţă au teoretizat că azotul reprezenta o parte
importantă a atmosferei, şi cădea sub formă lichidă pe suprafaţa lui Titan. De acolo se strecura prin
crusta îngheţată a satelitului, formând o serie de lacuri subterane. În acest nou studiu, cercetătorii au
aflat faptul că pe măsură ce concentraţia de metan din atmosferă se mărea, azotul lichid de sub
suprafaţă se încălzea. Azotul lichid şi-a mărit volumul până în punctul în care a explodat şi a creat o
serie de cratere pe suprafaţa lui Titan.
Folosind datele furnizate de către sonda Cassini din momentul când a trecut pentru ultima data prin
proximitatea lui Titan, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că aceste aceste lacuri create de
explozia azotului sunt asemănătoare cu cele apărute prin contactul dintre apă şi magmă pe Terra.